Printable Version of Topic Click here to view this topic in its original format

WorldWar2.ro Forum > Ancient, Medieval and Modern History > Russo-Turkish War

Posted by: GaryD January 14, 2009 06:33 am

Hello. Can someone tell me what the best sources are for military operations during the Russo-Turkish War 1877-1878? Any language. Thank you.

Posted by: ocoleanui January 14, 2009 07:45 am

http://en.wikipedia.org/wiki/Russo-Turkish_War,_1877-1878

Posted by: Radub January 14, 2009 09:12 am

An excellent book covering the Romanian involvement is "Armata Romana in Razboiul De Independenta 1877-1878" by Cornel I. Scafes et al. It has maps, photos and drawings. The text is mainly in Romanian, but there is an English summary at the end of the book. Radu

Posted by: Victor January 14, 2009 11:31 am

Hi, See this older post regarding the before mentioned book: http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=2745&view=findpost&p=44081 It 3+ years old, but maybe the publishing house still has a few. The book is an enormous endeavour abd covers most of the aspects of the Romanian Army in the Independence War. Highly recommended.

Posted by: GaryD January 17, 2009 12:37 pm

Thanks. The publishing house seems to have copies, so I ordered one. We'll see if I comes!

Posted by: GaryD January 29, 2009 06:26 pm

I got the book - it looks very interesting. Too bad there are no notes. Can anyone say how it compares with Romana in Razboiul de Independenta 1877-1878, Editura Militara, Bucuresti, 1977, by Ion Koman, et al?

Posted by: Petre December 23, 2013 08:29 pm

On July 8(20) 1828, the russian brig "Orphey" ( E.I. Koltovsky ), with the mission to support the russian army to assault the turk fortress of Kyustendje ( Constantza ), standing at gunshot distance from coastal batteries, shelled the fortress for five and half hours. The Turks also concentrated their fire onto the small russian ship. "Orphey" received 66 bullet holes in the body, including 6 under waterline and a lot of damage at masts and rigging. As a result of the assault and the bombardment from the sea, the fortress was forced to surrender. The loss of the crew was 4 men killed, 24 wounded. For repairs, the brig went to Odessa.

Posted by: Petre August 07, 2019 08:40 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Excerpt from Aleksandr Yakovlev's Diary, a person who was with Emperor Peter the Great during the Battle of Prut, 1711. Pe 8 martie 1711 a fost declarat războiul contra Turciei. La începutul lunii mai Armata rusă s-a adunat și a plecat în campanie : la Armata principală s-a alăturat și Corpul rusesc aflat în Polonia; atunci unul dintre comandanți, gen. Janus von-Ebben, i-a sfătuit pe ceilalți generali să înființeze un depozit pe Nipru; dar această măsură de precauție a fost considerată atunci excesivă, având speranțe în marile promisiuni ale Principelui Valah. Feldmareșalul B.P. Șeremetiev a fost trimis înainte cu o parte din trupe, pentru a construi din timp un pod peste Dunăre. După opt zile l-a urmat Măria Sa Țarul cu toată armata și s-a oprit cu tabăra lângă Gucearam(?) pe r. Prut, unde a venit și Oastea moldoveană; de aici a plecat Măria Sa cu câțiva generali în orașul capitală Iași, așteptând de la Principele Valah proviziile promise; dar cum Principele își îndeplinea promisiunile foarte încet și nu aveau nici-un motiv să aibă încredere în el, ci dimpotrivă, deja începuseră să apară neajunsuri cu proviziile, pentru că având încredere în el, au făcut provizii pentru 20 de zile, iar în Moldova lăcustele au mâncat și stricat toată iarba, atunci Majestatea Sa s-a îndoit să meargă mai departe. Între timp generalul Renne (von-Ronne) și graful Foma Kantakuzin (Toma Cantacuzino) au fost trimiși în Valahia după provizii de la Brâncoveanu, dacă nu se pot obține de bună voie, să fie luate cu forța; și astfel au trecut de dealurile Moldovei, au atacat ei Brăila și au luat-o de la turci prin înțelegere. Când mergeau deja pe pământul Valahiei, li s-a trimis ucaz să lase turcilor Brăila și să se întoarcă înapoi la armată; când au fost trimiși ei acolo, Armata rusă a pornit marșul ei către Dunăre, dorind să ajungă la acest fluviu înaintea turcilor; dar când s-au apropiat de Dealul Rabia (Moghila Răbâia), a venit știrea că Marele Vizir a trecut peste Dunăre cu două sute de mii de oameni și că tabăra lui se întinde până la Fălciu; pentru aceasta a fost trimis gen. Janus cu 7.000 trupe ruse, 500 moldoveni și câteva sute de cazaci la Fălciu, pentru reținerea dușmanului. Ajunși acolo, au văzut tabăra turcilor lângă satul Bârseni(?), pe partea de est a r. Prut și l-a înștiințat despre asta pe Majestatea Sa Țarul prin curier; dar mai departe el n-a primit răspuns, să se retragă înapoi n-a dorit, atunci și dușmanul trecut noaptea peste râu l-a înconjurat din toate părțile; când pericolul era mai mare, a venit un moldovean cu ucaz să se întoarcă la tabără; pentru asta și-a așezat Corpul în careu și a început să se retragă încet, respingând mereu cu curaj nenumăratele atacuri ale dușmanului. Nu departe de tabără dușmanul l-a atacat crâncen, dar atunci a fost trimis la el într-o clipă Principele Cantemir cu moldovenii, cu ajutorul cărora a rezistat trei ceasuri întregi cavaleriei dușmanului, numărând 60,000 oameni, și alungând-o, a ajuns cu bine în tabăra de lângă Stănilești. După cum a văzut după aceea Majestatea Sa Țarul, că locul unde stătea armata nu era favorabil pentru ca toate trupele să se desfășoare în formații de luptă, atunci a fost pus pe foc tot bagajul în exces și Armata s-a retras înapoi pe Dealul Rabia. Dușmanul care a văzut în zori retragerea Armatei, s-a aruncat după ea în urmărire cu toată cavaleria; fiind mult reținută de aceasta, Armata nu s-a putut eschiva, astfel că la amiază n-a ajuns la locul stabilit. Turcii și-au așezat tabăra pe ambele maluri ale r. Prut și au avut toată ziua mici lupte cu cavaleria rusească. A doua zi a venit și Marele Vizir cu ienicerii și cu 444 tunuri, din care au început imediat să tragă asupra taberei rușilor iar ienicerii, ca de obicei, i-au atacat și ei cu cruzime. De șapte ori au fost respinși cu mult curaj, deși la Armata rusă nu erau mai mult de 69 de tunuri de regiment, care au fost întrebuințate cu mult folos. Între timp a apărut în interiorul taberei un dușman mult mai puternic decât cel din exterior, și anume o mare lipsă de rezerve de hrană, de urmările căreia se temeau; totuși după trei zile de lupte, în a patra zi a urmat o pace favorabilă : Marele Vizir a acceptat-o mai mult pentru că ienicerii nu mai vroiau să lupte. Deși Regele Suediei s-a opus în toate modurile acestei încheieri a păcii, aceasta a fost perfectată, deoarece Marele Vizir s-a gândit că știe el mai bine decât Regele străin ce era de folos Statului Otoman. Principele Cantemir a trebuit acum să recunoască în mod special generozitatea Majestății Sale Țarul; atunci când Marele Vizir a cerut întâi de toate să cedeze Principatul Moldova, atunci Majestatea Sa Țarul i-a dat ordin să răspundă că pot să dea turcii totul, chiar până la Kursk, dar acest Principat care i se dătuse sub protecție nu-l va lăsa niciodată; aceasta i-a făcut pe turci, care de obicei sunt foarte încăpăținați, să-și abandoneze imediat cererea, așa că această pace atât de folositoare n-a fost împiedicată. Prin încheierea păcii, s-a reîntors Armata rusă la Moghilev, iar de acolo prin Polonia, înapoi la granițe. Marele Vizir se gândise că a încheiat foarte glorios treburile; dar o anume partidă, pe care o susținea Suedia, a insistat pe toate căile ca Sultanul să-l treacă în dizgrație, arătând despre marea lipsă de rezerve de hrană din Armata rusă, și pentru care, după părerea lor, dacă Marele Vizir nu s-ar fi grăbit atâta, aceasta desigur era nevoită să se predea. De unde se vede că Marele Vizir s-a uitat mai mult după profit personal și daruri mari, mai degrabă decât la bunăstarea generală a Statului Otoman. … Și astfel Azovul, prin forța sus-pomenitei încheieri a păcii, a fost din nou returnat turcilor. Text apărut în ”Otecestvennîe zapiski” № 51. 1824.

Posted by: Petre September 03, 2019 08:51 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Entry of Russian troops under command of general-porutchik Elmpt in the city of Jassy ( Excerpt from the Report on the conquest of the Principality of Moldova ) Pe 26 sept 1769, la amiaza, a intrat gen-porucik Elmpt în Iasi si a fost întâmpinat la intrare în oras cu deosebita onoare si bucurie de toti cinstitii boieri; a mers cu acestia direct la catedrala, la portile careia l-a primit Mitropolitul cu întreg clerul. Au intrat în biserica, a fost tinuta o rugaciune cu întreg soborul pentru sanatatea pretioasa a Majestatii Sale Imperiale, cu o salva de tun. La terminarea rugaciunii, generalul i-a asigurat pe toti de fata, în numele M.S.I., de gratia si protectia Majestatii sale pentru întreg poporul moldovean si le-a aratat ca pentru toata bunavointa M.S.I., datoria unui crestin adevarat si drept-credincios îi cere sa-si arate recunostinta facând un juramânt solemn de loialitate si de supunere M.S.I. La care toti cei prezenti într-un singur glas si cu placere au fost de acord, adunând degetele si aducând Domnului o rugaciune pentru multi ani cu sanatate M.S.I., iar atunci cu adevarat toti au facut juramânt. Înaintea tuturor, Mitropolitul Gavril, cu mâna pe Evanghelie si pe cruce, cu tot glasul le-a spus celor de fata ca prin autoritatea ce i-a dat-o Mântuitorul nostru, le porunceste tuturor crestinilor ortodocsi credinta si supunere M.S.I. Pentru Altetea Sa Tsreviciul întregii Rusii, dupa exemplul lui, sa-i înalte nu doar un juramânt solemn, ci unul adevarat, din inima si suflet, adaugând la asta ca daca cineva gândeste altfel, aceluia îi va da vesnica anatema din crestinism, pe vecie. Îndata ce aceste cuvinte au fost rostite, au început toti gramada sa se înghesuie la sarutatul crucii si evangheliei, încât a fost nevoie sa fie stabiliti oameni pentru respectarea ordinei necesare si în acest fel juramântul s-a încheiat si l-au semnat toti cei care se aflau în biserica, iar mâine trebuia continuat în toate bisericile, în prezenta ofiterilor stabiliti pentru asta. Iar pentru a restabili conducerea în întrg Principatul si a-l aduce la unitate, atunci pentru a-i aduna pe membrii împrastiati ai Divanului sau ai Guvernului si pentru restabilirea autoritatii si puterii acestuia, a fost emis de catre gen. Elmpt un manifest pe acest subiect, iar Divanului i s-a dat Ucaz Imperial privind intrarea în sesiune. Din cele vazute si declarate de gen. Elmpt, în orasul Iasi exista un palat si doua manastiri, în care patru batalioane de infanterie pot rezista inamicului toata iarna; orasul Botosani, precum si alte locuri, sunt ocupate de trupe, si în acest fel, tot pamântul cucerit al Moldovei aflat sub puterea M.S.I. este total protejat de inamic. Informeaza de la Perm, P.A. Karabin. Text reprodus din Russkaia starina, No.2. 1877.

Posted by: Petre November 19, 2019 06:02 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Nice memories from the Russo-Turkish War, 1806-1812 https://drive.google.com/open?id=1GRN7Ps-x7vyVghSi20nMZ48_vURHHxFH

Posted by: Petre December 07, 2019 05:37 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) The Notes of Ataman Denisov. 1763-1841 // Russkaia Starina, No.3. 1875 (text : A.P. Cebotarev) 1808-1811. În timp ce trupele ruse luptau cu francezii în Prusia, Napoleon a reusit sa-l remonteze pe Sultan împotriva Rusiei, iar trupele noastre, pregatindu-se pentru un razboi cu Turcia, au ocupat toate posesiunile turcesti aflate pe malul stâng al Dunarii. Atamanul trupelor de cazaci Platov a primit si el dispozitii sa vina din Prusia cu cele 15 regimente de cazaci de Don în Armata noastra de Moldova. … Denisov a primit un regiment, numit dupa numele sau. Cazacii au plecat în scurt timp. … Denisov si-a gasit brigada deja în Moldova, în loc. Tecuci, de unde toamna cazacii au plecat în satul Martinesti, dupa care în loc. Râmnic si mai deparele la Dunare, nu departe de Braila. … În primavara 1809 regimentele lui Denisov … au stationat la Buzau si în satul Privale(?), nu departe de Galati. Pe 28 mai Armata noastra a trecut Dunarea. Denisov si alti doi generali de cazaci (Ilovaiski si Kuteinikov) au fost trimisi înainte, pentru a culege informatii despre inamic. Cazacii au capturat un curier trimis de Marele Vizir la Braila. … au confiscat de la turci un mare numar de vite si au înzestrat cu ele întreaga armata. Dupa aceea Denisov, împreuna cu Platov, au luat Babadagul si de acolo au pornit spre Hârsova si mai departe, la Satischioi (Crucea) si alte sate de tatari. Localnicii au fugit, iar inamicii s-au aratat doar aproape de Cernavoda, în numar de 4.000. La Kiustenge (Constanta) statea un pasa cu 2-3.000 de trupe, iar în apropiere de Dunare, în satul Rassevat (Rasova), se afla Seraskerul (Mare Comandant) cu 7-10.000 trupe. Ciocnirile au fost neînsemnate. Armata noastra s-a deplasat la Satischioi si la Kiustenge. Denisov a fost trimis înainte cu cazacii si cu doua regimente de dragoni, pe care la comanda gen.maior graf Pahlen. Cu aceste forte putine Denisov trebuia sa stea la Kiustenge si sa-l tina pe loc pe inamic. Pe o ploaie torentiala cu tunete si fulgere, trupele au mers spre locul stabilit. «Era asa de întuneric de nu-ti puteai vedea blana calului» … Denisov si-a adunat trupele pe o singura coloana. În ciuda întunericului si lipsei calauzelor, col. Efremov, care mergea în fata, l-a dus pe Denisov direct la Kiustenge. Aici au ramas câteva zile, dar dragonii si o parte din cazaci au fost ceruti la Armata, pe care dupa moartea feldmaresalului Prozorovski o comanda Cneazul Bagration. ” Pentru ca pozitia mea era aproape de Armata principala, care împresurase deja Kiustenge, am mers personal la Atamanul trupelor de cazaci Platov, pentru a primi ordine si a afla despre viitoarele noastre actiuni. Pe Platov l-am gasit chiar în apropierea cetatii, în cimitir, dormind pe pamânt, de aceea, nedorind sa-l deranjez, am mers la noul Comandant Sef, Cneazul Bagration, pe care l-am gasit tot în apropiere, pe o colina, când termina de servit dejunul. M-a primit foarte binevoitor si chiar a avut amabilitatea sa purtam o discutie respectuoasa si a dat ordin sa fiu revigorat cu ce mai ramasese de la dejun si cu vin. Stând aici putin, m-am întors la Atamanul Platov, caruia i-am raportat despre toate actiunile mele. În aceeasi zi, la apusul Soarelui, am primit dispozitie sa plec imediat la Dunare, la Cernavoda, cu 4 regimente de cazaci, în întarirea gen. Miloradovici, care cu un Corp special, statea acolo si supraveghea miscarile Seraskerului. Mi s-au dat deasemenea indicatii verbale de la Platov ca, ajungând la trupele lui Miloradovici, sa execut ordinele acestuia dar sa ramânt tot timpul separat de Corpul sau. … Am plecat imediat cu regimentele în mars … ploua cu tunete si fulgere, dar locurile fiind cunoscute, n-a fost greu sa tinem drumul, însa totul a fost foarte obositor … Dupa doua sau trei zile Comandantul Sef Cneaz Bagration a ajuns cu întreaga armata la Corpul gen. Miloradovici si, dupa cum îmi amintesc, în noaptea urmatoare am pornit contra Serasker-pasei care se gasea la Rassevat, lânga Dunare. Eu m-am aflat în detasamentul Atamanului Platov … Book : Russian High Comanders. M.I. Kutuzov. Documents. 1952. 22 may, 1811, Bucuresti Report of gen. Kutuzov to the Emperor Aleksandr 1 about struggle against robberies in Moldavia and Valahia. Am datoria sa raportez Majestatii Voastre Imperiale ca, mult înaintea venirii mele, au aparut în aceste principate jafuri la drumul mare si în alte locuri, care au cauzat, cum s-a vazut pâna acum, în mare parte atacuri asupra oamenilor de rând în casele lor si pe drum. Dupa cum s-a observat, aceste afronturi provin de la dezertorii fosti în compania de panduri si de la kîrjalii care s-au mutat aici împreuna cu bulgarii, de pe malul drept al Dunarii. Primii dintre acestia se afla la Orsova, unde, aliindu-se cu turcii, îi cheama la ei pe kîrjalii, deprinsi cu astfel de treburi, iar de acolo îsi fac drum peste munti si invadeaza Mica Valahie pentru jafuri, având adaposturi permanente în defileul de lânga Baia-de-Arama. Se iau masuri active pentru a-i nimici pe acesti ticalosi cu acele mijloace de care dispune guvernarea locala, iar eu, nefiind în masura sa le dau nici cel mai mic detasament, din lipsa de trupe usoare, am folosit 300 croati, alcatuind din ei posturi îndeajuns de puternice, unul la Vârciorova în dreptul Ada-Kale, iar celalalt în defileul de lânga Baia-de Arma, încredintând celui mai destoinic comanda, trimitând patrule pe toate potecile care duc din Banat peste munti; cealalta parte a acestor croati i-am trimis în Mica si Marea Valahie sa-i caute pe tâlhari, si în plus am recurs la toate mijloacele de care am dispus pentru a curma aceasta sfruntare. General-de-infanterie Goleniscev-Kutuzov

Posted by: Petre January 01, 2020 07:22 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Another nice memories from the Russo-Turkish War, 1806-1812 https://drive.google.com/open?id=1X3KBwaMB4htxVDiTJWFKKg7QyduaY3id

Posted by: Petre January 22, 2020 11:59 am

Book : Russian High Commanders. P.A. Rumiantzev. 1953 From The War Diary of the Army under command of P.A. Rumiantzev, since the oppening of campaign 1770 year. The enter of P.A. Rumiantzev in Jassy. 1770, november 19. … Dimineata regimentele de cavalerie au plecat spre cartiruirile lor iar cu regimentele de infanterie (grenadieri) s-a îndreptat Excelenta Sa Dl. General-feldmaresal spre orasul Iasi si mergând 12 verste, a pus tabara la doua verste de acest oras. Dupa cinci verste de mars Comandantul s-a întâlnit cu trupele orasenesti ale Hatmanului Vasile Razul si cu muzica formatiunii l-au condus pâna la cortul sau, unde îl asteptau întreg Clerul în straie bisericesti, precum si membrii înaltei conduceri a acestui tinut, anume Divanul, boierii de vaza, nobilimea si locuitorii orasului. Ajungând în acest loc, Excelenta Sa la început a primit crucea si evanghelia de la un rang al Clerului, a primit salutul de binecuvântare de la Mitropolitul Iasului Gavril Callimachi, care în numele societatii l-a felicitat pentru toate victoriile remarcabile contra dusmanilor turci, bucurându-se ca prin conducerea sa curajoasa a adus bunastarea, iar poporului pastorit de el a avut încredere în mâna izbavitoare a Marii Împaratese a întregii Rusii. Boierii Divanului au aratat acelasi zel aducând toate multumirile Excelentei Sale pentru atitudinea sa, exprimând satisfactia lor ca acesta le este acum alaturi în slujba locuitorilo, având cinstea de merge de acum împreuna. L-au mai încredintat deasemenea ca prin victoriile date de Dumnezeu contra turcilor, armele Maj. Sale Imperiale au adus acel scut puternic cu care mâna puternica a Suveranei întregii Rusii apara de toate relele popoarele aflate sub sceptrul sau. La încheierea saluturilor reciproce, a poftit Excelenta Sa clerul si pe înaltii slujbasi în cortul sau, unde acestia, primiti cu o masa decenta, l-au rugat sa accepte sa se vada a doua zi în orasul lor. Pe 19 dimineata, la orele 10, Excelenta Sa Dl. General-feldmaresal a plecat din tabara în orasul Iasi. Plecarea a fost precedata de o noua bucurie, pentru ca doar ce a urcat pe cal ca tot atunci a venit un curier cu un raport de la brigadierul Gudovici privind luarea orasului Bucuresti si despre tot ce se mai petrecuse ... Aceste noi succese ale trupelor noastre anuntate orasului, în care se aflau multi boieri de seama si locuitori veniti din Valahia la vremea cînd trupele noastre au parasit Bucurestiul, au exacerbat festivitatea si veselia acestei zile. Poporul în numar mare s-a grabit în oras sa-l vada pe marele comandant, a carui glorie si fapte eroice au înflacarat inimile tuturor, lucratorii si meseriasii, asa numitele ateliere, au iesit din oras si au stat pe marginile drumului. Excelenta Sa însotit de oamenii din statul major au mers direct în oras, când s-au apropiat de suburbii a început sa se traga cu tunurile si sa bata clopotele bisericii, care s-au prelungit pâna a intrat în locuinta pregatita pentru el. La portile orasului au iesit sa întâmpine intrarea Comandantului membrii Divanului si ai Clerului, care transmitându-i urari de bine, l-au condus în locuinta sa. Dupa aceasta au intrat în oras si regimentele. Întâi artileria de câmp, dupa aceasta au intrat în parada trupele comandate de gen.maior Stupishin si au defilat toate pe lânga locuinta general-feldmaresalului. Dupa aceea Excelenta Sa a mers prin oras, s-a mirat sa vada în unele cladiri fântâni cu apa, iar oamenii s-au aflat pe tot timpul deplasarii lui, mereu încântati si surprinsi când Dl. General-feldmaresal zicea câte ceva fiecarui cetatean, ascultând rabdator toate rugamintile adresate si dându-le imediat satisfactie, aratând din prima zi marile calitati ale sufletului sau marinimos. În zilele urmatoare Excelenta sa a facut vizite Preasfintitului mitropolit al locului, a vizitat casele banului Arghir, printului Cantacuzin-vistiarul si Hatmanului Vasile Razul, si la toti acesti trei boieri a fost tratat cu un prânz, a caror abundenta în feluri de mâncare arata zelul gospodinelor, un atribut obisnuit la acesti oameni, diferiti de turcii. La vremeea aceea, Dl. Gudovici primise informatii transmise de la trei detasamente ca, primul ocupase un post la jumatatea drumului spre Giurgiu, la manâstirea Comana, trimitând cu o zi înainte o trupa chiar la Giurgiu, pentru a afla situatia inamicului, din informatii acesta fiind în deruta si în acest loc, de la al doilea ca pe acea parte a râului Olt nu sunt inamici, iar de la al treilea ca au capturat doar trei turci, restul fugind peste Olt pâna la venirea lor. Book : A.Brinkner - Potemkin, 1891 The End of Potemkin. Potemkin, împotriva vointei lui, a parasit Peterburg-ul; Împarateasa l-a determinat sa plece ... În ciuda starii de boala, Potemkin a facut calatoria foarte repede; dupa 8 zile a ajuns la Iasi. Cneazul Repnin, repurtând victoria la Macin pe 28 iulie, deschisese convorbirile de pace … Cam tot atunci au aparut diferite zvonuri despre ambitiile excesive ale Cneazlui Potemkin. Se spunea ca ar fi dorit transformarea Crimeei într-un tzarat independent al carui Suveran sa fie chiar el … Samoilov mentiona : "Cneazul dorea foarte mult independenta Moldovei fata de poarta, mai ales datorita afectiunii pe care i-o aratau nobilii moldoveni, iar serviciile aduse Împaratesei îi sporeau sperantele sa devina protectorul si aparatorul acestei tari". Engelhardt … remarca : "unii presupuneau ca dorea sa fie Domnitor al Moldovei si Valahiei, altii – ca vroia sa se proclame hatman autonom; altii gândeau ca vroia sa fie Rege al Poloniei". … Într-adevar, înca de la finele lunii august 1791, dupa primele crize ale bolii careia îi cazuse victima, Cneazul se ocupase foarte activ de problemele curente. Boala Cneazului luase o turnura periculoasa. Se putea crede ca nu va mai fi nicio pace. Potemkin insista pe independenta Moldovei, pe ameliorarea soartei Valahiei, pe cedarea Anapei … În acest timp Potemkin presimtea apropierea sfârsitului. La începutul lunii august a venit la Galati, unde la scurta vreme a murit fratele Marii Cneaghine Maria Feodorovna, printul Wirtembergski. … "Excelenta sa Cneazul a fost la înmormântare, iar la iesirea din biserica a cerut sa vina careta, dar în loc de asta au adus dricul; Cneazul s-a retras îngrozit si foarte banuitor. La scurt timp dupa aceasta s-a îmbolnavit si a fost adus suferind la Iasi ". Din alte surse, Cneazul ravasit s-ar fi urcat în dric … Cneazul a decazut sufleteste, chinuit de banuieli si de spaime. 24 sept : "Cneazul suferind s-a mutat într-un sat, la 5 verste de Iasi". Scrisoare a lui Potemkin catre Împarateasa. "4 oct. 1791, Iasi. Maicutza preamilostiva Împarateasa ! Nu mai am putere sa-mi duc suferinta; singura salvare a ramas sa parasesc acest oras si vreau sa plec la Nikolaev. Nu stiu ce va fi cu mine". Pe 5 oct Popov i-a scris Împaratesei : "Lovitura s-a petrecut, preamilostiva Împarateasa ! Excelenta sa nu mai este pe aceasta lume. Dimineata era foarte slabit, dar a ordonat sa plecam mai repede; în cele din urma, pâna sa ajungem la dealul cel mare de la 40 verste de Iasi, era asa de slabit încât a trebuit sa fie scos din caleasca si întins pe pamânt. Acolo si-a dat si sufletul, spre marele nostru regret". Strania relatare a Mitropolitului Ioan despre ultimele zile din viata lui Potemkin: "Dupa reîntoarcerea de la Peterburg Cneazul Potemkin s-a îmbolnavit grav de febra; 40 de zile le-a petrecut în aceasta stare si neprimind nicio ameliorare, a plecat de la Iasi într-un sat apropiat (Cerdac), apartinând Domnitorului Moldovei Mavrocordat; acesta se afla în mijlocul livezilor, pe un loc înalt si beneficiaza de un climat minunat. Dar nici asta nu l-a ajutat pe cneaz. Preasfintitul Ambrozie si cu mine l-am vizitat si l-am rugat cu lacrimi sa aiba grija de sine, sa ia medicamentele si sa se abtina de la mâncarea rea. "Greu sa ma mai înzdravenesc. - a raspuns cneazul. Deja atâta vreme si nicio ameliorare. Dar faca-se voia Domnului ! Voi doar sa va rugati pentru sufletul meu si sa ma pomeniti. Tu esti duhovnicul meu – a continuat el, adresându-i-se lui Ambrozie – si stii ca n-am dorit raul nimanui. Sa-i fac pe oameni fericiti a fost scopul dorintelor mele". Am suspinat la aceste vorbe de muribund ale viteazului barbat. Plecând, am gasit în salon un general-doctor francez, de la care am aflat ca starea cneazului era fara speranta, ca nu mai primea niciun medicament, iar boala era atât de avansata încât medicina obisnuita abia mai era de folos". … Potemkin numea Iasiul sicriul sau, si când a venit acolo Faleev, la terminarea construirii Nikolaevului, el cu povestile lui a stârnit dorinta bolnavului sa viziteze orasul nou aparut. … îndata ce s-au ivit zorile a pus sa fie înhamati caii … dupa 7 verste a spus: "De acum nu mai am unde sa ma duc, mor. Scoateti-ma din caleasca, vreau sa mor pe câmp". L-au asezat pe iarba. A cerut sa-i fie udat capul cu spirt, a ramas asa trei sferturi de ceas, a cascat de trei ori si a murit usor, ca o lumânare care se stinge fara vânt". Dupa sfârsitul Cneazului, trupul i-a fost adus înapoi la Iasi. La început era vorba de înhumarea în Belo-Rossia. Câteva saptamâni trupul a stat la manastirea Golia, lânga Iasi… dupa aceea a fost trimis la Cherson; se povestea ca la Iasi cel putin 600 de oameni muncisera la pregatirea îmnormântarii. Când s-a cântat slujba de înmormântare la manastirea Golia, arhiepiscopul Ambrozie a rostit o cuvântare, spunând printre altele : "Împarateasa a pierdut un sfetnic, un tutore, un colaborator, un prieten". Mitropolitul Ioan, descriind în amanunt ceremonialul de la Iasi, scria ca regimentele însirate pe doua rânduri, ocupau o linie de peste cinci verste. Engelhardt, ca martor la funeralii, scria : "Durerea era pe fetele tuturor, majoritatea militarilor si boierii moldoveni varsau lacrimi pentru pierderea prietenului si binefacatorului lor".

Posted by: Petre February 05, 2020 02:17 pm

Book : Russian High Commanders. M.I. Kutuzov. Documents. 1952. The Report of gen. M.I. Kutuzov to the Emperor Aleksandr I about the campaign of gen. Tuchkov to Mangalia. Bucharest, 24 feb. 1812 Gen.maior Tucikov 2 cu detasamentul de trupe cu care a fost în expeditia peste Dunare, a ajuns cu bine pe partea noastra a Dunarii în data de 18, trecând cu artileria si caii pe gheata ... Amanuntele acestei actiuni sunt urmatoarele : Cu 4 batalioane de infanterie, 6 tunuri, regimentul de cazaci de Urali si parte din regimentul de cazaci Grekov, gen. Tucikov a trecut Dunarea de la Izmail pe 4 si 5 feb si îndreptându-se peste Ceatal si pe la Tulcea spre Babadag, l-a ocupat pe data de 5. În acele locuri n-au gasit inamicii, dar trimitând în urmarire un grup de cazaci în satul Visterna, au fost gasiti acolo turci care au opus rezistenta si i-au batut, un bairaktar si 35 de oameni au fost luati prizonieri. Între timp, gen.maior Tucikov, plecând cu detasamentul de la Babadag catre Kara-Harman (Vadu), a ocupat localitatea pe data de 7, de unde a plecat mai departe catre Kiustenge si pe data de 8, ajungând în satul Mamai-chioi, a gasit turcii. Grupurile trimise au intrat în lupta cu ei, 9 oameni au fost ucisi pe loc, un bairaktar si 22 turci simpli au fost luati prizonieri. Acolo prizonierii ne-au anuntat ca la Mangalia se afla un ayan cu multi functionari si trupe si ca Poarta i-a încredintat conducerea întregului tinut, fortificarea Mangaliei si repopularea satelor pustiite. În plus, au mai spus ca în satul Hasi-Dolik-chioi (Hasiduluc/Cumpana) se afla trupe conduse de un bairaktar. Gen. Tucikov a trimis spre acel sat un grup de cazaci si 50 de vânatori (trupa), dându-le cu ei si câtiva nekrasovetzi (localnici lipoveni), dintre cei care anul trecut au trecut benevol la noi din partea turca. Acest grup a încercuit satul în zorii zilei de 9 si, dupa o puternica rezistenta a turcilor adapostiti în casele de piatra, au ucis pe câtiva, si au luat prizonieri un bairaktar si 45 turci simpli. Gen. Tucikov a venit si el cu detasamentul în sat si aflând ca în satul Tatlageac (23 August), aflat la 5 ore de Hasi-Dolik-chioi si la 2 ore de Mangalia, se aflau câteva familii de turci, l-a trimis acolo pe locot.col. Mihailov cu o unitate de tragatori, care în zorii zilei de 10, dupa o slaba rezistenta a inamicului, au ocupat satul, luând 20 de prizonieri. Gen.maior Tucikov, aflând de la prizonieri ca toti locuitorii din împrejurimi au primit ordin sa se adune la Mangalia, i-a ordonat locot.col. Mihailov sa plece repede la Mangalia cu cazacii si cu nekrasovetzii, sa o împresoare cu posturi si cu un detasament puternic sa taie drumul spre Varna; iar dupa aceea a plecat acolo si el cu infanteria si artileria; însa, pâna sa ajunga la Tatlageak, a descoperit în partea dreapta doua mari transporturi plecate din Mangalia, alcatuite din peste 150 carute. Cazacii au taiat imediat calea unuia din transporturi, dar turcii, formând un careu din carute, au început sa traga. Atunci cazacii, descalecând si împrastiindu-se în zapada mare, au executat asupra lor un foc precis si au ucis 7 turci. Dar, ca sa rezolve mai repede treaba si sa ajunga la Mangalia, gen. Tucikov l-a trimis acolo pe col. graf Orfengo cu doua companii de grenadieri si 180 de vânatori, cu doua tunuri. Îndata ce turcii au vazut venind infanteria noastra, au început sa arunce armele si s-au predat. Aici au fost luati prizonieri 2 ayani si cca. 215 turci simpli, prada a fost 300 de pusti, plus pistoale si arme albe. Gen. Tucikov, trimitând prizonierii în spate, a continuat marsul spre Mangalia si pe data de 10, noaptea, în rapait de tobe, a împresurat orasul, propunând ayanului sa se predea, dar neprimind raspunsul dorit, a folosit artileria, în timp ce cazacii, ajunsi înainte, au descalecat si s-au raspândit în zapada, au continuat cu puternice tiruri de pusca, la care au raspuns si turcii. Dupa câteva salve de tun, ayanul si-a trimis un subordonat pentru discutii, dar gen. Tucikov, pentru ca ayanul sa vina chiar el si sa se predea, a continuat tragerile; dupa care, în scurt timp ayanul cu toti supusii lui au iesit din oras, au depus armele si s-au predat. În acest fel, în noaptea de 10/11, gen.maior Tucicov, trimitând prizonierii la Izmail, a executat o cercetare spre Balcik, unde au luat multe vite si dând prada focului orasul Mangalia, a pornit cu detasamentul pe drum de înapoiere si mergând de la Kara-Harman în localitatea neocupata de nimeni Kiustenge, au dat foc magaziilor turcilor construite pe malul Marii Negre, si în cele din urma a ajuns cu bine la Izmail. În întreaga expeditie au fost luati prizonieri 1 ayan, 9 age, 9 bairactari si 687 turci înarmati, dintre care pe drum au murit din cauza ranilor primite în lupte si din cauza frigului mare 2 bairactari si 67 turci simpli; în plus inamicul a pierdut si multi ucisi; pierderea noastra a constat doar din raniti : 7 cazaci, 2 vânatori, 9 cai ai cazacilor. Îndraznesc sa supun atentiei Maj. Voastre lista celor care s-au evidentiat prin gândire, curaj si vitejie ... General-of-infantry graf Golenischev-Kutuzov

Posted by: Petre February 19, 2020 04:45 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Officier memories from the Russo-Turkish War, 1806-1812 https://drive.google.com/open?id=1RdrGRpNqClQPZj8maTTRg58DTKRqwDVh

Posted by: Petre February 26, 2020 05:55 am

Book : Russian High Commanders. General Bagration, Leningrad, 1945. Reports of gen. Bagration to Emperor Aleksandr I : https://drive.google.com/open?id=1o3JJcrJBVJtmeOJuCv6ljDLsULG6wSPS

Posted by: Petre April 13, 2020 06:50 am

Catherine II the Great. First Russo-Turkish War. (compilation) https://drive.google.com/open?id=1dB0X30VDOhMUB9iguqDh4PQqRfNlbw0N

Posted by: Petre May 21, 2020 01:50 pm

Related to the above : Nov. 1769 ... luat prizonier, Domnitorul Valahiei Principele Grigore Ghika, cu fratele, fiul si curtenii, a fost trimis la Iasi. Totodata, un alt prizonier, Domnitorul Moldovei, a fost adus pe 21 nov. la Iasi, odata cu ceilalti prizonieri de la Galati si cu trofeele. Pentru cât mai mult triumfalism, trofeele si prizonierii adusi au fost plimbati prin oras într-o parada speciala, în urmatoarea ordine : în fata mergeau doi gornisti ai orasului, dupa care doua grupuri, arnauti si cazaci, dupa ei prizonierii turci si confederati, escortati de 40 de grenadieri. Dupa prizonieri un pluton de husari, iar dupa ei kehaya Seraskerului între patru cazaci, apoi alt pluton de husari, dupa care toate trofeele, trei flamuri si trei tuiuri; tunurile trimise de la Galati n-au reusit sa ajunga înca. Dupa trofee venea un escadron de husari, iar dupa ei toti prizonierii raniti si suita Domnitorului, în carute. În sfârsit, în ariergarda ceremoniei veneau 100 de cazaci. Domnitorul era foarte nesanatos si a fost trimis direct la casa lui, sub escorta. Brigadierul Rjevski a însotit întreaga ceremonie pâna la sediul gen.porucik Stoffeln, unde au fost depuse toate trofeele, iar prizonierii au fost trimisi la Palatul Domnesc. Gen.porucik Stoffeln i-a trimis Împaratesei trofeele ... Pe 23 nov a murit Domnitorul Moldovei Mavrocordat, platind cu viata poate pentru loialitatea fata de Turcia. Trupul lui a fost încredintat pamântului pe 26 nov la orele trei dupa amiaza, cu urmatorul ceremonial : Doi gornisti ai orasului deschideau cortegiul si cântau din trâmbite marsul funebru. Dupa ei câtiva oameni cu torte. Apoi cei mai importanti negustori ai orasului purtând sicriul gol, tapisat cu un brocart bogat. Dupa sicriu, pe tipsii mari de argint era adus, pe una orez fiert cu stafide, pe alta zaharicale, iar pe a treia o pâine mare de grâu aurie. Dupa aceea urmau mestesugarii din diferite bresle pe doua rânduri, purtând lumânari de ceara aurie, lungi de un arsin si jumatate si groase de un sfert de arsin. Dupa ei boierii cei mai de vaza, iar apoi pe doua rânduri preotii, egumenii, arhiepiscopii si Mitropolitul Moldovei Gavril. Dupa Cler, curtenii defunctului si boieri de vaza duceau trupul Domnitorului, asezat pe ( ? scaune cu mânere ) acoperite cu un brocart aurit scump. Trupul era învesmântat cu suba si caciula (caftan si islic) de zibelina, daruite de Sultan defunctului Domnitor, când a fost numit aici. În urma întregii procesiuni venea muzica militara, cântând marsul funebru. Trupul defunctului, pentru slujba religioasa, dupa obiceiul norodului, a fost dus dupa aceea în biserica catedralei, unde i s-au luat suba si caciula, si pus în sicriu a fost înhumat într-o cripta. -------- ... Gasite printre lucrurile defunctului Domnitor al Moldovei, Principele Mauro Kordat, si trimise mie, caciula oficiala cu care venea la Divan si un sangeac rosu, îmi revine cinstea de a le prezenta Maj. Voastre Imperiale prin acest curier, odata cu declaratiile pe care mi le-au facut confederatii, gasiti la Bucuresti cu scrisorile lui Pototki ... Manolache, Manuil-Voda, Manole Giani Ruset. Manolaki ... Pentru mai multa încredere în izbânda, si-a alaturat trupele turcesti venite de la Focsani si a mai cerut întariri de la Nikopol, Rusciuk si Giurgiu, sporindu-si detasamentul pâna la 20 mii de oameni. Cu aceste trupe Manolaki a pornit pe 13 ian. spre r. Arges si a trimis o mie de calareti pentru a spune locuitorilor satelor din împrejurimi sa revina cu cetatenia de partea Sultanului. La Bucuresti a trimis urmatorul manifest : ”Eu Manolaki, prin mila Domnului, etc. Prin mila lui Dumnezeu, Maritul Sultan m-a pus Domn al Valahiei si a adunat trupe fara numar pentru a ma aduce la tron în orasul Bucuresti, împreuna cu câtiv agi, precum Celibei-aga si altii. De aceea voi, mari boieri, venerabili egumeni si ceilalti, mari si mici, aflati la Bucuresti, trebuie sa iesiti si sa întâmpinati pe prea-cinstitii agi si pe mine. Daca nu faceti asta si nu va alaturati trupelor straine, atunci sa stiti ca avem dispozitie sa-i taiem cu sabia pe toti inamicii si sa le luam averile. Daca dati ascultare si ne iesiti în întâmpinare, atunci daca sunteti vinovati cu ceva, nu veti mai suporta nicio neplacere si veti primi iertarea. Asa ca faceti totul cum vi se porunceste. Ianuarie (1770), ziua 13”. ------------ La vremea actiunilor de la Braila, Domnitorul Valahiei, Manolache, dupa atacul nereusit din 14 ian. asupra Bucurestiului, si-a adunat detasamentul la Giurgiu, unde a chemat iar trupe de la Vidin si din alte locuri, pentru a doua lovitura asupra Bucurestiului. Gen.maior Zamiatin l-a înstiintat pe gen.porucik Stoffeln de pericolul ce ameninta Bucurestiul, cerând întariri. De aceea Stoffeln a hotarât sa plece de la Braila, sa vina repede la Bucuresti, în ajutorul lui Zamiatin. Deja pe 20 ian. un detasament sub comanda gen.maior Potemkin a pornit spre Bucuresti ... La Bucuresti se aflau 43 manastiri, 164 biserici si cca. 20,000 case, majoritatea de piatra. ----------- La revenirea gen.porucik Stoffeln la Bucuresti (7 feb. 1770), toti locuitorii s-au adunat la intrarea în oras si au facut un frumos arc de triumf, prin care, în strigatele de bucurie ale locuitorilor, au fost trecute trofeele obtinute la Giurgiu. Dupa aceea, Clerul ca dovada a loialitatii tarii fata de Maj. Sa au cerut chiar ei ca toti sa depuna juramânt, ceea ce s-a si facut la Bucuresti, pe data de 12, de catre Episcopul Cozma. Dupa aceea, au fost trimisi curieri peste tot pâna la Olt pentru a-i duce la juramânt si pe ceilalti locuitori ai Valahiei. Când s-a depus juramântul la Bucuresti, boierii i-au adus gen.porucik Stoffeln în semn de lichidare a statului, o caciula de catifea cu pana, doua tuiuri si patru flamuri, daruite de Sultan la înaltarea celor alesi în functia de Domnitori al Valahiei. În sfârsit, pentru a-i arata deosebitul devotament gen.porucik Stoffeln, boierii i-au adus 1000 de galbeni; dar acesta a refuzat sa-i primeasca si a sfatuit sa fie folositi pentru spital si pentru ranitii la Bucuresti si Giurgiu, si asa s-a facut. ------------ ... Graful Rumiantsev a emis un nou manifest, publicat pe data de 4 dec. 1769, când gen.porucik Stoffeln pornise cu trupele spre Braila. Dupa publicarea manifestului, a fost trimisa o solie la Peterburg, cu declaratia de loialitate a tarii fata de tronul Rusiei si cu rugamintea de a o apara de turci. În fruntea soliei s-a aflat Mitropolitul Ugro-Vlahiei si Episcopul Inochentie-Rusevschi (?). ------------------- Traducere (aproximativa) din scrisoarea primita de gen.maior Zamiatin de la boierii craioveni : Continutul scrisorii noastre nu este altul decât sa va transmitem sanatate si sa va facem cunoscut ca pe data de 24 luna trecuta ne-a venit stire de la Domnitorul nostru Manuil-Voda, care a fost Marele Ban al Craiovei; Maritul Sultan pe 5 ale lunii acestea l-a rasplatit cu Domnia Valahiei si ne-a scris ca peste trei zile vine aici la Craiova cu Firmanul si cu sarcina sa va dam de stire atât Excelentei Voastre cât si celorlati; pentru ca Maritul Sultan si-a aratat mila asupra acestui pamânt, a iertat si a scutit de dari pe trei ani. Pentru porunca pe care am primit-o am facut bine si v-am spus, iar mai ales pentru ceilalti am scris o carta deschisa pentru ca fumul din capul lor sa iasa, ca mereu au fost umili, si ca sa dea provizii si furaje si alte nevoi pentru trupele care au venit de la Vidin. Si astfel, Excelentsa, pentru ca Maritul Sultan l-a stabilit pe Domnitorul acestor pamânturi, este bine sa veniti aici la Craiova, pentru ca norodul sa-si scoata din cap gândrile desarte de a se supune la toate poruncile si a pune în totala primejdie pamântul nostru; de aceea asteptam un raspuns si continuam sa va binecuvântam. Martie 24, 1770. Dumitru Cianov(?), fost mare-paharnic, Stefan Poroghian(?), fost mare-paharnic, Constantin Acitoghin(?), fost mare-stolnic, Fotas Vladogheni(?), fost mare-medelnicer. ------------------ Traducere din scrisoarea Episcopului de Râmnic (foarte aproximativa) : Excelentei sale D-lui General-maior. Bunul Dumnezeu sa va apere, iar noi va transmitem binecuvântarea noastra. Subsemnatii va aducem la cunostinta Excelentsei Dvs : pe 29 trecut am primit de la boierii craioveni o Carta(?) în care se comunica despre noul Domnitor al Valahiei Manuil-Voda, fost înainte Mare Ban al Craiovei, si ca peste trei zile, dupa copia scrisorii alaturate, pe care binevoiti sa o vedeti, suntem chemati la Craiova. De aceea stam la îndoiala si nu stim ce sa facem : sa nu ne temem ca ne pierdem vietile si astfel în speranta libertatii din vremuri trecute, la cererile turcilor sa nu dam curs si sa continuam sa ne împotrivim, lucru pentru care ne-au si numit tradatori. Iar daca acum suntem chemati de noul Domnitor si nu ne ducem, ne temem ca prin noi toti crestinii eparhiei vor fi în mare pericol. De aceea cu umilinta rugam pe Excelenta Voastra prin urmare sa ne dati un sfat, pentru ca turcii dupa cum se vede fac mari pregatiri cu intentia de a porni catre Bucuresti ... Si astfel noi, prin staruinta noastra, dragostea, rugaciune si îndatoririle pe care le avem pentru crestinism, cu încredere si speranta în libertatea noastra, ne bazam pe interventia Dvs. De aceea va spunem despre toate acestea si Domnul sa ajute Excelentei Sale si ostirii crestine si sa fiti binecuvântat sa aveti noroc sa obtineti biruinta asupra dusmanilor. Martie 29, 1770. Execelentsei Voastre, Domnul sa va ajute. Parfenie si Grigorie, fosti episcopi ai Râmnicului. ---------- Gen. Zamiatin le-a transmis sa aiba încredere în puterea armelor ruse si sa ramâna ferm loiali Rusiei, sa nu cedeze propunerilor viclene ale inamicului. Scrisoarea Marelui Vizir catre Feldmaresalul P.A. Rumiantsev, Shumla, 24 iunie 1774 : Am primit scrisoarea Excelentei Voastre ... sa numim si sa trimitem la Excelenta Voastra un împuternicit; si desi n-am remarcat în scrisoarea primita locul unde Va aflati, totusi din spusele omului trimis la noi am dedus ca acesta este la Giurgiu, si astfel ca împuternicitul nostru va fi trimis cu siguranta la Rusciuk, si ajungând prin voia Domnului acolo, locul Congresului va fi stabilit prin întelegere pe un ostrov aflat între Giurgiu si Rusciuk, si astfel evitând ceremonialul inutil care a fost la congresele trecute ... Scrisoarea Gen.feldmaresal graf P.A. Rumiantsev catre Marele Vizir Musinzade-Mehmet-pasa, 28 iunie 1774 : Am vazut din scrisoarea trimisa de Dvs, ca Luminatia Voastra ma considera la Giurgiu si de aceea în aceasta directie trimiteti doi împuterniciti, iar ostrovul care se afla între Giurgiu si Rusciuk îl propuneti ca loc pentru Congres. Sa va însel în vre-un fel nu se potriveste cu respectul pentru persoana Dvs, de aceea va spun deschis – nu ma aflu la Giurgiu, iar Rusciuk este împresurat de trupele noastre, si cel mai bine împuternicitii Dvs mergeau la Dl. gen. Kamenski, care îi conducea la mine. Despre un congres, si înca unul pentru armistitiu, nici nu vreau sa aud. Luminatia Voastra cunoaste ultima noastra dorinta : daca doriti Pacea, atunci trimiteti împuternicitii sa o încheiem ...

Posted by: Petre June 04, 2020 01:41 pm

Catherine II the Great. The second Russo-Turkish War. (compilation) https://drive.google.com/file/d/1rnSdmelVrSSISH0fjMvs3ofoZtWSquuG/view?usp=sharing

Posted by: Petre June 22, 2020 02:32 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) The Son of Suvorov Marele Suvorov a avut un singur baiat, Arcadi Aleksandrovici. ... Suvorov-fiul a murit în floarea vârstei si în deplina putere ... În arhiva administratiei Guberniei de la Chisinau exista «Dosarul privind moartea gen.locot graf Suvorov si despre descrierea bunurilor acestuia, precum si despre mutarea trupului acestuia în manastirea Înaltarii, 19 apr. 1811 (cu 37 file)». Dosarul se afla în sectiunea «Problemele Senatorilor care au prezidat în Divanele Moldovei si Valahiei» pe timpul ocuparii acestora de catre Armata rusa în Razboiul cu Turcia, 1808-1811 ... Pe 17 apr. 1811, Ispravnicul de Râmnic Dimitri Nicolescu i-a trimis de la Focsani senatorului care prezida Divanele Moldovei si Valahiei, consilierul de taina Vasili Krasno-Milashevici urmatoarea înstiintare : Din copia atasata a înstiintarii primite de mine de la de la capitanul orasului Râmnic ... se face astfel cunoscut Excelentei Voastre nefericitul eveniment cu înecarea grafului Suvorov. În clipa în care am primit aceasta înstiintare, am plecat imediat acolo personal pentru a dispune gasirea trupului Excelentei Sale, si despre toate amanuntele acestei nenorociri voi raporta în totalitate Excelentei Voastre. În acest moment nu pot conform obligatiilor mele sa va trimit o nota completa. Raportul Capitanului orasului Râmnic catre de Ispravnicul Nicolescu : Cu plecaciune sarut mâna cinstita a Domniei Voastre. Astazi, joi, la ceasurile sase, deoarece de dimineata a venit apa puternic pe Râmnic, am pus om ... sa supravegheze pe malul Râmnicului, astfel ca daca vine cineva dinspre Buzau sau din alta parte, sa dea stire ca fiind apa mare, sa nu lase pe nimeni sa intre în apa, ca sa nu se întâmple vre-o nenorocire, ceea ce de obicei (adica pus un om lânga apa) pâna acum nu se facea. S-a întâmplat ca a venit de la Buzau butca (caleasca) trasa de caii postei. Omul (Sandul ?) ... a început sa strige ca apa este mare; nu lasa pe nimeni sa intre. S-a întâmplat ca a venit o caruta a unui negustor înca înaintea butcai si imediat ce aceasta caruta a intrat în apa, imadiat a fost dusa de apa si rasturnata. Cei care erau în butca au vazut ce a patit caruta si cu toate astea au intrat în apa. Omul ... a început sa strige la vizitii : «Ce faceti ? Voi nu vedeti ce a patit negustorul cu caruta lui ? »? Vizitii (surugii) au raspuns : «Ce sa facem, daca ne bat !». Si statea unul dintre ofiteri sus pe capra, cu biciul în mâna, lovindu-i pe surugii, ca sa intre. Surugii si-au facut cruce si au intrat în apa. Si cum au intrat, imediat s-a rasturnat butca, fiind dusa de viteza apei. A început omul sa strige si noi cu tot orasul ne-am grabit sa alergam la malul râului Râmnic, dar n-a fost posibil în niciun fel sa intram acolo, nici calare, nici pe jos. L-am legat cu o frânghie pe unul Hristea Becala, el s-a aruncat înot si l-a dus apa, n-a putut sa treaca, si noi l-am tras imediat înapoi. Am facut ce-am facut si am gasit un om capabil cu un cal, si el a ajuns înot pâna la butca, unde se oprise ea rasturnata si unde era un ofiter mai tânar, un husar si un soldat, pe care i-am tras câte unul la mal pe partea spre Topliceni; dar pe unul l-a dus apa si l-a târât pâna la drumul Bordac (?), cu mantaua pe el. Noi orasenii am fugit cu totii dupa el si el s-a oprit în mal între doua canale ale râului. Noi nu stiam cine se afla în butca si pe cine l-a dus apa, deoarece omul care a ajuns calare pâna la butca n-a mai putut sa se întoarca înapoi, sa ne spuna; el s-a dus sigur la Topliceni, cu cei trei pe care i-a tras afara. Noi orasenii am folosit toate mijloacele posibile patru ceasuri si în sfârsit l-am scos si pe cel din apa si l-am dus într-o camera la han, unde, dupa ce s-a încalzit si si-a venit în fire, l-am întrebat : cu cine a mai fost acolo în butca si cine sunt acestia ? Si ne-a spus ca a fost cu Cneazul Suvorov, iar el era gen.maior Udom. Când am auzit noi de Suvorov, atunci cu totii ne-am îngrozit. L-am trimis pe cel mai mare la Topliceni sa afle daca nu erea cumva Suvorov printre cei trei salvati, dar «acesta nu era acolo, — au spus, — iar acolo erau servitorii sai, chiar Suvorov s-a înecat, dar unde – nu stim». L-am întrebat noi pe gen. Udom de ce nu au ascultat când omul a început sa strige, ca sa nu intre în râu. Generalul a raspuns ca el rugase sa nu intre, dar ca Suvorov nu l-a ascultat, a intrat si s-a înecat. Noi am trimis înca oameni calari pe malul Râmnicului sa caute daca n-a fost aruncat pe undeva pe vre-un grind, dar pâna acum n-au gasit. Iar butca a ramas pâna acum rasturnata pe mijlocul râului, unde am pus o caraula sa aiba grija de ea, deoarece de ajuns pâna acolo nu se poate de pe aceasta parte. S-a întâmplat sa fie aici un ofiter venit. El a vazut zelul nostru si primejdia. Si dupa cum am spus mai înainte Domniei voastre, Suvorov într-adevar s-a înecat, — lucru pe care am socotit ca trebuie sa vi-l fac cunoscut — si cu tot respectul ramân sluga Voastra prea plecata, Parapash-ceaush. Raportul Ispravnicului Nicolescu (de la Râmnic) catre Senatorul Krasno-Milashevici (la Iasi), 15 apr. 1811 : Pe 13 aprilie la miezul noptii, venind de la Bucuresti, Excelenta Sa Dl. gen.locot si cavaler graf Suvorov, a ajuns la râul Râmnic, care era plin cu multa apa; moldovenii care erau deja pe mal si surugii au spus într-un singur glas ca «Excelenta Voastra, nu se poate sa treceti». El a vazut chiar cu ochii sai : înainte mersese un negustor, pe care cu tot cu caruta l-a rasturnat apa. Pe data, el a strigat : «Sa mergem ! Nu se va întâmpla nimic !». Surugii au trebuit sa mearga. Departându-se de mal, s-a rasturnat caleasca si cine a fost acolo, cu greu s-a salvat, dar Excelenta Sa, când a vrut sa sara din caleasca, adunci apa l-a dus sub cai si un cal a cazut peste el, de sub care a fost luat deja mort. Un turcalets mic care era cu el s-a înecat si el si corpul n-a fost posibil sa i se gaseasca. Eu fiind în orasul Focsani, am fost înstiintat în acea zi despre întâmplare, am dat stire Comandantului local maior Otreshkov, care a trimis cu mine pe medicul-sef si pe platz-aghiotantul orasului; pentru a afla cauzele celor întâmplate, i-am întrebat pe cei care au fost cu Excelenta sa si pe moldovenii care i-au sfatuit sa nu treaca râul ... toti au spus la fel, ca a fost din vointa Excelentei Sale. Trupul a fost dus în biserica, pâna la încuviintarea sefilor. Si deoarece Dl. gen. Udom a fost împreuna cu Excelenta Sa, a primit îngrijiri si acum se afla la Râmnic, a trimis un curier la Bucuresti pe 14 aprilie la ceasurile sase cu raportul despre care am cinstea a raporta Excelentei Voastre. Paharnic Dumitru Nicolescu. Primind veste despre moartea lui Suvorov, Comandantul Sef al Armatei de Moldova, gen. Kutuzov i-a trimis de la Bucuresti pe 19 aprilie Comandantului Iasiului locot.col. Vîhodtsevski ordin sa inventarieze bunurile lui Suvorov, în prezenta Cdt. Reg.10 vânatori, col. Ivanov ... Rudele lui Suvorov au început demersurile pentru aducerea trupului în Rusia ... Suveranul si-a dat aprobarea pentru reînhumare în manastirea Învierii (Noul Jerusalem), din gubernia Moscovei. Pe 11 aug. Ministrul Politsiei l-a înstiintat pe sen. Krasno-Milashevici. Senatorul Krasno-Milashevici s-a adresat exarhului moldo-valah Mitropolit Gavriil cu rugamintea de a face cele cuvenite pe partea duhovniceasca referitor la scoaterea trupului de la Râmnic si însotirea lui pâna la granita Rusiei. Mitropolitul Gavriil a raspuns ca deja, urmare primirii unui act de la ober-prokurorul Sf. Sinod cneaz Golitsîn, a dat din partea sa cuvenitele «instructiuni eparhiale Episcopului Constantsiu, în a carui eparhie se afla Râmnicul». Pe partea civila si militara s-a luat legatura cu Divanul Moldovei si cu gen.maior Shtetter ... Rudele l-au mandatat pe praporshcikul în rezerva Benjami-Elis sa aduca trupul în Rusia. Aprobarea scrisa i s-a dat pe 22 nov .... Lev Matsievich. Istoriceskii vestnik Nr.2, 1880

Posted by: Petre July 02, 2020 12:56 pm

Russo-Turkish War 1828-1829. (compilation) https://drive.google.com/file/d/1ifs9c61NDD86aLqPlcKmbPR4fNzwkCEZ/view?usp=sharing

Posted by: Petre July 13, 2020 12:22 pm

Russo-Turkish War 1828-1829. Several memories of this war (1) Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) https://drive.google.com/file/d/1ajimYFZs_O7rfN-wwrwc38_0uu5RBDI7/view?usp=sharing

Posted by: Petre July 16, 2020 03:49 am

Russo-Turkish War 1828-1829. Other memories of this war (2) Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) https://drive.google.com/file/d/1hwgK7umHeYE_b_5bcxEX6yR2pb0ZoDBB/view?usp=sharing

Posted by: Petre July 19, 2020 08:37 am

Russo-Turkish War 1828-1829. Other memories of this war ( 3 ) Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) https://drive.google.com/file/d/1BvbaCGCx13jlVsYvtskt6mBKPrxKqqU5/view?usp=sharing

Posted by: Petre July 22, 2020 06:46 am

Russo-Turkish War 1828-1829. Other memories of this war ( 4 ) Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) https://drive.google.com/file/d/1u8H509JndcP2yrX6gIjB5uryPrxyzifl/view?usp=sharing

Posted by: Petre July 27, 2020 03:53 am

Russo-Turkish War 1828-1829. Other memories of this war ( 5 ) Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) https://drive.google.com/file/d/1MIb_t3PexdasRLZtUgC-1z_3qcByB2in/view?usp=sharing

Posted by: Petre August 01, 2020 04:10 am

Source : http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) LETTER FROM BUKAREST, TO THE REDACTOR Aparut în Vestnik Evropî, Nr.3. 1819 Anterior în mai multe jurnale si gazete straine si rusesti, la fel nu demult si în Vestnik Evropî sub semnatura Dvs. (Nr.22, nov. 1818), am citit asa : Principele (cneazul) Callimachi (Caragea), etc. Ca locuitor al Bucurestiului, odata cu alte lucruri, mirându-ma de asemenea greseala, am pastrat tacerea si am decis sa va transmit remarcile mele asupra articolului, publicat la pag.155. - Pr. Caragea (nu Caragi), fostul Domnitor al Valahiei, ... nu este un Callimachi ... Fam. Caragea, cunoscuta demult în rândul grecilor fanarioti, n-a dat prima oara un Domnitor Valahiei : acum 30 de ani a mai fost aici un voevod (Turcii numesc Domnitorul ca Voevod, iar valahii si moldovenii îi zic Voda), anume Principele Caragea, al carui fiu, Beizadea Constantin, traieste si acum la Bucuresti. Principele Scarlat Callimachi este din 1812 Domnitor al Moldovei; el este fiul celui dinainte Domnitor al Moldovei, Pr. Alexandru Callimachi, care traieste în prezent la Constantinopol. În ultimul razboi cu Turcia, actualul Domnitor al Moldovei a fost luat prizonier de trupele rusesti si a trait la Harkov, unde îl stiu multi. - Apoi : Domnitorul trebuia sa fie înlocuit, etc. Domnitorii Valahiei si Moldovei nu pot fi înlocuiti de Poarta, conf. Tratatului de la Bucuresti, înainte de expirarea termenului (regulii) de sapte ani; asa deci Caragea nu putea sa se teama, ci doar prin înselaciune sau prin viclesug putea sa fie dat mortii – dar si de asta cred ca în prezent nu se temea. Aflând despre uneltirile Întâiului Dragoman al Portii, ginerele sau Mihail Sutzo(?), s-a temut sa nu trebuiasca sa plateasca scump la încheierea celor sapte ani (adica în luna Iunie care vine) pentru averile pe care le-a adunat, din care se vede ca a dat prea putin. - Principele a adunat imediat Divanul, a predat guvernarea unuia dintre cei mai cinstiti si de vaza boieri, etc. Cu o luna înainte de plecarea lui Caragea, intentia lui era cunoscuta tuturor; n-a convocat Divanul, ci pur si simplu la ceasul patru dupa-amiaza au plecat cu întreaga familie, cu calestile în dumbrava numita ca si satul din apropiere - Baneasa, la distanta de o versta de oras, unde pe vreme buna se merge la plimbare; acolo, în casa lui Aga Vacarescu (la Bucuresti aga este Seful politiei orasului, dintre boierii puternici), au asteptat echipajele pentru calatorie, în care au urcat, au plecat pe drumul spre Ploiesti, iar de acolo în orasul transilvan Kronstadt, numit de localnici Brasov. În prealabil, de la Baneasa Caragea a trimis un hrisov, adica instructiune catre boieri, în care, fara sa explice motivul, l-a numit Caimacam, adica înlocuitor la conducere pe timpul lipsei sale de la Bucuresti pe Mitropolit, cu boierii : Banul (Cea mai înalta demnitate a boierilor Valahiei; dupa el urma Vel Vornicul) Brâncoveanu, Banul Ghica actualul Vistiar (trezorierul statului), Vel-Vornicii Vacarescu si Samurcas. - Cu el se afla întreaga garda personala. Domnitorul nu are garda lui, si în general nicio forta armata, în afara câtorva ieniceri, dati de Poarta pentru onoruri si care, desigur, nu l-au urmat. Avea angajate pentru propria paza si pentru serviciul de politie oraseneasca doua sotnii de Sârbi, Albanezi, Croati, Iliri, Dalmati, Bosniaci, Bulgari, toti în general numiti aici Arnautzi si care se afla pe la fiecare om de conditie buna, de la 2 la 20. Dintre acestia, 130 de Arnautzi, pe bani buni, au fost invitati sa-l urmeze pe Principe sub comanda viteazului Capitan Iordachi Nikola, cunoscu multor generali si ofiteri rusi, dar ei l-au însotit doar pâna la granita. - plus câteva tunuri. – în tot Bucurestiul se gasesc doar patru tunuri de fonta, apartinând Portii, din care cu proiectile oarbe se trage în zilele de sarbatoare, cum a fost în ziua plecarii Principelui : au sarbatorit bairamul. Aceste tunuri sunt în cea mai proasta stare; desi puse pe afete, nu au peridoc, iar fara peridoc nu pot fi miscate. Mai exista doua tunuri, ale Agentiei Austriece, dar acesti agenti, chiar si rugati de Domnitor, n-ar fi cedat. Asa ca, stimate domn, vedeti ca Principele Caragea ( si nu Caragi, nici Callimachi, care domneste si acum linistit în Moldova ) a plecat fara tunuri; nu noaptea, ci ziua; nu pe ascuns, ci la vedere. El se afla acum la Genova (Toscana); cu el, sotia, cele doua fete Ralu si Smaranda, fiul Beizadea Constantin, doi gineri greci fanarioti – Ghiorghi Argheriopulo si Ghiorghi Vlahutzi, fostul Vel Postelnic Mavrocordat, tot grec si fostul Aga, grecul Vlangali. Fiul cel mare al Principelui, Beizadea Gheorghi, pâna în prezent traieste linistit la Constantinopol. Zilele acestea este asteptat aici nou numitul Domnitor, Alexandru Sutzo; el este casatorit cu fata batrânului Callimachi si a fost cândva Domnitor al Moldovei, apoi numit Domnitor aici în locul Pr. Ipsilanti, dar nevoit sa plece când acela a revenit cu trupele rusesti. Din aceasta scrisoare, puteti folosi stimate domn, ce va este necesar. Am considerat necesar sa va dau o informatie de încredere despre cele petrecute, la care am fost martor si care sunt total deformate în povestiri. Permiteti totusi si mai departe sa va transmit informatii despre un tinut interesant din multe privinte, si acum înca atât de putin cunoscut în Rusia, desi a fost adesea vizitat de rusi. Am onoarea ... N. N. Bucuresti, 12 ian. 1819

Posted by: Petre August 08, 2020 04:16 am

Related to The Russo-Turkish War 1806 -1812. From the book : General Field marshal Cneaz Paskevich ... https://drive.google.com/file/d/1LWuZq3gMvlhKg8YI1sozVHhYLtpiLooW/view?usp=sharing

Posted by: Petre August 17, 2020 04:27 am

Russo-Turkish War. Crimean war Danubian Principalities 1853-1854. (compilation) https://drive.google.com/file/d/1i21oecDg2DqhBZYNowqSHyXo5TZIhuKF/view?usp=sharing

Posted by: Petre August 24, 2020 09:16 am

Source : http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Russo-Turkish War. Crimean war Danubian Principalities under austrians, 1854-1855. Însemnari descoperite în Dosarele Biroului III al Cancelariei personale imperiale ... His Imperial Majesty Aleksander Nikolaevich ... Oprit de soarta la Bucuresti si lipsit de toate mijloacele de trai, despartit de trupele noastre, a trebuit sa ascult si sa observ tot ce s-a petrecut în jurul meu, venit din partea dusmanilor Rusiei. Pe durata sederii trupelor noastre în Valahia, moldovenii si consulii veniti din Europa în Principatele Dunarene, prin propaganda lor au instigat poporul la ura fata de Rusia, sub pretextul ca din cauza dorintei de putere a consulului rus, dupa plecarea din Principate a gen. Kiselev (fost graf si ministru al proprietatilor statului), ordinea lucrurilor bune s-a schimbat într-o povara pentru popor; ca urmare a crescut reaua-vointa fata de Rusia si din aceasta cauza trupele noastre au suferit necazuri din partea locuitorilor; dar respectând disciplina, acestea au tacut si au beneficiat doar de apa si de aer fara bani, pentru tot s-a platit cu aur, dar plata s-a facut pentru produse luate de la localnici cu chitante de la comisionari, în conformitate cu preturile de referinta aprobate de autoritati iar solicitarile banesti ale trupelor s-au trimis prin Comisariat catre M.A.I, iar de la acesta banii s-au trimis la Trezorerie, pentru a fi platit cine trebuia; prin aceste transferuri de sume au aparut nereguli în plati, iar când trupele au plecat în Rusia, atunci s-a vazut ca multi n-au primit pentru chitante câte 2 sau câte 3 mii de galbeni; cauza acestora a fost plecarea de la Bucuresti la Viena a unor persoane cunoscute ca aflate în serviciu, cu jumatate de luna înaintea iesirii trupelor noastre; nimeni nu se putea gândi ca trupele vor pleca în graba si nu va mai fi de unde sa fie primiti banii, cum s-a si întâmplat, ca dintre arendatorii bogati si dintre tarani multi au ajuns cersetori, ca de la aceste plângeri ofensate si de la anarhisti ura fata de Rusia în popor vor spori tot mai mult iar oamenii vor fi bucurosi de venirea turcilor si îi vor primi cu placere, cu flori si coroane la ferestre, ca pe niste prieteni si aliati. La o luna dupa aceasta primirea austriecilor a fost rece, moldovenii i-au privit cu dezgust, pentru ca acestia dupa sosirea lor în scurt timp s-au purtat mai rau decât primii, ei au fost nevoiti sa dea fiecarui soldat în afara locuintei, încalzirii si iluminatului, înca si saltele, perne si paturi, si în plus au aparut tot felul de silnicii, jafuri si omoruri aproape zilnic; în 8 luni au fost 360 fapte doar în Bucuresti, în afara ca prin orase si sate, unde în lipsa autoritatilor militare, dezordinea a sporit, la toate acestea trebuie adaugat si transportul greutatilor si al bolnavilor pe timpul deplasarii trupelor a doua armate, fara bani si fara a sta la rând, din lipsa de carute nu s-a putut semana si aduna recolta, care a ramas pe câmpuri, a venit toamna, ploile, noroaiele, revarsarile apelor de munte, tara a devenit impracticabila, fara comunicatii cu padurile, nimeni n-a pregatit combustibili pentru încalzire, au rupt gardurile, au dat jos acoperisurile si orice lemn de prin casa a fost pus pe foc; oamenii sarmani, neavând astea, multi au murit de frig si foame familii întregi; în plus, moartea vitelor înfometate si epuizate de munca a sporit saracia; vitele care mai erau, pasarile si furajele de la cine mai avea, le-au luat turcii cu chitanta pentru o plata catre Poarta, prin tratat pentru câtiva ani înainte, si în plus turcii au trebuit îmbracati si încaltati, iar multora li s-au dat si cai de aceste sume. Austriecii, desi au platit pentru tot ce au luat, dar nu cu aur, ci cu bancnote cu puterea devalorizata cu 25-30%; pentru toate aceste privatiuni si ruinari, desi strigatul poporului a ajuns pâna la Principele Stirbey, el n-a putut sa-l asculte, din doua motive : 1) nu putea sa condamne abuzurile si dezastrele aliatilor austrieci, care îi datusera la Viena Principelui adapost în fata rusilor si care, împotriva dorintei boierilor si în ciuda turcilor, l-au adus de la Viena la Bucuresti, prin forta armelor si sub protectia tunurilor, cu infanteria si cavaleria în formatie de lupta; si 2) austriecii, folosind superioritatea fortelor în fata turcilor, au ocupat Principatul sub pretextul linistirii tarii si a face pe plac aliatilor Occidentali, cu scopul de a-i împinge pe rusi din Basarabia, cum era de asteptat; însa aici nemtii au adus putin folos guvernului lor, au recurs la toate dezordinele, facându-i pe localnici sa se revolte contra lor si atunci, înabusind agitatiile, sa ceara pe drept pentru ei mari cheltuieli militate pentru toata perioada stationarii, iar prin neplata de catre Principat, prevedeau sa dispuna în Principate de urmari precum englezii au folosit insulele Ionice. Principele Stirbey a fost prins în aceasta intentie perfida a austriecilor, a trebuit sa fie condescendent fata de toate rautatile, tacând si sacrificând rabdarea poporului pâna la vremuri mai bune, în asteptarea ajutorului nu din partea Rusiei, ci a celor trei aliati: turci, englezi si francezi, dupa asigurarile consulilor acestora ca prin sosirea trupelor lor îi vor scoate pe austrieci din Principate, iar între timp lectiile violentelor si jafurilor au fost întelese de localnici, si din toate clasele s-a raspuns cu plângeri la adresa austriecilor prieteni si aliati; si astfel s-a diminuat propaganda revolutionarilor despre independenta fata de Rusia; lucru la care eu am fost martor, acum s-a dublat dorinta moldovenilor de a avea mereu alaturi Rusia, cu acele reguli pe care ea le-a dat Principatelor. Al Maj. Voastre Imperiale, sincer devotat Piotr Nikiforov, din breasla negustorilor, decembrie 1855, St. Peterburg.

Posted by: Petre August 29, 2020 01:08 pm

Source : http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Russo-Turkish War. Crimean war Notes of Sadyk-pasha Chaikovsky. Part one. https://drive.google.com/file/d/1S3ch7nGEyrryzJLwkdP0foaTHbndUHse/view?usp=sharing

Posted by: Petre September 05, 2020 05:11 am

Source : http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Russo-Turkish War. Crimean war Notes of Sadyk-pasha Chaikovsky. Part two. https://drive.google.com/file/d/1VI6LCMHQgXDor4H-heQi8rjxXJxk1kFF/view?usp=sharing

Posted by: Petre September 13, 2020 05:32 am

Source : http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) A letter from Moldavia to Cneaz Potemkin https://drive.google.com/file/d/1mgKK7KC8QgZvAOA2XvNrBoVEvU3Upvtl/view?usp=sharing

Posted by: Petre September 21, 2020 04:38 am

Russo-Turkish War 1877-1878. The begining. (sources - Internet (text, pictures)). https://drive.google.com/file/d/1lL6QBLeptG9uqzxIEI78WBDyroK1IVF9/view?usp=sharing

Posted by: Petre September 28, 2020 04:27 am

Related to The Russo-Turkish War 1877 -1878. Source : internet https://drive.google.com/file/d/1H5N_kkYVE6N86M5PhpuoyEu9IJL33JBp/view?usp=sharing

Posted by: Petre October 05, 2020 05:08 am

Source - Internet (ru). Book : V.D. Dotsenko Naval battles of Russia, XVIIII-XX centuries, 1999. Attacking spar-torpedo boats ( ... ) Night of May 13/14 1877 four mine boats sank on Machin river-arm the turkish monitor «Seyfi». Informations about this attak are given in the Report of Lt. Dubasov to the Chief of troops Braila Detachment, maj.gen. Salov: « Cu permisiunea Excelentei Voastre si cu acordul Cpt.rg.1 Rogul, astazi la 12 noaptea, am plecat de la debarcader cu 4 salupe cu aburi si am mers pe bratul Macin cu scopul aflarii locului de stationare al navelor turcesti si de a executa asupra lor un atac cu mine. în compunerea expeditiei au intrat urmatoarele nave si ofiteri : salupa cu aburi Tzarevici, luata de la guvernul roman, la bord ofiteri eu si maiorul Murgescu, voluntar din serviciul român; salupa cu aburi Xenia de la fregata cu aburi Olaf, cu locot. Shestakov si locot. Petrov, venit voluntar; salupa Djighit cu micimanul Persin si salupa Tzarevna de la fregata Amiral Ciceagov cu micimanul Ball ( plus total 40 grade mici – n.a). Pe la trei si jumatate au aparut în fata trei nave turcesti, în urmatoarele pozitii : pe mijlocul bratului Macin era un monitor (Seyfi - n.a), ceva mai în fata, langa mal, un alt monitor (Feth-ul Islam – n.a) iar în stânga monitorului din mijloc, un vapor militar cu doua catarge (Kilidji-Ali – n.a). Hotarând sa îl atac pe cel mai mare, monitorul care stationa pe mijloc, i-am ordonat locot. Shestakov sa astepte rezultatul atacului meu, fiind gata sa atace si el, iar celorlalte salupe sa ne acopere atacurile. Luând directia spre carena monitorului la pupa babord, am ordonat sa punem toata viteza si am început apropierea de inamic; la somatia facuta de pe monitor, am raspuns cu o parola pe care o stiam în turceste : Sezim-adam, dar inamicul a înteles ca nu este cea adevarata si pâna sa reusesc eu sa îi dau lovitura, acesta a incercat sa traga cu tunul de trei ori, dar a avut de trei ori rateu; dupa al treilea rateu si focurile de arme executate într-o mare agitatie pe punte, am dat monitorului în pupa la babord o lovitura cu torpila din tribord. Imediat salupa mi-a fost inundata de apa si în primul moment am ordonat masinistului si fochistului sa-si paraseasca posturile si sa iasa de sub blindaj, dar vazând ca salupa continua sa se mentina pe apa am ordonat masinistului sa puna toata viteza înapoi si întregului echipaj sa scoata apa din salupa. Monitorul, afundându-se puternic cu pupa, înca mai continua sa se mentina pe apa si de aceea i-am permis locot. Shestakov sa-i aplice a doua lovitura. Imediat, punând toata viteza înainte, sub focul ucigator al pustilor si tunurilor de pe toate trei navele, locot. Shestakov a dat monitorului a doua lovitura, tot în babord si chiar pe mijloc, dupa care monitorul s-a scufundat definitiv sub apa. În tot acest timp, aproape zece minute, toate salupele s-au aflat sub tirurile intense dar si dezordonate ale tunurilor si pustilor inamicului, asteptând ordinele. Locot. Shestakov, dupa explozie, încurcându-si elicea în resturile monitorului, a trebuit sa o descurce, ramânând aproape chiar lânga bordul navei si ferindu-se de focurile de pusca trase asupra lor din turelele monitorului care se scufunda. Din declaratiile sale, iesirea cu succes din aceasta situatie grea o datoreaza exclusiv actiunii fervente, remarcabilelor calitati si energiei locot. Petrov, care a fost cel mai activ ajutor al sau pe toata durata luptei; locot. Shestakov îi atribuie sângelui sau rece si rezultatul reusit al exploziei, deoarece actionarea minei i-a încredintat-o exclusiv lui Petrov. Salupa micimanului Persin, care acoperea atacul, a primit o gaura de proiectil la pupa si în acelas timp a fost inundata de apa la prova, de la caderea unui proiectil în fata ei; punând însa toata viteza, acesta s-a lipit de mal si au astupat gaura, dar încurcând elicea în ierburi, nu s-a putut elibera mult timp. Salupa mea în acest timp era înca plina de apa si nu putea manevra; nestiind sigur daca salupa se umpluse de apa prin vre-o gaura sau aceasta apa venise pe sus, am cerut toate eforturile pentru punerea în functiune a ejectorului cu aburi si evacuarea apei. Am putut sa reusesc numai datorita prezentei si energiei maiorului Murgescu, care a mers personal în compartimentul masinii si l-a ajutat din plin pe masinist. Salupa micimanului Ball era pregatita atunci sa ia oamenii de pe salupa mea, în caz ca se scufunda de tot. Deoarece între timp începuse sa se lumineze repede iar focul navelor ramase pe apa se întarea tot mai mult, atunci îndata ce salupele au fost în masura sa fie manevrate, am dat ordin sa se înceapa retragerea si am plecat cu totii la Braila. Nu au fost morti, nici raniti, am verificat asta. Numai prin vointa Atotputernicei Providente pot sa-mi explic faptul ca am iesit nevatamati din acest foc violent, pe care turcii în graba sau în groaza l-au deschis asupra noastra si l-au mentinut cel putin douazeci de minute. Consider o datorie morala sa raportez Excelentei Voastre ca tot timpul luptei atât ofiterii cat si echipajele au dat dovada în fiecare minut de calm, stapânire de sine si adevarata barbatie eroica în îndeplinirea lucrurilor ordonate fiecaruia, încât fiecare manevra s-a executat la fel de corect ca la instructie; pe toata durata luptei de partea noastra nu s-a auzit niciun strigat puternic; numai într-un unanim si solemn «Ura !» au izbucnit toti odata cand monitorul explodat s-a scufundat în cele din urma. Cer respectuos Înaltimii Voastre recompensarea ofiterii participanti la expeditie, mentionati în raport; anexez pe verso lista cu subordonatii care au fost în salupele torpiloare ».

Posted by: Petre October 11, 2020 05:13 am

Telegram from Grand Duke Nikolay Nikolaevich (Ploiesti, may 15) to his brother, general-admiral Konstantin Nikolaevich : Today I laid the St.George crosses to Dubasov and Shestakov. These brave people went to certain death, only God saved them from death. ... Letter of gen.admiral Konstantin Nikolaevich to The Naval College : In noaptea de 14 mai marinarii nostri au marcat o fapta stralucita: patru salupe torpiloare au intrat in lupta cu monitoarele turcesti pe Dunare si sub ploaia loviturilor inamice l-au atacat pe cel mai mare. Lt. Dubasov de la Echipajul de Garda si Lt. Shestakov din echipajul Flotei 1, unul dupa altul, cu minele purtate de salupele lor au aruncat in aer acest monitor si l-au trimis la fund. Majestatea Sa a avut placerea sa dispuna ca steagul de pe monitorul inamic distrus sa fie pastrat pe peretele Scolii Navale ca amintire a acestei noi si cu adevarat eroice fapte a marinarilor nostri. ... Source - Internet (rus.) A special encouragement. Why was the Romanian admiral awarded the Order of St. George ? ( ...) aflat pe salupa Lt. Dubasov în calitate de voluntar, capitanul-locotenent Ioan Murgescu din Flota româna a primit Ordinul rusesc Sf. Vladimir cls.IV cu spade. Dupa cum se arata în documentele RGAVMF, acesta (Ioan Murgescu) «a adus un important serviciu atunci când salupa inundata de apa în urma exploziei era amenintata cu scufundarea, a pus personal în functiune mijloacele de evacuare a apei si astfel a scos salupa din situatia periculoasa». Iata de ce, în luna mai 1910, când în capitala Imperiului rus a sosit o delegatie de militari români, D.F. Dubasov, ajuns deja amiral, a avut o mare framântare : unul dintre acestia era Ioan Murgescu, amiral în retragere ! Fratia de arme nu se uita ... Pregatindu-se pentru vizita românilor, Dubasov, membru în Consiliul de Stat si adjutant imperial, a pregatit un raport catre Suveran în care arata : «În prezent, asupra amiralului Murgescu a cazut alegerea de a fi coordonatorul apropierii de Rusia pe care o doreste si o cauta România, iar prin rolul sau avut în relatiile noastre cu aceasta tara si prin pozitia sa influenta, el va fi în mod evident cel mai fervent sustinator a noii consolidari a acestei apropieri». Dubasov mentiona ca la apropierea României de Rusia poate contribui semnificativ o «încurajare speciala» a lui Murgescu. Si anume recompensarea lui cu Ordinul Sf. Gheorghe cls. IV pentru participarea la actiunea de scufundare a monitorului turcesc, ceea ce reprezenta visul de pret al marinarului român si «va fi special potentzata de împrejurarile momentului actual». Mai ales ca au existat precedente de recompensare a unor straini cu acest ordin ... Militarii români cazati la Hotelul «Europa» au avut un program încarcat : vizite la Palatul de Iarna, la Catedrala Petropavlovsk, salupa Împaratului Petru I, Muzeul Suvorovski, campusul Garzii, vizite la ministri si la alte persoane oficiale. La dejunul de la Cercul ofiterilor Armatei si Flotei au rasunat toasturi în sanatatea Regelui român si a Împaratului rus, imnurile nationale si trei strigate de Ura. Pe 19 mai delegatia s-a bucurat de o primire la Nikolai II la Palatul Aleksandrovski de la Tsarskoe Selo. Oaspetii i-au daruit Împaratului lucrarea voluminoasa «Istoria organizarii Armatei române, 1830-1903», iar acesta i-a conferit si înmânat personal amiralului Murgescu Ordinul Sf. Gheorghe cls. IV. Asa ca initiativa lui Dubasov si visul de pret al ofiterului român s-au îndeplinit.

Posted by: Petre October 19, 2020 07:35 am

Russo-Turkish War 1877-1878. Rus. Navy sailors actions on Danube. https://drive.google.com/file/d/1l8i3xiNCPbX-AZEV98m1o9JykMf79S0Z/view?usp=sharing

Posted by: Petre October 29, 2020 07:31 am

The Russo-Turkish War 1877-1878. The Rus. Fleet in the war (book). https://drive.google.com/file/d/1s0mFy7-La0wdR0plrjbALxvv1amMtpsl/view?usp=sharing

Posted by: Petre November 08, 2020 05:31 am

The Russo-Turkish War 1806 - 1812. (1) Book : A.I. Petrov. War of Russia with Turkey, 1806 - 1812 https://drive.google.com/file/d/1Ngqh5gkE64X4nQ7U8rSvNpyWOOgXsfGA/view?usp=sharing

Posted by: Petre November 15, 2020 05:43 am

The Russo-Turkish War 1806 - 1812. ( 2 ) Book : A.I. Petrov. War of Russia with Turkey, 1806 - 1812 Part two. https://drive.google.com/file/d/1WZlSYCiZW0paEYxRzvydqPyOkj8mICdj/view?usp=sharing

Posted by: Petre November 20, 2020 10:37 am

The Russo-Turkish War 1806 - 1812. ( 3 ) Book : A.I. Petrov. War of Russia with Turkey, 1806 - 1812 Part three. https://drive.google.com/file/d/1CNmI9G7QKWCADLHd2byxofJir0iCoSv0/view?usp=sharing

Posted by: Petre November 25, 2020 02:43 pm

The Russo-Turkish War 1806 - 1812. ( 4 ) Book : A.I. Petrov. War of Russia with Turkey, 1806 - 1812 Part four (the last). https://drive.google.com/file/d/1KzAOTMMttJuaTYWhETbgVsIhw_DRz-6r/view?usp=sharing

Posted by: Petre December 02, 2020 03:27 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Notes of gen. Sergey A. Tuchkov General-feldmaresalul Cneaz A. Prozorovski. În luna oct. 1807 a sosit la noi la Moghilev pe Nistru gen.feldmaresalul Cneaz Prozorovski, numit la comanda armatei contra turcilor. Era deja un om batrân, însa educatia lui înalta, cunoasterea lumii, a stiintelor, lecturile, memoria formidabila si experientele serviciului îndelungat în importante functii militare si civile, îi spijineau moral declinul firesc al fortelor trupesti. Cneazul provenea din rândurile cnejilor conducatori ai Rusiei si era foarte preocupat de nobletea originii sale. Nu era însa trufas, iar urme ale stravechii dragoste de patriei se puteau vede uneori în actiunile sale si în relatiile cu puterea despotica. Acest curaj contra autocratiei, venit din dragostea pentru adevar si patrie si care îi înnobila cândva pe vechii conducatori, nu îl parasea de multe ori. Cu o gândire sanatoasa, cu educatie în stiinte si experienta, era destul de sincer, ceea ce uneori nu i-a servit. În pofida batrânetii sale, era foarte activ, harnic si curajos la razboi. Marea lui avere, cea mostenita si cea primita ca recompensa de la monarhi, dar poate si virtutile sale înascute, l-au facut dezinteresat, dar exista si la el, chiar si imperceptibil, acea caracteristica a batrânetii, zgârcenia. De multe ori spunea în gluma : "Am venituri de feldmaresal si datorii de cneaz. Acestea ajung la câteva milioane; am o singura fata, dupa plata datoriilor îi mai ramân doua milioane; la ce sa ma mai gândesc ? Sa traim cât se poate. Pacatele m-au parasit, asa ca si cheltuielile mi s-au împutinat". ... ( ... ) În a treia zi de la sosire, cn. Prozorovski a plecat la Iasi si a preluat comanda asa numitei Armate de Moldova a trupelor ruse. ... Toata armata consta atunci din 50,000 de oameni. ( ... ) Cn. Prozorovski sub diverse pretexte m-a retinut cam zece zile la Iasi. ... La începutul lunii ian. 1808 ... s-a aflat ca gen. Golenishcev-Kutuzov, pe atunci guvernator militar la Kiev, cunoscut pentru siretenia si vicleniile lui, fusese solicitat Împaratului de catre cn. Prozorovski, ca ajutor al sau. Mai târziu s-a vazut cât l-a costat aceasta imprudenta pe batrânul feldmaresal. Pe 15 aprilie am primit ordin sa vin cu divizia la Chisinau ... Aici comandantii trebuiau sa acorde o atentie deosebita climei schimbatoare. Pâna sa ajung la Chisinau, am primit o scrisoare cu rugamintea sa accept functia de General de serviciu pe lânga cneaz. Pe atunci nu exista la Armata nici Sef de Stat-major, nici Intendent-sef. Generalul de serviciu cu un maior ajutor, cu seful cancelariei, aghiotantul si un ofiter de serviciu, faceau si treburile unui Sef de stat-major. Ajungând la Iasi, l-am gasit pe gen. Kutuzov om de mare încredere al feldmaresalului. Mi s-a încredintat mai întâi punerea în ordine a lucrurilor de la post, aflate în mare neglijare. Modul de viata al Cneazului Prozorovski. Consider potrivit sa spun câte ceva si despre particularitatile si modul de viata în ultima parte ale cn. Prozorovski, când i-am stat alaturi o vreme. Acest barbat demn de toata cinstea, la sfârsitul zilelor sale, a dus putem spune o viata nefireasca. Când m-am dus la el prima data, prin atributiunile functiei, cu raportul de dimineata, am fost foarte surprins sa gasesc acolo locul plin de ofiteri si de functionari de diferite ranguri. Acestia discutau între ei si umblau prin încapere fara nicio prudenta, de parca n-ar fi fost nimeni în casa, netinând seama ca feldmaresalul dormea alaturi. Camerdiner-ul (valetul) lui statea în usa dormitorului, usor întredeschisa. L-am întrebat : — Ce înseamna asemenea neglijenta ? Ei ar putea sa-l trezeasca. — Nu, - raspunde servitorul, - chiar daca ar fi aici câteva tobe si nu l-ar trezi. S-a uitat la ceas si a spus: — Cneazul a pus sa fie trezit la ora opt, mai sunt câteva minute, asteptati putin si veti vedea cum se trezeste. Când a venit ora, valetul a deschis larg usile. Am vazut lungit în pat un om care parea complet mort; abia se vedea o respiratie pe pieptul dezgolit. Doi lachei, cu perii si cu vase cu otet si spirt au aparut din alta camera. I-au dat jos îmbracamintea, au început sa-l frectioneze cu periile muiate în otet, iar cu spirtul l-au udat pe cap, l-au frectionat pe tâmple, dupa urechi, sub nas si i-au dat sa inspire. Dupa doua-trei minute a aruncat o privire, a oftat, s-a ridicat pe pat, dupa care s-a ridicat sovaind pe picioare, sustinut de servitor, a ajuns la o masuta si s-a asezat pe un scaun. Acolo, cu glas destul de tare, a spus : — Da-mi putina amareala. Nu stiu ce i s-a adus într-un pahar mare. L-a baut pe tot, apoi a trecut la ceaiul pregatit pe aceeasi masa; a baut doua cesti de ceai cu rom, apoi a poruncit sa fie luat. Dupa care s-a apucat de hârtii, a început sa citeasca, sa scrie, sa întrebe despre cei veniti cu treburi, sa trimita dupa altii, sa dea sarcini, sa dea dispozitiuni, si totul cu fermitate si deplina constiinta. Avea o memorie neobisnuita, nu doar despre lucrurile întâmplate demult, caracteristic persoanelor în vârsta, dar si despre ce se întâmplase sau ce ordonase cu o zi sau mai multe înainte. Chiar si cele mai neimportante lucruri rar uita de ele. Daca nu era nevoie sa plece pe undeva, atunci era ocupat în acest fel pâna pe la orele 11-12. Dupa aceea îmbraca uniforma, cu cizme si jambiere, aparea în sala, primea vizitatorii, dupa care se plimba calare sau pe jos. Lua masa mereu la ora doua; masa era pregatita pentru 40 sau 60 de persoane. La prima masa statea el cu oaspetii de seama, la celelalte mese, cu aceleasi feluri de mâncare, erau servite ordonantele, santinelele si ofiterii de serviciu cu functionarii cancelariei. Înainte de masa bea un pahar mare de vodka, gusta niste peste sarat, batog, icre si altele asemenea. Masa lui consta din multe feluri, foarte gustoase, dar grase si gatite cu condimente si arome. Mânca mult, de regula bea jumatate de sticla de Madeira bun, rareori altfel de vin. Fiind invitat zilnic la masa lui, am remarcat ca dupa masa era mai mereu vesel, îi placea sa vorbeasca mult si discutiile lui erau pline de o buna cunoastere a lumii, iar uneori de învataminte si de glume inteligente. Dupa masa se plimba timp de jumate de ora cu careta, dupa care dormea, nu mai mult de un ceas si se trezea nu asa de greu ca dimineata. Daca nu erau activitati foarte importante, atunci seara primea vizitatori si mergea, mai ales în Iasi, în reuniuni publice. Cn. Prozorovski era precis în toate treburile lui, curajos, dezinteresat si corect, exigent si strict în serviciu, însa sufletul lui bun nu i-a dus nicioodata pe suboronati la disperare totala. Era ferm si insistent în fata sefilor mari, mai ales când era vorba un bine comun. Am sa redau aici o situatie la care am fost martor : Trupele plasate în cetatea Kilia sufereau mult din cauza bolilor si multi oameni au murit. Asta din cauza aerului nesanatos din acele locuri joase si mlastinoase, pline de stufaris. Cneazul Prozorovski a mers personal acolo, a dat ordin sa fie taiat suful pe un spatiu destul de întins, reparate constructiile turcesti în care traiau soldatii si mai ales spitalul. În hrana tuturor a pus sa fie data carne proaspata, cu ceapa salbatica sau usturoi si alte condimente. Dimineata sa se dea un pahar cu vodka cu tinctura de ierburi a vestitului doctor Trahimovski, la prânz otet si o cana de bere cu hrean. Aceasta masura nu doar ca a salvat oamenii de la boala, dar au încetat si decesele. Când au început sa îi spuna ca aceste mijloace costa prea mult, atunci i-a scris Împaratului : "Soldatul rus este mai scump decât o rubla de argint". Grija Cneazului Prozorovski pentru dezvoltarea artei dansului la Iasi. Nu pot sa nu amintesc despre un caz mai curios, care dovedeste stima, dar probabil si aparent buna relatie cu Suveranul. Cn. Prozorovski a dorit ca la Iasi pe timpul iernii, în zilele de duminica si de sarbatori, sa fie baluri publice si mascarade (baluri mascate), iar pe timpul posturilor concerte, la care petrecea aproape mereu doua ceasuri : — Uite ce multe doamne si domnite frumoase sunt aici, dar ce pacat ca nu danseaza cum trebuie. Nu uita sa-mi amintesti asta mâine, la raportul de dimineata. Eu abia mi-am ascuns surprinderea, dar ordinul trebuia îndeplinit. A doua zi, dupa rapoartele privind problemele de serviciu, i-am spus : — Excelenta Voastra a ordonat sa-i aduc aminte de doamne. — Da, - mi-a raspuns el, - deja i-am scris desprea asta Suveranului. Si, dându-mi scrisoarea, a adaugat : — Sa o dai curierului care pleaca azi. Au trecut câteva saptamâni, si într-o dimineata, mergând la el ca de obicei, am gasit acolo în fata usii un om în frac si cu pantofi. — Cine sunteti Dvs ? - l-am întrebat eu. — Maestrul de dansuri Banisov, de la Teatrul Împerial, trimis prin înalta însarcinare pentru a le învata pe damele de aici arta dansului, - mi-a raspuns el. Am raportat despre el. Cneazul, discutând cu el ca un cunoscator despre talentul lui, a adaugat : — Generalul de serviciu va da ordine sa vi se dea o locuinta, iar aici veti avea destula treaba. Iesind cu el din încapere, l-am prevenit sa nu spuna nimanui mai multe, ca fusese trimis la Iasi prin înalta însarcinare, dar i-am promis ca îi voi asigura o activitate profitabila. Si astfel, câteva doamne de la Iasi au primit atunci primele reguli ale artei dansului. Dar sa revenim la treburile cele mai importante de la acea vreme. Feldmaresalul caut în toate felurile sa rupa armistitiul cu turcii. Vicleanul gen. Kutuzov, cunoscut mai târziu sub numele Cneaz Golenishcev-Kutuzov Smolenski, nu doar ca n-a parut a fi indiferent la asta, dar s-a si straduit sa-l retina de la acest lucru pe feldmaresal. Cam tot atunci au ajuns la Iasi trimisii Portii. Scopul venirii lor era dorinta de a fi prelungit armistitiul. Cneazul Prozorovski a gasit ca nu aveau împuterniciri depline si i-a trimis înapoi fara niciun raspuns, dar nu s-a hotarât sa rupa armistitiul. Ambasadorul francez Sebastiani. Dupa câtava vreme a venit de la Constantinopol la Iasi ambasadorul francez pe lânga Poarta Otomana, gen. Sebastiani, aflat în drum spre Paris. Prezentarea acestuia la feldmaresal merita consemnata. La prima întrevedere cu Cneazul, a început cu o cuvântare lunga plina de vorbe pompoase în cinstea feldmaresalului, precum un student sau un bacalaureat de universitate. Cneazul Prozorovski l-a ascultat rabdator pâna la capat, dupa care i-a spus într-o franceza corecta : — Noi suntem oameni de arme si asemenea salutari între noi nu sunt prea obisnuite. Va rog sa împartiti cu noi prânzul meu. Asta era ora când masa era aproape gata. Dupa masa Sebastiani s-a angajat într-o lunga discutie despre stiinta artileriei. Feldmaresalul, ascultându-l o vreme, a spus : — Eu am terminat deja de mult cu asemenea amanunte, discutati astea cu generalul meu de serviciu, care este lânga Dvs, el a terminat-o cu artileria de mai putina vreme. Sebastiani, neoprindu-se deloc, s-a întors spre mine si a continuat despre tragerile pe orizontala si cele ochite, despre salvele de obuze si altele.

Posted by: Petre December 07, 2020 06:54 am

Source - Web-page Forgotten pictures of The Russian-Turkish War, 1877-1878 Cazaci de Don la resedinta Împaratului, Ploiesti iunie 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/9218/29146087.740/0_c7a3a_45cac3e3_XL.jpg M.Cneaz Nikolai în fata Cartierului General al Armatei, Ploiesti iunie 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/27579/29146087.740/0_c7a3b_ec455025_XL.jpg Baterie rusa la Calafat, iunie 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/6709/29146087.740/0_c7a40_620674e2_XL.jpg https://img-fotki.yandex.ru/get/15532/29146087.590/0_b87a3_76f44c16_XL.jpg Podul de pontoane, Svishtov august 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/66932/29146087.740/0_c7a41_395b901e_XL.jpg https://img-fotki.yandex.ru/get/3407/29146087.590/0_b87a6_1c163efd_XL.jpg Aleksandr II, M.Cn. Nikolai si Carol I, Gorna Studena, oct. 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/38431/29146087.740/0_c7a49_c82d3cd6_XL.jpg https://img-fotki.yandex.ru/get/38431/29146087.740/0_c7a52_13965d6c_XL.jpg https://img-fotki.yandex.ru/get/9650/29146087.590/0_b87b0_78d003e6_XL.jpg https://img-fotki.yandex.ru/get/15555/29146087.590/0_b87b2_5de2da6e_XL.jpg Statul major ruso-român, Poradim sept. 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/64354/29146087.740/0_c7a5e_d9389ff5_XL.jpg Col. Slaniceanu(?) https://img-fotki.yandex.ru/get/6706/29146087.16f/0_9525d_a1097ff8_XL.jpg Gen. Florescu https://img-fotki.yandex.ru/get/4911/29146087.16f/0_9525e_e98997af_XL.jpg Resedinta Tzarului , Ploiesti 23.05 - 13.06.1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/4806/29146087.591/0_b87d9_de4d9f12_XL.jpg Garda la resedinta Tzarului https://img-fotki.yandex.ru/get/16098/29146087.590/0_b879e_98e20597_XL.jpg Debarcader rusesc la Calafat, 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/15488/29146087.590/0_b87a0_6b03018d_XL.jpg https://img-fotki.yandex.ru/get/15497/29146087.590/0_b879f_273c5d42_XL.jpg Lucrarile la podul de pontoane https://img-fotki.yandex.ru/get/15515/29146087.590/0_b87a1_9694c3fb_XL.jpg Statie mobila de telegraf, Zimnicea iunie 1877 https://img-fotki.yandex.ru/get/5402/29146087.590/0_b87a4_dff34f23_XL.jpg Podul de pontoane Ruse-Giurgiu, 1878 https://img-fotki.yandex.ru/get/16122/29146087.590/0_b87bc_4123fd4_XL.jpg Whole web-page, here : http://vichivisam.ru/?p=22#

Posted by: Petre December 11, 2020 05:46 am

From the book of Col. I.A. Petrov - War of Russia with Turkey and Polish confedereates, 1769-1774. Stories of Giurgiu / Jurja / Giourgi Report of general-anshef Olits, febr. 26, 1771 Printre prizonierii luati la Giurgiu s-a aflat si confederatrul polonez Onufri Kotlubinski. Acesta a spus ca la Giurgiu au fost aproape 100 de confederati, trimisi de Potocki pentru a întari garnizoana de la Giurgiu, aflata sub comanda pashei Rumeli-Valasi. Kotlubinski a mai spus ca nu mult înainte de atacarea Giurgiului, garnizoana se rasculase si ceruse plecarea pe malul drept al Dunarii. Pasha a fugit din cetate, dar a fost ajuns si decapitat. Dupa aceea mare parte a garnizoanei a parasit cetatea, când din lipsa de nave suficiente pentru trecerea Dunarii, din cauza învalmaselii, multi au cazut în apa si au pierit. Dar dupa câteva zile, mare parte din cei fugiti au fost readusi la Giurgiu, unde au venit si trupele lui Arnaut-pasa. Totodata, Kotlubinski confirma stirile avute ca în tot anul 1770, Potocki a stat la Varna, de unde nu i s-a permis sa plece. Din spusele lui Kotlubinski, pe lânga Vizie se afla un rezident al lui Potocki, Kalinski de la Kiev, care a fost si martor al luptei de la Cahul. În noiembrie anul trecut Potocki a fost adus la Cervena Voda, lânga Rusciuk, pentru o legatura mai buna cu confederatii, prin Ungaria. Numarul confederatilor lui Potocki nu este mai mare de 500, iar situatia lor este foarte modesta. ... Ei au cam înteles ca ajutorul Frantei si Angliei nu vine si au dorit mult sa plece din Turcia, dar n-au reusit; turcii n-au încredere în ei si îi supravegheaza îndeaproape ... Relating of Mehmed-pasha of taking the fortress of Giurgiu Din dispozitia Prealuminatului, maretului, conducatorului, a toate stapânitorului Împarat (care este protectorul credinciosilor) augustul meu Suveran, am fost numit Serasker, cu ordin sa supun toate cetatile de la Dunare, aflate în Moldova si în alte provincii, cedate întâmplator Împaratesei de la Moscova. Cu ajutorul Celui-de-sus, am ajuns la Rusciuk, aflat la Dunare, în dreptul cetatii Giurgiului, în luna aceasta în dimineata de 21 sefer (25 mai). Comandantul rus al cetatii Giurgiu, Iakov Ghenzel, ocupa aceasta cetate cu o garnizoana ruseasca. Când eu, trecându-mi oamenii pe ostrovul aflat în fata Giurgiului, ne pregateam pentru lupta, atunci rusii au deschis foc cu tunurilesi cu armele usoare, dar nefiind în stare sa se împotriveasca, au fugit în cetate. Dupa aceea noi am trecut în sloboda (sat liber, vecinatate) numita Isla-Bozî (Slobozia); atunci de la ei spre aceasta sloboda au venit trupe si aici a avut loc o lupta în câmp, joi. Dar rusii iar n-au putut rezista si s-au retras în cetate. Ocupând santurile si livezile, au continuat sa traga trei-patru ore, dar în cele din urma au fost nevoiti sa plec, noi atunci le-am ocupat santurile. Vazând asta, rusii au iesit din cetate si s-au pregatit sa ne atace, dar înfrânti si dispersati, au fugit în cetate. Toata aceasta zi si noapte, la fel vineri si sâmbata, n-au încetat salvele de tun asupra cetatii, executate zi si noapte, pâna duminica dimineata. Atunci noi, vazând slabirea lor si lantul de la pod rupt, am ajuns la concluzia ca nu mai pot rezista în niciun fel în cetate, am hotarât sa trecem la asalt, pentru a nu-i lasa sa-si revina si pentru a-i feri sa nu fie distrusi pâna la urma. De aceea, pe 26 sefer (30 mai), în seara de luni, le-am acceptat capitularea pentru iesirea din cetate, prin care trupele rusesti au iesit din cetate si conform vechii rânduieli a maretului Imperiu Otoman, au fost lasati sa plece la ei, fara ofense si jefuieli. Dar, pentru ca au acceptat sa capituleze, pentru a ajunge cu bine acasa, comandantului Ghenzel si celor aflati cu el li s-au dat scris ca trebuie sa fie lasati sa plece. Note : Giurgiu a fost preluat de Serdengecti Agasi Ceadîrci-oglu, vestit si viteaz, fost voievod al (raialei) Giurgiului. Un sat de lâga Giurgiu a purtat apoi acest nume - Ceadîrci-oglu / Ceadîrjoglu / Ceatîrjoglu. From the book of col. I.A. Petrov : În seara de 7 iunie (1772), materialele ambasadorului au început sa traverseze de la Rusciuk la Giurgiu, unde au fost construite pentru aceasta doua debarcadere, la o bataie de tun de cetate. Aproape de aceste debarcadere au fost construite corturile pentru suita lui Osman-efendi si pentru el însusi. La ora 10 dimineata, 8(19) iunie, împuternicitii turci si ambasadorii straini au plecat de la Rusciuk cu 11 galere. În fata venea o galera cu oameni înarmati, dupa ea urma alta, împodobita cu steaguri multicolore. Pe ea se aflau împuternicitii Portii si ambasadorii Austriei si Prusiei. Muzica Seraskerului Rusciucului, care a cântat tot timpul drumului, se afla tot pe aceasta galera. Pe celelalte nave se afla suita. Când flotila a plecat de la Rusciuk, din toate tunurile acestei cetati s-a executat o salva care s-a unit cu strigatele populatiei adunate pe mal. Trecând pe lânga redutele rusilor si apropiindu-se de Giurgiu, flotila turceasca a salutat cu tunurile; la aceasta tunurile noastre au raspuns deasemenea cu un salut. Osman-efendi cu suita, însotiti de ambasadorii straini, au coborât pe debarcaderul acoperit cu pânza verde si a fost întâmpinat de Comandantul de la Giurgiu, gen.maior Igelstrom, care, prin maiorul Hrapovitski, l-a salutat pe trimisul turc la venirea pe malul nostru. Osman-efendi a raspuns cu multumiri pentru salut, a urcat pe calul frumos pregatit pentru el si a plecat spre cortul sau, asezat la 20 de pasi de debarcader. Primind vizita gen.maior Igelstrom si a col. Peterson (rus), caruia i s-a încredintat însotirea trimisului pâna la Focsani, Osman-efendi a cerut sa-i fie luata garda de onoare de lânga cort, ceea ce s-a îndeplinit imediat. Gen.maior Igelstrom a mers deasemenea în vizita si la ambasadorii straini, iar a doua zi a fost vizitat atât de ei, cât si de Osman-efendi. Pe 10(21) iulie, toate persoanele aflate cu trimisul turc au plecat spre Focsani, unde au ajuns în data de 15(26). Aici a fost deasemenea o întâmpinare si ridicata o tabara pentru cazarea ambasadorului. Osman-efendi a cerut din nou sa-i fie luata garda de onoare.

Posted by: Petre December 17, 2020 05:56 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Memories of a French diplomat at St. Petersburg Court, 1828-1831. Voennîi Sbornik, Nr. 3, 1866 Am petrecut cinci ani pe lânga Împaratul Nikolai, din care sase luni în corturile militare, în Campania turceasca, anul 1828. Împreuna cu mine au participat la campanie ducele de-Mortemart - ambasadorul regelui Charles X, opt ofiteri francezi si multi alti reprezentanti militari ai aproape tuturor armatelor europene. ... Am ajuns la Izmail, punct de adunare pentru toti cei stabiliti sa urmeze Cartierul general al Împaratului. Aici l-am gasit pe ducele de-Mortemart, ambasadorul francez, venit direct de la Paris. Cumparând cai de calarie si de tractiune, am plecat spre tabara de la Hagi-kapitan, ocupata de trupele ruse. La 40 verste de aici, la Satunovo (Satu nou), fusesera facute pregatirile pentru traversarea Dunarii; pentru trecerea peste mlastinile care umpleau malul fluviului, a fost construit un dig pe distanta de sase verste. Înaintea tuturor a traversat cu bine o brigada de vânatori pe lotcile zaporojenilor, care cu aceasta ocazie au furnizat un serviciu esential. Trecerea fluviului, lat de 300 stânjeni, sub ochii inamicului, era o treaba riscanta si dificila; zaporojenii, din agricultori si barcagii, s-au trensformat în pontonieri iscusiti; lotcile lor au transportat treptat, sub tirurile inamicului, cca. cinci mii de oameni; totodata au ajutat mult la instalarea podului plutitor, care a permis armatei ruse sa treaca pe malul inamicului; în sfârsit, cu lotcile lor, s-au alaturat flotilei ruse de canoniere. Imediat ce a trecut Dunarea, Împaratul Nikolai a plecat mai departe, 80 verste, la locul stabilit pentru o stationare mai lunga. Acea prima jumatate a campaniei, desi destul de monotona, ne-a lasat amintiri frumoase. În ambasada noastra de campanie domnea o cordialitate deplina. În fiecare seara ne asezam în apropiere de cortul Împaratului, si cel mai mult eram preocupati cum sa instalam rapid corturile noastre. Asta din ordinul ambasadorului nostru, care considera o chestiune de onoare sa fim printre primii gata sa venim lânga cortul Împaratului. ... Nikolai l-a îndragit repede pe ducele de Mortemart, care servise cândva pe lânga Napoleon, iar experienta lui si pregatirea militara faceau foarte interesante discutiile lui cu monarhul, si acesta cunoscator al treburilor razboiului. La Rochejaquelein, la Ferrone si Fitz-James au fost trimisi la detasamentele de cavalerie care formau avangarda Armatei. Dupa sase zile de mars, Armata rusa s-a oprit sa astepte venirea Cartierului general si a vestilor de la Braila ... Tabara imperiala a fost instalata pe panta unui deal, care se întindea în linie dreapta de la nord la sud, la sud de Valul lui Traian, amintire seculara a prezentei romanilor în aceste locuri. Acest val de pamânt are aproape 60 verste lungime si este orientat de la est la vest ... Fortificatia de pamânt, desi deformate de trecerea veacurilor, este înca vizibila pe toata lungimea ei; se poate distinge linia verde a culmilor ei, care se pierde în zare, urmarind dealurile serpuitoare care întrerup câmpiile umede ale Dobrogei. În câteva locuri ale fortificatiilor ridicate de învingatorul lui Decebal în fata invaziilor dacilor si altor barbari, se pot observa deschideri pentru trecerea legiunilor romane. Înspre sud, în interiorul Valului, se mai pastreaza redutele patrate destinate pazei acestor porti. Cortul imperial nu se deosebea la aspect de corturile generalilor. În apropierea lui se ridica un umbrar, care domina asupra acestui oras de pânza : aici era asezata zilnic masa la care erau invitati toti ofiterii straini si oamenii de la Statul Major al Împaratului. Sub aceste umbrare ne-am bucurat de o ospitalitate de înalta clasa. Efectivul Cartierului general a luat repede dimensiuni excesive si jenante. Acceptând ambasadori straini si pe membrii corpului diplomatic aproape în totalitate, Împaratul a regretat probabil ca numarul invitatilor era prea mare. Nu era greu de prevazut ca dintre voluntari doar francezii si prusacii vor ramâne aliati sinceri ai monarhului, care îi primise asa de bine, iar printre ceilalti nu se vor gasi decât spectatori nebinevoitori si corespondenti de la gazete ostile politicii rusesti. Aceasta convingere l-a facut pe Împaratul Nikolai sa le declare reprezentantilor ambasadelor straine ca, deoarece multi dintre ofiterii care l-au rugat sa le permita sa-l însoteasca, doresc poate sa ia cu adevarat parte la actiuni de lupta, atunci le ofera locuri în cavaleria sau infanteria armatei sale. În acest sens Suveranul vorbise si cu ducele de-Mortemart, care ne-a transmis si noua aceste propuneri. Eu am gasit de cuvinta sa acceptam si i-am cerut ambasadorului sa-i raporteze Împaratului ca doresc sa merg cu Detasamentul independent. ( ... ) Condus de cazacii mei pe câmpiile triste ale acestei peninsule, renumita pentru climatul ei nesanatos, am ajuns la Dunare, la cetatea turceasca Hârsova, cucerita de doua saptamâni de trupele rusesti. Gen. Roth a ramas aici sase zile. Eu m-am folosit pentru a ridica planul acestui oras, ale carui împrejmuiri corecte au fost construite în sec. XVI, la fel ca mare parte din cetatile de aici, de inginerii genovezi. Am desenat doua exemplare pentru Comandantul Corpului 6 si am atasat o descriere destul de amanuntita a bombardamentului si cuceririi cetatii de catre gen. Cneaz Madatov, bazata pe relatarile temeinice ale martorilor la evenimente. Lucrarile mele au fost prezentate Împaratului, care a ordonat sa mi se aduca multumiri. ( ... ) Între timp a venit la Silistra unul dintre acei emigranti francezi, care, dupa ducele de-Richelieu, a ajuns în Armata rusa la cel mai înalt grad. Graf Langeron conducea atunci Valahia, si pentru ca Bucuresti se afla la doar 60 verste de Silistra, atunci ca un bun vecin, a venit pentru a-si coordona activitatile cu gen. Roth. Originar din Nivernais, fusese un vechi prieten al casei noastre, iar noi ne-am apropiat chiar dupa venirea mea în Rusia. Graf Langeron avea o minte luminata si l-am revazut cu placere dupa întâlnirile noastre private de la Petreburg ... De pe înaltimea bateriei unde ne gaseam, a privit peisajul Silistrei ca pe o veche cunostinta : luptase aici în campania din 1810 ... I-am spus în gluma : — N-ar trebui oare sa dau ordin sa tragem câteva salve de tun în cinstea Dvs. asupra turcilor ... dar cred ca ma scutiti de asta. — Adevarat, — a raspuns generalul pe acelas ton, — nu doresc de loc sa omor oameni de bucuria vizitei mele, si n-am nicio nevoie sa pornesc o noua actiune. Apropo, sa va spun o întamplare, petrecuta pe locurile pe care le stapânim aici. Acum 18 ani, la fel ca acum, ma aflam la Silistra. Eram înca destul de tânar, nu puteam sa nu ma îndragostesc. În tabara mea a venit de la Bucuresti o femeie frumoasa, cu prietena ei. Celei care venise de fapt la mine, i-am oferit bratul pentru o plimbare, cam pe aici pe unde suntem acum. La vederea orasului turcesc si a calaretilor risipiti pe câmp, una dintre frumoase a strigat : «Ah, ce-as vrea sa vad o batalie, bunule general». Am început sa-i spun ca nu puteam sacrifica soldatii pentru ochii ei frumosi, dar ea a insistat macar pentru o mica lupta, o mica încaierare. Pâna la urma i-am spus : «Nu va pot îndeplini dorinta, dar daca doriti neaparat, atunci sa mergem spre liziera aceea; turcii probabil vor începe sa traga în noi, soldatii nostri vor replica, si veti vedea ceea ce doriti». Am crezut ca tânara neascultatoare renunta, dar ea a profitat de oferta si a trebuit sa merg mai departe cu doamnele mele valahe si cu aghiotantul meu, care se pare era interesat de una din ele. S-a întâmplat ce prevazusem : turcii din liziera ne-au salutat cu focuri de arma si cu fraze turcesti, politicoase sau urâte, nu stiu. Tovarasei mele i s-au muiat picioarele. «Draga conte, ajunge ! Ajunge ! Sa ne întoarcem, sa ne întoarcem !» — a strigat speriata. Desigur ca ne-am întors, dar pe drum, într-un loc greu de trecut, aghiotantul meu, oferindu-i mâna prietenei sale care se împiedicase, s-a oprit o clipa si a fost ranit de un glonte la picior. Poti judeca ce suparat am fost pentru ca cedasem si pentru urmari, - a încheiat Langeron. Stând cu noi câteva zile, graf Langeron a plecat apoi la Bucuresti. ... baron Paul de-Bourgoing I.I. Venelin. Note de calatorie ... Maretul Valul lui Train : lucrare care prin imensitatea ei, pare a nu fi a legiunilor romane, ci chiar a zeilor. — De ce îl numesti Zmeevina (? – Serpeasca), - l-am întrebat pe surugiu, când am trecut peste Valul lui Traian, si când mi-a aratat : « Iata Zmeevina ! » — Pai se numeste asa pe ruseste, iar asta pentru ca asupra lui a lucrat Satana, iar Satana se arata omului în chip de sarpe. — Eu am retinut ca era Împaratul Romei. — Sigur nu era pravoslavic, vedeti deci ca e acelas lucru.

Posted by: Petre December 25, 2020 06:08 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) From the former Russian Consulate in Iasi. (Materials on the history of relations with Turkey). A.A. Ghirs. Russkaia starina, Nr.2, 1897 Dupa rezolvarea problemelor cu Crimeea, Ekaterina II a considerat ca poate fi trimis un consul în Principatele Dunarene si l-a desemnat pentru aceasta functie pe Serghei Lashkarev, care servise la Misiunea rusa de la Constantinopol. Poarta a reactionat cu suspiciune de înteles ... Aceste tinuturi, locuite de o populatie de aceeasi credinta cu rusii, se învecinau cu teritoriile rusesti si beneficiau de câteva privilegii în problemele de conducere interna, asa ca un consul putea ocupa aici o pozitie exclusiva, mai ales ca alti consuli nu existau înca. În ian. 1782 Lashkarev a ajuns la Bucuresti si pâna în 1787 (ruperea relatiilor), Consulul rus a locuit alternativ la Bucuresti si la Iasi. Doar dupa reluarea relatiilor în 1792, resedinta Consulatului rus a devenit Iasi. * * * Discutiile înca nu se încheiasera si deja Ekaterina II a semnat un ucaz prin care i se încredinta Consulului rezolvarea unei probleme foarte delicate, total în afara domeniului comercial, prezentat de diplomatii rusi în discutiile oficiale cu Poarta drept motiv de îngrijorare pentru reprezentantii puterii ruse în provinciile turcilor. Ucaz pentru Consulul General din Valahia, Moldova si Basarabia, asesorul Colegiului de externe Lashkarev. Se ataseaza acestui exemplar o petitie din partea Arhimandritului Damaschin, fost la manastirea Arges, pentru a se depune eforturi în favoarea lui, a tatalui si fratilor sai retinuti la Bucuresti, pentru eliberarea lor si pentru redobândirea averilor lor, confiscate si în diferite feluri pradate. Din respect pentru zelul lui deosebit în serviciul nostru, aratat pe timpul ultimului razboi, Noi, dorind sa-i acordam orice ajutor decent, va poruncim sa folositi toata stradania încât amintitii tata si frati ai sai sa fie eliberati si lasati liberi, cu înapoierea averilor ... ; dar nu va opriti în a le da ajutor, pentru a putea la dorinta lor sa se si mute în Rusia sau sa plece din Valahia în siguranta cel putin în posesiunile Maj. Sale (Sfântul) Împarat Roman (Iosif II), de unde sa poata trece în Rusia. Îi puteti face unele sugestii Domnitorului Valahiei, prin vorbele Dvs sau printr-un om de încredere, ca aceste lucruri vor fi primite cu satisfactie la Curtea noastra, cu încântare si deosebita placere, ca si pâna acum, cu îngaduinta pentru lucrurile facute de el. Asemenea sugestii le puteti face si altora, care au putere în administratia locala, dar trebuie sa aveti toata prudenta, în primul rând pentru a ne respecta demnitatea si maretia Curtii noastre. În al doilea rând - pentru a face aceste lucruri fara sa va aduca necazuri, nici mult rau persoanelor pentru care trebuie sa interveniti, iar în al treilea rând - pentru a nu atrage asupra domnitorului sau altor coreligionari de-ai nostri binevoitori suspiciuni si lucruri rele din partea turcilor. Oricum, amintitul arhimandrit nu va rata sa va expuna în detaliu despre nevoile sale. Ekaterina, 19 mai 1781. Prea-Augusta Monarhina, Preamilostiva Împarateasa ! Având eu dintotdeauna dragoste fata de Rusia si fata de cei de aceeasi credinta, nu am avut un prilej mai favorabil sa i le exprim pe cât as fi dorit, pâna când nu a venit în Valahia în anul 1768 trimis de acolo maior-secund Nazarie Karazin, despre care Domnitorul de atunci Alexandru Ghica avea stire din Moldova ca amintitul Karazin este spion fara îndoiala si a întrebat motivul calatoriei sale, dar pentru ca a spus acelas lucru ca si mie la Iasi, ca el, suferind de o boala grea, a avut un vis în care a fost sfatuit sa mearga în Valahia la Manastirea Argesului, unde eu eram atunci arhimandrit, si sa se roage acolo la chipul fermecat al Maicii Domnului, pentru a primi vindecare de la necazul lui, Domnitorul, auzind toate astea, m-a chemat, eu fiind întâmplator atunci la Bucuresti, mi-a ordonat sa caut cât se poate sa aflu despre motivele calatoriei amintitului Karazin, care desi i-am spus asta, el mi-a spus aceleasi lucruri ca si domnitorului. Domnitorul însa n-a crezut, mi-a ordonat sa-l iau cu mine la manastire, dându-mi dinainte stirea ce fusese informat de la Iasi, pentru care mi-a ordonat sa fiu foarte prudent cu el si sa urmaresc treptat toate faptele lui si toate intentiile, sub amenintarea ca îmi pierd viata daca voi face vre-o omisiune fata de ce mi s-a poruncit. Eu, luându-l, l-am dus cu mine la manastire, iar el, dupa câtva timp de la sosire, a venit la mine în chilie si vazând la mine chipul Maicii Domnului, mi-a facut un juramânt ca îmi va destainui un secret, dar nu înainte sa ma oblig din partea mea sa-l pastrez, si când noi de ambele parti ne-am obligat prin juramânt, el mi-a destainuit ca Maj. Voastra Imperiala doreste sa declare razboi turcilor pentru eliberarea patriei mele, si odata cu aceasta declaratie a întrebat daca nu cunosc pe cineva dintre nobili, devotati Rusiei. I-am spus fara suparare ca toata Valahia are dorinta de a scapa de autoritatea musulmana si e gata sa slujeasca pe Maj. Voastra Imperiala si cu prima ocazie as putea sa-i destainui acest secret lui Pârvul Cantacuzino, pentru ca deja vorbisem cu el despre asta; însa, pentru ca nu avea nimic scris pentru a fi vazut, atunci m-am îndoit ca vre-un cuvânt al lui poate fi crezut si de aceea i-am dat sfatul meu ca pâna când i se da permisiunea sa se întoarca liber, sa fie pregatit sa fie retinut patru luni si cincisprezece zile. Dupa aceasta i-am raportat domnitorului ca eu pentru Karazin n-am folosit decât posturi si rugaciuni, la care mi s-a transmis instructiune sa îl las sa plece pe drum de întoarcere. Folosind aceasta ocazie, i-am dat instructiune ca trebuie sa aiba ceva de vazut, cu care a si revenit la mine în anul 1769, direct la manastire, în rasa monahala, si a adus cu el scrisoarea semnata de Maj. Voastra Imperiala, precum si un portret din partea Comandantului Sef de atunci al Armatei 1, Cneazul Golitzîn, pentru Pârvul Cantacuzino, iar pentru mine, din bunatatea Maj. Voastre o cruce drept rasplata, precum si un manifest în limba greaca, valaha si sârba, pe care l-am împrastiat în diferite locuri ale tinutului turcesc. Acelas amintit Karazin a vorbit despre toate rasplatele încurajatoare, despre rangul arhieresc acordat mie odata cu eliberarea patriei mele iubite de sub musulmani, bazându-se pe fapte neîndoielnice, necrutându-se pe sine, de la începutul pâna la sfârsitul razboiului. Drept marturie al acestui adevar, îndraznesc sa trimit Maj. Voastre Imperiale ce mi s-a dat din partea Comandantului Sef al Armatei Împeriale graf Piotr Aleksandrovici Rumiantzev si a gen.porucik von-Essen, precum si de la Grigorie, Mitropolitul Bucurestiului, dar si a luminatului Cneaz Grigori Aleksandrovici Potemkin, care cunosteau destule despre serviciile mele pentru Maj. Voastra Imperiala, deasemenea a Cneazului Nikolai Vasilievici Repnin si grafului Ivan Petrovici Saltîkov, dar si a tuturor celor care s-au aflat în Armata 1. La sfârsit, când s-a facut Pacea, si eu stiam precis ca turcii cunosc zelul meu în favoarea Rusiei, atunci nu puteam sa ma astept la altceva decât la insuportabile cazne si chiar moartea. De aceea m-am si prezentat la graful P.A. Rumiantev, aflat atunci la Guri-Bale si l-am rugat sa-mi dea un pasaport pentru libera trecere în teritoriul Maj. Voaste Imperiale, dar la rugamintea mea el a declarat ca prin puterea Tratatului de Pace încheiat, toti care vor sa treaca sunt liberi, si de aceea ma sfatuieste sa adun cât mai multi din cei aflati în pericol si sa plecam împreuna. Eu având mare nadejdie si mai ales în cei care au slujit cu credinta pe Maj. Voastra Împeriala, am invitat sa mearga cu mine aproape sapte mii, între care toate rudele mele, ceilalti mare parte erau straini; dar din pacate, era deja prea târziu si a venit iarna, iar mie mi-a fost imposibil sa plec la drum cu atâtia oameni, de aceea, sperând eu în pastrarea Tratatului de Pace, m-am oprit pentru a astepta primavara. Dar imediat ce Domnitorul (Al. Ipsilanti) a ajuns la Bucuresti, fara sa tina seama de puterea Tratatului, i-a luat de la mine pe acei oameni în luna ianuarie, iar pe 5 aprilie am fost si eu chemat la Bucuresti, pus sub stricta supraveghere, cum m-am aflat pâna la 15 iulie 1779, si precis n-as fi scapat niciodata de aceste chinuri daca, având mila de mine, câtiva boieri nu mi-ar fi dat niste bani ca sa pot fugi, dându-mi de stire atunci ca viata mea este în pericol, din dispozitiile precise ale Domnitorului, ca sa se razbune pe mine pentru ca am slujit cu credinta pe Maj. Voastra Imperiala si ca n-am fost de acord cu sfaturile lor rele. Eu îndata ce am fost pus sub paza, am fost nevoit sa platesc daunele pricinuite prin luarea Bucurestiului, iar cât si cui anume am platit, îndraznesc sa prezint Maj. Voastre Imperiale un înscris. În trecerea Cneazului Nikolai Vasilievici Repnin prin Bucuresti, ca ambasador împuternicit la Tarigrad, l-am rugat sa raporteze pentru a fi eliberat de sub paza, pentru a mi se da un pasaport pentru Rusia, însa el mi-a raspuns ca nu poate aranja asta, dar m-a încurajat ca îl va ruga pentru mine pe Domnitor iar apoi, prin cneazul Mihail Kantacuzin, mi-a transmis sa fug în Rusia, lasând toata averea mea. Eu desigur n-as fi facut asta, ca sa fug din patria mea si deranjez pe Maj. Voastra Imperiala, daca cumva prin puterea Tratatului de Pace eram si noi liberi; dar vazându-ma fara nicio nadejdie de la asta si cu viata în pericol, am fost nevoit sa plec si sa fug în tinuturile Maj. Voastre Imperiale. Prin plecarea mea de la Bucuresti mi-au luat în locul meu sub paza parintele si trei frati cu averile lor, iar toate bunurile mele mobile si imobile le-au pradat, au recuperat banii de la datornicii mei de la care aveam facturi, la venirea mea în tinutul Cezarului, la linguseala dusmanului meu, am fost retinut sase luni la posturile de garda, pentru ca el a cautat sa-l determine pe gen. Preis de acolo sa ma predea ca sa fiu distrus, dar milostiva Providenta, prin rezidentul aflat la Viena, Cneaz Golitzîn, caruia i-am scris, m-a aparat. Prin venirea mea aici, la Peterburg, dupa cinci luni am ramas fara hrana zilnica, si în acelas timp ma tem ca dusmanii mei, vazându-ma fara nicio protectie, sa nu-i lase fara viata pe parintii si fratii mei, fara nicio vina, doar de dragul meu. În aceasta situatie amarnica a mea, ma arunc la picioarele Maj. Voastre Imperiale, cu toata plecaciunea rog sa fie eliberati parintele meu, ieromonahul Mihail si fratii ieromonahi Arsenie si Vasile si monahul Grigorie, care sufera fara vina, cu averile lor si a mea, ca sa treca supusi ai Maj. Voastre Imperiale si sa fiti marinimoasa sa nu ma lasati fara o rasplata prin Înalt ordin. Robul preaplecat al Maj. Voastre Imperiale si credinciosul fervent, arhimandrit Damaschin. 13 nov. 1780.

Posted by: Petre January 01, 2021 06:32 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) From the former Russian Consulate in Jassy. (Materials on the history of relations with Turkey). - Part two - https://drive.google.com/file/d/14t3USOAozu1jAo6Bsi5z1CfMGT3M0CFc/view?usp=sharing

Posted by: Petre January 15, 2021 03:53 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Notes of general A.A. Prozorovski, 1769-1776 (fragments) https://drive.google.com/file/d/1HPHfg67kh0MvZ2d_5wlFqXVDEq8g1ELB/view?usp=sharing

Posted by: Petre January 21, 2021 08:09 am

Source : Internet Nicolae Iorga - Despre Cantacuzini, 1902 https://drive.google.com/file/d/1PyOJa6YrcQ3TJhqFlkgFikvT50DyiVuE/view?usp=sharing

Posted by: Petre January 30, 2021 06:37 am

Nicolae Iorga - Despre Cantacuzini, 1902 Cele ce s-ar cuveni a mai scrie pentru acesti trei frati: Pîrvu, Mihai si Raducan, fiii lui Matei Cantacuzino, ... pe amanuntul corespondentiile Pîrvului cu archistrateghii armiei, cu scrisorile lui la Ministrii Rosiei, si însusi la Împarateasa, asemenea lucrarea deputatilor la Petreburg, urmarea boierilor la congresul de la Focsani, si a Divanului, în toata vremea ce Rusii au stapînit Valahia, ... pentru toate acele întîmplarl sînt trei condici scrise pe limba rumîneasca de Mihai Cantacuzino ... Extrase din Condica întaiu a lui Mihai Banul. - Traducere din greceste(!) - 1. Epistola a Împaratesei Ecaterina catre Spatarul Pîrvu Cantacuzino. 2. Raspunsul Spatarului Pîrvu la scrisoarea de mai înnainte. 3. Catre Printzul Galitzin, maresalul ostirii împaratesti. 4. Aratare (Informare ?). 5. Raspunsul Printzului Galitzin la cele de mai sus. 6. Alta scrisoare a Printzului catre acelas. 7. Raspunsul Banului Pîrvu Cantacuzino catre Printzul, si Pitac. 8. Aratare. 9. Scrisoarea Înaltimii Sale Feldmaresalul Petru A. Romantzov catre Banul Pîrvu. 10. Scrisoarea Archiereilor catre Augusta Împarateasa. 11. Scrisori ale gheneralului rusesc de Stofel catre Banul Pîrvu Cantacuzino. 12. Scrisoarea aceluiasi catre Banul Pîrvu Cantacuzino. 13. Alta scrisoare a aceluia catre acela. 14. Scrisoarea Banului Pîrvu Cantacuzino catre Feldmaresalul. 15. Corespondenta diplomatica intre boierii din Tzara-Romîneasca cu guvernele austriac si rusesc intre anii 1770-1790. (cînd s-au dus deputatii din partea tzerii la Petreburg : Mitropolitul, archimandritul de atunci Chesarie, cel de atunci Vistier Mihail Cantacuzino, Logofatul N. Brîncoveanu, au gasit pe Feldmaresalul la Laticev si le-au facut urmatoarele întrebari ... ) 16. Întrebarile ce a facut Contele Panin deputatilor si raspunsurile acestora. 17. Cererea ce au dat deputatii tzerii Contelui Panin. 18. Ce raspunsuri am dat noi la întrebarile ce ni-a facut Contele Panin despre starea tzinuturilor. 19. Rugaciunea îndreptata Contelui Panin, ca sa faca manifestul, precum mai jos se vede. 20. Raspunsurile ce am dat noi în scris Cneazului Vezemski, Ober-procuror, la întrebarile ce ni le-a facut, precum mai jos se vede: 22. Catre elciul Austriei. 23. A doua rugaciune catre acelasi elciu al Austriei. 24. Catre elciul Prusiei. 25. Alta cerere data numai Escelentii Sale Contelui Orlof. Actele ce s-au dat contelui Orlof la Congresul din Focsani, în 30 August 1772 ... 26. Firmanele care întariau privileghiurile Tzerii. 27. Stricaciunea privileghiilor si ruinarea Tzerii-Romînesti. 28. Despre zahereaua de toamna si de primavara. 29. Cartea ce s-a dat Escelentei Sale Porucinic-gheneralul Obrescov, Ministrul Rosiei, la congresul facut în Bucuresti, 1773, Ianuarie 15. 30. O deosebita propunere catre Domnul Obrescof. 31. Scrisorile ce s-au trimis Împaratesei, Contelui Panin si Maresalului Conte Romantzof. Martie 30, 1774. 32. Scrisoarea ce s-a trimis Escelentii Sale Contelui Panin. 33. Catre Escelenta Sa Feldmaresalul. 34. Catre Escelenta Sa Feldmarsalul, pentru voia de-a se trimite din tzara deputatie la Peterburg. 1774, Maiu. 35. Raspunsul Feldmarsalului, prin care se da voie a se trimite deputatia la Peterburg. 36. Cartea ce s-a scris Împaratesei, cu ducerea Banului Cantacuzino. 37. Cartile rugatoare pentru tzara catre Escelenta Lor Feldmaresalul Romantzof, catre Obrescof si Panin, când s-a raspândit faima biruintelor si ca turcii cereau pace. 38. Prea-înnaltate Feldmaresale, ... 39. Catre Gheneralul Obrescof. 40. Catre Contele Panin. 41. Catre Gheneralul Potemchin. 42. Catre Printzipele Orlof. 48. Catre contele Cernisef. 44. O alta propunere catre Contele Romantzof. 46. Catre Împarateasa. 46. Câtre Mostenitorul. 47. Anaforaua Mitropolitului tzerii si a celorlalti boieri pentru privileghii catre Contele Romantzof dupa încheierea pacii; 1774, iulie 22. 48. Alte trei ponturi adaogite în Anaforalele catre Maria Sa Împarateasca si catre Contele Panin, date prin Printzul Potemchin.

Posted by: Petre February 02, 2021 06:09 am

Nicolae Iorga - Despre Cantacuzini, 1902 Excerpts from the first Registry of Mihai Banul - Here : https://drive.google.com/file/d/1624zYE8k9GHnE61SNTxr17AvFibS7REZ/view?usp=sharing And the whole book - Here : https://archive.org/details/desprecantacuzi00cantgoog

Posted by: Petre February 18, 2021 02:34 pm

Report of graf Rumiantzev to Empress Catherine II 1774, feb. 5 Village of Cornesti (Jassi) ( ... ) Raportez aici despre o rugaminte prea-plecata catre Maj. Voastra Imperiala, înmânata mie de soborul bisericesc si de mirenii din Principatul Moldova. A crescut în ei durerea si deznadejdia la stirea care a fost publicata în toate limbile în gazetele din anul trecut despre întelegerile facute la ultimul congres, privind reîntoarcerea acestor principate la Poarta.* Pe cât se va putea, eu nu voi înceta sa-i conving si sa-i asigur ca Maj. Voastra Imperiala, acordându-le protectia de pâna acum cu puterea armelor, le va ocroti la fel si pe viitor soarta prin legile care le consfintesc bunastarea. Cu toate acestea, prea-milostiva Suverana, sa îngaduie însasi Maj. Sa Imperiala ca tot comportamentul meu fata de populatia locala, cu trupele principale printre acestia, cu cea mai mare bunatate si condescendenta, având în vedere si nevoile armatei, sa le alunge putin temerile, sa le întareasca putin sperantele de mai bine, pentru ca asa cum dintre ei sunt binevoitori si de partea noastra, nu se poate sa nu fie si din aceia care au plecat urechea si sufletul la acele influente pe care dusmanul, sub forma de amenintari dure sau prin promisiuni magulitoare le împrastie si le sunt transmise prin unii semeni si confrati de la începutul razboiului, si care au sporit nedorit numarul celor ramasi în Transilvania. Graf Piotr Rumiantzov * Nota : La Congresul de Pace de la Bucuresti împuternicitul rus Obreskov a declarat oficial pentru prima data despre propunerile rusesti referitoare la Moldova si Valahia, conform carora aceste principate se înapoiau Turciei, cu conditia revenirii lor la vechile autonomii, pe care Turcia le desfiintase complet la începutul sec. XVIII. Vestea revenirii principatelor la Turcia s-a raspândit în rândurile populatiilor acestor principate, complicând situatia trupelor rusesti de acolo.

Posted by: Petre March 03, 2021 01:26 pm

Catherine II the Great. The second Russo-Turkish War. Excerpts from the War Diary, The Army of Ukraina (P.A. Rumiantzev) https://drive.google.com/file/d/1RRPgHD-4yxVdHJvcY1FHTkpXtD6uWgAt/view?usp=sharing

Posted by: Petre March 11, 2021 06:48 am

Catherine II the Great. The second Russo-Turkish War. The answer of P.A. Rumiantzev for Leon, Metropolite of Moldavia 26 jan. 1788 Sosit cu scrisoarea din partea Dvs, Egumenul Antioh a mai fost putin retinut pentru a raspunde prea-sfintiei voastre exact dupa înalta vointa si gândire a Maj. Sale Imperiale, iar acum dupa ce le-am primit, spre marea mea satisfactie, pot încredinta solemn pe sfintia voastra ca Maj. Sa Imperiala, protejând mereu Moldova, a binevoit în aceste circumstante sa-mi transmita cu mare generozitate ca pot recurge la tot ce depinde de mine pentru binele vostru si pentru eliberarea de sub jugul islamic. Si eu trebuie sa ma astept la sentimentele de bucurie si recunostinta pe care aceasta înstiintare le va aduce Prea-sfintiei voastre si celorlalte cinstite fete bisericesti, rangurilor civile si în general oamenilor simpli ai acestui pamânt si la toata acea disponibilitate spre cooperare si sprijin în actiunile mele, pe care o astept din partea voastra, dupa cum binecunoscuti sunteti pentru bunatatea si harnicia voastra si pentru zelul unanim fata de dreapta credinta. Graf P.A. Rumiantzev to Cneaz G.A. Potemkin 3 sept. 1788. Luminate si prea-bunule Cneaz conducator ! Dupa informatiile trimise de mine la 27 august, aici nu s-a mai perecut nimic deosebit. Printul Coburg l-a oprit pe dl. Spleny cu tabara la Iasi, Hanul a trecut Prutul cu toate trupele sale si se mentine în drept la Riabaia-Moghila, pashalele de la Hotin au trimis raspuns generalilor nostri ca orasul se va preda dupa Bairam, însa este vestea capturarii unui curier trimis de la Bucuresti, de la Mavrogheni pentru Manuil-Voda, si daca acolo nu sunt lucruri inventate, ele sunt foarte importante si ma grabesc taicutzule, sa vi le transmit în copie. Secret note to Order from 11 oct. 1788 to Mr. locot.col. Yatzunski (Mil. Comander in Jassy). Numele celor care par a fi de neîncredere si a caror activitate trebuie special urmarita si de vazut ce gândesc : Saul(?) Dumitrachi, banuit loial lui Manuil Voda. Vistiar Iordachi Bals, clar nebinevoitor fata de noi. Vornic Iordachi Ghica si Vornic Costache Ghica, în relatii cu Saul, caruia îi dau stiri pentru a fi trimise lui Manuil Voda. Vistiar Lascarachi Ruset, care si pe toata durata fostului razboi a plecat din tara. Report of P.A. Rumiantzev to Catherine II Jassy, 16 martie 1789. Manuil Voda, ce în disperare pentru viata sa a gasit în cele din urma o cale sa scape de la turci si sa caute protectie puternica sub Maj. Voasta Imperiala, a ajuns ieri la Iasi. Aici va fi gazduit pe cheltuiala trezoreriei imperiale si îndata ce vremea va permite, va fi trimis la Kiev si acolo va astepta înaltele dispozitii ale M.V. Imperiale. Despre câteva informatii pe care mi le-a dat, atât despre fuga sa cât si despre situatie, urmeaza aici în raportul meu prea-supus. Graf P.A. Rumiantzev

Posted by: Petre March 16, 2021 06:24 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Major von Raan's personal Diary, 1788-89 ... https://drive.google.com/file/d/196YXUfMLhVnYY4npAIlfFqMvPZv1Y1zB/view?usp=sharing

Posted by: Petre March 20, 2021 06:16 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) The Peace Congres, 1812 Political News from Vestnik Evropî (The Bulletin of Europe) La Rushciuk, dupa cum se scrie la Bucuresti pe 6 dec. (1811), a fost primita de la Constantinopol stirea ca Sultana a rezolvat cu bine problema cu sarcina. Salva de tun executata cu acest prilej din cetate, a provocat o mare neliniste în Congresul de la Giurgiu. Deoarece din cauza cetii dese de nu s-a putut vedea atunci ce se petrece pe malul drept al Dunarii, acea salva putea bine sa fie în cinstea unei batalii. Pâna la urma comisarii turci au fost înstiintati despre motivul acestei manifestari de bucurie. Se crede ca Congresul va fi mutat la Bucuresti, deoarece la Giurgiu, datorita pozitiei proaste, este foarte nesanatos de trait. Bucuresti, 24 dec. (1811) Au sosit aici si împuternicitii turcilor. Pe data de 22 i-au facut o prima vizita Comandantului Sef, graf Golenishcev-Kutuzov. Dl. Italinski le va oferi în scurta vreme o masa bogata. Ziua de nastere a M.S. Imperiale este sarbatorita în mod festiv. Pe timpul cântarii Lauda Tie Doamne s-a executat o salva din 101 tunuri. Moruzi i-a facut o vizita ceremoniala Comandantului Sef, cu urari de sanatate din partea ministrilor turci. Graful a dat o masa mare. Deseara va fi bal, la care vin si împuternicitii Portii otomane. Viena, 21 dec. (1811). Dupa ultimele scrisori din Valahia, Marele Vizir sta înca la Rushciuk, dar din cauza garnizoanei numeroase, are mari dificultati. Numarul de trupe adunate în aceasta cetate ajunge, dupa cum se spune, pâna la 25,000 oameni. Comandantul Sef al Armatei rusesti, general-de-infanterie graf Kutuzov a dispus instalarea a doua poduri, unul mai sus si unul mai jos de Slobozia. De la Viena, 21 dec. (1811) Negustorii greci de aici au primit o scrisoare de la Constantinopol, scrisa nu foarte demult. Rapoartele Marelui Vizir despre ultimele evenimente militare de la Dunare au produs mare impresie locuitorilor acelei capitale. Imediat s-a întrunit Divanul, unde au fost numeroase discutii. A fost învinuit Marele Vizir pentru nechibzuinta care l-a adus în atât de nefavorabia situatie. I se atribuie lui toate nenorocirile armatei.

Posted by: Petre March 24, 2021 10:45 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Two letters from the Eastern War era, 1853-1856. Text aparut în publicatia Russkaya starina, No.8. 1896 ( ... ) Scrisoarea cancelarului rus n-a avut urmarile dorite, iar pe 21 iunie primele coloane ale trupelor rusesti au trecut Prutul. Prin intrarea trupelor în Principate, s-a pus imediat problema lamuririi conducerii acestora. Într-o proclamatie adresata locuitorilor s-a anuntat ca «noi nu avem intentia de a cauta cuceriri, nici sa schimbam legile pamântesti dupa care se guverneaza Principatele si nici situatia lor politica, consfintita prin tratate solemne». Însa deja mai devreme, Consulul nostru general la Bucuresti, Halcinski, a primit sarcina sa le declare domniitorilor Moldovei si Valahiei, Ghica si Stirbei, ca dupa intrarea trupelor ruse, ei trebuie sa înceteze orice relatie cu guvernarea otomana, precum si tributul datorat Portii, care trebuia sa treaca pe durata ocupatiei la dispozitia guvernului imperial. Domnitorii n-au putut sa nu se supuna acestei dispozitii; la rândul sau Poarta, înstiintata de acestia, s-a grabit sa le declare principilor Ghica si Stirbei ca ei trebuie sa refuze sa execute asta si sa paraseasca neîntârziat principatele, sub amenintarea cu acele masuri contra lor, pe care Sublima Poarta le gaseste necesar a fi luate pentru protejarea propriilor interese. Protestele Portii au fost zadarnice; era greu sa de împotrivesti dispozitiilor emise de noua autoritate – Comandantul armatei de ocupatie. Situatia domnitorilor a devenit foarte dificila. Din informatiile primite de ei de la Constantinopol, s-au putut convinge ca Anglia si Franta sustineau cererile formulate de Poarta. Prinsi între doua focuri, acestia dupa cum se vede nu s-au decis sa actioneze categoric într-un fel sau altul. Circumstantele acestea au servit drept motiv guvernului rus, când au disparut ultimele îndoieli ca razboiul este inevitabil, sa puna problema direct, iar Comandantului Corpului de ocupatie, cneaz Gorceakov, i s-a cerut sa aiba explicatii confidentiale cu domnitorii (dar nu mai devreme de declararea razboiului) si sa-i întrebe daca n-ar dori, în mod sincer, sa ramâna pe functii în situatia de exceptie creeata, pentru a-si îndeplini obligatiile, de buna credinta si cu sinceritate în relatia cu Rusia. Fiind foarte aproape începerea actiunilor militare, domnitorii au declarat ca nu gasesc posibil sa mai ramâna în Principate, dupa care la scurta vreme (oct. 1853) au plecat de acolo, mai întâi Stirbei de la Bucuresti, dupa care si Ghica de la Iasi. Scrisorile lui Noguès redate aici se refera la epoca tulbure pentru domnitori care a urmat dupa ocuparea Principatelor. Ele sunt adresate unui apropiat si ruda a Principelui Ghica, logofatul Mavrogheni. Noguès era redactor principal la cotidianul de limba franceza aparut la Tarigrad «Journal de Constantinople», ... Desi scrisoare lui catre Mavrogheni, dupa forma pare una de corespondenta privata, trebuie de remarcat ca Noguès multe le-a scris la indicatiile diplomatilor straini, interesati ca domnitorii sa îndeplineasca cerinta Portii si sa paraseasca Principatele si i-au încredintat lui sa le transmita sfaturi, care nu era bine sa fie spuse prin gura unor reprezentanti oficiali. De aceea, scrisorile lui Noguès, desi cu caracter privat, au fara îndoiala valoare documentara. A. Ghirs. I. Constantinopol 12 iulie 1853. Joia trecuta Poarta a primit printr-un curier rapid vestea trecerii rusilor peste Prut, si la Marele Vizir s-a reunit imediat un consiliu cu ministrii, pentru a se discuta despre ce e de facut. În consiliu, doua partide ... În aceste zile Omer-pasa a scris de la Sumla ca nu-si mai poate retine mult trupele, care doresc sa treaca Dunarea. Nu e un temei sa fie grabita începerea actiunilor militare, ei nefiind pe deplin pregatiti pentru lupta. ... M-am vazut cu Canning si cu de-Lacour; ei sunt de aceeasi parere, ca intarea rusilor în Principate a anulat Conventia de la Balta-Liman si toate asemenea tratate ale Turciei cu Rusia; ... Franta si Anglia n-au facut încercari serioase de a împiedica ocupatia. Aceasta actiune militara trebuia sa existe, pentru a spori vinovatia Rusiei si a pregati un Congres european ... ... dupa toate câte vi le-am spus, poate ca ar fi frumos daca Principele Ghica mi-ar trimite neîntârziat observatiile sale despre modificarile care trebuie aduse la Regulament, ca eu sa le pot sustine. Dar, - si asta mi-a spus-o de-Lacour – nici sa nu se gândeasca un minut la independenta Principatelor sau transformarea lor în regate. Daca ideea asta va fi doar exprimata, ea va întâmpina o uriasa împotrivire, si îl va afecta pe cel care a exprimat-o. El (de-Lacour) e de aceeasi parere, ca Principii nu pot si nu trebuie sa fie loiali nimanui altcuiva decât Sublimei Porti, iar adresându-se Austriei si Rusiei cu aceleasi exprimari cu care asigura de loialitate Divanul imperial, îsi supun riscului propriile interese. Si asta tot asa, foarte confidential. În aceste probleme întreaga Europa este evident de partea Turciei si contra Rusiei. Asa ca nu trebuie vorbit, scris sau facut nimic care poate da motiv de presupus loialitate fati de altcineva, si nu fata de Turcia. Acest aspect are în clipa de fata o importanta decisiva. Treburile Rusiei sunt foarte proaste si nu trebuie dat motiv de a gândi la o alaturare de ea, chiar si încet-încet. Fara îndoiala ca domnitorii vor fi facuti pe viata iar principii actuali, daca cumva vor tine cont de remarcile d-lui de-Lacour, au toate sansele sa ramâna pe functii, când se va trece la hotarârea finala a soartei Principatelor, ceea ce nu mai e mult de asteptat. Daca remarcile lui de-Lacour se refereau la unul sau altul dintre principi, n-am cum sa aflu. O stire de încredere este ca Austria misca trupe pe directia Principatelor; este o demonstratie contra Rusiei. ... Un protest contra ocuparii Principatelor apare curând. ... II. Constantinopol, 2 aug. 1853. N-am primit nimic cu vaporul de la Galati, venit acum trei zile ... Scrisoarea mea din 26 iulie era foarte importanta si se referea la rechemarea Principilor, si revin la acest subiect pentru a va spune din nou convingerea mea sincera : daca ei vor da ascultare, indiferent ce se întâmpla, ramân sigur pe functiile lor când treburile se vor aseza, deoarece dispozitia privind rechemarea lor a fost data în acord cu cei patru reprezentanti ai Marilor Puteri; aceasta se confirma partial prin faptul ca si consulii Frantei si Austriei au fost rechemati, iar daca acest lucru nu s-a facut în cazul consulilor Austriei si Prusiei, este doar din cauza pozitiei acestor puteri, mai curtenitoare fata de Rusia. Daca nu vor da ascultare, eu sunt convins ... ca vor fi înlocuiti imediat, daca nu se va putea stabili ca au fost împiedicati cu forta de catre rusi .... Numai o situatie stabilita ca fiind forta-majora le poate servi drept scuza, iar în acest caz vor fi priviti ca prizonieri de razboi. Intrigile deja au început : prietenii lui Constantin Cantacuzino actioneaza contre Principelui Stirbei, iar amicii lui Lascar Cantacuzino, contra Principelui Ghica. Revocarea rechemarilor ar pune stavila actiunilor tuturor acestor intriganti : aceasta este parerea reprezentantilor Puterilor, care pot acum cu succes sa actioneze în folosul pastrarii pe functii a ambilor principi. Eu am început deja o campanie contra acestor intrigi si sper sa reusim, doar daca si principii ne ajuta prin faptele lor; în caz contrar, nu-i mai scapa nimeni, nici macar sprijinul rusilor. ... Unii dintre ambasadori sunt de aceeasi parere, ca ultimul proiect de Nota a Portii, despre care v-am vorbit ... , va fi acceptat de Rusia. În aceasta se spune ca dupa primirea ei Principatele vor fi evacuate fara întârziere, iar ambasadorul turc a plecat la Peterburg, pentru a realiza un acord definitiv. Copia a fost comunicata reprezentantilor Marilor Puteri ... O veste mare : sâmbata trecuta au venit trei curieri din Serbia ... : Consulul Austriei la Belgrad i-a cerut Principelui Aleksandru sa dispuna ca trupele austriece sa-i ocupe principatul, având în vedere ca Moldo-Valahia este deja ocupata de rusi ... masura ar preveni orice revolte ... Principele a refuzat ... Consulul rus de la Adrianopol a coborât steagul; presupun ca dupa el curând vor face asta toti consulii rusi din Turcia.

Posted by: Petre March 30, 2021 07:40 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) A.P. Bolotov. Letters from across the Danube, from 1829. Drevniaia i novaia Rosiia, No.9, 1877. Tabara de lânga Cernavoda, 25 aprilie 1829. Iata-ma si în Bulgaria ! Uite ca în sfârsit am ajuns în tabara, printre trupele rusesti; ceas de ceas rasuna în diferite locuri orchestre de muzica bisericeasca si cântecele vesele. Ce viata e în toate, ce spirit vesel ! ... suntem sub comanda gen. Krasovski. Ce mai om ! ... Eu l-am cunoscut putin, dar pot spune ca el nu era un sef, ci un parinte pentru subordonati. Când v-am scris de la Focsani, eram pe la mijlocul drumului. Am plecat toti ca unul. Prima mea zi de drum a fost neplacuta, pentru ca a trebuit sa-l las la Focsani pe Egor cu bagajul, iar eu cu un mic geamantan în sa, calare pe un cal cazacesc, cumparat de la un ofiter, am plecat la Tecuci ... La Tecuci am stat doua zile ... aici am aflat ca Divizia 9 merge direct spre Hârsova, pentru a se alatura trupelor gen. Krasovski. Am plecat în sâmbata din Saptamâna Sfânta si ne-am oprit sa înnoptam într-un frumos sat valah, înconjurat de livezi, pline de verdeata luminoasa si flori colorate. De Sfânta Sarbatoare, felicitându-i pe coloneii nostri ... dupa un dejun consistent, am plecat la drum si am ajuns la Fundeni, pe malul Siretului. De aici pâna la Dunare, locul absolut plat, niciun copac, nici macar un boschet, stepa goala. Netinând seama de un asa loc plictisitor, drumul a fost foarte placut ... vremea a trecut mai repede iar marsul s-a transformat într-o plimbare vesela. A existat totusi un drum foarte neplacut, asta în Saptamâna Sfânta. De dimineata pâna noaptea târziu a cazut ploaie mare, iar marsul a fost de 30 de verste. Eram uzi cu totii, adaposturile au fost proaste, dar si acolo ne-am bucurat, dupa 6 ore de mars; sâmbata am avut odihna. Dimineata m-am dus dupa ordine pâna la Cartierul general, în satul Piua-Petrii, la 3 verste de locul nostru de înoptat, satul Brailita. Pe 21 aprilie ne-am pus iar în mars si la ora 10 am ajuns la Dunarea cea lata. Am traversat pe bacuri. ... la apusul Soarelui am ajuns în tabara Div.8. Niciodata nu mi s-a parut drumul asa de placut ca atunci. Vremea minunata de seara, Dunarea majestuoasa, apusul de Soare, care cu razele lui poleia stâncile rosiatice aflate la 3 verste de fluviu, si la sfârsit, la apropierea de tabara, muzica ce rasuna, cântecelele, veselia trupelor noastre, toate m-au facut sa amutesc. ... Am mers la Statul major, în tabara lui Krasovski de la 4 verste de Cernavoda. ... am fost bucuros sa ma vad cu locot.col. Galiamin (care îndeplinea functia de Sef de stat-major). ... Ieri au ajuns la noi Comandantul Sef (gen. Diebitsch) cu baronul Toll. I-am întâmpinat cu parada. Au fost foarte multumiti de dispozitiile date de gen. Krasovski. Si într-adevar trebuiau sa fie multumiti de trupele de aici. Mâine va ajunge aici si Cartierul general. Toata ziua am fost ocupat pentru ca mâine plec cu un detasament de cazaci comandat de Galiamin; mergem sa acoperim Flotila dunareana de pe mal si ne îndreptam spre Silistra. Peste câteva zile venim înapoi. Eu trebuie sa desenez diferire trasee, planuri si altele. ... Tabara de lânga Silistra, 11 mai 1829. Acum nu-l mai recunoasteti pe Aleksei al vostru, bronzat ca un indian. Sa stai în arsita, sa stai în ploaie câteva ceasuri, sa dormi sub cerul liber pe manta, cu saua pe post de perna, în loc de o masa buna sa te multumesti cu pesmeti si apa, lucrurile esentiale nu mai conteaza pentru el; privindul, ati putea crede ca din copilarie n-a cunoscut alt mod de viata. ... Asa este. ... Pe 26 aprilie am mers cu Galiamin la Reg. 5 de cazaci, si am plecat cu 100 oameni în mars pe malul Dunarii, ... la apusul Soarelui ne-am oprit sa înoptam. ... Pe 28 aprile am mers putin, dupa care am înnoptat în satucul Kara-Arman (Kuru-Orman/Razoarele), foarte curat. Pe 29 aprilie am ajuns la asa numitul Podul de Piatra(?), aflat la gura ultimului liman al fluviului, la 12 verste de Silistra. La semnalul dat de noi, contraamiralul Patanioti, care comanda Flotila dunareana, ne-a trimisa o salupa; am luat masa la el si ne-am luat ramas-bun, pentru ca escadra lui era deja în siguranta fata de un atac prin surprindere, intrând pe un brat al Dunarii si adapostindu-se dupa ostroave contra salvelor de tun de pe mal; în continuarea marsului, turcii din prostie s-au închis în cetate, parasind malurile Dunarii, foarte abrupte, în loc sa fi instalat niste baterii si putând sa le produca importante avarii. În general se poate spune ca daca nu esti aici, nu poti judeca bine despre prostia acestor oameni. La ei nu vezi nici gândire militara, nici pricepere în folosirea locurilor. ... Ne-am întors la Kara-Arman si a doua zi am plecat spre Cernavoda, dar n-am reusit sa ajungem ziua si am înnoptat la 20 verste distanta. Acolo am aflat de la un curier ca întreg Corpul se pune în mars si ca Seful avangardei este gen. Otroscenko, Sef de stat-major este Galiamin, iar eu atasat pe lânga el. ... Acum trebuie sa va spun desprea a doua mea misiune, cu avangarda : pe 1 mai ne-am alaturat acesteia ... Otroscenko m-a îndragit din primul ceas, mi-a propus sa stau în cortul lui; la el beam mereu ceaiul, luam masa ..., parca nici nu era vreme de razboi. Seara am înnoptat nu departe de s. Cuzgun (Ion Corvin), cel mai fermecator sat; aici se aflau o geamie ruinata, palatul lui Pehlivan-oglu, vestit razboinic turc cazut prizonier la noi în anul 1810, turle, fântâni minunate si altele. Galiamin n-a putut sa reziste si a desenat o vedere într-un caiet si i-a iesit un peisaj minunat. A doua zi am înnoptat în bivuac, la 2 verste de Kozludji (Coslugea). Pe 3 mai dimineata ni s-a alaturat Brigada 1 ulani din Div.4, comandata de gen.maior Knabel, care fiind cel mai batrân, a preluat comanda ... Seara am ajuns în s. Gârlitza, aflat la 25 verste de Silistra. ... Eu am avut de lucru; de la 4 dimineata pâna la 3 dupa-amiaza nu m-am dat jos de pe cal. Aveam sarcina sa gasesc drumuri avantajoase pentru întreg Corpul si o trecere prin cel mai dificil defileu. Un drum trecea peste un pod, distrus de revarsarea apei, altul mergea ocolind si se despartea pe mai multe treceri peste vai abrupte. Am fost foarte fericit sa gasesc unul prin padure, care dupa doua ore de mers devenea foarte bun. Am revenit la Gârlitza si am calauzit întreaga avangarda ... Ce sa va spun despre Silistra. Dupa amplasare, sta cel mai prost din toate cetatile. ... Abia ieri a fost terminat podul nu departe de Calarasi. Azi a început sa treaca Corpul 2, sub comanda remarcabilului graf P.P. Pahlen, iubit de toti, iar mâine ajunge si artileria de asediu; ... Tabara de lânga Sumla, 1 iunie 1829. ( ... ) De trei zile locuiesc într-un cort turcesc, de forma rotunda si cu stâlpi; îi multumim mult Vizirului ca ne-a daruit tabara lui, ... de doua zile ploua si din mila lui traim acum linistiti, sub adapost. Galiamin a plecat la Craiova, fiind numit ober-cvartirmeister la gen. Geismar. ... Tunurile luate de la turci si lazile cu încarcaturi au fost trimise la Warsovia.

Posted by: Petre April 02, 2021 03:14 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) P.N. Glebov. The memories of an army officier 1828-1829 Biblioteka dlia citenia, Tom 13, 1835 Asa ce ne-a pictisit Bulgaria cu geamiile ei ruinate, cu asediile de cetati si cu ciuma, încât eram gata nu doar sa urcam pe stâncile abrupte ale Hemusului, actualul Balkan, dar si sa îmbatrânim acolo printre nori, furtuni umbrele eroilor din toate timpurile si colibele pastorilor Rumeliei, doar sa scapam de stepa monotona, de transeele lungi cu bresh-bateriile si demontir-bateriile lor, dar mai ales de Poezia orientala si de ciuma. Aceasta stepa întinsa dintre Dunare si Balkani, numita Bulgaria, cu toate podgoriile ei, cu livezile de maslini si cu valurile mejestuoase ale marii, n-a fost la înaltimea asteptarilor noastre; iar bolile, rezervele insuficiente de hrana, locurile de cartiruire paraginite, amintirile despre zilele fericite în patria noastra draga si iarna trista ne-au încruntat la toti sprâncenele : fetzele cele mai vesele erau acum posace si încetosate. Trebuia sa fi vazut cetatea Kiustenge, unde am stat toata iarna, ca sa întelegi dezgustul nostru fata de Bulgaria si de bulgari. Fara îndoiala H. Balzac este marele om al vremurilor noastre cu descrierea mizeriei si umezelii, dar eu îndraznesc sa sustin ca nici marea lui imaginatie nu putea creea ceva mai murdar si mai umed ca aceasta nefericita cetate. Câteva soproane mici de lemn, risipite fara nicio ordine si legatura, gramezile de pietre si o geamie semi-ruinata în mijlocul unei piete murdare si neregulate, plina de dimineata pâna seara de vacari semi-salbatici, de camile si de bivoli, - iata interiorul Kiustengei. Un santz adânc si patru bastioane cu ambrazuri largi si neregulate, unde vedeai tunuri ruginite de diferite calibre, de diverse natzii si din epoci diferite, pe una din parti; în celelalte trei parti faleza abrupta, scaldata de Marea Neagra, - iata si exteriorul. Parea ca aceasta fortareata fantastica rasarise din mare si din cetzuri tocmai pentru noi, pentru ca în tot Kiustenge nu era niciun localnic, în afara militarilor rusi. Soproanele fara tavan si podele, doar cu niste acoperisuri în trei unghiuri, unde în loc de cosuri erau facute gauri pentru iesit fumul, reprezentau cartiruirile noastre, iar noi am locuit în ele la gramada. Aceste adaposturi umede si aproape transparente erau foarte pitoresti seara. În mijlocul sopronului ardea un foc mare, iar pe lânga foc câteva ceainice afumate în care fierbea apa tulbure de putz; aproape de aceste ceainice cumplite erau raspândite în semicerc, precum o linie de avanposturi, stacane de diferite forme si marimi; fiecare ofiter îsi alesese pe post de scaun un pietroi sau un bustean cât mai potrivit. Fumul de lemne ratacea în nori mari cenusii prin sopron. În acest fum erau purtate discutii pe teme importante si amuzante, povesti despre ciocnirile cu turcii si despre întâlniri pe la jocuri si cadriluri, amanunte despre ultima campanie din toamna, cântece si rostiri în aproape toate limbile europene. Mai adaugati aici si diferitele costume ale ofiterilor : unul în burka cerkeza, altul în arhaluk, al treilea în uniforma completa, altii în surtuce sau în mantale. Oricare dintre aceste soproane puteau fi plasate cu mare efect în tabloul Pandemoniului babilonian. Aceste seri în fum, cu neîntrerupte povesti si amintiri despre placerile trecute ne-au otravit si mai mult plictiseala noastra chinuitoare. ... Nu va puteti imagina asemenea lipsuri pe timp de iarna... Tinerii ofiteri, care nu de mult se despartisera de scoala, de teoria stiintei artileriei, de unghiurile de cadere si de ricoseu, se lasau în voia viselor din suflet, si fiecare în idealurile lui, ratacea ziua întreaga pe ziduri, pe bastioane si pe falaza abrupta a marii, varsându-si oftatul în vuietul valurilor, ceea ce facea ca Bulgaria sa fie si mai trista. Si ce adevarate si felurite erau acele visuri ! ... Nu era însa prima data când rusii se plictiseau prin Bulgaria. În mars spre malul Dunarii, batrânii nostri cântau un cântec cunoscut de toti veteranii care îsi mai aduceau aminte de Kamenski, de Kutuzov si de Langeron : «Cine n-a fost peste Dunare, nu cunoaste durerea». Nu toti pot întelege poezia acestui cântec de jale : pentru a-l întelege pe deplin, ar fi trebuit sa ierneze cu noi la Kiustenge. Însa primavare, magica primavara a Orientului, domnea deja dincolo de zidurile cetatii noastre.

Posted by: Petre April 06, 2021 05:30 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Amintiri despre Divizia 1 vânatori calare în Campania din 1828. Voennîi sbornic, No.4, 1858 În cursul campaniei din 1828 am scris despre toate actiunile diviziei la care am luat parte. Actiunile contra inamicului, expeditiile speciale, alarmale neîntrerupte reale sau false, serviciului greu în avanposturi, furajarea deficitara de la distanta, lipsa grauntelor în furajare, climatul sufocant si dificultatile cu adapatul - acestea au facut ca la încheierea campaniei Divizia 1 vânatori-calare sa ajunga atât de distrusa, încât am considerat corect ca, vorbind despre serviciul ei zelos, sa arat si despre cauzele care au dus la aceste lucruri. * * * Trupele stabilite de Împarat pentru a întari Armata 2 în razboiul de la 1828, au constat din Corpurile 3 infanterie si 4 cavalerie-rezerva. Divizia 1 vânatori calare, aflata în compunerea celui din urma ... în aprilie a pornit în mars spre Bender, unde a si trecut peste Nistru. ( ... ) Divizia si-a continuat marsul prin Basarabia catre Falciu pe Prut, dar aici a primit ordin sa plece la Satunovo, la trecerea organizata peste Dunare ... De la Falciu divizia a mers pe la Vulcanesti spre Dunare; la Vulcanesti se afla izvorul pârâului Cahul, iar dincolo de sat, pe drumul spre Karagani, pe dealurile de pe stânga, locul memorabilei Batalii de la Cahul. Pe 4 iunie divizia a ajuns în satul Satunovo, la 7 verste de malul Dunarii ... Pe tot traseul urmat de divizie, de la Bender pâna la Falciu si Satunovo, Basarabia reprezenta un pustiu desavârsit ... E greu de imaginat deznadejdia resimtita de un calator în aceasta tara. Putinii locuitori ai Basarabiei se afla în conditia de pastori; aici nu vezi câmp lucrat ... Singura ocupatie a oamenilor – pascutul vitelor; tot timpul anului vitele stau pe câmp, noaptea si pe vreme rea erau închise în curtile existente pe lânga fiecare casa. De la Falciu am început sa simtim lipsa furajelor, iar în loc ovaz si din lipsa de orz, divizia a primit porumb si grâu; ... Pe 5 iunie (la Satunovo), o slujba pentru biruinta armelor noastre. Dupa aceasta divizia a plecat în mars festiv în sunet de trompete catre Dunare... Seara târziu divizia traversase în totalitate si a ocupat pozitie pe dealul de dincolo de pod. Pe 6 iunie divizia a facut un mars greu, de 32 verste, pâna la Frecatzei, unde a instalat bivuacurile într-o vale îngusta, înconjurata de dealuri împadurite; ... Pe drum am vazut câteva fântâni din marmura alba, cu apa rece si curata ... eram de acum în Turcia. Pe 7 iunie au fost parcurse 20 verste, tot prin locuri deluroase si împadurate, si am ajuns la Babadag. Oraselul se afla într-o vale, înconjurata de dealuri împadurite, lânga lacul Razelm; împrejurimile erau extrem de pitoresti. Orasul complet pustiu, parasit de locuitori prin venirea noastra. Pe 9 iunie am plecat de la Babadag; dupa 10 verste padurea a început sa se termine, dupa care am iesit în câmp deschis, nelucrat, batut de Soare, acoperit doar de alior (Euphorbia) si în câteva locuri de tufe tzepoase. Dupa ca am mai mers 15 verste, am instalat bivuacurile lânga satul Beidaud, deasemenea parasit. Satele bulgaresti constau din casute mici de piatra, acoperite cu sindrile sau cu stuf; ferestrele zabrelite si acoperite cu hârtie; toate casele si constructiile adiacente erau împrejmuite cu garduri de piatra sau de nuiele. Soproanele si grajdurile majoritatea tencuite cu lut. Pe 10 iunie am facut în mars 30 verste în câmp deschis, unde în afara de alior si câteva tufe tzepoase, nu vedeai alte plante. Pe 12 iunie divizia a plecat de dimineata, a mers pe câmpuri 25 verste si a ajuns în tabara Armatei, pe râul Karasu, sau la Valul lui Traian. Împaratul a binevoit sa vina sa inspecteze divizia, iar aceasta a trecut prin fata Maj. Sale ... Pentru starea remarcabila a diviziei, dupa lungul mars din Gubernia Kursk, Împaratul a binevoit sa exprime multumirile sale.... Armata era formata din Div.8 si Div.9 ale Corpului 3 infanterie ... Tabara era dispusa în câmp deschis, paralel cu r. Karasu; ... Cartierul general al Împaratului se afla în mijloc si ocupa un spatiu însemnat .... Alte forte ale Armatei (Div.10 cu artileria, Div.3 husari ...) se aflau în Avangarda gen.locot. Ridigher, sau în cetatea Kiustenge, atunci deja cucerita .... Pe 14 iunie Împaratul a binevoit sa ne viziteze tabara. Pe 18 si 19 iunie divizia a luat parte la manevrele desfasurate în prezenta Maj. Sale, înapoia taberei Armatei. ... Pentru adapat, r. Karasu trecea la 2½ verste prin fata taberei si trei adapari pe zi, necesare pe arsita mare, însemnau deja 15 verste deplasare regulata zilnic. Întreaga Armata, stând de multa vreme în aceasta tabara, spala rufele în râu; din aceasta cauza, din cauza cursului lin al apei si multimii cailor pe care îi gaseai acolo, apa a devenit foarte rea pentru oameni si cai. Karasu curge printre maluri destul de abrupte si partial acoperite cu stufaris; dincolo, pe malul mai înalt, se vad ramasitele Valului roman, numit Traian. Pe acest mal, în apropiere de Val, a fost amenajata de trupele noastre o fortificatie de campanie, numita reduta Sf. Nikolai; sunt doua redute, care pot trage asupra drumului spre Bazargik, si pot servi ca post militar pentru asigurarea comunicatiilor noastre. Pe 24 iunie Armata a plecat din tabara de la Karasu, si din cauza apei insuficiente din locurile pe unde trebuia mers, s-a despartit pe 4 coloane, ... Dupa ce a trecut podul peste r. Karasu, Brig.1 a diviziei a fost destul de mult timp întârziata din cauza dealurilor abrupte, unde artileria si carutele au avut greutati sa se deplaseze; caii nehraniti bine nu mai aveau puteri sa traga ... În acest fel, Divizia 1 vânatori, venind dupa carutele Armatei ... s-a deplasat foarte încet, si dupa ce a parcurs 15 verste a ajuns la miezul noptii în s. Mahmut-Cuius (Izvoru Mare) unde a instalat bivuacurile. Pe 25 iunie coloana noastra a plecat dimineata si facând 25 verste prin stepa pustie si deprimanta, si-a instalat bivuacurile lânga s. Bairamdede (Independenta). Toate satele pe care le-am vazut erau complet pustii, iar localnicii, parasindu-le, au luat cu ei tot ce putea folosi pentru hranirea oamenilor si a cailor, asa ca pe durata marsurilor lungi si istovitoare, oamenii n-au mâncat decât pesmeti, iar caii au primit doar micii ratii de ovaz, dupa posibilitati din saci; de fapt trupele ajungeau pe acolo doar târziu, chiar noaptea, când nu se mai vedeau satele, si nici nu erau trimisi cercetasi ... Desi fiecare sat avea fântâna lui, dar tubul de apa nu depasea 2-4 toli; bazinul în care cadea apa lat nu era prea mare, si va puteti închipui cum se striveau aici sute de oameni si mii de cai, ajunsi noaptea sa înopteze aici; ... din noapte pâna dimineata fântâna era înconjurata de oameni si cai, ca un fel de asediu, cu strigate si certuri ajungânu-se pâna la batai. Problema adapatului în acest razboi a reprezentat cea mai epuizanta parte a serviciului la cavalerie; caii istoviti de marsurile lungi stateau 2, 3 sau 4 ore lânga fântâna, ca împietriti; adesea se întâmpla ca dupa toata asteptarea, unele regimente si companii de artilerie sa duca caii înapoi, neadapati; alte regimente doar a doua zi dimineata reuseau sa se adape, desi intentionasera sa faca asta în seara dinainte. Pe 26 iunie am mai parcurs 25 verste, ... si ne-am alaturat Cartierului general si altor coloane ... În acea zi arsita a fost insuportabila ... Pe 27 iunie Armata a executat un mars de 16 verste si a ajuns la Bazargik sau Gadji-oglu Bazar, aflat într-un loc frumos si destul de mare... ( ... ) Împrejurimile la Silistra sunt extrem de golase si deprimante; în apropiere niciun sat, nicio constructie; pe celalalt mal se vedea un lac mare sau un golf, cca. 15 verste lungime; pe el nenumarate cârduri de lebede; malul acela si ostroavele Dunarii erau acoperite cu stufaris; tinutul dimprejur se afla înca în starea lui salbatica, primitiva. Flotila noastra, comandata de contraamiralul Zavadovski, se afla ancorata aici, dar nu putea înca sa taie aprovizionarea cetatii; pentru asta ar fi trebuit sa treaca prin fata puternicelor fortificatii de pe mal ... lucru foarte periculos dupa parerea contraamiralului, asa ca mai sus, Dunarea era înca pe mâna turcilor, iar sub protectia tunurilor din cetate stateau navele lor. Divizia de vânatori calare era de-acum distrusa din cauza pierderilor suferite ... iar Cd-tul Corpului a hotarât sa o trimita peste Dunare. Pe 13 octombrie ... a ajuns pe malul Dunarii, unde era amenajata trecerea. Bacurile erau foarte mici si foarte putine, de aceea traversarea a mers foarte încet; actionând zi si noapte, am reusit doar pe data de 15 sa trecem primul brat al Dunarii, lat de 150 stânjeni, si sa ne adunam pe un mic ostrov pustiu al Dunarii, de unde trebuia traversat cursul principal al Dunarii, lat de 350 stânjeni, pe un alt ostrov, mare si pustiu, plin de stufaris. Traversarea a mers foarte încet, având doar 6 bacuri mici; acest fapt si lipsa totala de furaje pe ostroave au afectat si mai mult divizia; pe aceste ostroave au pierit de foame înca 150 cai. În cele din urma, pe data de 17, divizia a ajuns pe ostrovul cel mare, de unde pe un pod de pontoane a traversat si ultimul brat al Dunarii si s-a instalat pe mal, lânga satul Calarasi. Pe data de 18 a mai sosit un regiment, care a avut nevoie de 5 zile pentru a traversa cu greu. La Calarasi am stat câteva zile si am primit de la depozit ratiile de furaje si ovaz ... a fost stopata moartea cailor. Vremea buna care a tinut câteva zile, ne-a dat ceva sperante sa putem salva restul cailor; dar din pacate pe data de 19 a venit brusc o iarna timpurie, cu viscole, zapada mare, grindina si geruri. Aceasta vreme cumplita ar fi fost groaznica si în Rusia, dar aici, în starea noastra de epuizare, a fost o ultima lovitura fatala pe care soarta i-a dat-o diviziei. Regimentele erau aflate în bivuacuri, pe un teren înalt, dincolo de Calarasi; aici nefericitii oameni si cai au suportat 6 zile de ninsoare aspra si grindina, cu vânt foarte tare. Caii slabiti au cazut cu zecile, doborâti de furtuna; ei s-au smuls din conovatzuri si s-au strâns gramada; oamenii, istoviti de eforturi si de foame, în hainele lor zdrentuite, cu greu au suportat vijelia. În câteva zile, divizia si Comp. 22 artilerie au mai pierdut 200 cai, care au înghetat când dupa ploaia din 22 a venit gerul. La Calarasi divizia prezenta mari semne ale dezmembrarii. Cum sa descrii durerea Cd-tului diviziei, onorabilul gen. Zaborinski, care aflat la bivuacuri, a vazut aceasta ultima nenorocire a divizie ... acum 6 luni existau 3,500 de oameni pe cai, cu 24 de tunuri, iar acum n-o mai putea recunoaste, în resturile jalnice de oameni si cai, zdrentaroase, slabe si complet desfigurate. Dar cum poti descrie greutatile Corpului 3 infanterie, aflat înca la Silistra, fara haine de iarna ... în cele 5 zile state de noi la Calarasi, la spital au venit 1,700 de bolnavi ... la 28 oct Corpul 3 mai avea sub arme doar 5,000 oameni din 32,000 cu care începuse campania. Pâna la urma furtuna s-a linistit si pe 24 oct. divizia a plecat de la Calarasi pentru a intra în cartiruirile de iarna; am strabatut stepele golase si triste ale Valahiei si pe 3 nov am trecut peste r. Ialomita. Pe 4 nov, pe vreme senina, am zarit lantul muntilor Carpati, iar pe 6 nov divizia a ajuns în orasul Ploiesti, pe picioarele ei. La intrare în cartiruiri divizia mai însemna 300 oameni pe cai si 6 tunuri, ramasite jalnice ... Regimentul care fusese trimis la asediul Varnei a sosit mult mai târziu, cu 400 oameni pe cai; la Varna ei au primit ratii complete de ovaz. ... Prin rapiditatea si prin consecintele ei, aceasta distrugere a diviziei poate fi comparata cu dezastrul cavaleriei franceze în Rusia. Engelbach (?)

Posted by: Petre April 12, 2021 03:42 pm

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Correspondence. Emperor Nikolay Pavlovich and Graf Diebitsch-Zabalkanski https://drive.google.com/file/d/1z0n1pVOLq65fmtEODl9QNb7VWF0HVU-P/view?usp=sharing

Posted by: Petre April 19, 2021 09:44 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Cneaz P.I. Bagration in Danubian principalities https://drive.google.com/file/d/1wa9PL4ou0LxF23_wXLjc1zYIc5CUrpAu/view?usp=sharing

Posted by: Petre April 26, 2021 04:23 am

Source - Internet (rus) Impresions from Dobrudja, campaign 1828-29 https://drive.google.com/file/d/196qyPQvH7-5s1DLBOoB2oReErXoubNCO/view?usp=sharing

Posted by: Petre May 14, 2021 06:40 am

Agreement on the conditions of surrender of the Turkish army, 23 nov. 1811. Pornind de la faptul ca în prezent Curtea Imperiala rusa si Sublima Poarta otomana sunt animate de dorinta restabilirii pacii si prieteniei între ele, reprezentantii lor împuterniciti s-au reunit pentru discutii pe aceasta problema. Deoarece actiunile militare au fost oprite si de una si de cealalta parte, si neexistând intentia de a recurge din nou la arme pâna la încheierea discutiilor, reprezentantii împuterniciti ai partilor, având în vedere în principal venirea iernii si necesitatea retragerii ambelor armate în cartiruirile de iarna, au convenit împreuna asupra retragerii ambelor armate de pe teatrul de actiuni militare, pe urmatoarele baze : 1. Trupele Sublimei Portzi aflate pe malul stâng al Dunarii în împrejurimile Sloboziei, cu toate bunurile, artileria, munitiile si rezervele militare trebuie sa fie trimise la Giurgiu si în satele : Slobozia, Malka (Malu), Parapan (Vedea) si alte sate din împrejurimi. Trupele ruse aflate la stânga de Ruschiuk urmeaza amintitele trupe si trec imediat pe malul stâng al Dunarii. 2. Mai sus amintitele trupe ale Sublimei Portzi nu trebuie privite ca prizoniere; ele trebuie plasate în casele sus-amintitelor localitati si trebuie asigurate cu mijloacele de existenta; neconditionat, ele trebuie considerate ca „musafire” pâna când va fi stabilita definitiv pacea. 3. Curtea imperiala rusa nu trebuie sa se atinga de artileria, munitiile si alte bunuri ale statului, aflate la sus-amintitele trupe. Tot acest armament si bunurile trebuie privite ca proprietatea Sublimei Portzi. Despre aceste bunuri, în prezenta Vizirului comandant al acestor trupe (pasha Ceapanoglu), trebuie întocmite inventare detaliate. Bunurile trebuie depuse în locuri bune; ele trebuie sa se afle sub paza si supravegherea persoanelor stabilite de amintitul Vizir comandant. 4. Curtea rusa se obliga sa nu se atinga de armele si lucrurile sefilor si soldatilor. Curtea imperiala va urmari sa nu le fie luat sau furat nimic. Însa, pentru ca soldatii sa nu se poata bate între ei sau cu rusii încartiruiti în aceste locuri, toate armele sodatilor vor fi adunate de catre ofiteri din fiecare Corp; ofiterii trebuie sa întocmeasca liste cu armele si pentru linistea proprietarilor, sa adauge semnatura lor. Dupa care armele trebuie depuse la loc sigur, la alegerea ofiterilor, si pastrate sub sigiliu. 5. Comandantul Suprem turc (Marele Vizir Ahmed-pasa) va trebui sa numeasca pentru aceste trupe un comisar cu aprovizionarea, care trebuie sa cumpere ... toate cele necesare pentru trupe si sa organizeze distribuirea lor. Însa pâna când trupele vor fi duse si plasate în noile locuri de cartiruiri si pâna când amintitul comisar cu aprovizionarea nu le va rezolva hranirea, armata rusa va aproviziona aceste trupe câteva zile cu produsele necesare, asa cum a facut si pâna acum. 6. Ranitii, bolnavii, batrânii si persoanele inapte serviciului, aflati în cadrul acestor trupe, trebuie scosi si trimisi, cât se poate de repede la Rushciuk. Însa numarul lor nu trebuie sa depaseasca 2,000 oameni. 7. Comandantul Sef rus (gen. Kutuzov) asigura ca îndata ce va fi facut acordul, va da imediat dispozitii comandantilor trupelor sale, aflate în raionul Vidin, si celorlaltor trupe ruse care se pot afla în diferite locuri pe malul drept al Dunarii, sa se retraga neîntârziat pe malul stâng al Duunarii. În plus, s-a convenit ca Comandantul Suprem turc sa-i trimita amintitului sau Vizir comandant o informare scrisa despre acordul la care s-a ajuns, în conformitate cu care acesta va trebui sa actioneze. Ca rezultat al discutiilor a fost întocmit, convenit, semnat si schimbat între noi prezentul act. 23 nov. 1811.

Posted by: Petre May 24, 2021 04:57 am

Turkish source from 1740 about Walachia, Moldavia and Ukraina : https://drive.google.com/file/d/1ZupzgqCp3tW6GbJn6HbcYvH7P4OiEwBc/view?usp=sharing

Posted by: Petre June 02, 2021 03:42 pm

Source : Book M.I. Kutuzov. Sbornic dokumentov. Tom III. 1808-1812. Moskva – 1952. The siege of the fortress Braila, 1809 https://drive.google.com/file/d/13VOmcAce0gTcd5LHRimtYqcnAIgP3a5k/view?usp=sharing

Posted by: Petre June 16, 2021 04:42 am

Source : Book M.I. Kutuzov. Sbornic dokumentov. Tom III. 1808-1812. Moskva – 1952. The fight of Babadag, 1791 Letter of M.I. Kutuzov to cneaz N.V. Repnin 6 of june, 1791, camp near Tulcea Pe data de 4 a acestei luni, cu ajutorul Celui Atotputernic, am reusit sa înving Corpul de elita al inamicului sub comanda Seraskerului Ahmet, pasha cu trei tuiuri, care a avut alaturi de el pe Jurn-oglu, pasha cu trei tuiuri, fost comandant al Hotinului si pe Kurd Osman-pasha si Daghir arnaut-pasha, carora li s-a alaturat si Hanul Bahti-Ghiray cu cinci soltani, având cu el toti nekrasovetii si zaporojenii neloiali. Întreaga tabara fortificata, unde natura si în oarecare masura lucrarile ne-au sporit obstacolele, au fost capturate 8 tunuri noi si câteva flamuri. Inamicul, care primise pe data de 2 întariri, era apreciat la 15,000 turci si cca. 8,000 oameni ai Hanului; prejudiciul lor în morti ajunge pâna la 1,500 oameni, între care multi persoane nobile; raniti au scapat probabil aproape 30 de oameni, deoarece cazacii care i-au urmarit pe inamici, nedorind sa fie împovarati de prizonieri, nu le-au aratat mila. La Babad au fost distruse multe din depozitele lor, cca. 30 mii cetvere hrana si rezervele de pulbere. În aceasta actiune pierderile noastre au fost foarte mici, aparoape toti de la cazaci. Acum am ajuns la Tulcea. General-portucik Golenishcev-Kutuzov Report of gen. M.I. Kutuzov to gen. cneaz N.V. Repnin Izmail, 11 of june, 1791 Dupa raportul meu preliminar despre înfrângerea administrata inamicului la Babad, trimis Excelentei Voastre, am onoarea sa va raportez despre împrejurarile traversarii, marsului si bataliei. Atasez planul traseului si actiunilor pentru toate zilele aflarii mele peste Dunare. În noaptea de 2/3 iunie, toate trupele aflate pe ostrov (Ceatal) s-au apropiat de locul de trecere, în timp ce pe toate navele ascunse peste zi dupa Capul Ceatal s-au ambarcat trupele ..., iar când s-a observat de pe malul nostru ca patrula obisnuita de seara a inamicului a trecut, atunci au pornit si toate navele pline cu trupe, de la Ceatal în jos pe cursul apei si au acostat lânga Tulcea ... sub comanda col. cavaler Deribas (de-Ribas), dupa care si trupele comandate de gen.maior Tormazov. Aceste trupe au ocupat înaltimile, au fost instalate pichete de cazaci, iar restul trupelor ramase pe ostrov au continuat traversarea, care s-a încheiat pe data de 3 dupa amiaza la orele 6, fara nicio piedica din partea dusmanului, si fiind vazuti doar când mare parte din trupele noastre erau deja pe malul lor. Pe data de 4 la amiaza a fost trimisa o avangarda sub comanda col. Deribas, pentru a curata o padure care se întinde pe zece verste, si strabatând un defileu, sa ocupe înaltimile care domina valea si pârâul Cataloi, unde eu intentionam sa fac popas; un detasament de infanterie a fost trimis înainte prin defileu ... padurea de pe margini a fost cercetata, au fost ocupate toate drumurile si înaltimile de pe margini, pe câteva au fost puse tunuri. Acestea au fost facute sub comanda maior Lavrov si maior Ergolski, iar în urma detasamentului a venit atamanul brigadier si cavaler Cepega, cu calaretii lui. Intrând în defileu, au fost vazuti inamicii putini, pe drum si pe margini, care s-au retras pe masura ce înainta avangarda, dar la iesirea din defileu au fost vazute pe valea Cataloi mase importante de calareti inamici, parca apropiindu-se sa se împotriveasca. Locul a permis ca o parte din trupe sa se organizeze în dispozitiv de lupta, brigadierul Cepega s-a alaturat avangardei si au pornit cu totii asupra inamicului, care vazând apropierea infanteriei si calaretilor, s-a îndepartat. Asta era pe la orele 8 dupa amiaza; a fost pusa tabara pe pârâul Cataloi, iar Corpul principal protejat din toate partile a intrat în defileu. În noaptea 3/4 iunie, în locul podului peste pârâul Cataloi distrus de inamic, a trebuit pusa pâna dimineata o punte. Cunoscând în amanunt despre pozitia fortificata a inamicului de la Tumru-Tepruk (sau Tumiutruprug), dincopo de pârâul Babai-Gîrla, în spatele careia era adapostita tabara inamicului, unde era si o punte de trecere lunga de 18 stânjeni, peste apa lata si mlastinoasa, aparata de doua baterii, si ca podul dintre cele doua punti putea fi distrus, si ca fara mari pierderi omenesti inamicul nu putea fi coplesit, atunci am luat decizia sa mergem spre satul Armutli (Armaklu/Armutlia/Turda), aflat mai sus pe râu, unde desi ma gândeam ca voi întâlni trupele Hanului si poate si o mare parte din trupele inamicului, dar aveam încredere ca pe micile punti aflate acolo si prin vadul foarte putin adânc, ne vom deschide drum în spatele fortificatiei si taberei inamicului, si pentru aceasta : Pe data de 4 în zori, îndata ce puntea peste r. Cataloi a fost gata, am trecut apa cu Corpul pe o singura coloana, dupa care am luat drum spre Armutli, pe patru coloane. În scurt timp au fost vazute unitatile inamicului, la 10 verste de tabara lor, si cam la aceeasi distanta de noi, în locul numit Apa Sultanului, si care au început sa sporeasca la aproape 10,000 oameni. Vazând dificultatea de a ajunge la Armutli lasând în spatele meu pe inamic, si sperând ca daca îl înfrâng nu voi mai avea atâtea greutati sa cuceresc fortificatiile de la Tumru-Tepruk, am întors directia tuturor coloanelor drept spre acesta, dând ordine brigadierului Cepega cu calaretii si col. Deribas cu doua regimente de grenadieri si doua batalioane de vânatori sa acopere pe partea dreapta înaintarea Corpului principat si sa-l închida catre Macin, unde am presupus ca este un Corp inamic puternic. Apropiindu-ma de inamic la 5 verste, s-au vazut alte mase de inamici în spatele unui deal abrupt, în dreptul flancului nostru drept, iar acestia si ceilalti au început sa vina spre noi, de aceea trupele noastre au luat dispozitiv de lupta. Detasamentul de avangarda comandat de col. Deribas, asezat pe doua careuri, (col. Skorabel si maior Beluha) trebuia sa supravegheze grupurile inamice aparute de dupa deal, si tot ce se mai putea ascunde acolo. Flancul drept îl comanda gen.maior Spet, cu trupele asezate pe doua careuri (brigadier Letzan si col. Bardakov). Flancul stâng consta din careul locot.col. Andrei Miller si careul maior cneaz Mîsetski, ambele sub comanda col. Garemeister; careul de pe centru, cel mai puternic, era format din regimentul maiorului Roshtein, cu doua regimente de carabineri pe flancuri, toti sub comanda gen.maior Tormazov. ... Artileria a fost distribuita pe careuri ... În aceasta ordine trupele au înaintat spre inamic, care în scurt timp a pornit un schimb de focuri cu cazacii trimisi în fata. Eu am interzis sa actioneze tunurile, pentru a nu rupe rândurile inamicului si a-i putea lovi cu cavaleria noastra ... Între timp, col. Deribas, apropiinduse de dealul din fata sa, l-a ocupat pentru a proteja atacul în pregatire al cavaleriei; turcii au început sa se apropie si cu cavaleria. Vazând inamicul în pozitia dorita de noi, am ordonat gen.maior Tormazov cu regimentele de carabineri si cu cazacii lui Ilovaiski, Semionov si Denisov sa loveasca masa de turci. Viteza atacului si impetuozitatea cazacilor au avut efectul asteptat, inamicul a fost înfrânt. A urmat atunci lovitura cazacilor si la flancul nostru drept asupra Hanului, cu multa vitejie si cu acelas succes; infanteria a grabit pasul iar cazacii, protejati de carabineri, au mers pe urmele inamicului chiar pâna la fortificatii. Pasha cu trei tuiuri Jurn-oglu, ramas cu o parte din trupe în fortificatii, facând mari eforturi, a tras câteva salve de tun asupra fugarilor sai si asupra noastra, dar a trebuit sa urmeze si el exemplul Hanului si celorlalte pashale. Inamicul, abandonând în fortificatii tunurile si întreaga tabara, a fugit în padure, pe drumul spre Bazargik, urmarit de trupele noastre; câteva tunuri pe care inamicul le-a luat în graba cu el au fost capturate de cazaci, la fel si carute, în numar mare. Detasamentul de infanterie comandat de col. cavaler Deribas a trecut în graba peste r. Babai-Gîrla, acoperindu-i pe cazacii în urmarire. Toata treaba s-a încheiat la orele 2 dupa amiaza, iar trupele s-au linistit. Fortificatiile inamicului au fost ocupate de detasamentul col. Deribas, inamicul a pierdut fara îndoiala aproape 1,500 oameni ... în rândul celor ucisi la flancul nostru drept s-au aflat si zaporojenii necredinciosi, de care cazacii n-au avut nicio mila, prizonieri scapati de furia învingatorilor au fost 32 oameni, din care doar trei fara rani grele. 8 tunuri capturate de la inamic au fost repuse pe afetele reparate, dintre ele 3 de calibrul 4,5 funturi si 5 calibrul 4 funturi; 4 flamuri ramase nezdrentuite dupa lupte si care pot fi prezentate, vi le trimit. De partea noastra au fost ucisi ... Trupele turcesti au fost 15,000 oameni, sub conducerea Seraskerului Mehmet, pasha cu trei tuiuri, cu el si Jurn-oglu, pasha cu trei tuiuri, Kurd Osman pasha cu doua tuiuri si sosit nu demult cu arnautzii Dagyr-pasha; tatarii, zaporojenii necredinciosi si nekrasovetzii, 7-8,000, au fost condusi de Bahtî-Gyrai si de soltani. Pe timpul desfasurarii actiunilor în dispozitivul de lupta s-a mentinut o ordine perfecta ... Gen.maior Spet, comandant al flancului drept, si-a dovedit zelul si priceperea în tot ce a depins de el si a împartit cu mine toate greutatile. Gen.maior Tomazov, comandantul cavaleriei, primind ordinul meu sa loveasca inamicul, a condus doua regimente de carabineri cu asa viteza, încât inamicul n-a mai avut posibilitati sa reziste ... Dl. brigadier si cavaler Cepega, actionând la flancul drept, i-a întrecut în vitejie pe puternicii inamici ... Col. si cavaler Deribas ... Pe data de 5 au fost vazute lotcile noastre maritime militare pe lacul Razim; în aceasta zi eu am inspectat orasul Babad si l-am gasit deja fara localnici, dar întreg si aprovizionat din belsug cu toate felurile de provizii, în trei magazii militare aproape 5,000 cetvere de pesmeti si cca. 25,000 de grâne si faina, fara a socoti orzul aflat în diferite locuri din oras, precum si rezerva mare de pulbere si alte munitii militare. Magaziile au fost distruse prin foc, de la care flacarile au cuprins tot orasul, iar magaziile de pulbere au explodat; fortificatiile din tabara inamicului au fost darâmate, iar trupele tot în data de 5 au revenit pe r. Cataloi, aflat la 20 verste de Babad; în ariergarda am lasat calaretii cazaci cu atamanul lor si un detasament de infanterie cu col. Deribas. Tot în data de 5 au venit la mine doi dintre zaporojeni care au slujit la inamic si au declarat ca în noaptea de 4/5 au parasit inamicul deja la Karasu, care este la 75 verste de Babad, iar acesta nu s-a oprit, ci a fugit mai departe spre Bazargik; diferite unitati ale inamicului, în drum spre Babad, s-au întâlnit cu fugarii si împreuna au fugit spre Shumla, tatarii si zaporojenii din ordinele Hanului au distrus toate salasele aflate pe partile drumului, iar localnicii au fost alungati spre Shumla, unde se afla Vizirul cu 30,000 oameni. Pe data de 6 au fost trimise detasamente puternice de trupe usoare pe ambele parti ale drumului, la mare departare, care n-au gasit pe nicaieri inamicul si au distrus multe salase de care se foloseau fugarii. Tot pe aceasta data întreg Corpul a ajuns la Tulcea si a trecut cu bine pe ostrovul din fata Izmailului. Închei acestea înapoindu-va Excelentei Voastre pe ober-cvartiermaister Korfa, care prin priceperea si harnicia sa mi-a fost de mare folos în întreaga expeditie, îl mentionez si pe voluntarul chevalier Delambert (de-Lambert) care s-a aflat peste tot unde era inamicul; deasemenea trebuie sa-l amintesc si pe porucikul Shishkov, care voluntar a contribuit cu fapte în dificultatile si pericolele acestei expeditii. Gheneral-porutcik Mihaila Golenishcev-Kutuzov. https://i.imgur.com/jeCJOXb.jpg

Posted by: Petre July 10, 2021 05:37 am

Source : Book M.I. Kutuzov. Sbornic dokumentov. Tom III. 1808-1812. Moskva – 1952. The fight of Matchin, 28 june, 1791 Report of gen. Kutuzov to gen. cneaz Repnin Galatz, 4 iulie 1791 Despre actiunile unitatilor de trupe aflate sub comanda mea pe timpul bataliei de la Macin, am onoarea sa raportez Excelentei Voastre urmatoarele : Plecând din tabara pe date de 27 la orele 5 dupa amiaza pe patru coloane, am ajuns eu pâna la râul Samogul, unde, pregatind pentru traversare o punte, din cauza locului îngust am fost nevoit sa merg pe o singura coloana pâna la râul Jijila, care curge pe la baza dealurilor, pe care a trebuit sa le ocup la început. Trimitând înainte 200 de cazaci sub comanda maiorului Ilovaiski, dupa ei un batalion de vânatori, apoi un regiment de grenadieri, dupa ei cavaleria si un regiment de grenadieri si apoi doua batalioane de vânatori, în acest fel capul coloanei s-a apropiat de baza dealurilor. Era deja lumina si un pichet al inamicului, vazând trupele noastre, a tras o salva, retragându-se în graba în tabara. Puntea pe care a trebuit sa o facem peste aceasta parte a râului a întârziat câtva timp, iar când a urcat prima unitate de infanterie, inamicul ocupase deja dealurile aflate în fata noastra si pusese acolo o baterie. Necunoasterea situatiei în acest loc asa de închis, multimea de inamici si actiunile lor puternice la flancul meu stâng, unde pe înaltimi s-a ivit o puternica unitate de infanterie a lor, m-a fortat sa las timp restului infanteriei si cavaleriei sa urce pe prima înaltime si sa ramâna în acea pozitie pentru a acoperi cavaleria de inamic si ca împreuna cu înaintarea flancului meu drept sa ocupe înaltimile aflate în fata flancului stâng, fara a lasa nicidecum puternicul inamic în spate. Tot ce tinea de flancul stâng a fost încredintat gen.maior Tormazov ... ; starea terenului si inamicul au impus aceste precautiuni, pentru ca eu în acest caz nu puteam sa gândesc si sa actionez altfel, procedând împotriva îndatoririlor mele, deoarece flancul stâng înca de la început a fost puternic atacat de cavalerie,fiind nevoie de toate mijloacele pentru a o respinge; atacul a fost asa de puternic, si nu doar asupra cavaleriei noastre, dar si asupra infanteriei, pentru ca infanteria inamicului a atacat asa de puternic asupra careului Reg. Kiev, încât numai vitejia grenadierilor si abilitatea comandantului l-au putut salva. Când linia întregului Corp s-a realizat si flancul stâng a fost scapat de dusmani, atunci au intrat în actiune toate trupele, lovind inamicul cu rafalele armelor usoare, iar uneori si cu baionetele si, ocupând înaltimile una dupa alta pe întreg spatiul inamicului, au ajuns pe cel care domina valea Macinului. Atunci inamicul a luat-o la fuga pe drumul Hârsovei urmarit de trupele usoare, iar o parte a inamicului a luat-o spre dealurile de la flancul stâng, iar Excelenta Voastra a binevoit sa dea ordin sa punem tabara Corpului meu pe dealurile ocupate. Dau recunoasterea cuvenita priceperii si barbatiei D-lui general-cvarirmaister Pistor, care a comandat la flancul drept si a D-lui gen.maior Tormazov de la flancul stâng, dintre care primul, conducând Corpul pe drumul nou deschis de el, nu l-a supus la nicio dificultate si la nicio oprire, iar pe timpul bataliei sub canonada inamicului a strabatut locul dificil pâna la ocuparea dealurilor, iar cel de-al doilea, prin abilitatea conducerii sale a mentinut si a asigurat flancul stâng, iar acolo, ocupând înaltimile, a actionat cu pricepere si barbatie cu cavaleria aflata la flancul meu stâng. Col. cavaler Langeron s-a aflat peste tot unde era pericolul. Am onoarea a va trimite o descriere a actiunilor fiecarui regiment si a serviciilor comandantilor de regimente si ofiterilor superiori si inferiori. Gheneral-porutcik Golenishcev-Kutuzov. https://imgur.com/CG2G2U9.jpg https://i.imgur.com/ZGihUYj.jpg

Posted by: Petre August 08, 2021 08:22 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Ahmed-Resmî-effendi about Russo-Turkish War, 1769-1774 CODE Hülasat el-itibar (1781): Critical and satirical history of the Russo-Turkish War, 1768-1774. Ahmed Resmî was on the battlefield and acutely aware of the failings of the Janissary corps. The writing is accessible, indignant, sometimes comic, but sincere and passionate. https://drive.google.com/file/d/1L4BirR15gzEkClEO8UdlENX7c0rPfjhZ/view?usp=sharing

Posted by: Petre October 16, 2021 04:11 am

Gen. K.A. Shilder in Calarasi. https://drive.google.com/file/d/12lkXiw7hxQ6-sdd1e_8nvEeoEtj6TNI4/view?usp=sharing

Posted by: Petre November 16, 2021 05:06 am

Nothng about war here ... Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) A.P. Tolstoi - Description of the Black Sea https://drive.google.com/file/d/1UP6U3Qu6V-h-tbIh6mQC6lS5QaUIoTzi/view?usp=sharing

Posted by: Petre November 26, 2021 06:05 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) The notes of Admiral Chichagov https://drive.google.com/file/d/1F_68cvfug8elwWbudmw86nY7i_O9LAd-/view?usp=sharing

Posted by: Petre December 04, 2021 06:26 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Publicat de A.K. Afanasiev : „Un manuscris necunoscut despre participarea lui M.S. Vorontzov la Razboiul Ruso-Turc, 1806-1812” Rossiiski arhiv, Tom XIX. Moskva, 2010 Viata eroului Razboiului pentru Patrie din 1812, renumitul militar si om de stat Mihail Semionovici Vorontzov (1782-1856) este destul de bine cunoscuta. ... Se publica un nou document ... : Descrierea tuturor acelor lupte în care s-a aflat gen.maior graf Vorontzov, în campania anului 1811 contra turcilor. Gen.maior graf Vorontzov, primind la 13 iunie invitatia Comandantului Sef, general-de-infanterie Golenishcev-Kutuzov de a veni în Armata de Moldova, a plecat de la Yarîsev, gubernia Kamenet-Podolski, unde se afla regimentul pe care îl comanda, pe 14 era la Iasi, pe 15 la Focsani, iar pe 16 a ajuns la Giurgiu, unde a primit comanda regimentelor Bialistok si Staroskol, cu artileria aferenta. Marele Vizir, adunând cam 80.000 trupe si cca. 78 tunuri în luna Iunie, se apropiase de Rusciuk. Gen. Kutuzov cu 18.000 trupe a trecut Dunarea si pe 22 aceeasi luna a fost puternic atacat de Vizir, la 3 verste în fata la Rusciuk. Luptele au fost destul de grele si îndârjite ... Gen.locot. Essen comanda flancul drept, gen.locot. Langeron pe cel stâng, gen.locot. Voinov comanda cavaleria, iar gen. Novak comanda artileria. ... Dupa sase ore de lupta destul de sustinuta, turcii s-au retras, iar ambele linii ale infanteriei i-au urmarit câteva verste. Turcii au avut sub arme 60.000 trupe, rusii 14.000. Gen. Kutuzov, judecând dupa curajul si dârzenia Vizirului, a banuit ca acesta va întreprinde o traversare peste Dunare si ca atunci va fi complicat sa ramâna sa reziste la Rusciuk, pentru care ar fi fost nevoie de cel putin 10.000 de oameni, si a decis sa îl paraseasca. Iar ca inamicul sa nu se foloseasca de acest oras fortificat, atunci prin retragerea tuturor trupelor pe malul stâng al Dunarii (unde si-a amplasat tabara, la Giurgiu), a lasat în urma o echipa pentru a-i trece pe localnici pe aceeasi parte, pentru a darâma fortificatiile si a da foc orasului; dupa cum s-a si întâmplat, iar Dunarea a devenit bariera între cele doua armate. În acele lupte gen.maior graf Vorontzov a comandat careurile Nr.3 si Nr.7 ... Pe 14 iulie gen. Vorontzov a fost numit în Corpul independent al gen.locot. Zass (Sass), unde a si plecat, pe la Zimnicea, Turnu, la gura r. Jiu, în dreptul cetatii turcesti ruinate Oriahovo (Rahova), unde era un post cu trei batalioane, infanterie si Flotila de Marea Neagra, care i-au fost încredintate. Pe 21, mars cu infanteria pâna la Bârca, 35 verste. Pe 22, pâna la Cioroiu, 45 verste. Pe 23, pâna în tabara din fata Vidinului, unde s-a alaturat Corpului gen. Zass. Flotila a venit pe Dunare si s-a oprit la 2 verste de tabara turcilor. Corpul gen.locot. Zass din Mica Valahie consta atunci din 11 batalioane de infanterie, 2 batalioane de panduri (militie pedestra din Mica Valahie, un batalion avea 4 companii a câte 200 oameni – n.a.), 15 escadroane de cavalerie si 2 regimente de cazaci. Corpul turcilor îl comanda Serasker-pasha Ismail-bey si era alcatuit din cea mai buna cavalerie albaneza si unitati de infanterie, cca. 15.000 oamani. Ambele aceste Corpuri, asezate fata în fata, se aflau pe malul stâng, în fata Vidinului. Între timp Vizirul, care trecuse Dunarea cu trupe însemnate în apropiere de Giurgiu si cu sperante de a-i alunga pe rusi peste r. Siret si mai departe, a trimis ordine pentru Ismail-bey si Molla-pasha sa atace Corpul gen. Zass si sa faca tot posibilul sa ocupe Mica Valahie. ... adunând toate fortele pentru lovitura decisiva, pe 7 sept turcii în numar de cca. 20.000, trecând vadul de la Verhni Kutovo, ne-au atacat cu neobisnuit curaj si dorinta. Ismail-bey nu se îndoia de succes si era convins ca ori va nimici Corpul rusesc ori macar îl va alunga departe de Dunare si atunci va cuceri aceasta tara, pornind la drum spre Craiova, daca gen. Zass se retrage spre Olt, sau spre flancul Armatei Principale, daca gen. Zass se retrage la Craiova. Fermitatea de neclintit si vitejia celor patru regimente, care în acea zi glorioasa alcatuiau întreaga infanterie a gen. Zass, au distrus sperantele inamicului ... Gen.locot. Zass, împartindu-si fortele în doua, a încredintat flancul drept gen.maior graf Vorontzov, iar pe cel stâng gen.maior Repninski, el însusi fiind peste tot unde era nevoie si unde era focul mai puternic. ... în final, pierzând 2.000 de oameni, Ismail-bey n-a mai reusit altceva, decât sa se mentina la Calafat, unde imediat, dupa obiceiul lor, s-a fortificat. În aceasta lupta Marea Flamura a Pashalîkului Vidin a cazut în mâinile noastre. Molla-pasha de la Vidin, care pastra cu noi neutralitatea, a încalcat-o în mod tradator, permitând lui Serasker-pasha Ismail-bey sa treaca prin vad peste ostrov ... În toata aceasta lupta, graf Vorontzov, fiind bolnav de friguri, n-a mai tinut seama de boala si si-a asumat sa ramâna lider al detasamentului încredintat lui; barbatia caracteristica persoanei sale i-a dat putere în starea de slabiciune si i-a refacut moralul ... Stând într-o drosca, si-a scos trupele din retransamente, le-a organizat în graba în careuri, a urmarit miscarile inamicului, s-a instalat pe pozitie si a asteptat cu curaj atacul dusmanului. În continuarea actiunilor, graful a stat calare, pâna la sfârsit; la putina vreme dupa ce a parasit drosca, un glont nimerit-o într-o aripa si o ghiulea care a lovit o roata, marturie limpede a Milei Domnului, care îl apara pe cel care sacrifica totul pentru binele ostirii sale. ... În noaptea de dupa lupta, pe 7 sept ne-am odihnit cu mare grija, asteptându-ne ca în zori turcii, ori sa ne atace pe noi, ori sa intre cu forte importante în teritoriu; dar nu s-a întâmplat asta. Între timp s-a trimis ordin grafului Orurk(O`Rourke) sa vina înapoi (din Serbia) cât se poate de repede si sa ni se alature, iar pe data de 10 a venit. ... Taberele le comandau atunci gen.maior graf Orurk, gen.maior graf Vorontzov si gen.maior Repninski. ... Pe 17 sept turcii au iesit la atac si treaba s-a încheiat cu pierderea a 400 de calareti. Primind întariri de la Giurgiu, din ordinul Vizirului, pe 30 turcii ne-au atacat cu toate fortele, mai ales la flancul drept. Graf Vorontzov i-a trimis ajutoare grafului Orurk, iar cu restul fortelor sale a iesit din retransamente si împreuna cu graful Orurk i-au respins pe turci din toate partile si cu mari pierderi. Prima expeditie ... Pe 7 oct gen.maior graf Vorontzov a fost trimis pe malul drept al Dunarii cu un detasament, pentru a-l ameninta pe pasha de Vidin pentru tradarea comisa si în acea zi a ajuns la Gruia, pe 8 a trecut pe malul drept, în dreptul redutei sârbesti de la Radujevac, care este la 60 verste de Calafat si acolo s-a unit cu graf Orurk si cu 1000 de sârbi, jumatate cavalerie, jumatate infanterie, condusi de Voevodul de Negotin Veliko Petrovic si au ajuns pâna aproape de zidurile Vidinului. Pe 9 oct a fost puternic atacat de cavaleria lui Ismail-bey si de toate trupele lui Molla-pasha cu doua tunuri, dar în lupta de dimineata turcii au fost respinsi cu mari prejudicii. ... Detasamentul trebuia sa plece apoi pe drumul spre Berkovita si Sofia, dar s-a primit prin Molla-pasha propunerea ca Ismail-bey sa plece de la Calafat daca rusii se retrag de lânga Vidin ... A fost încheiat un armistitiu ... Pe neasteptate a venit stirea despre armistitiul de la Giurgiu, iar toate trupele au primit ordin sa ramâna pe pozitii. Detasamentul graf Vorontzov a primit ordin pe 22 oct sa traverseze la mica distanta de Calafat, cu bacuri si barci, dupa care a revenit în componenta Corpului lui Zass. În timp ce graf Vorontzov trecea pe malul stâng al Dunarii, gen. Zass l-a trimis pe malul drept pe gen. Repninski, la Lom Palanka ... A doua expeditie Gen.maior graf Vorontzov cu un mic detasament si doua tunuri, a primit ordin si a traversat la Lom Palanka, pentru a merge direct la Vidin si a intercepta transporturile pentru inamic; pe 8 nov mars la Poiana, pe 9 trecerea Dunarii si tabara la Lom. ... Ismail-bey îngrijorat de prezenta rusilor în spatele armatei sale ... în noaptea de 13 nov a parasit în graba Calafat, a trecut la început pe ostrov, apoi pe malul drept, dupa ce petrecuse pe malul stâng 4 luni si 8 zile. Curând a venit stirea reînoirii armistitiului, când detasamentul lui Vorontzov statea lânga Dunare, la 4 verste de Lom-Palanka, iar trupele lui Ismail-bey se îndreptau spre casele lor pentru a ierna. Pe 2 dec Detasamentul grafului Vorontzov a trecut pe malul stâng si întreg Corpul gen. Zass a fost plasat în cartiruirile pentru iarna. Gen.maior graf Vorontzov a parasit aceasta tara la începutul anului 1812.

Posted by: Petre December 23, 2021 05:20 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Taking the fortress of Hotin. 1739 https://drive.google.com/file/d/1nv4pHpq1dSFGLCsRNhzRjnIMqfdR3mZe/view?usp=sharing

Posted by: Petre January 15, 2022 08:21 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) Turkish documents about Hotin land, 18th century https://drive.google.com/file/d/1WeHJM63riAV-9UVgKnGsRCbDSgpD6xuB/view?usp=sharing

Posted by: Petre January 20, 2022 05:42 am

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature ) The funeral of Cneaz Potyomkin-Tavricheskii Cneazul Tavriceskii a ajuns la Galati la începutul lunii august (1791), strabatând tot drumul de la Peterburg pâna în acest oras, pe care l-a urât, epuizat sufleteste si trupeste. Pe drum i-a scris câteva scrisori Împaratesei; în ele, plângându-se de sanatate, a exprimat presentimentul apropiatului sfârsit ... Pe 12 august a avut loc la Galati înhumarea printului Karl von Wurtemberg, fratele Marii Cneaghine Maria Feodorovna. Potemkin, participant la slujba, a iesit din biserica abatut si suparat, iar acolo a gasit carul funerar ... chinuit de îndoieli si angoase, s-a prabusit sufleteste. ... Ajungând la Husi, pe drumul spre Iasi, Potemkin a numit împuternicitii pentru congresul de pace: Samoilov, de-Ribas si consilierul Loshkarev. Reîntoarcerea lui Potemkin, cu mintea încinsa de focul febrei, i-a inspirat o posibila alipire a Moldovei si Valahiei la Rusia. Împuternicitilor li s-a sugerat sa nu piarda din vedere acest articol capital din Tratatul de pace cu Turcia. La Iasi boala lui Potemkin s-a agravat, iar angoasele l-au determinat pentru a doua oara sa plece din oras într-un sat vecin si din nou sa revina la Iasi. Cu toate spaimele sale, nu s-a supus de buna voie recomandarile medicilor ... Îndoindu-se de însanatosire sau de ajutorul medicinei, cneazul Tavriceskii s-a împartasit de doua ori. Vestile despre mersul bolii sale au stârnit Împaratesei mari temeri ... A.V. Branitskaia a plecat de la Kiev la Iasi, sa aiba grija de bolnav. La 27 sept cneazul Tavriceskii si-a exprimat dorinta de a pleca de la Iasi în iubitul sau Nikolaev; capitala Moldovei a numit-o mormântul sau. Cedând rugamintilor apropiatilor si doctorilor, bolnavul a amânat plecarea pâna în sâmbata de 4 oct. 1791. ... Era 7 dimineata (5 oct.) ... Potemkin a fost dus pe niste fotolii pâna la careta, dupa care veneau celelalte echipaje : Bauer, aghiotantul, cneazul Golitsîn, brigadierul Faleev, A.V. Branitskaia si un doctor. Pâna la prima oprire, Puncesti(?), au ajuns cu bine si aici cneazul a dormit vre-o trei ore ... Noaptea n-a dormit ... dimineata a poruncit sa plece mai departe ... Dupa jumatate de versta a spus ca este foarte rau ... A fost scos si asezat pe iarba. ... dupa ce a zacut mai bine de trei sferturi de ceas, a început sa se piarda ... a mai rasuflat de trei ori si s-a sfârsit în amiaza zilei de duminica, 5 oct. 1791. Un cazac din escorta i-a pus pe ochi doi banuti de arama ... care au închis ochii celuia care toata viata lui a revarsat ploaie de bani fara sa tina socoteala. La caderea noptii, trupul lui Potemkin, însotit de oameni cu faclii, a fost adus înapoi la Iasi. ... unde a fost autopsiat ... si îmbalsamat. Pe locul unde a murit Prea-luminatul, «la poalele dealului aflat între satele Rezina si Valcinets, în tinutul Iasiului», a fost lasat un pichet de cazaci si niste sulite înfipte, în ideea ridicarii acolo a unui memorial, precum s-a si facut dupa aceea. Un corespondent al vremii spune mai departe : «Trecem acum si descriem ce a urmat dupa sfârsitul lui. V.S. Popov, venind de la el direct la Cancelarie, dupa ca a sigilat totul si a trimis un curier, a anuntat ca cneazul nu mai este în viata; zvonul s-a raspândit atunci prin tot orasul în mai putinde un sfert de ceas : pe ulite nu erau si nu vedeai decât tot felul de lume, mergând în masa catre Curtea domneasca si chiar si toti moldovenii si evreii aveau ochii plini de lacrimi, iar despre slujbasi nu mai era nimic de spus. Ajungând în sala cneazului si gasind multe cunostinte, am început sa discutam despre moartea sa si atunci s-a apropiat un general si ne-a spus : «Asa fratilor, am ramas nu doar fara feldmaresal, dar si fara un parinte !» Si, într-un cuvânt, va spun ca asa se schimbasera toti, ca nu se mai vedea cine era general si cine ofiter». Remarcam ca oficial nu au existat stirile despre sfârsitul lui Potemkin; probabil aici n-au lipsit intrigile lui Zubov... Pe locul decesului a fost pus un stâlp rotund de piatra, cu un scut oval deasupra si o inscriptie ... Memorialul mai exista în anul 1811 ... Primul ritual funerar la Iasi a fost pe 13 oct. 1791. Nu mai repetam descrierea publicata în epoca a maretiei ceremonialului. Inscriptia de pe magnificul catafalc spunea urmatoarele : «Adormitul întru-Domnul Prea-luminatul Cneaz G.A. Potemkin-Tavriceskii, si celelalte, si celelalte, cel mai vrednic fiu al patriei, cel care a alipit Rusiei : Crimeea, Taman, Kuban; fondatorul si constructorul flotelor victorioase pe marile sudului; învingatorul fortelor turcesti pe uscat si pe mare; cuceritorul Basarabiei,Oceakov, Bender, Akkerman, Kilia, Izmail, Anapa, Sudjuk-kale, Sulina, Tulcea, ostrovul Berezan, Hadgibey si Palanka; cel care a dus slava armelor Imperiului rus în Europa si Asia; cel care a cutremurat capitala si a zguduit inima Imperiului otoman prin victorii pe mare si a pus bazale unei paci glorioase cu acesta; întemeietorul si ctitorul a numeroase orase; protectorul stiintelor, artelor si comertului; barbat înzestrat cu toate virtutile omenesti si cu evlavie, si-a sfârsit cursul glorioasei vieti în Principatul Moldovei, la 37 de verste de capitala, orasul Iasi, la 5 oct. 1791, la 52 de ani de la nastere, cufundându-i în abisul întristarii nu doar pe cei binecuvântati de el, dar si pe cei care abia îl stiau». Pe 12 oct, unul dintre generali cu doi adjutanti, pe cai, însotiti de un escadron îndoliat din Regimentul Cneaz Potemkin, cu tobe acoperite cu pânza neagra, a vestit orasului despre scoaterea trupului, stabilita pentru 13 oct. la 8 dimineata. În acea zi Regimentele de grenadieri de Ekaterinoslav si Malo-Rossia si Regimentul de muschetari Dneprovski au format cordoane laterale pe ulitele pe unde urma sa treaca cortegiul funerar, iar când s-a adunat si clerul, momentul scoaterii a fost anuntat prin 71 focuri de tun si de bataile clopotelor, iar tunurile au tras continuu, la fiecare minut, pâna la aducerea trupului la mânastirea Golia. Trupul a fost scos cu mult zel de generali; baldachinul era dus de ofiterii garzii, coroanele le tineau polcovnicii; cortegiul era alcatuit din multime de trupe, cler, generali si de un sir lung de oficiali, purtând pernele cu medaliile si cu toate însemnele rangurilor cneazului Potemkin. Ritualul de înmormântare a fost savârsit de arhiepiscopul Ambrozie (Serebriannikov), exarh al Ekaterinoslavului si Cherson-Tavriei, iar din 1789 si exarh temporar al Moldovei. El si defunctul cneaz erau legati de o prietenie strânsa. La încheierea ritualului, Ambrozie a vrut sa rosteasca cuvântul de îngropaciune, dar s-a retras plângând în altar. Pe timpul liturghiei, când s-a cântat «vesnica pomenire», s-au tras cele 71 focuri de tun, iar trupele au tras trei salve cu pustile. Trupul defunctului Potemkin s-a odihnit la Iasi pâna la jumatatea lunii noiembrie; pe 23 nov. a fost mutat la Cherson, într-o cripta a bisericii Sf. Ekaterina ... «Russkaia starina», 1875. Other source : Pe 11 oct. trupul lui Potemkin a fost adus în sala mare – posibil în Palatul Ghica. Catafalcul statea într-un pavilion amenajat în interiorul salii, drapat cu pânza neagra si împodobit pe margini cu o împletitura de argint. Potemkin era asezat în sicriul deschis, tapitat cu catifea roz si acoperit cu o cuvertura de brocart. Deasupra sicriului – un baldachin pe zece stâlpi de lemn, cu pene negre de strutz. La capete si pe primele trepte, pe perne, o coroana princiara, bastonul de maresal, o cununa de lauri, medalii. Pe laturile catafalcului – doua piramide purtând efigia Prea-luminatului si o placa cu lista victoriilor sale; alaturi – flamura de Mare Ataman. Pe capacul sicriului – sabia, palaria si esarfa. În jur ardeau lumânari, 17 ofiteri stateau de garda. Toata lumea a avut voie sa-si ia ramas bun de la defunct. «Norodul s-a adunat multime; durerea era înscrisa pe toate chipurile, mai ales militarii si boierii moldoveni au varsat lacrimi pentru pierderea unui binefacator si prieten». Pe 13 oct. la orele 8 ... trupele au luat formatie pe ulitele pe unde trecea procesiunea funerara. În sunete de clopote si salve de salut generalii au scos sicriul din biserica; baldachinul era purtat de ofiterii din garda, coroanele le tineau polkovnicii. În fruntea procesiunii mergea un escadron de husari de escorta si Regimentul de cuirasieri Potemkin. Dupa oamenii de casa ai defunctului veneau îngrijitorii cu caii lui de calarie. Dupa aceea urmau 120 de soldati cu faclii si 36 de ofiteri cu lumânari, boierii moldoveni în costume exotice turcesti si cnejii cerchezi. Dupa ei – clerul si ofiterii superiori cu însemnele demnitatilor cneazului. În sfârsit, sicriul pe catafalc, tras de opt cai. Dupa sicriu – rudele defunctului. Cazacii încheiau cortegiul. Prin turnul înalt, cortegiul funerar a intrat în cetatea-manastire Golia; sicriul a fos dus în Biserica Înaltarii, pe care cândva o vizitase si Petru I. Amestecul de stiluri bizantin, clasic si rusesc era foarte potrivit pentru Potemkin. Tunurile au dat ultimul salut.

Posted by: Petre February 14, 2022 12:14 pm

Source - Internet Book : L.G. Beskrovnîi - M.I. Kutuzov. Documents. 1950 Raportul gen. Kutuzov catre ministrul Barclay-de-Tolly despre cererea principelui valah C. Ghika de a trece sub autoritatea rusa. Bucuresti. 13 febr. 1812, Secret Fostul ban al Principatului Valahia principele Constantin Ghika în scrisoare adresata mie, atasata la prezenta, îsi exprima dorinta de a trece sub autoritatea Preamilostivului Suveran Împaratul, împreuna cu singurul sau fiu. Prin îndatoririle mele, consider ca trebuie sa informez pe Excelenta Voastra ca acest petitionar este cunoscut într-adevar de multa vreme ca un zelos sustinator al Rusiei, dupa exemplul altora din familia si rudele sale care au ales trecerea sub sceptrul rusesc si având un capital de peste 300 mii galbeni, doreste sa îi treaca cu el în patria noastra. În acelas timp va rog sa vedeti ca el, principele Ghika, ocupând una din primele functii în principat, îsi extinde solicitarea, pentru a i se acorda rangul corespunzator în Rusia, la fel si fiului sau. Daca la solicitarea sa Preamilostivul Suveran va acorda atentie, atunci eu, luând în considerare cele descrise, sunt de parere ca principele Ghika sa fie primit la noi cu rang de Consilier de stat activ, iar fiul sau sa fie primit în serviciu cu rang conform capacitatii lui. Gen. de infanterie graf Kutuzov Scrisoarea gen. Kutuzov catre ministrul Barclay-de-Tolly privind participarea cazacilor de Urali si a fostilor „nekrasoviti” la expeditia gen. Tucikov 2. Bucuresti, 20 febr. 1812 Prea bunul meu domn M.B ! Astazi trimit prea-supusul meu raport catre M.S. Împaratul despre expeditia executata de gen.maior Tucikov 2. Acest detasament si-a încheiat actiunile lânga Mangalia. Cazacii de Urali sub comada locot.col. Mihailov au avut ocazia sa-si arate valoarea si de câteva ori, descalecând, au oprit cu focuri de arma un inamic superior. De remarcat în aceasta expeditie si faptul ca o parte din nekrasovitii chemati vara trecuta din teritoriul turcesc au stat alaturi de cazacii de Urali, peste tot în frunte, prin cunoasterea drumurilor au servit peste tot drept calauze si n-au fugit de nici-un pericol. Conducatorul lor era un anume Makuroi, fost om de încredere al lui Pehlivan. Am primit acum stirea ca gen. Tucikov cu întreg detasamentul s-a reîntors la Dunare si va traversa cu bine, fara nicio îndoiala. ... Graf Mihailo G.-Kutuzov Raportul gen. Kutuzov catre Aleksandr I despre fortificatiile cetatii Braila Bucuresti, 2 martie 1812 Am onoarea sa trimit Maj. Voastre Imperiale planurile si profilele cetatii Braila. Primul - planul general cu situatia în care se afla cetatea si retransamentul exterior, când a fost ocupata în 1809. Al doilea – planul citadelei cu profilele. Al treilea – profilele cetatii si retransamentelor. Al patrulea – planul cetatii si citadelei în sitarea din anul 1811 si ce s-a distrus pentru noile fortificatii. Al cincilea – Planul cetatii si citadelei cu lucrarile facute în anul trecut 1811 si ce trebuie facut în anul 1812. Al saselea - Profilul cetatii cu acoperirile existente în 1811, ce s-a distrus, ce s-a lucrat si ce mai trebuie facut în acest an. Al saptelea – Planul cu o parte din cazarmi si magazii, cu caponierele si cazematele pe care am aprobat sa fie construite pe contra-panta santului cetatii. Aceasta cetate este acum în faza de completare, glacisul este terminat si artileria instalata, magaziile de pulbere complet refacute, proviziile si materialele sunt puse provizoriu în baloti, cum se arata pe plan, sunt facute noi puturi, esplanada a fost îndreptata, numeroasele gropi de la fostele adaposturi turcesti au fost astupate, o parte din retransamentul exterior a fost distrus, iar bastioanele dinspre câmp demolate. Îndraznesc sa va prezint M.V.Imperiale si despre eforturile deosebite, râvna si sârguinta depuse în munca la cetatea Brailei de ing. locot.col. Misho (Mishaud), si de ajutorul sau ing. porucik Litov, pe care cu supunere as propune sa fie recompensati cu bunavointa, primul cu Ordinul Sf. Annacls.2, celalalt cu Ordinul Sf. Vladimir cls.4. Mai adaug aici cu supunere ca toate aceste lucrari s-au facut pe socoteala veniturilor cetatilor basarabene si cu ajutoare locale, fara sa ne atingem de banii nostri. Gen. de infanterie graf Kutuzov

Posted by: Petre February 21, 2022 06:35 am

Following the above : A existat (1810) parerea scrisa a Cd-tului provizoriu al Armatei de Moldova, gen. graf Langeron, sa nu fie darâmat vechiul retransament turcesc, ci sa fie folosit pentru a întari cetatea, iar în situatia actuala a razboiului, în patru puncte ale retransamentului sa fie puse baterii de tunuri. S-a atasat atunci si parerea ing gen.maior Harting. Acum, ministrul de razboi i-a cerut parerea gen. Kutuzov. 26 apr. 1811. Raportul gen. Kutuzov cu proiectul reconstructiei cetatii Brailov. Primind ... proiectul ing. Gen.maior Harting de fortificare a cetatii Brailov si analizându-l în contextul razboiului si mijoacelor de care dispun, gasesc ca întinderea retransamentului este mai mica, ca nu poate proteja 12 batalioane si ca ne lipseste complet posibilitatea de a pastra aici o garnizoana, eu din trupele avute nu pot sa dau ... Abandonând malul drept al Dunarii, nu pot sa consider Brailov altceva decât un avanpost, de aceea si construirea aici a unor magazii mari si a unui spital, pentru care se prevede doar un retransament de aceasta marime, nu corespunde scopului actual ... Din acest considerent, am recunoscut ca necesar : darâmând retransamentul si curatind esplanada de lânga cetate, sa întarim anvelopa aflata lânga vechea citadela si sa reparam cetatea. Ca urmare am recomandat Comandantului cetatilor basarabene, dl. gen.maior Tucikov 2 ca spitalul sa fie luat de la Brailov, iar magaziile cu provizii pentru garnizoana numita acolo, pentru care a fost proiectata construirea în paralel a cinci cazarme mari, caponiere cu parapeti grosi de pamânt si santuri de scurgere, pentru cazul unui asediu ... Aceasta lucrare se pune în actiune cu bani din veniturile cetatilor basarabene, fara a ne atinge de banii nostri. În acest fel, aducând si forte în aceasta cetate ... ar trebui sa fie înzestrata pentru aparare, dupa un plan pe care am onoarea sa vi-l prezint pentru a fi studiat. Rezolutia ministrului : Trimis spre analiza ... cu remarca Suveranului ca retransamentul nu are nicio protectie la flancuri. 29 apr. 1811. Scrisoarea gen. Kutuzov catre Senatorul Krasno-Milasevici (Presedinte al Divanelor) Prea-bunul meu domn V.N ! Stabilind sa fie adusa cetatea Brailov în stare buna pentru aparare, apare si nevoia de a folosi avantajos la lucrarile cetatii a oamenilor locului. Transmitând domnilor gen. Harting si Tucikov 2 ca trebuie sa se adreseze Excelentei Voastre, va aduc la cunostinta ca dupa socotelile inginerului general trebuie folositi la munca 500 de oameni toata vara. Dorind în toate situatiile sa-i favorizez, daca se poate, pe lucratorii localnici care duc greul, nedespartiti de militari, am prevazut ca din cei 500 oameni sa fie 100 dintre soldatii garnizoanei Brailov cu plata stabilita, iar restul sa fie 400 localnici, si de aceea va rog cu supunere sa faceti ce tine de Dvs, ca acum din timpul primaverii sa dati posibilitate locanicilor sa se instaleze pe cât se poate ... În afara de acestea, trebuie angajate la Brailov pentru acelas motiv 50 de carute si 4 lotci ale localnicilor, pentru a aduce vreascuri de pe ostroavele învecinate, dar în primul rând trebuiesc facute din timp 4800 de grinzi groase pentru acoperisurile cazarmilor, conform devizului. 1 iunie 1811. Raportul gen. Kutuzov privind reconstructia cetatii Brailov Conform scrisorii Excelentei Voastre ... referitoare la unele modificari la planul fortificatiilor ... Îmi revine onoarea sa va explic ca daca am face un nou poligon înspre Dunare, atunci ar fi nevoie de multa munca si multe materiale pentru a sapa în aceste locuri, dar ce va exista în vara aceasta este destul de suficient pentru aparare. În plus, planificând vechea anvelopa, se va face una noua, cum se vede pe proiect, folosind palisada celei vechi ... legatura cu cetatea se va face mai usor, cetatea va fi mai bine aparata, iar valul de pamânt, fiind facut pe un loc nou, va fi mai trainic. Celelalte modificari va rog sa le vedeti în explicatiile la plan. Rog cu supunere aduceti la cunostinta M.S. Imperiale. 11 sept. 1811. Instructiunile gen. Kutuzov pentru gen. Shteter Au ajuns la mine informatii ca localnicii ceruti la munca la Brailov aproape mereu nu ies în numarul stabilit, din care cauza este o mare întârziere în terminarea acestei cetati. Va instruiesc pe Excelenta Voastra sa luati cele mai severe masuri de supraveghere, pentru ca prezenta celor 600 oameni la lucrari sa fie negresit în numar complet. Pentru aceasta au fost trimisi ei aici din tinuturile Valahiei sau chiar din raiaua Brailovului, iar pentru a-i supraveghea pe ispravnici numiti un functionar special. 18 dec. 1811. Instructiunile gen. Kutuzov pentru Seful genistilor Armatei de Moldova, ing. gen.maior Harting Pentru motivele explicate în raportul Excelentei voastre ... aprob în prezent încetarea lucrarilor la cetatea Brailov, doar daca perimetrul citadelei a fost deja închis ... Este regretabil totusi ca restul lucrarilor prevazute nu s-au realizat, iar cel mai mult ma preocupa întinderea vechiului retransament al Brailovului, de care inamicul cu mare usurinta se poate folosi în paralel, si de aceea daca iarna va fi usoara, chiar daca vom folosi putin oameni din garnizoana, cu ajutorul localnicilor sa mai actionam putin si sa nu abandonam treaba. La acest sfat sa va gânditi si sa-mi spuneti parerea. ... 18 dec. 1811. Instructiunile gen. Kutuzov pentru gen. Tucikov 2 Dl. gen.maior Harting ... mi-a trimis un raport ca din înstiintarea Dvs si a ing locot.col. Misho 2 toate liniile de fortificatii ale citadelei au fost aduse în profilul stabilit, artileria pe afete în buna stare este instalata, cetatea este în stare de aparare, mai putin mici portiuni ale glacisului, care vor fi terminate în trei zile. De aceea, la fel si din dificultatea de a tine în prezent oamenii la munca care în plus, din cauza zilei scurte nu îsi pot face norma si neputând sa primeasca banii pentru munca, îndura foamea – îmi modific dispozitiile, ca în acest an sa nu mai înceapa nicio lucrare si mujicii lucratori sa plece. Din aceste motive aprob încetarea lucrului în prezent la cetatea Brailov, doar daca linia citadelei a fost închisa. ...

Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)