Pasagerul Dacia a fost construit la Saint Nazaire, in Franta, si a intrat in compunerea flotei Serviciului Maritim Roman (SMR) in 1907. Prima croaziera a fost intre Constanta-Istanbul-Pireu-Alexandria si a servit aceasta "linie orientala" aproape tot timpul vietii sale.

In 1916, cand Romania a intrat in primul razboi mondial, Dacia si celelalte nave pasagere au fost puse la dispozitia marinei imperale ruse, care le-a transformat in crucisatoare auxiliare. A fost echipata cu patru tunuri navale de 101 mm si doua tunuri AA de 75 mm, precum si cu doua hidroavioane. Nava si-a pastrat echipajul civil roman, dar avea la bord si un echipaj militar rus. Comanda era detinuta de un ofiter al marinei imperiale. In 1917 a luat parte in raidul asupra portului otoman Ordii din Caucaz. Dupa Revolutia bolsevica, nava a ramas la Sevastopol, unde a fost capturata in 1918 de trupele germane. A fost apoi returnata autoritatilor romane in urma Pacii de la Buftea (din martie 1918) cu Puterile Centrale.

Dupa razboi si-a continuat cursele pe "linia orientala", pana in 1927, cand, in urma unui incediu la bord a intrat in reparatii. Din 1930 s-a intors pe linia Constanta-Istanbul-Pireu-Beirut-Haifa-Alexandria, pe care o strabatea de doua ori pe luna pana la declansarea razboiului in 1939.

In 1941 a fost rechizitionata si transformata in puitor de mine auxiliar. S-au montat la bord trei tunuri navale si AA de 105 mm, doua tunuri de 20 mm si o instalatie de lansat mine, cu o capacitate de 200 de mine.

Dacia a intrat in serviciu in octombrie 1941, participand alaturi de puitoarele de mine NMS Amiral Murgescu si NMS Regele Carol I (care a si fost pierdut in cursul actiunilor) la Operatiunea Varna. Aceasta a constat in lansarea a 7 baraje de mine intre 8-21 octombrie 1941, creeand o linie de protectie anti-submarina continua intre Mangalia si Burgas. Aceste baraje au fost apoi cauza scufundarii catorva submarine sovietice. S-34 a fost pierdut in noiembrie 1941 in Golful Burgas si Sc-204 a lovit o mina langa Varna in decembrie 1941. Peste un an, i n decembrie 1942, L-24 a intrat in barajul S-15 din zona Capului Kaliakra si s-a scufundat.

Nava luat parte la lansarea majoritatii barajelor de mine ale Axei din Marea Neagra. In perioada 26-28 martie 1942, impreuna cu NMS Amiral Murgescu si escorta a intarit barajele executate in 1941 intre Midia si Tuzla. In ultima zi a operatiunii, navele romanesti au fost atacate de o formatie de DB-3F a VVS-ChF in apropiere de Gura Portitei, cateva bombe cazand in apropierea sa si producandu-i avarii. A fost reparata si pe 14 si 15 mai a participat la instalarea unor baraje la nord de Sulina, de la Bugaz la Limanul Nistrului. Intre 24-27 iunie 1942, tot cu NMS Amiral Murgescu a lansat doua baraje la Odessa, ridicand totalul la 21 pana la acea data. In noiembrie 1942 si apoi in ianuarie, aprilie si septembrie 1943 a intarit barajele de la nord de Sulina si din zona Constanta, acestea fiind ultimile sale misiuni miniere. Doua submarine sovietice s-au scufundat datorita barajelor puse de Dacia si Amiral Murgescu intre 1942 si 1943: M-33 si M-60, ambele in zona Odessa.

Puternica artilerie de la bordul sau a contribuit mult la apararea anti-aeriana a portului Constanta, care a fost tinta multor raiduri sovietice in timpul razboiului. Probabil cel mai curajos si mai inedit dintre acestea a fost cel facut de 5 aerotorpiloare din 34 MTAP, trei dintre aceastea fiind pierdute. Tunurile de 20 mm de pe Dacia, comandate de asp. Emil Nicolau, au deschis primele focul doborand unul dintre avioane, care a cazut in depozitul Steaua Romana, lovind un rezervor de combustibil.

Ultima misiune de lupta a NMS Dacia a fost in zilele de 11 si 12 mai 1944, in timpul evacuarii ultimelor elemente care mai rezistau langa Sevastopol la capul Chersones. Nava se afla sub comanda lt. cdor. Dumitru "Japonica" Niculescu. A ajuns la destinatie in jurul orei 21:00 alaturi de puitorul de mine NMS Amiral Murgescu si de distrugatorul NMS Regina Maria. Datorita marimii sale, Dacia a ramas mai in larg, iar soldatii ce trebuiau imbarcati au fost adusi de patru MFP-uri. In timp ce avea loc transbordarea, avioanele sovietice au lansat parasute luminoase si apoi au atacat, cateva bombe cazand in apropierea vasului si schijele au ranit pe ofiterul din marina comerciala Barbu Radian, care a decedat ulterior in spital la Constanta. La ora 01:00 a fost ranit cpt. Vasile Panaitescu, secundul navei. O bomba a cazut la pupa pe un colac de parama, care i-a amortizat explozia. Totusi schijele au ucis doi marinari si au ranit 21. La ora 01:30 a intervenit o avarie la masini, imobilizand nava timp de 20 de minute. In jurul orei 02:00, la bordul navei se aflau deja 1200 de oameni, asa ca a pornit incet spre Constanta. Cand s-a luminat Dacia a fost atacata de trei valuri de aerotorpiloare sovietice, dar care au fost impratiate de la distanta de tunurile de 105 mm si au lansat gresit. La 08:53 carma s-a defectat in urma exploziei unei bombe si a trebuit sa se opreasca din drum pentru reparatii, fiind protejata de NMS Regina Maria. La 09:32 si-a reluat drumul si in jurul orei 16:00 a ajuns la Constanta. Dintre soldatii germani transportati, 25 au murit in timpul atacurilor aviatiei sovietice.

Dacia a suferit mai multe avarii in port si in timpul bombardamentelor sovietice din august 1944, iar dupa iesirea Romaniei din Axa si trecerii de partea Natiunilor Unite a fost confiscata de marina sovietica. S-a scufundat curand dupa aceea, pe 10 octombrie, in apropierea coastei Caucazului dupa ce a lovit o mina.

Specificatii tehnice

Deplasement	4515 t
Lungime	108,26 m
Latime	12,75 m
Viteza de croaziera	15 Nd
Viteza maxima	18 Nd
Artilerie	3x105 mm; 2x20 mm
Mine	200