Vickers-Armstrong a realizat primul tun AA M. 31 cal. 75 mm in anul 1920. Chiar daca avea multe elemente moderne a fost initial refuzat de armata britanica. Totusi a avut mai mult succes peste hotare, fiind cumparat de Belgia, Lituania, Olanda, Portugalia, Turcia si China.

In 1935 a fost ales de Consiliul Superior al Apararii sa fie noul tun greu AA standard romanesc. Contractul, care a fost semnat in 1936, era pentru 25 de baterii (150 de piese), din care 8 baterii urmau sa fie construite de Vickers, iar restul 17 sub licenta la Uzinele Resita.

In martie 1939, firma britanica a livrat cele 48 de tunuri, iar prima baterie facuta la Resita a intrat in dotarea armatei romane pana la 1 august in acelasi an. Pentru a grabi productia, dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, o a doua linie de productie a fost infiintata la Societatea Astra din Brasov. Pe masura ce razboiul continua si ceriintele de inzestrare ale armatei au crescut, fabricile romanesti nu au mai tinut cont de contractul de licenta si au produs in ocntinuare.

Primele 25 de baterii aveau de asemenea un sistem de coodonare a tragerilor, construit de Vickers, dar care era deja depasit la inceputul razboiului. A fost inlocuit cu un sistem creat de maiorul Bungescu, ce permitea coordonarea mai multor baterii si obtinerea unor rezultate mai bune.

Tunul AA Vickers/Resita model 1936/39 cal. 75mm a fost intrebuintat de-a lungul razboiului de apropae toate zece regimente AA romanesti si a fost foarte apreciat pentru calitatile sale atat in rolul pentru care a fost construit, cat si in trageri anti-tanc (asa cum a fost folosit in anumite situatii disperate la Stalingrad). A ramas in exploatare pana la inceputul anilor '50 cand a fost inclocuit de piese de provenienta sovietica.

Specificatii tehnice