2 noiembrie 1917: Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a

22 iunie 1941 – 4 noiembrie 1942: Regimentul 6 Rosiori Purtat

12 februarie 1942: Ordinul Mihai Viteazul cls. a II-a

26 septembrie – 6 octombrie 1942: Divizia 3 Munte

5 noiembrie 1942 – 4 aprilie 1944: Divizia 8 Cavalerie

18 decembrie 1942: Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

7 ianuarie 1943: promovat la gradul de general de brigada

6 ianuarie – 10 martie 1944: Divizia de Garda

4 aprilie – 20 septembrie 1944: Divizia 1 Blindata

Radu Korne, "mandria cavaleriei", cum a fost supranumit, s-a nascut pe 23 decembrie 1895 in Bucuresti, intr-o veche familie boiereasca. Numele se pronunta "Cornea", dar generalul tinea mult la vechea scriere a cronicilor: Korné.

S-a inscris la Scoala de Ofiteri de Cavalerie din Targoviste in 1913 si a absolvit-o pe 15/28 iunie 1915, primind gradul de sublocotenent. A fost repartizat la Regimentul 9 Rosiori, insa un an mai tarziu a fost mutat la Regimentul 4 Rosiori Regina Maria, cu care a luat parte la primul razboi mondial. In 1917 a fost promovat locotenent. S-a distins in timpul celei de-a doua batalii de la Oituz, in timpul atacului de pe 31 iulie/13 august 1917 in atacul asupra Dealului Tarapan, comandand o sectie de mitraliere in zona cotei 703. A fost practic ingropat de explozia unui proiectil de 150 mm. A ramas in linia intai, fiind ranit opt zile mai tarziu. Locotenentul Radu Korne a fost decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, fiind printre putinii generali romani din al doilea razboi mondial care au castigat aceasta distinctie in prima linie in razboiul precedent. A servit in Regimentul 4 Rosiori inclusiv in campania din Ungaria, in calitate de comandant al Escadronului 2 si apoi al Grupului de Mitraliere.

In octombrie 1919 a fost promovat la gradul de capitan, iar anul urmator a indeplinit functia de adjutant al comandantului Brigazii 2 Rosiori. In 1921 a fost transferat in statul major al Diviziei 2 Cavalerie, iar la sfarsitul anului a inceput cursurile la Scoala Superiora de Razboi, pe care a absolvit-o in 1923. Si-a continuat specializarea la Scoala de Cavalerie de la Saumur, Franta, intre 1925 – 1926. Dupa intoarcerea in tara a fost numit instructor de calarie si profseor de tactica cavaleriei la Scoala Speciala de Cavalerie de la Sibiu, iar in 1927 a fost ridicat in gradul de maior si dupa cateva luni a primit functia de director de studii. In 1929 Radu Korne a fost mutat la comandamentul Diviziei 2 Cavalerie, de unde a fost detasat pentru o perioada in acel an la Inspectoratul General al Cavaleriei. In 1931 a fost din nou transferat la Inspectorat ca sef al Biroului 4 Servicii, iar apoi al Biroului Organizare si Mobilizare. In 1934 a fost promovat locotenent colonel si numit comandant al Divizionului I/Regimentul 9 Calarasi. In 1936 a indeplinit functia de sef de stat major al Diviziei 12, iar la sfarsitul anului 1938 si inceputul anului 1939 a fost sef de stat major al Inspectoratului General al Cavaleriei, o functie importanta in cavaleria romaneasca. A fost apoi promovat colonel si numit comandant al Regimentului 8 Rosiori.

Inceputul razboiului l-a gasit insa la comanda Regimentului 6 Rosiori Purtat din Brigada 5 Cavalerie, ce actiona in Nordul Moldovei. Spre deosebire de marea majoritate a trupelor romane care au intrat efectiv in lupta pe 3 iulie 1941, Regimentul 6 Rosiori a inceput razboiul chiar de pe 22 iunie, cand Escadronul 3 a cucerit cazematele de pe Dealulul Bobeica. Colonelul Korne s-a facut repede remarcat prin calitatile sale, generalul Neuling, comandantul Diviziei 239 germane, intervenind pe langa generalul Antonescu pe data de 30 iunie ca punerea sa in retragere sa fie amanata.

Pe 4 iulie Brigada 5 Cavalerie a trecut Prutul si a inaintat cu un detasament comandat de colonelul Korne spre Lipnic, atingand Nistrul pe 7 iulie. Raul a fost fortat pe 17 iulie, in sectorul Liasevti, cavaleristii romani trebuind sa strapunga Linia fortificata Stalin aflata pe malul stang. Regimentul 6 Rosiori a intampinat greutati initial, reusind ca dupa pranz sa creeze un cap de pod si sa cucereasca 12 cazemate. De pe 20 iulie a inceput actiunea de inaintare rapida spre Bug, regimentul sau ajungand la Obodovka in acea zi. Pe 29 iulie a fost constituit constituit Detasamentul Col. Radu Korne din Regimentul 6 Rosiori, 3 escadroane mecanizate si o sectie de artilerie de munte. Acesta avea misiunea de a inainta rapid spre Mihailovka si Savran. La inceputul lunii august a fost atins si Bugul, urmand inaintarea spre Nipru pana la sfarsitul lunii.

Pe Nipru, Corpul de Cavalerie, din care facea parte si regimentul colonelului Korne, a respins mai multe incercari sovietice de a traversa raul, iar pe 19 septembrie a continuat inaintarea, pana la nord de Marea de Azov. Acolo, de pe 25 septembrie, a infruntat puternica ofensiva sovietica, purtata de Armatele 9 si 18. Brigada 5 Cavalerie a fost atacata de forte mult superioare in zona Akimovka, Regimentul 6 Rosiori reusind sa reziste pe pozitii, cu toate ca restul brigazii fusese impins inapoi. Ofensiva a esuat dupa cateva zile, iar contraatacul germano-roman a dus la incercuirea si distrugerea celor doua armate. Pentru faptele sale din timpul bataliei, colonelul Radu Korne a primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a.

Armata 11 germana, insa, a ramas in urma acestei operatii fara singura sa unitate motorizata Divizia SS Leibstandarte Adolf Hitler, care a fost scoasa de sub comanda sa. Deoarece generalul von Manstein avea nevoie de trupe care sa se deplaseze rapid dupa patrunderea in Peninsula Crimeea, a fost organizat Detasamentul Mecanizat Colonel Korne, format din Regimentele 6 si 10 Rosiori Purtati, un batalion anti-tanc, Divizioinul 54 Artilerie Grea Moto si o companie de motociclisti. Detasamentul a fost anagajat in lupta in operatiunea de urmarire dupa ruperea apararii sovietice in Istmul Perekop pe 28 octombrie 1941. Colonelul Korne s-a remarcat din nou, astfel de actiuni parand sa i se potriveasca foarte bine. Detasamentul sau s-a infiltrat pana la sud-vest de Simferopol pe 31 octombrie, unde, izolat, a taiat calea de retragere spre Evpatoria si a dus lupte grele cu trupele sovietice ce se indreptau spre Sevastopol.

A fost apoi subordonat Corpului 54 german si a luat parte la primul asediu al Sevastopolului. A avansat 5 km de-a lungul litoralului intre 17 si 23 decembrie, ajungand in Valea Kacea pe care a curatit-o pana pe 25 decembrie, avansand inca 5 km spre oras.

O data cu debarcarile sovietice de la Kerci, pe 26 decembrie detasamentul a fost trimis imediat in cealalta extremitate a peninsulei, fiind intarit si cu Regimentul 3 Calarasi Purtat, si pus la dispozitia Corpului 42 german. Debarcarea sovietica de la Feodosia de pe 30 decembrie a fortat detasamentul, aflat deja in drum spre Kerci, sa se intoarca din drum pentru a creea un nou front in sectorul amenintat. Astfel in ianuarie 1942 a respins, impreuna cu restul fortelor Corpului 42, toate incercarile trupelor sovietice din Peninsula Kerci de a veni in ajutorul celor de la Feodosia care erau atacate de Corpul 30 german. In februarie a fost deplasat in zona Genicesk, primind misiunea de a pazi coasta.

Dupa eliminarea capului de la pod de la Feodosia, comandamentul sovietic a intarit constant capul de pod din Peninsula Kerci, astfel incat in mai 1942 acolo se aflau Armatele 44, 47 si 51 sovietice. Pentru distrugerea lor, generalul von Manstein, comandantul Armatei 11 germane, a conceput Operatiunea Trappenjagd. Pe 5 mai 1942, Detasamentul Korne a primit ordinul sa se deplaseze la Feodosia unde urma sa intre in subordinea Brigazii Groddek. Aceasta era o unitate germana ad-hoc, care reunea toate unitatile motorizate de care dispunea Armata 11. Pe langa detasamentul de cavalerie roman, care era principala sa forta, brigada mai continea Grupul 22 Recunoastere, Compania 6 a Regimentului Brandenburg si Compania Mixta 560 Vanatori de Care.

Atacul a inceput pe 8 mai. Pe 9 mai, Brigada Groddek s-a infiltrat prin spartura creata de Corpul 30 german si a inaintat pe litoral pana la Kipceak, unde a ajuns seara, depasind cu mult trupele sovietice. Colonelul Korne, cu grosul detasamentului, a asigurat spatele si flancurile brigazii. Pe 11 mai insa trebuia sa continuie inaintarea spre Saraimin. A ajuns acolo cu dificultate, deoarece trupele sovietice in retragere spre Kerci incercau sa-si deschida drum spre Kerci prin pozitiile ocupate de brigada. Seara, ajuns in fata Saraiminului, atacul a esuat, iar colonelul Korne a fost ranit usor la bratul stang. Dar trupele romane si germane, desi practic incercuite, controlau soseaua Saraimin-Kerci. In timpul zilei de 12 si in dimineata zilei de 13 mai, sovieticii au atacat cu disperare pentru a elibera drumul, dar au fost respinsi de fiecare data. Dupa-amiaza, cu o parte din forte, colonelul Groddek si colonelul Korne s-au deplasat spre Ortaeli in incercarea de a trece Lacul Tabecikoe si a inainta spre Kamis Burun, aflat imediat la sud de Kerci. Pe 14 mai, dimineata, colonelul Groddek a fost ranit grav, lasand comanda brigazii colonelului Radu Korne. Acesta a luat Ortaeli si apoi a intrat in Kamis Burun in acelasi timp cu elemente ale Divziei 132 Infanterie germane.

Actiunea Brigazii Groddek, si implicit a Detasamentului Korne, care reprezenta majoritatea trupelor sale, a fost hotaratoare, dupa cum recunostea si generalul von Manstein in memoriile sale, deoarece a impiedicat organizarea unui front sovietic in spatele celui deja strapuns. Armata Rosie a pierdut 162282 de oameni, precum si mari cantitati de echipament.

Dupa batalie, pe 16 mai, detasamentul a fost trecut in apararea coastei la sud de Kerci, ca apoi sa se intoarca sub comanda Corpului de Cavalerie care a fost angajat in august in ofensiva din Caucaz. Colonelul Korne a fost din nou numit in fruntea unui detasament, organizat din elementele motorizate ale Divziilor 5 si 9 Cavalerie. Acesta a precedat inaintarea rapida a celorlalte unitati romane, iar pe 31 august 1942 a ajuns langa Anapa, capturand pe Dealul Nasuruvo doua baterii de 152 mm, cu care a bombardat orasul si portul, facilitand capturarea acestuia. A continuat apoi inaintarea spre Novorosiisk, care a fost luat de trupele germane si romane la inceputul lui septembrie.

Datorita situatiei periculoase create la Divizia 3 Munte in urma esecului ofensivei acesteia, pe 26 septembrie, colonelul Korne a fost numit temporar la conducerea acesteia, reusind in scurt timp sa o repuna pe picioare.

Pe 7 octombrie Divizia 5 Cavalerie a inceput drumul catre frontul de la Stalingrad, insa colonelul Radu Korne a primit o noua comanda: Divizia 8 Cavalerie, subordonata Armatei 4, situata la sud de oras. Dupa declansarea ofensivei sovietice, pe 20 noiembrie, a primit misiunea sa realizeze legatura intre Corpul 6 si Corpul 7 in zona Aksai. A luat decizia sa constituie un punct de rezistenta la Krasnii Geroi cu elementele nemotorizate, iar pe cele motorizate (Regimentul 3 Calarasi Purtat) sa le grupeze la Korobkin, de unde putea sa intervina rapid in zona amenintata. Krasnii Geroi insa a trebuit parasit pe 23 noiembrie, colonelul Korne retragandu-si oamenii spre Korobkin si apoi spre Kotelnikovo, distrugand impreuna cu Detasamentul german Panwitz o coloana sovietica intalnita pe drum. A stabilit o noua linie de aparare in zona Dorganof si Sarnutovski, pe care a tinut-o pana pe 4 decembrie, cand divizia s-a repliat spre Pimen Cerni. A luat parte la Operatiunea Wintergewitter subordonata Grupul Colonel Popescu, reusind sa reia pe 14 decembrie Dorganof, dupa lupte foarte grele. Insa incercarea de despresurare a Armatei 6 germane a esuat si de pe 26 decembrie 1942 a inceput retragerea generala, cavaleristii romani fiind in continuu hartuiti de tancurile sovietice. Pe 7 ianuarie a trecut Donul si si-a continuat drumul spre tara, unde a ajuns pe 4 aprilie 1943. Pentru modul in care si-a comandat Divizia 8 Cavalerie in momentele grele din noiembrie-decembrie 1942, precum si pentru actiunile din primavara si vara aceluiasi an, Radu Korne a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier si promovat la gradul de general de brigada.

A urmat un an de pauza in lupte. In timpul anului 1943, Divizia 8 Cavalerie a fost transformata in divizie motorizata, generalul supervizand reorganizarea sa. Pentru doua luni, intre ianuarie si martie 1944, a girat si comanda Diviziei de Garda.

Din aprilie 1944 a fost numit la comanda celei mai puternice unitati romanesti: Divizia 1 Blindata Romania Mare. Pe 15 iulie 1944 a fost trimisa pe frontul din Moldova si pusa in rezerva Grupului de Armate Wöhler (Armata 4 romana si Armata 6 germana). Dupa declansarea ofensivei sovietice pe 20 august 1944, Divizia 1 Blindata a intrat in lupta la sud de Bahlui contraatacand tancurile sovietice ce sparsesera frontul romano-german. In timpul noptii de 20/21 august, Regimentul 1 Care de Lupta si regimentele de vanatori moto s-au separat. Divizia a pierdut 34 de tancuri si tunuri de asalt, distrugand in schimb 60 de tancuri sovietice. Tentativa de refacere a frontului pe Bahlui si apoi pe Linia fortificata Traian a esuat, elementele diviziei acoperind pe cat posibil retragerea. Pe 23 august a constituit o pozitie defensiva la nord de Roman, intre Siret si Moldova, unde l-a si gasit armistitiul cu Aliatii.

Dupa a inceperea ofensivei contra trupelor germane si ungare in Transilvania, generalul Korne a cerut sa i se dea o comanda pe front, dar a fost refuzat. A fost pus la dispozitia Ministerului de Razboi pe 20 septembrie, iar pe 21 octombrie 1944 a fost arestat la cererea Comisiei sovietice pentru aplicarea armistitiului si inchis la Comandamentul Militar al Capitalei. In februarie 1945 a fost eliberat, dar i s-a stabilit domiciliu obligatoriu. Intre 1945-46 a fost cercetat de Tribunalul Poporului, dar a fost gasit nevionovat. A fost arestat insa pe 24 martie 1948 pentru "uneltire contra sigurantei statului", fiind inchis la Jilava. Pe 18 aprilie 1949 starea sanatatii sale sa agravat si a fost dus la Spitalul Central nr. 1 Vacaresti, unde a decedat pe 28 aprilie, la ora 13.