Vaporul de pasageri Regele Carol I a fost construit la Glasgow, Anglia, in anii 1897-1898, si a ajuns in tara la 28 iunie 1898, intrand in compunerea flotei Serviciului Maritim Roman. Carol transporta regulat pasageri pe rutele maritime Constanta-Istanbul si Constanta-Pireu. In anul 1899, cazanele vaporului au fost modificate pentru a arde pacura in loc de carbuni, iar in 1905 a fost instalat un post TFF. Dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial, Carol a fost pus la dispozitia marinei imperiale ruse din Marea Neagra.

In octombrie 1916, la Sevastopol, SMR Regele Carol I a fost transformat in crucisator auxiliar, prin montarea a patru tunuri de 101 mm, a doua tunuri AA de 63 mm, doua proiectoare si instalati pentru transportarea si exploatarea a doua hidroavioane. In martie 1917 a intrat in componenta diviziei de crucisatoare rusesti, care a bombardat coasta anatolica si a pazit Bosforul. Dupa declansarea revolutiei ruse, Carol a fost confiscat de caucazieni la Batumi, in cele din urma reusind sa evadeze cu concursul ofiterilor rusi de la bord si sa ajunga la Sulina la 31 martie/13 aprilie 1918. Guvernul roman a fost de acord cu cererea rusilor de retrocedare a tunurilor si instalatiilor ce fusesera montate in 1916.

Dupa incheierea primului razboi mondial, SMR Regele Carol I a reluat rutele de pasageri Constanta-Varna-Istanbul-Salonic, si, dupa inceputul celui de-al doilea razboi mondial si intrarea Italiei in razboi, doar ruta Constanta-Istanbul. In 1941, nevoia Romaniei de protectie a litoralului cu baraje de mine si numarul redus de puitoare de mine aflate in dotarea Marinei Romane a dus la rechizitionarea lui SMR Regele Carol I si transformarea sa in puitor de mine, puntea principala permitand aceasta operatie. Comandant al navei a fost numit locotenent-comandorul Ion Borcea. In perioada 16-19 iunie 1941, Carol a executat un baraj de mine in largul litoralului romanesc, intre Capul Midia si Tuzla, alaturi de NMS Amiral Murgescu. Barajele din fata Constantei si-au facut datoria pe 26 iunie 1941, provocand scufundarea distrugatorului sovietic Moskva si avarierea crucisatorului Vorosilov.

Pe fondul raidurilor executate de aviatia sovietica, la 25 iulie 1941 doua tunuri AA de 20 mm au fost montate la bord, iar cateva zile mai tarziu doua tunuri de 105 mm.

Pe 6 octombrie 1941, sub comanda locotenent-comandorului Florian Popescu, Carol a executat o actiune de minare anti-submarin, in partea de sud a barajului Midia-Tuzla, alaturi de puitoarele de mine NMS Amiral Murgescu si NMS Dacia in cadrul Operatiunii Varna. Pe 9 octombrie 1941, Carol a minat anti-submarin zona sud-vest de capul Kaliakra. La 10 Octombrie 1941, orele 11:50, dupa ce parasise portul Varna cu o noua incarcatura de mine, NMS Regele Carol I a lovit o mina la 2 mile marine distanta de farul Galata Burnu, dupa care s-a scufundat in 13 minute. Mina facea parte dintr-un baraj realizat cu aproximativ o luna in urma de submarinul sovietic L-4. Un subofiter si 20 de marinari si-au pierdut viata, restul echipajului fiind recuperat de torpilorul Smeul, care asigura protectia operatiunii de minare.

Chiar daca NMS Regele Carol I s-a scufundat in octombrie, barajele lansate in 1941 de aceasta nava au continuat sa faca victime. In aceeasi luna, submarinul sovietic M-58 a lovit o mina in fata Constantei. Pe 30 noiembrie 1941, Sc-211, in timp ce incerca sa atace un convoi format din cargoul romanesc Carpati si cel bulgaresc Tar Ferdinand, a intrat intr-un baraj lansat pe 8 octombrie si s-a scufundat in apropiere de Varna. Aceeasi soarta a avut-o si submarinul Sc-204 in aproximativ tot in zona Varna in decembrie 1941. Perste un an, in decembrie 1942, submarinul L-24 a lovit o mina din barajul S-15 din zona Capului Kaliakra si s-a scufundat.

Specificatii tehnice

Deplasament	3600 t
Lungime	106,7 m
Latime	10,37 m
Pescaj	5 m
Armament	2 x 105 mm 2 x 20 mm
Mine	200
Tip motor	6500 CP
Viteza maxima	18 noduri
Echipaj	80