In paralel cu conversia tancurilor capturate, in decembrie 1942 a inceput studiul pentru realizarea unui blindat autentic romanesc. Solutia propusa de maresalul Ion Antonescu era realizarea unui vehicul usor, cu mobilitate si putere de foc mare, pe care industria romaneasca putea sa-l sustina. Echipa de cercetare, formata din maiorul Nicolae Anghel si capitanul Gheorghe Sambotin, trebuia sa proiecteze un vehicul nou, avand la dispozitie materialele si componentele locale sau capturate. Cu ajutorul inginerului Constantin Ghiulai, au inceput prin montarea unui obuzier Putilov-Obuhov model 1904/30, calibrul 122 mm, si a unei mitraliere ZB calibrul 7,92 mm coaxiale, pe sasiul modificat al unui tanc T-60. Structura superioara era alcatuita din patru placi de blindaj de 20-30 mm grosime, inclinate, ce confereau vehiculului un aspect de carapace de broasca testoasa. Prototipul, denumit Maresal, a primit indicativul M-00 si a fost testat in premiera pe 30 iulie 1943, la poligonul de la Suditi. Testele au demonstrat ca motorul era insuficient de puternic, si existau probleme la sasiul tunului. Experimentele au continuat, iar pana in octombrie 1943, alte trei prototipuri au fost realizate (M-01, M-02 si M-03) la atelierele Rogifer, toate similare ca aspect cu primul prototip, dar avand un motor mai puternic de 120 CP si blindaj imbunatatit. M-03 avea un sasiu mai mare, placile de blindaj erau sudate, iar structura interioara intarita. Vehiculul avea un echipaj de doua persoane, soferul, care era si ochitor, statea in partea dreapta a compartimentului, umar la umar cu incarcatorul. Obuzele utilizate pentru tunul de 122 mm erau de tipul .... Hohllandung. Pe 23 octombrie 1943, cele trei prototipuri au fost testate la Suditi, concomitent cu testarea tunului antitanc 75mm DT-UDR Nr.26, tun cu performante exceptionale. Propunerea colonelului Paul Draghiescu, unul dintre proiectanti, de a monta tunul antitanc romanesc in lucul tunului sovietic, a fost aprobata pe loc si avea sa fie inclusa in prototipul M-04.

In noiembrie 1943 au inceput pregatirile pentru productia de serie. 1000 de motoare Hotchkiss au fost comandate din Franta, iar componentele care nu erau disponibile in Romania au fost comandate din Germania. Noul vehicul a atras atentia germanilor, iar in decembrie 1943 Antonescu a prezentat lui Hitler planurile prototipului M-04. Aceste planuri au constituit sursa de inspiratie pentru vanatorul de tancuri Hetzer, de productie germana, care presupunea montarea unui tun de 75 mm pe sasiul unui tanc LT vz.38 cehoslovac.

Lucrul la prototipul M-04 a inceput in noiembrie 1943 si a durat pana in ianuarie 1944. Noul prototip avea un motor Hotchkiss H-39 si tun antitanc DT-UDR de 75 mm. In februarie a fost testat la Suditi si performantele prototipului au impresionat oficialii OKH care asistau la teste. Hitler a oferit ajutor pentru continuarea proiectului, prin trimiterea de specialisti si materiale in Romania. In perioada martie-mai 1944, echipa de proiectare, care continea acum si specialisti de la Alkett si Vomag, a lucrat la prototipurile M-05 si M-06, care utilizau aproape in intregime componente romanesti. Singurele componente straine erau motorul Hotchkiss, cutia de viteze, senilele CKD, statia radio Telefunken si o parte din instrumentele optice. In iunie 1944, M-05 a efectuat un test comparativ cu un Sturmgeschutz III, in prezenta maresalului Antonescu, iar in cateva probe de mobilitate si putere de foc s-a dovedit superior blindatului german.

La 10 mai 1944, Comandamentul Trupelor Mecanizate a comandat productia a 1000 de vanatoare de tancuri Maresal, care urmau sa intre in compunerea a 32 de batalioane antitanc. Un batalion de instructie, denumit Batalionul M, a fost creat in cadrul Regimentului 2 care de lupta. Prima serie de 10 vehicule era planificata pentru luna iunie, si pana in septembrie se estima o productie de 100 de piese pe luna. Datorita bombardamentelor aliate ce afectau infrastructura, livrarea primei serii a fost amanata pentru 1 noiembrie 1944. S-a decis ca primele 200 de blindate Maresal sa fie de tipul M-05, iar celelalte 800 sa fie de tipul M-06. La 8 iunie 1944, Ministerul Apararii si OKH au semnat un acord care prevedea colaborarea pentru productia de masa a vanatoarelor de tancuri Maresal-Hetzer, si o comanda germana pentru cateva zeci de vanatoare de tancuri Maresal. Germania a oferit, de asemenea, licenta pentru motorul Praha al Hetzer-ului, si chiar licenta completa pentru Hetzer.

Intre 24 iulie si 21 august, prototipul M-05 a fost supus unui test dur de anduranta, ce s-a soldat cu detasarea suportului al tunului. Evenimentele de la 23 august 1944 au dus la oprirea productiei pe data de 29 august. S-a decis totusi continuarea testelor cu prototipul M-05 si finalizarea primei serii de 10 vehicule. Invocand termenii armistitiului, pe 26 octombrie sovieticii au confiscat prototipurile, prima serie care era aproape finalizata, planurile si toate materialele cu referire la proiectul Maresal.

Specificatii tehnice

Prototipul M-05
Echipaj	2
Greutate	10 t
Dimensiuni
Lungime	5,8 m
Latime	2,44 m
Inaltime	1,54 m
Motor
Tip	Hotchkiss H-39
Putere	120 CP
Carburant	benzina
Performante
Viteza maxima pe sosea	45 km/h
Viteza maxima pe teren	25 km/h
Armament
Principal	1 tun DT-UDR calibru 75 mm
Secundar	1 mitraliera ZB-53 calibru 7,92 mm
Blindaj
Blindaj	10-20 mm