10 ianuarie 1941 – 10 februarie 1942: Brigada 1 Munte

17 octombrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a

? ? 1941: Ordinul Steaua Romaniei clasa Mare Ofiter

? ? 1941: Crucea de Fier clasa a II-a

? ianuarie 1942: Crucea de Fier clasa I-a

18 ianuarie 1942: Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

11 martie – 22 noiembrie 1942: Divizia 6 Infanterie

25 octombrie 1942: promovat la gradul de general de divizie

22 noiembrie 1942: Frunze de Stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

31 decembrie 1942: Ordinul Mihai Viteazul cls. a II-a

General de divizie Mihail Lascar s-a nascut pe 8 noiembrie 1889 la Targu Jiu. A urmat Scoala de Ofiteri de Infanterie intre 1908 si 1910, primind gradul de sublocotenent. In timpul celui de-al doilea razboi balcanic era locotenent, iar in 1916, cand Romania a intrat in primul razboi mondial, avea gradul de capitan. Promovat maior in timpul greului an 1917, a trebuit sa astepte 10 ani pentru a urca pe treapta urmatoare a ierarhiei militare. In 1934 a devenit colonel, iar in 1939 general de brigada.

Pe 10 ianuarie 1941 a fost numit comandant al Brigazii 1 Munte, una din formatiile de elita ale armatei romane, care era subordonata Armatei a 3-a. A participat la atacul initial asupra URSS, cand unitatea sa a actionat in Bucovina de Nord. Dupa traversarea Nistrului a avansat catre Bug si apoi catre Nipru. A luat parte in batalia de la Marea de Azov (marea batalie a vanatorilor de munte, cum au denumit-o acestia), rezistand cu succes in prima faza atacului sovietic, mult superior, si luptand chiar si in incerucire, pana cand forte suplimentare germane au devenit disponibile si au intervenit. Apoi Brigada 1 Munte a patruns in Crimeea prin istmul Salkovo, avand de infruntat o puternica defensiva si a trecut la urmarirea fortelor sovietice carese retrageau spre Sevastopol sau Kerci. In patru zile a strabatut 180 km si a capturat 2447 prizoneri, pana a atins litoralul langa Sudak. Pentru o scurta vreme a luat parte la actiuni anti-partizani in Muntii Yaila, pana in noiembrie cand a fost mutata pe frontul de la Sevastopol, unde a capturat Dealul Capela impreuna cu Divizia 170 Infanterie germana. Lascar a primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a si Crucea de Cavaler. A castigat de asemenea si admiratia lui Erich von Manstein, care il mentioneaza in memoriile sale, dar in timpul celui de-al doilea asalt asupra Sevastopolului, cand Lascar comanda Divizia a 6-a.

Superiorul sau direct, generalul de divizie Gheorghe Avramescu (comandantul Corpului de Munte), scria in dosarul lui: plin de energie si hotarare. Cu multa initiativa si putere de munca. In momentele de criza pe câmpul de lupta, hotararea sa ferma si energia viguroasa au dus la rezultate stralucitoare. Caracter ferm si cu multa personalitate. Increzator in puterile lui sufletesti. A asigurat conducerea brigazii ferm, îndraznet si cu multa prevedere. Cu multa autoritate si prestigiu, cu simtul onoarei si demnitatii dezvoltat. Cu spirit de sacrificiu accentuat in luptele grele a fost totdeauna in linia prima unde primejdia era permanenta. Drept si integru. S-a dovedit a fi un general de mana intaia cu mare autoritate asupra trupelor si ostasilor sai.

Pe 10 februarie 1942 a fost inlocuit si rechemat acasa. Dar aceasta numai pentru o scurta perioada, deoarece o luna mai tarziu a fost numit la comanda Diviziei 6 Infanterie, una dintre cele mai bune ale armatei romane, care in 1941 fusese antrenata de instructori germani. Afost de asemenea promovat la gradul de general de divizie. Unitatea sa a fost trimisa pe front la Stalingrad, unde, in timpul contraofensivei sovietice din noiembrie, a fost incercuita. A luat personal comanda tuturor unitatilor din punga creata (Diviziile 5, 6, 13, 14 si 15 Infanterie Divisions) si a coordonat apararea. Se zice ca in acele momente le-ar fi spus subordonatilor: daca unul din voi va supravietui acestor lupte, el trebuie sa povesteasca acasa cum am luptat. Sunt soldat si raman la postul meu.

Fara mancare, inghetati, in inferioritate numerica, trupele de sub comanda sa au luptat pana au ramas fara munitie sau au fost ucisi. Un raport al SSI din 5 decembrie 1942 spunea ca in cele mai grele momente ale bataliei [generalul Lascar] a dat dovada de un inalt simt al datoriei, coordonand cu calm si pricepere actiunile Diviziei 6 infanterie si a celorlalte unitati a caror comanda si o asumase. Cu sange rece, lucid si calm a fost un exemplu de urmat pentru ceilalti camarazi care i-au urmat soarta. Cand localitatea Golovski a fost atacata, el statea in Biroul de operatii, fara manta, cu “Crucea de Fier” in grad de cavaler si cu Ordinul "Mihai Viteazul" la piept, iar cand totul parea pierdut a plecat cu statul major in mijlocul trupelor luptatoare desi se putea salva. A manifestat curaj, demnitate, patriotism si abnegatie.

Conform spuselor subordonatilor sai, in timpul noptii de 21/22 noiembrie, cand primii delegati sovietici au venit sa propuna predarea, ar fi raspuns: Luptam pana la unul. Nu ne predam!

Pe 22 a decis ca Divizia 15 Infanterie sa incerce sa sparga incercuirea spre sud-vest in directia Bol. Doncinka. In acelasi timp Divizia 6 Infanterie trebuia sa acopere retragerea spre Paseany. A devenit din ce in ce mai nelinistit si i-a spus col. Cristea Stanescu ca se sinucide daca vin rusii. Starea sa de depresie s-a agravat cand sovieticii au inceput sa bombardeze Golovski cu artileria la ora 17:0, iar la 21:00 au atacat. La 19:00 se pare sa s-a dus sa observe pozitiile de artilerie inamice. Unii sustin ca s-a indreptat spre Isbusinski, unde trupele generarului de brigada Traian Stanescu inca rezistau. A fost capturat.. Primise deja Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a si Frunzele de Stejar la Crucea de Cavaler, plus cateva citari pe ordin de zi, dar in seara zilei de 22 noiembrie fusese invins.

A fost dus in lagarul de la Kranogor, apoi la Suzdal si Ivanov si, in final, in Lagarul special nr. 48, rezervat generalilor. Pe 12 aprilie 1945 a fost numit comandantul celei de-a doua unitati de voluntari de romani organizata de URSS: Divizia Horia, Closca si Crisan, ramanand in aceasta functie pana pe 12 septembrie. A preluat apoi Armata a 4-a pana pe 30 noiembrie 1946, cand proaspatul general de armata a devenit Ministru al Apararii. Insa a cazut in dizgratie si, din decembrie 1947, a fost numit Inspector General de Armata, pana pe 12 ianuarie 1950, cand s-a retras.

A actionat in favoarea comunistilor in perioada 1945-47 cand acestia se luptau sa puna stapanire pe toate instrumentele puterii. Totusi nu a fost considerat destul de radical. Intr-un raport despre activitatea se considera ca nu o data si a manifestat simpatia fata de partidele burghezo mosieresti. Chiar daca "pe fata" arata ca sustinea partidul comunist, in mod discret continua campania impotriva fruntasilor P.C.R. In toate cuvantarile pomeneste despre prietenia cu Uniunea Sovietica, dar totdeauna subliniaza necesitatea acestor legaturi si cu Natiunile Unite. I-a spus gen. Petrescu: ce vor rusii? Sa distrugem armata? Sa distrugem scolile? Ce vor? In fond eu nu sunt ministru, ci Susaikov. Eu execut numai ce-mi ordona acesta.

Generalul Mihail Lascar a fost cercetat pentru crime de razboi dupa retragerea sa, dar nu a fost gasit vinovat. A decedat pe 24 iulie 1959, la Bucuresti.