10 mai 1941 – 8 aprilie 1945: Divizia 2 Munte (pana in marite 1942 a fost brigada)

17 octombrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a

2 noiembrie 1942: Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

15 februarie 1943: Ordinul Mihai Viteazul cls. a II-a

1 ianuarie 1943: promovat la gradul de general de divizie

20 august – 1 decembrie 1944: Corpul de Munte

15 noiembrie 1944: Ordinul Mihai Viteazul cu spade cls. a III-a

Ioan Dumitrache s-a nascut pe 25 august 1889 in Ciorasti, in apropiere de Ramnicu Sarat, fiind singurul copil al unei modeste familii de tarani. Cariera sa militara a inceput in 1909, cand a intrat in Scoala militara de ofiteri de infanterie, pe care a absolvit-o in 1911, primind gradul de sublocotenent. A fost repartizat la Regimentul 38 Infanterie Neagoe Basarab in Braila. In timpul primului razboi mondial era locotenent in aceeasi unitate, iar in 1917 a fost promovat capitan. A fost ranit de doua ori in timpul luptelor din 1916-17. Dupa terminarea conflictului, in 1919, a fost admis in Scoala Superioara de Razboi, pe care a terminat-o in 1921, fiind repartizat in statul major al Diviziei 1 Vanatori de la Arad. Era deja maior din 1920. In 1924 a fost mutat la comandamentul Diviziei 1 Munte de la Sinaia. In 1929 a fost ridicat la gradul de locotenent-colonel si numit comandant al Batalionului 2 Vanatori de Munte din Caransebes. Dupa numai doi ani, in 1931, a fost mutat in comandamentul Inspectoratului Teritorial Bucuresti. In 1935, fiind promovat colonel, a primit comanda Grupului 4 Vanatori de Munte din Bistrita. Intre februarie 1938 si martie 1939 a fost si prefect al judetului Nasaud.

Pe 10 mai 1941, inainte ca Romania sa intre in razboi, a devenit general de brigada si a fost numit la comanda Brigazii 2 Munte, subordonata Corpului de Munte din Armata 3. A ramas la conducerea acestei unitati peste 3 ani de zile, pe toata durata campaniilor contra Armatei Rosii. A inceput ofensiva in Bucovina de Nord pe 3 iulie, ducand lupte grele pentru Hotin cu trupele Armatei 12 sovietice aflate in retragere. Pe 19 iulie, Brigada 2 Munte a trecut Nistrul si a inaintat spre Bug luptand cu ariergarzile Armatei 18. Pe 25 iulie, in timp ce trupele sale erau angajate la sud de Kapusteany, punctul de comanda al generalului Dumitrache a fost bombardat de artileria grea sovietica, dar fericire nu a fost ranit. Unsprezece zile mai tarziu, pe 5 august, el s-a aflat din nou in pericol. Armata 3 trebuia sa execute o manevra dublu-invaluitoare cu Corpurile de Munte si de Cavalerie in zona Seminovka si Voznesensk. Insa s-a ajuns la suprapuneri de dispozitive si intretaieri de coloane in timpul. In toata confuzia creata, trupele sovietice au atacat catre Krivoe Ozero, iar generalul Dumitrache si statul-major de abia au reusit sa scape necapturati. Dar ofensiva a continuat si pe 10 august vanatorii de munte au ajuns la Bug. Dupa un ragaz de 10 zile, Corpul de Munte a inceput inaintarea catre Nipru, unde a ocupat pozitii defensive incepand de la 1 septembrie, Armata 3 asigurand flancul stang al Corpului 30 german.

Pe 16 si 17 septembrie, Brigada 2 Munte a traversat fluviul la Berislav si apoi a fost dipusa tot in aparare in zona Ulianovka si Malaya Belozerka in noaptea de 21 spre 22. Contraofensiva Armatelor 9 si 18 sovietice la nord de Marea de Azov a inceput pe 23 septembrie, situatia Armatei 3 devenind critica. Brigada 2 Munte a rezistat initial puternicei presiuni la care a fost supusa. Pe 25 septembrie insa frontul a fost rupt in sectorul Batalionului 15 la Ulianovka. Generalul Dumitrache a contratacat cu rezervele, reusind sa salveze batalionul amenintat si stabileasca o noua linie de aparare la nord de Malaya Belozerka. Pe 27 septembrie, din nou, forte superioare sovietice au rupt frontul brigazii, incercuind Batalionul 10 Vanatori de Munte. Acesta insa a rezistat doua zile in incercuire, iar resturile sale au reusit sa-si faca drum spre liniile romane. Brigada 2 Munte a organizat o noua pozitie defensiva la 800 m sud de Malaya Belozerka. In restul frontului unitatii, batalioanele de vanatori de munte au rezistat atacurilor si au ramas pe loc, chiar daca de multe ori tancurile sovietice au reusit sa patrunda in spatele primei linii si sa stanjeneasca aprovizionarea cu munitii si hrana si evacuarea ranitilor. Pe 28 septembrie, pozitiile de la sud de la Malaya Belozerka au fost iar atacate, dar asaltul a fost respins, permitand intaririlor germane sa ajunga.

Situatia critica din primele zile ale ofensivei sovietice a fost depasita datorita rezistentei incapatanate a Brigazii 2 Munte si, la inceputul lunii octombrie, Armatele 9 si 18 au fost ele insele incercuite de trupe germano-romane. Pana pe 5 noiembrie, trupele generalului Dumitrache au curatat sectorul Berdiansk – Molotcinaya. In urma acestei ultime operatiuni, deoarece Brigada 2 Munte fusese unitatea Corpului de Munte cea mai afectata in luptele din ultimele luni, a fost trimisa inapoi in Romania pentru refacere, ajungand in garnizoane pe 7 decembrie. Astfel se termina prima campanie a generalului de brigada Ioan Dumitrache. In timpul celor aproape 5 luni de lupta pierduse 1.926 de oameni. A fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru recucerirea Hotinului la inceputul campaniei.

In iulie 1942, Divizia 2 Munte.(brigada devenise divzie pe 15 martie) a fost trimisa iar pe front, in Caucaz. La inceputul lunii august a trecut Donul la Rostov si a inaintat spre sud, fiind subordonata Armatei 1 Panzer. Primele lupte serioase le-a dat pentru fortarea Raului Baksan pe 22 august. A reusit sa stabileasca un cap de pod langa Kysburun si dupa trei zile a cucerit inaltimea cu cota 910 care controla Valea Baksanului. In urmatoarele zile, pozitiile de pe aceasta colina au fost puternic atacate, insa Divizia 2 Munte a rezistat. In noaptea de 1/2 septembrie insa generalul Dumitrache a trebuit sa-si retraga oamenii peste rau la ordinul Armatei 1 Panzer, deoarece comandamentul german era ingrijorat de pericolul pe care il prezenta capul de pod sovietic din zona Inaltimilor Sayuko. Retragerea a fost executata rapid si fara pierderi. Divizia 2 Munte a primit apoi sarcina de a elimina capul de pod, actiune care a fost executata pe 18 octombrie, capturandu-se 400 de prizonieri, ridicand totalul la 1.858 pana la acea data in campania din 1942.

Pe 25 octombrie generalul de brigada Ioan Dumitrache a inceput ofensiva catre Nalcik, fortand din nou Baksanul si rupand frontul intre Divizia 295 Infanterie si Divizia 2 Garda sovietice. Pana pe 28, dupa lupte grele, in dealurile si padurile din imprejurimile Nalcikului si apoi chiar pe strazile orasului, Divizia 2 Munte a cucerit obiectivul primit. Pierderile romanesti erau 820 de oameni. Au fost luati 3.079 de prizonieri. Pentru aceasta actiune, generalul Ioan Dumitrache a fost ulterior promovat si a primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a si Crucea de Cavaler a Crucii de Fier.

In noiembrie cursul razboiului s-a schimbat, Armata Rosie trecand la ofensiva in Caucaz. Divizia 13 Panzer a fost incercuita la sud de Mairamadag. Misiunea de a o scoate din incercuire a revenit generalului Dumitrache, care cu Grupul 4 Vanatori de Munte a repus stapanire pe soseaua Ordzonikidze – Alagir, permitand retragerea tancurilor germane. Dupa cateva luni de lupte grele, divizia isi pierduse mult din capacitatea de lupta.

La inceputul lui ianuarie 1943 a inceput replierea prin lupte a trupelor Axei din Caucaz. Divizia 2 Munte a ajuns in Peninsula Taman pe 28 ianuarie, fiind subordonata Corpului 52 german din Armata 17. In februarie a fost intarita cu un detasament german si a ocupat pozitii defensive pe malul vestic al Raului Beysuk. Sub presiunea ofensivei sovietice, trupele Axei au fost silite sa se replieze luptand pe pozitii succesive, divizia generalului Dumitrache ajungand pe 17 februarie la Saboisky. Patru zile mai tarziu a recucerit satul Vasilchenko, iar la inceputul lui martie a curatat satul Belikov de trupe sovietice si a eliminat trupele inamice infiltrate langa Lagunele Svistielniov.

In urma acestor lupte, Divizia 2 Munte a ajuns la capatul puterilor, fiiind angajata in campanie timp de 203 zile. Comandantul si soldatii sai castigasera respectul esaloanelor superioare romane si germane. Nu mai putin de 478 de Cruci de Fier clasele 1 si 2 au fost acordate militarilor diviziei. Pe 20 martie a fost scoasa din prima linie si a fost trimisa in Crimeea pentru refacere, fiind dispusa in Valea Alma.

Generalul de divizie Ioan Dumitrache (fusese promovat in ianuarie 1943) s-a ocupat in lunile urmatoare de refacerea si reorganizarea diviziei sale, operatiune care se pare ca nu era terminata in noiembrie, cand Frontul 4 Ucrainean a inceput ofensiva in nordul Crimeei. Generalul Dumitrache a preluat pe 10 noiembrie conducerea unui detasament romanesc, alcatuit din trupe din Diviziile 1 si 2 Munte, 10 si 19 Infanterie, care trebuia sa limiteze capul de pod realizat de Armata Rosie in sudul Marii Sivas, lucru care l-a si facut pana pe 12 decembrie cand sectorul a fost preluat de Divizia 336 Infanterie germana. Intors la Divizia 2 Munte, generalul Dumitrache a comandat o grupare de vanatori de munte, care, intre 29 decembrie 1943 si 4 ianuarie 1944, impreuna cu o grupare condusa de generalul de brigada Leonard Mociulschi, a eliminat peste 3.700 de partizani in Muntii Iaila.

In trimpul noii ofensive a Frontului 4 Ucrainean din aprilie 1944, cand trupele sovietice au patruns in Crimeea, divizia generalului Dumitrache a fost impartita in doua: o parte la Sevastopol, asigurand apararea unui sector al fortaretei, respingand intre 15 si 30 aprilie nu mai putin de 24 de atacuri inamice. Cealalta parte a format Detasamentul Alusta, care a fost sacrificat de comandamentul german pentru a permite retragerea trupelor Axei din peninsula Kerci. In ultimele zile ale bataliei de la Sevastopol resturile Diviziei 2 Munte au fost evacuate, mai putin doua batalioane care au fost subordonate Diviziei 1 Munte. Intors in tara, generalul Dumitrache a inceput iar refacerea unitatii sale, care se va distinge din nou, in toamna anului 1944, dar contra altor inamici si cu alt comandant.

Pe 20 august 1944 el a fost mutat la comanda Corpului de Munte, aflat pe frontiera romano-ungara din sud-estul Transilvaniei. In urma evenimentelor din Bucuresti din 23 august 1944, a doua zi trupe germane au ocupat pozitii cheie in Brasov, controland garile si intersectiile importante. Generalul Dumitrache a organizat rapid cu fortele mai numeroase pe care le avea la dispozitie detasamente mixte care pe 25 august au curatat orasul de trupe germane, capturand 500 de prizonieri si 6 tunuri. Pana pe 30 august a aparat frontul intre Intorsura Buzaului si Homorod cu trupe din Divizia 1 Munte si Divizia 13 Infanterie-instructie, respingand atacurile locale date de trupe ungare si germane si blocand accesul dinspre sud a trupelor germane aflate in retragere din Muntenia. Au fost capturati alti 300 de prizonieri si 36 de avioane. De la acea data si pana pe 2 septembrie a atacat si a reocupat zonele Aita Seaca si Biborteni.

Corpul generalului Dumitrache a fost intarit la inceputul lunii septembrie, fiind alcatuit din Diviziile 1 Munte, 3 si 6 Infanterie. Pe 7 septembrie a fost reluata ofensiva sovieto-romana in Transilvania, iar Corpul de Munte, subordonat Armatei 4, a reocupat Sfantul Georghe ziua urmatoare si Odorheiul Secuiesc pe 13 septembrie. Pe 28 septembrie 1944 a atacat pe Raul Mures si a intrat in Targu Mures. Urmatoarea ofensiva a inceput pe 9 octombrie, Corpul de Munte urmarind trupele Subgrupului de Armate Wöhler care se repliau spre vest. Pe 14 octombrie generalul Dumitrache a intrat in Gherla. A fost ultima actiune notabila a Corpului de Munte, care doua zile mai tarziu a fost retras din linia intai si trimis in garnizoana la Brasov.

Pe 15 noiembrie 1944 a primit Ordinul Mihai Viteazul cu spade cls. a III-a. Numai trei generali romani au pirmit clasele a III-a si a II-a a modelului 1941 si clasa a III-a a modelului 1944, Dumitrache fiind unul dintre ei. Toti au fost vanatori de munte. A fost inlocuit la comanda Corpului de Munte de generalul de corp de armata Radu Gherghe, el fiind numit comandant secund. A ramas in aceasta functie pana pe 20 martie 1945. In 1947 a fost promovat la gradul de general de corp de armata si apoi trecut in retragere. Pe 3 ianuarie 1949 a fost arestat si anchetat pentru presupuse crime de razboi pana pe data de 6 octombrie 1950, cand, nefiind pus sub acuzare, a fost eliberat. S-a stabilit la Brasov, unde a trait supravegheat de Securitate pana pe 6 martie 1977, decedand la varsta de aproape 88 de ani.