Obuzierul de camp 10,5 cm leFH 18 a constituit una din piesele de baza ale artileriei germane in al doilea razboi mondial. Conceput la uzinele Rheinmetall la sfarsitul anilor '20, in 1935 modelul era gata de a intra in serviciul armatei. O piesa de artilerie remarcabila in ceea ce priveste caracteristicile tehnice, avea inconvenientul de a fi prea greoaie pentru caracterul mobil pe care urmau sa il aiba operatiile armatei germane, in special in terenul dificil de pe frontul de est. Modelul a fost exportat in numeroase tari, printre care Spania, Ungaria, Portugalia si unele state din America de Sud. Pentru cresterea bataii proiectilului printr-o incarcatura exploziva mai puternica, a fost montata o frana de gura, piesa modificata fiind numita 10,5 cm leFH 18(M). Daca in prima parte a razboiului obuzierul leFH 18 si-a indeplinit rolul cu succes, in ani 1941-42 pe frontul de est multe piese au fost pierdute in terenul dificil datorita greutatii mari si lipsei mijloacelor motorizate. Pentru a rezolva problema mobilitatii, s-a aplicat solutia utilizarii afetului tunului antitanc 7,5 cm Pak 40, pe care s-au montat tunul leFH 18(M), scutul si leaganul aferent, piesa rezultata fiind denumita 10,5 cm leFH 18/40.
|
Specificatii tehnice | |
Calibru |
105 mm |
Lungime |
3,31 m |
Greutate |
1955 kg |
Camp de tragere vertical |
de la -5° la +42° |
Camp de tragere orizontal |
60° |
Greutate proiectil |
14,81 kg |
Viteza initiala proiectil |
540 m/s |
Bataie maxima |
12325 m |
|