22 iunie 1941 – 19 februarie 1943: Divizia de Garda

7 noiembrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a

24 ianuarie 1942: promovat la gradul de general de divizie

19 februarie 1943 – 23 august 1944: subsecretar de stat al Marinei

24 ianuarie 1944: promovat la gradul de general de corp de armata

21 septembrie 1944 – 7 februarie 1945: Corpul 7

ianuarie 1945: Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a

Nicolae Sova s-a nascut pe 9 noiembrie 1885, in comuna Poduri din Moldova. Dupa cinci petrecuti ani in scoala din satul natal, s-a dus la liceu la Bacau [liceul avea in acea perioada 8 clase]. Datorita posibilitatilor financiare reduse ale familiei sale, dupa trei ani a trebuit sa inceapa sa-si castige singur existenta, pentru a putea ramane la scoala. In 1907 a fost admis in Scoala de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti. Pe 1 iulie 1911 a absolvit-o si a fost promovat la gradul de sublocotenent.la cererea sa a fost repartizat la Regimentul 27 Infanterie din Bacau, aproape de casa. Dar din octombrie 1911 pana in iulie 1912 a urmat cursurile Scolii Speciale de Infanterie, pe care a terminat-o al 29-lea din 223. Pe 30 octombrie 1912 a fost promovat locotenent.

In timpul celui de-al doilea razboi balcanic a fost adjutantul comandantului de regiment si s-a achitat cu brio de sarcina, fiind propus pentru avansare la exceptional. Totusi aceasta nu s-a intamplat decat pe 1 noiembrie 1916. Romania intrase in razboiul mondial, iar situatia era foarte dificila. A fost numit comandant al companiei de mitraliere a regimentului, remarcandu-se in timpul luptelor disperate din ianuarie 1917, cand compania sa a jucat un rol important. Din nou a fost propus sa fie inaintat la exceptional. In martie 1917 a fost pus in fruntea Scolii de Mitraliori a Armatei a 2-a. Pana la sfarsitul lunii iulie antrenase deja peste 200 de sectii de mitraliere. In august a fost detasat la Biroul Operatii al Diviziei 7 Infanterie. O luna mai tarziu a fost promovat la gradul de maior. In timpul campaniei din Transilvania si din Ungaria de la sfarsitul anului 1918 si 1919 a fost seful acestui birou, trecand apoi la Biroul Informatii al Corpului 6.

In toamna lui 1919 a fost in sfarsit admis in Scoala Superioara de Razboi,pecare a absolvit-o in 1921 al 38-lea din 72 de ofiteri. Fiind propus de numai putin de 7 ori la promovare in gradul de locotenent colonel, aceasta s-a intamplat pana la urma pe 10mai 1925. In 1927 a preluat comanda unui batalion din Regimentul 83 Infaterie, dar un mai tarziu s-a reintors la munca administrativa in cadrul Corpului 6, ca adjutant al comandantului. In 1931 a fost numit comandant al Regimentului 83. Colonelul Nicolae Sova (promovat pe 1 aprilie 1932) a ramas la comanda acestei unitati pana in decembrie 1934, cand a intrat in cariera diplomatica. Prima sa misiune a fost ca atasat militar la Viena, unde a ramas trei ani. La intoarcerea in tara a fost promovat general de brigada si numit comandant al Brigazii 20 Infanterie pana pe 1 februarie 1939. Pe 6 februarie a fost pus la conducerea Biroului Personal al Ministerului de Razboi. Dupa venirea la putere a generalului Ion Antonescu, in septembrie 1940, a inceput reorganizarea fortelor armate. Astfel, pe 10 ianuarie 1941, generalul de brigada Nicolae Sova a fost numit comandant al Diviziei de Garda, una din unitatile de elita ale armatei romane, la comanda careia a ramas pana pe 19 februarie 1943.

Dupa declansarea Operatiunii Barbarossa, Divizia de Garda avea misiunea sa stabileasca un cap de pod peste raul Prut, in zona Falciu. Atacul a inceput pe 4 iulie, dar datorita puternicei aparari sovietice, sprijinita de o mare concentrare de artilerie (aproximativ 19 divizioane pe 6 km de front), a esuat. Interventia Diviziei 21 Infanterie (vezi gen. Nicolae Dascalescu) a ajutat ofensiva Diviziei de Garda, care a reusit pe 6 iulie sa rupa apararea inamica si sa avanseze. Intre 7 si 11 iulie cele doua divizii au extins capul de pod, actiune care a fost, totusi, foarte costisitoare. Pe 12 iulie trupele romane au fost puternic contraatacate, dar au reusit sa reziste cu ajutorul aviatiei de bombardament care a lansat 37 de tone de bombe peste zonele de concetrare si pozitiile de artileiere ale Armatei Rosii. Atacul sovietic a continuat pana pe 14 iulie, dar si-a pierdut treptat din intensitate. Doua zile mai tarziu Divizia de Garda si-a reinceput ofensiva si, pe 19 iulie, batalia de la Tiganca se terminase. Pierduse 2743 oameni.

Inaintarea a continuat si in curand Divizia de Garda a fost angajata in batalia pentru Odessa, unde s-a distins in august in luptele de la Kagarlik, cand a rupt frontul Diviziei 25 Puscasi sovietica. A luat parte la asaltul asupra Dalnikului, manevrele iscusite ale gen. Sova fiind din nou remarcate de superiori. Pe 16 octombrie, cand Odessa a cazut in mainile trupelor romane, el a intrat in oras cu primele subunitati ale Diviziei de Garda.

Astfel s-a terminat prima campanie a gen. Sova. A durat 118 zile, din care 75 de lupte si 34 de mars. Pierderile au fost mari: 359 ofiteri, 123 subofiteri, 8134 soldati (1639 morti, 6850 raniti si 167 disparuti). Divizia a capturat 4500 de prizonieri si un bogat material de razboi: 2800 de pusti, 113 pusti-mitraliere, 100 mitraliere, 49 piese de artilerie, 7 tancuri si 30 de camioane. General de brigada Nicolae Sova a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.

Divizia de garda s-a intors in tara, unde a si ramas pana la sfarsitul razboiului. Pe 24 ianuarie 1942 a fost promovat la gradul de general de divizie. Peste numai un an a fost numit subsecretar de stat al Marinei (pe 19 februarie 1943). In aceasta functie s-a dovedit un foarte bun organizator, tinand cont de resursele limitate de care dispunea. Pe 24 ianuarie 1944, a fost din nou promovat, probabil o recunoastere a capacitatii sale.

Dupa 23 august 1944 a cerut cu insistenta o pozitie de comanda pe front si pana la urma a primit-o, pe 22 septembrie, fiind numit comandant al Corpului 7 (compus din Divizia 19 Infanterie si Divizia 9 Cavalerie), care facea parte din Armata 1-a. Intre 11 si 14 octombrie, Corpul 7 a creat peste Tisa un cap de pod, la Mindszet, lat de 30 de km si adanc de 7-8 km. Dar a trebuit sa-l abandoneze in urma unei contraofensive germano-ungare. Frontul 2 Ucrainean a fost nevoit sa mute Corpul 7 si sa-l foloseasca in stoparea acesteia. A mai facut un cap de pod peste Tisa la Alpar, pe care Divizia 19 Infanterie l-a aparat cu succes intre 26 si 29 octombrie in fata atacurilor Diviziilor 3 si 8 Infaterie si 1 Blindata ungare. La sfarsitul lunii insa ofensiva catre Budapesta a fost reluata. Corpul a fost intarit cu Divizia 2 Infanterie si a atins prima centura defensiva a capitalei ungare pe 18 noiembrie. Pana pe 31 decembrie, trupele gen. Sova au ajuns la periferia Budapestei, in urma unor lupte foarte dificile.

In orasul propriu-zis, Corpul 7 a avansat 11 km, avansand pana la numai 2 km de Dunare in doua saptamani de lupte salbatice. Una dupa alta, Hipodromul, Posta Centrala, Baracile Franz Josef, Gara de Est, Cimitirul Kerepes au cazut in mainile trupelor romane. Prezenta gen. Sova in prima linie, acolo unde o cerea situatia, era ceva obisnuit. Pe 26 decembrie 1944, de exemplu, in timp ce supraveghea executarea unui contraatac, mantaua sa a fost gaurita de doua gloante.

Pe 16 ianuarie, corpul sau a fost retras din Budapesta si trimis spre frontul din Slovacia. Gen. Nicolae Sova a fost foarte iritat de aceasta decizie a comandamentului sovietic si a protestat vehement:

Ofiterii si trupa din subordinele Corpului 7 armata, care au luptat si sangerat alaturi de trupele aliate de la trecerea Tisei si pana in mijlocul Budapestei, sunt deprimati de faptul ca o data cu iminenta cadere a Budapestei, sunt trimisi in alt sector. Ei interpreteaza acest fapt ca o indepartare nemeritata a lor de la onoarea de a lupta pana la lichidarea completa a operatiunilor din Budapesta, considerand ca au fost utilizati de aliati numai in momentele grele ale luptei cand ei au dat ajutorul lor neprecupetit marcat prin sirul de morminte ale camarazilor lor cazuti in aceste lupte si sunt indepartati necamaradereste atunci cand momentul victoriei, al recompensei si al onoareise apropie.

Corpul 7 a pierdut 10708 din cei 36348 de soldati pe care ii avea la inceputul Operatiunii Budapesta, dar a capturat aproximativ 7000 de prizonieri si a cauzat pierderei grele inamicului.

Evident, dupa aceasta „indrazneala”, a fost destituit pe 7 februarie 1945. Tocmai primise Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a cu spade in ianuarie. Pe 24 martie a fost trecut in rezerva. Astfel a luat sfarsit o cariera militara de 38 de ani.

A fost arestat in ianuarie 1946, impreuna cu alti fosti membri ai guvernului Antonescu, care mai erau inca in libertate. Dar, a fost acuzat de abia pe 24 septembrie, noua luni mai tarziu! Procesul a inceput pe 15 decembrie 1947, doi ani mai tarziu! A fost condamnat la 10 ani de inchisoare, cei doi pe care ii facuse deja fiind totusi luati in considerare. Astfel, in ianuarie 1956, a parasit iadul de la Aiud intr-o conditie fizica deplorabila si bolnav de Parkinson. In 1948, pensia sa fusese suspendata, iar casa sa sitot ce era in ea confiscata. Dupa multe petitii a reusit sa-si obtina drepturile banesti in 1964.

A trecut in nefiinta pe 12 martie 1966 si a fost inmormantat cu toate onorurile militare in Cimitirul Ghencea-Militar din Bucuresti, langa gen. Constantin Argeseanu.