Nava a fost construita in 1909 la Taranto pentru Marina Imperiala Austro-Ungara si botezata KuK Basilisk. A servit ca puitor de mine in timpul primului razboi mondial in Marea Adriatica. In 1919 a fost confiscata de catre Marina Franceza ca prada de razboi si redenumita Aurore.
Viata sa sub pavilionul romanesc a inceput in 1922, cand a fost cedata Marinei Regale Romane ca plata in contul unor datorii ale statului francez din timpul razboiului. Dupa cinci ani a fost scoasa din serviciu si a fost cumparata de Societatea Romana Dunareana (SRD), care a folosit-o pentru transporturi pe Dunare.
In 1939, pe fondul agravarii situatiei internationale, Romania a declarat moblizarea partiala a fortelor armate in martie. Aurora a fost rechizitionata de catre Marina. Trecuse prin reparatii generale de curand si era intr-o stare foarte buna. A fost armata cu doua mitraliere AA de 13,2 mm si putea lua la bord 40 de mine. Dupa ce toate modificarile au fost facute, lt. cdor. (r) Stan Baicu a preluat comanda navei.
Prima operatiune de minare a NMS Aurora a fost intre 30 iunie – 3 iulie 1940, impreuna cu NMS Durostor. Au instalat cateva baraje langa Sulina. In ianuarie 1941, a luat parte la minarea in zona Sulina in timpul careia a fost pierduta canoniera NMS Remus Lepri, dupa ce a lovit o mina romaneasca.
Cpt. Titus Horodinca a preluat comanda navei. Dupa inceperea razboiului, NMS Aurora a participat in timpul noptii de 27/28 iunie intr-o misiune de minare, inchizand astfel cu un baraj gura Canalului Sulina. In dimineata urmatoare, portul Sulina a fost bombardat si nava a fost grav avariata, patru marinari fiind ucisi si alti doi raniti. A fost dusa la Santierul SRD de la Ceamurlia. Pe 15 iulie 1941, 11 SB (apartinand 40 BAP) au bombardat santierul si au distrus Aurora.
Specificatii tehnice |
|
Viteza maxima | 20 Nd |
Pescaj | 2,20 m |
Latime | 7,92 m |
Lungime | 49,07 m |
Deplasement | 273 t |
Artilerie | 2x13,2 mm |
Mine | 40 |
|