Printable Version of Topic Click here to view this topic in its original format

WorldWar2.ro Forum > Eastern Front (1941-1944) > Romanian Division at Stalingrad.

Posted by: MMM September 26, 2012 07:08 pm

What unit was that? The book is here: http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=6269&view=findpost&p=87380

Posted by: aidan zea September 26, 2012 11:29 pm

I personally doubt the truth of such claims, being known the tendency of some german military commanders to blame their allies for their mistakes! By saying this does not imply that such a event could not happen... but I am inclined to believe that this is just a malicious interpretation of a disorderly retreat or disintegration of a romanian unit under soviet attack!

Posted by: MMM September 27, 2012 06:28 am

QUOTE (aidan zea @ September 27, 2012 02:29 am) this is just a malicious interpretation of a disorderly retreat or disintegration of a romanian unit under soviet attack! Well, that's what I'd like to think, too, at least until some hard proof appears! Any other oppinions, please?

Posted by: Imperialist September 27, 2012 07:24 am

"Military unit" is kind of vague. Why didn't he say precisely what kind of unit. Could be a platoon or company, right? Is it even possible to know now what a platoon might have done at Stalingrand?

Posted by: MMM September 27, 2012 09:26 am

QUOTE (Imperialist @ September 27, 2012 10:24 am) "Military unit" is kind of vague. Why didn't he say precisely what kind of unit. Could be a platoon or company, right? Is it even possible to know now what a platoon might have done at Stalingrand? I supposed that, given the fact that a sentence earlier he was talking about divisional commanders and such, it's a division or a regiment at least! After all, "DTV" wasn't made out of the blue! And after that "DHCC"...

Posted by: ANDREAS September 27, 2012 10:37 pm

From the text presented I understand that the romanian unit could be only one of those encircled at Stalingrad! So the possibilities shrink very much: there were two romanian divisions trapped in Stalingrad...

Posted by: Florin September 28, 2012 01:46 am

If a big Romanian unit would desert en masse with all her equipment in the days of the battle for Stalingrad, such event during such a turning point will be mentioned in much more than one book, and definitely will appear in the Western documentaries dedicated to Stalingrad - and there were quite a lot of documentaries in the last 20 years, and in the last years some were quite well documented. You guys seem surprised as well - and I assume you already read more books about Stalingrad than I did. P.S.: A funny story from an unreliable source - Sven Hassel who died recently: A German battalion surrendered to the French, and after France had surrendered, they were court martialed and executed. The battalion was created again, and surrendered to the Soviets. In a big encirclement movement, the Germans captured many Russians, and the German battalion who just surrendered. The new people of the battalion were again court martialed and executed, and the battalion was not created again.

Posted by: Dénes September 28, 2012 05:04 am

Yes, this is typical Sven Hassel story. May he rest in peace. Gen. Dénes

Posted by: MMM September 28, 2012 01:49 pm

QUOTE (ANDREAS @ September 28, 2012 01:37 am) From the text presented I understand that the romanian unit could be only one of those encircled at Stalingrad! So the possibilities shrink very much: there were two romanian divisions trapped in Stalingrad... ... and neither of them did such a thing! I thought of a smaller unit, like a batallion or something, because a company doesn't really have too much of "equipment" and a platoon even less; not to say that "en masse" should apply to regiments at leaast (thousands of people), IMHO. So, basically, the idea is that Mr. Zeitzler exaggerated a little - or maybe it was an Italian unit, who knows? OoT: the phenomenon of "DTV/DHCC" (divisions made by the Red Army from war prisoners) applied only to the Romanian army, right? The Poles who fought alongside them were "captured" earlier, so they don't count.

Posted by: Florin September 30, 2012 03:29 am

QUOTE (MMM @ September 28, 2012 08:49 am) ...OoT: the phenomenon of "DTV/DHCC" (divisions made by the Red Army from war prisoners) applied only to the Romanian army, right? The Poles who fought alongside them were "captured" earlier, so they don't count. Friedrich von Paulus (General, then Field Marshall, then war prisoner) spoke few times at the Soviet radio - German language section, while Germany was still fighting an arguable cause, seen by many Germans as defending their own country. That is for sure. I am not sure if he was also member of the anti-Fascist organization formed in Soviet Union from the German prisoners. I would not do it in his place, even considering that the Nazi regime did not fight a right cause - a cause that by 1943, simply became defense and survival. I do not know if there were German units enrolled into the Red Army, but I know that the maintenance mechanics for the Tiger and Panther tanks used by the Reds were German war prisoners. By the way, considering the text I am quoting here: there were SS units made of British war prisoners and assigned to the Eastern Front. There was also an attempt to create a similar unit from American POW's - I don't know how far this idea went. There were British women as SS guardians in Ravensbrück concentration camp. I stop at this "less known" category, because all the others: French, Vlasov etc. are well known.

Posted by: Petre June 05, 2014 07:02 pm

Selections from two articles of Tatiana P. Maliutina (Cealaia) (at Stalingrad – 70 years) and from the memory book of (gen) I.M.Cistiakov : CODE La 19 nov 1942 a început operaţia ofensivă a trupelor sovietice asupra Stalingradului, nume de cod «Uran». Conform planului, Fronturile de Sud-Vest şi Stalingrad, executând invaluire cu lovituri «în evantai» de la nord şi de la sud, pe direcţia principală Kalaci, trebuie să străpungă linia apărării duşmanului, să zdrobească unităţile trupelor germano-fasciste de la flancuri, să împresoare forţele principale inamice în raionul Stalingrad şi în continuare, să le nimicească. Direcţia loviturilor principale a fost astfel aleasă pentru a fi dată asupra trupelor sateliţilor Germaniei. Comandanţii sovietici considerau capacitatea de luptă a acestora inferioară celei germane. Despre români… G.K.Jukov spunea că aceştia «sunt mai slab înarmaţi ca nemţii… şi tactica lor se abate de la cea germană, dar nu în direcţia bună». (…) Gen N.F.Vatutin a hotărât să rupă apărarea românilor folosind forţele Armatelor 5 tancuri şi 21… A.21 i se opuneau … C.5 A. şi Div.13 inf rom din C.4 A. (A.3 rom)… Diviziile ruse urmau să încercuiască şi nimicească o grupare de trupe române în raionul Ivanuşenskii, Belonemuhin, Raspopinskaia. (…) Luat prizonier pe 22 nov 1942, Cdt. Div.5 inf, generalul Mazarini a confirmat: «Соncentrarea unei aşa puternice mase de trupe pe un sector relativ îngust de front a fost complet ignorată de comandamentul român, chiar şi având informaţii despre ofensiva care se pregătea». La 19 nov 1942… Diviziile sovietice au atacat poziţiile românilor dar au întâmpinat o rezistenţă aprigă şi la orele 12 avansaseră doar 2-3 km… Rupând apărarea trupelor române la orele 14, tancurile C.26 rus au pătruns deschizând calea infanteriei… În zorii 20 nov, unităţile C.26 tancuri au ajuns noaptea la Perelazovsk…. aici era dislocat statul major al Div.5 rom. În urma unei lovituri prin surprindere, Perelazovsk a fost luat … Apărarea a suportat pagube însemnate. Astfel, în fâşia Div.76 ruse «inamicul a fost destructurat, conducerea dezorganizată, mare parte din mijloacele de foc reduse la tăcere». Asta s-a datorat în principal pregătirii atente şi din timp a operatiunii... S-a executat cercetare activă, sistemul de foc şi caracteristicile amenajărilor genistice ale fasciştilor au fost bine studiate. Informaţii despre dispunerea punctelor de tragere, cazamate, baraje, dispunerea subunităţilor au fost date de prizonieri. Numai în fâşia Div.76, într-o lună jumătate au fost capturaţi 200. «Prizonierii de control», luaţi pe timpul operaţiunii, au confirmat informaţiile… Generalul A.G.Rodin scria că la Perelazovsk au fost luaţi 2.500 prizonieri, toate documentele statului major, un nod de transmisiuni, o tipografie, magazii, spitalul cu răniţii, grosul maşinilor şi diferită tehnică militară. Atacul şi ocuparea Perelazovsk au fost atât de neaşteptate încât ofiţerii de la statul major român care au fugit au lăsat pe mese mape deschise şi hârtii de rezolvat, sertare descuiate, case de fier cu chei în uşi, vestoanele pe umeraşe. Zdrobind statul major al Div.5 rom, tanchiştii au dezorganizat şi despărţit  subunităţile rămase, cea ce le-a grăbit nimicirea definitivă. Înaintând în spatele inamicului, Corpul de tancuri gen A.G.Rodin a avut o ciocnire noaptea cu Div.1 rom tancuri, care se grăbea în direcţie opusă, spre primele linii. Tanchiştii sovietici, rămaşi neobservaţi, au ratat tancurile româneşti, dar maşinile de transport care veneau după ele le-au luat la ei în coloană… … Corpul de tancuri sovietic a pătruns cu lovituri puternice în poziţiile A.3 rom … Infanteria sovietică care ataca venind după subunităţile de tancuri, au împresurat treptat o grupare puternică a A.3 rom în raionul Raspopinska, Izbuşenskii. Div.63 trăgători a rupt apărarea Reg.22 inf rom din Div.13 şi cea a Reg.15 inf rom din Div.6, pe direcţia Izbuşenskii, Golovskii… trupele ruse i-au împins pe fascişti spre raionul Raspopinskaia-Izbuşenskii şi au dus aici lupte cu ocupanţii împresuraţi pe 20-23 nov. Trupele române, înţelegând că vor cădea în încercuire au opus rezistenţă înverşunată. Numai în noaptea 22 nov inamicul a trecut de cca 20 de ori la contraatacuri violente contra luptătorilor Div.63, dar toate au fost respinse. La 23 nov comandamentul român a aruncat de 12 ori subunităţile încercuite pentru ruperea cercului împresurării. Ultima lor acţiune la care au recurs pe 23 nov la 17.00, a fost cu un efectiv de până la un batalion, în lungul drumului Raspopinskaia-Karajenskii. În faţa Div.76 trăgători se apărau Reg.89 inf rom din Div.13 şi Reg.12 inf rom din Div.15. În prima zi rezistenţa lor a fost ruptă, cu toate încercările de contraatacuri… pe 19 nov «au fost ucişi peste 1000 rom, prizonieri 38». După lupte fără succes pe râul Kurtlak pentru satele Zaharov, Vlasov, Selivanovo, unităţile Div. 13 şi 15 rom, sub acoperirea ariergărzilor, s-au retras cu forţele principale spre Verhne-Buzinovskii. … Cdt. A.21 (gen. I.M.Cistiakov) nu i-a considerat pe români un inamic lejer. El sublinia în memoriile sale că «soldaţii români aflaţi în încercuire nu şi-au părăsit sectoarele fără lupte grele. Nu puţine au fost cazurile când au executat contraatacuri violente şi au pus trupele noastre în situaţii foarte critice». … deşi tunurile şi mijloacele antitanc existente la subunităţile române erau insuficiente, pe sectoare înguste de front, românii dovedeau rezistenţă aprigă în faţa unităţilor sovietice. Astfel, numai pe sectorul Div.13 inf, românii au lovit 25 tancuri sovietice. La 22 nov. grosul A.3 rom a fost împresurat la Raspopinskaia-Izbuşenskii. Românilor le-a fost prezentat un ultimatum pentru capitulare. Primind refuzul, comandamentul sovietic a ordonat capturarea cătunului Verhne-Cerenskii, unde atunci erau dislocate statele majore ale Div inf rom 5 şi 6. Localitatea a fost cucerită. Au fost luaţi prizonieri generalii Lascăr (Cdt. Div.6 inf) şi Mazarini (Cdt. Div.5 inf)… 40 ofiţeri de stat major, din care 8 colonei. Total prizonieri de la această grupare, peste 8.000. În noaptea în care Lascăr şi Mazarini сu statele majore erau deja prizonieri, Hitler i-a trimis o telegramă optimistă lui I.Antonescu, exprimând convingerea că gruparea Lascăr poate ieşi din încercuire. În încheiere Fuhrerul scria: «Exprim recunoştinţă deosebită gen. Lascăr pentru acţiunile exemplare. Ieri tocmai am acordat gen. Lascăr, primul ofiţer din trupele aliate, «frunzele de stejar» la Crucea De Fier. Însă generozitatea Fuhrerului era tardivă… După capitularea trupelor generalilor Lascăr şi Mazarini din  împresurare, la staţia Raspopinskaia mai rămăsese o grupare de unităţi din A.3 rom, compusă din trei divizii viguroase. Avea la comandă pe generalul de brigadă Stănescu. Pentru a grăbi capitularea, Cdt. A.21 a recurs la o şiretenie militară. La căderea întunericului au fost trimise spre linia întâi maşini şi sănii cu nişte faruri aprinse ataşate. Zgomotul de tractoare şi convorbiri telefonice false urmau să-i convingă pe cei încercuiţi că asupra lor se pregăteşte o ofensivă cu puternice forţe mecanizate. Presiunea psihologică a dat roade. La 23 nov. generalul Stănescu, văzând lipsită de raţiune continuarea rezistenţei, a hotărât capitularea. … au venit în faţa liniilor doi ofiţeri şi doi soldaţi cu steaguri albe, pentru convorbiri. Au fost trimişi la Reg. 291 al Div.63 trăgători. Condiţiile capitulării C.5 Armată au fost acceptate: tuturor li se garanta viaţa, tratamente mai bune şi păstrarea bunurilor personale; tot armamentul şi materialul militar se predă Armatei Roşii. La 23.30 23 nov, la semnalul cu rachete alb-verde de la români şi verde-roşu la ruşi, acţiunile de luptă au încetat. La 2.30 24 nov, într-o maşină cu farurile aprinse, a ajuns în dispozitivul sovietic generalul de brigadă Traian Stănescu. După el urma coloana ofiţerilor şi restul unităţilor C.5 A. În cursul zilei au continuat coloane nesfârşite de prizonieri. Depuneau armele cu resemnare şi plecau mai departe spre Lastuşenskii, Podpeşinskii. S-au predat: «Div.5 inf (Reg.9 inf, Bat.991 indep), Div.6 inf (Reg.10, 15, 27 inf, 11 şi 16 artil), Div.13 inf (Reg.7, 22, 89 inf, 19 şi 41 artil), Div.14 inf (Reg.6 inf complet), Div.15 inf (Reg.10 vânători, 25 inf, Bat.992 indep)». Total 21.000 rom, în care un general, 9 colonei şi peste 120 of. superiori. Trofee, peste 16.500 puşti, 1.000 automate, peste 1.500 mitraliere, 300 aruncătoare, până la 200 tunuri diferite, muniţie, 6.000 cai, material militar. Cdt.Div. 63 trăgători, Col. Kozin, a luat primul interogatoriu gen. Stănescu. Stănescu : - Domnule colonel. Am onoarea să prezint trupele regale încredinţate mie la mărinimia şi bunăvoinţa dvs. Pot să vă rog să-mi aranjaţi o întrevedere cu Cdt Armatei în faţa căruia am depus armele ? Kozin : - … Generalul Cistiakov m-a împuternicit pe mine să port discuţiile cu dvs. Dar trebuie să ştiţi, domnule general, trupele dvs n-au depus armele în faţa Armatei, ci numai în faţa unităţilor diviziei mele... Stănescu : - Câţi soldaţi de-ai dvs. erau pentru fiecare din soldaţii regelui ? Kozin : - Trupele noastre au fost de trei ori mai puţine. Stănescu : - Este imposibil ! Kozin : - Aşa s-a întâmplat, d-le general». Stănescu : - Dacă aş fi cunoscut această situaţie, trupele mele ar fi putut să scape din încercuire. Kozin : - Nu era bine să încercaţi să faceţi acest lucru. Aţi fi suferit pierderi mari, iar dacă scăpaţi din încercuire din raionul staţiei Raspopinskaia, vă aştepta soarta Armatei gen. Paulus, încercuită la Stalingrad. Stănescu : - Încercuită ? Este de neînţeles... Kozin : - Aseară, trupele Fronturilor Sud-Vest şi Stalingrad au închis încercuirea în raionul est Kalaci pe Don... În total după lichidarea grupării de la Raspopinskaia – Izbuşenskii, au fost luaţi prizonieri peste 29 mii militari români, între care trei generali. De partea rusă au acţionat puţin peste 9 mii oameni. Dar şi românii erau cu muniţiile pe sfârşite…

Posted by: Victor June 18, 2014 06:12 am

This is an interesting report, despite the exaggerations ("three vigorous divisions") . By the looks of the composition of the captured troops, they were part of the Lascar Group. Probably when the column that was attempting to escape the bulge under the command of gen. Sion was cut in two by Soviet armor (see http://www.worldwar2.ro/generali/?article=777), this was the part that didn't make it to Bol. Donchinskaya.

Posted by: Petre August 06, 2014 01:26 pm

Good job. (Multi page) http://www.flamesofwar.com/Default.aspx?tabid=112&art_id=1658&kb_cat_id=34

Posted by: Petre August 22, 2014 06:10 pm

Lascar Group, aka Raspopinskaya Grupirovka (rus. texts). Five Ro. divisions surrended after five fighting days

Posted by: Petre May 21, 2015 07:14 pm

Source - Net. A document (mil. report), enough "curious". It seems it was spread to the units of the Red Army as example of good job CODE Informarea parlamentarului Diviziei …, locot.maj. Balaşev Ivan Iacovlevici Pe 21 nov.1942 la 17:00 Cdt diviziei, col.Isakov m-a chemat şi mi-a încredinţat următoarea misiune: să merg în dispozitivul trupelor inamicului în calitate de parlamentar. În sarcina mea intra ducerea unei scrisori la comandamentul trupelor române, în care se propunea comandantului grupării române, în situaţia creeată, să depună armele şi să se predea Armatei Roşii. În dispozitivul trupelor române am ieşit la 18:00 21.11.42, ghidându-mă spre poziţiile duşmanilor după busolă. După 30 min a trebuit să continui sub focul inamicului. După încă 100 metri am întâlnit un soldat român. Ca să nu îl surprind cu apariţia mea, am început să strig: «Rumân-soldat !» Auzind glas rusesc, soldatul român şi-a luat arma de pe jos şi a început să fugă. Am grăbit pasul şi făcând semne cu steagul alb, i-am cerut să stea. Deoarece era slăbit şi, cum s-a văzut mai târziu, foarte nemâncat, n-a putut să fugă mult şi s-a oprit repede. Când am mers spre el, a încărcat carabina şi a îndreptat-o spre mine. Am ridicat mâinile. În discuţia cu soldatul român am cerut să mă ducă la un ofiţer. A acceptat şi am plecat împreună să căutăm un ofiţer. După 200 metri, din cauza slăbiciunii picioarelor, soldatul mi-a spus că nu mai poate să meargă. Atunci i-am propus să-i iau carabina, cartuşele, baioneta, raniţa şi să-l ajut să meargă. Soldatul a acceptat şi am mers împreună mai departe. După alţi 300 metri, a declarat ferm că nu poate merge mai departe, pentru că este nemâncat, este foarte obosit şi picioarele îl dor tare. Atunci am hotărât să-l las pe soldat, carabina şi muniţia. La propunerea mea să facem aşa, soldatul mi-a arătat cu mâinile că nu mă lasă nici pe mine să merg. Am hotărât să stau cu el 10-15 min, să-i dau posibilitatea să se odihnească puţin şi după asta să continuăm deplasarea. După 5-7 min soldatul a adormit. Am luat carabina şi i-am pus siguranţa, apoi am plecat repede înspre vest. Cam după 7-800 metri am întâlnit un grup de soldaţi români, 15 oameni. Cu siguranţă acesta era un avanpost al lor. Ca să previn deschiderea focului asupra mea, am început să strig: «Rumân-soldat !» Grupul s-a desfăşurat în formaţie de luptă şi s-a apropiat de mine. Când m-am apropiat de ei, românii au sărit pe mine şi au început să caute. Le-am spus că nu au dreptul să facă asta. Dar, după ce m-au privit cu mirare, au început să caute mai departe. Mi-au luat tutunul, hârtia, chibritele, creionul şi ceasul. Când au terminat de căutat, am cerut să mă ducă la un ofiţer. Doi soldaţi m-au însoţit în dispozitivul companiei, la căpitanul lor. Punctul de comandă al companiei era dispus într-un adăpost mare, acoperit cu scânduri. În adăpost stăteau doi ofiţeri, un căpitan şi un locotenent. La întrevedere am raportat că sunt parlamentar, am venit din însărcinarea comandamentului Armatei Roşii сu o scrisoare pentru comandantul grupării de trupe române. Deoarece nici-unul dintre ofiţeri nu ştia limba rusă, au trimis după translator. Cât timp doi soldaţi au alergat să caute translator, între mine şi ofiţeri a început un dialog(?). Căpitanul a afirmat că războiul l-a obosit deja. A luat din portofel o fotografie şi a arătat familia: soţie şi copii. Ar fi foarte bucuros dacă toate s-ar sfârşi şi i s-ar da posibilitate să se întoarcă în ţară. Discuţia a continuat într-o atmosferă prietenească, ofiţerii m-au tratat cu ţigări, e clar că au vrut să-mi dea să mănânc, dar ne fiind nici pâine, nici conserve – s-au scuzat, explicând că produsele lipsesc din cauza războiului. După 30 min s-au întors cei doi soldaţi şi au raportat că translator nu este. Atunci ofiterul a dispus să fiu trimis la comandantul de batalion. Un soldat m-a dus spre PC batalion. N-am făcut 2-300 metri spre PC, ne-a întâmpinat un căpitan român şi a vorbit cu mine într-o limbă rusă curată. A pus următoarele întrebări: «Cine sunteţi ?», «Gradul Dvs ?», «Câţi ani aveţi ?», «Ce sunteţi după naţionalitate ?» Am răspuns că sunt locot.maj. Balaşev Ivan Iacovlevici, am venit la ei în calitate de parlamentar cu o scrisoare către comandantul trupelor române din sectorul frontului. Căpitanul a răspuns: «Bine, să mergem la comandantul de regiment». Am mers trei km. Între noi a decurs următorul dialog: «Eu, - spune căpitanul, - am fost translator la divizie; acum m-au trimis la regiment. Asta pentru că avem puţini oameni. La regiment îmi este foarte greu şi, dacă nu mor, atunci sigur o să îngheţ». Căpitanul mi-a mai spus: «Nu vă temeţi, fiţi liniştit. Viaţa vă va fi apărată». I-am răspuns: «Mă bucur mult, - şi mai departe am spus – merg cu Dvs ca pe pământul patriei». Căpitanul a răspuns: «El şi este al Dvs». I-am replicat: «Era, dar acum l-aţi câştigat voi». Căpitanul a răspuns: «Cui îi trebuie acest pământ; pentru mine era destul şi în ţară». Am mers pe un drum la o colibă. Desigur, acolo era PC regiment. Acolo am întâlnit un colonel. Apropiindu-mă de colonel, după toate regulile disciplinei militare i-am raportat cine sunt si de ce am venit. Colonelul în poziţia «drepţi» a salutat şi când am terminat de raportat mi-a dat mâna. Ofiţerii care stăteau lângă colonel i-au urmat exemplul şi mi-au strâns pe rând mâna. Colonelul mi-a adresat cam aceleaşi întrebări care mi-au fost puse de ofiţerii de la companie. Mi-a spus prin translator: «Misiunea Dvs, pentru ce aţi venit ?», «Ce sunteţi – evreu sau rus ?» După răspuns colonelul a scos şi mi-a dat un pachet de ţigări. Când discuţia s-a terminat, colonelul a spus: «Mergeţi la general şi o să vă însoţească domnul căpitan», - şi l-a indicat pe translator. Aici mi-au cerut să mă lege la ochi. Colonelul a remarcat ironic: «Ai noştri pot asta». După ceva vreme, legat la ochi şi însoţit de căpitan am mers la Statul-major al diviziei. Am mers cu o maşină rusească de-a noastră М-1. După relieful locului am presupus că mergeam spre Manoilin. Pe drum mergeau căruţe cu cai, maşini, oameni. Cam pe la două noaptea am ajuns în sat. Маşina s-a oprit, cum am auzit mai târziu, lângă o casă mică cu verandă. După o jumătate oră de la sosire m-au invitat în cameră. M-au dezlegat repede la ochi. Îndreptându-mi cascheta am raportat clar generalului din faţa mea: cine sunt şi de ce am venit. Generalul în poziţie «drepţi» m-a ascultat, apoi mi-a dat mâna şi a cerut următoarele probleme: «Câţi ani aveţi ?», «Gradul Dvs?» şi mi-a propus să-i răspund într-una din limbile: franceză, germană, poloneză sau română. Am răspuns că pot vorbi numai ruseşte. Generalul se vede că şi-a exprimat nemulţumirea faţă de asta şi m-a mai întrebat dacă cunosc regulile internaţionale pentru purtarea discuţiilor ale parlamentarilor. Am confirmat. «În acest caz, - a spus generalul, - de ce sunteţi unul singur ? Cu Dvs trebuiau să mai fie încă 10 oameni». I-am răspuns: «Comandamentul Armatei Roşii a hotărât să mă trimită pe mine singur. Îndeplinesc voinţa comandamentului nostru». După aceste discuţii am înmânat generalului scrisoarea. Generalul a turnat vin în două pahare. Unul mi l-a oferit să-l beau eu, celălalt l-a băut el. Apoi mi-a oferit de fumat tigări, cum le zicea el, naţionale româneşti. La discuţii generalul a pus încă o serie de întrebări, legate de cum am trecut linia frontului. A întrebat: «Pe unde vă gândiţi să vă întoarceţi ? Din partea trupelor noastre vă garantez siguranţă totală, apărarea vieţii Dvs. Dar pot să vă omoare ai Dvs». «Am să mă întorc, pe acelaşi drum - am răspuns eu. Din partea trupelor sovietice nu va trage nimeni, deoarece oamenii noştri au fost preveniţi despre trecerea mea». După asta generalul a oferit din nou de băut. Da această dată au băut cu noi încă şapte ofiţeri, se vede lucrători din statul major, participanţi la discuţii. Când distracţia s-a terminat generalul m-a întrebat: din ce unitate sunt ? I-am răspuns: «D-le general, cunoaşteţi desigur regulile internaţionale pentru convorbiri, şi asemenea întrebări nu mai trebuie puse». Generalul n-a spus nimic, a scos ţigări şi mi le-a oferit. În încheierea discuţiilor generalul a întrebat: «Doriţi să primiţi răspunsul în scris sau verbal ?» «Numai în scris», - i-am răspuns. După 10 minute mi-a fost înmânat un pachet. L-am rugat pe general să mă informeze despre răspuns, adică conţinutul scrisorii. Rugămintea mea a fost refuzată. «Predaţi-o la locul stabilit iar conţinutul răspunsului nostru o să vi-l spună sigur», - mi-a răspuns generalul. Când dialogul oficial s-a încheiat, am hotărât să-i spun generalului că soldaţii lor în momentul traversării primei linii a apărării, în timp ce m-au căutat, mi-au luat lucrurile personale, printre care ceasul. Generalul se vede că a dat nişte dispoziţii, conţinutul cărora nu mi-a fost tradus. După asta generalul a luat poziţia «drepţi», a salutat şi mi-a dat mâna. Aşa au făcut şi toţi ofiţerii de faţă. Am răspuns la fel. Un ofiţer care stătea deoparte a venit la mine şi mi-a spus că trebuie să mă lege la ochi. Am mers înapoi cu aceiaşi maşină. Pe drum ne-am oprit de două ori. A doua oprire a fost foarte lungă. Am hotărât să-l întreb pe căpitan motivul întârzierii. Căpitanul mi-a spus că generalul a ordonat să-mi fie găsite lucrurile luate, pe care le-au furat «acei ticăloşi» şi să i se raporteze de executare. Deşi aveam ochii legaţi am simţit totuşi că se lumina deja, nu puteam să mai întârziem pentru că începea curând pregătirea de artilerie şi unităţile noastre treceau la ofensivă. Trecerea mea peste linia frontului va fi dificilă. Am cerut căpitanului să nu se preocupe de lucrurile mele şi în interesul acţiunii să mă ducă mai repede. Căpitanul a insistat ca el. După 20-30 min arileria noastră a început să execute foc metodic. Această situaţie a grăbit lucrurile şi căpitanul a acceptat să mă ducă mai departe. Focul artileriei şi aruncătoarelor s-a intensificat, am cerut căpitanului să mă dezlege la ochi. Căpitanul a spus că încălcăm regulile militare ale trupelor române şi nu poate să-mi îndeplinească cererea. Când am intrat în zona neutră căpitanul a spus: «Vreau să trec cu Dvs în partea Armatei Roşii şi să mă predau». Am refuzat rugămintea căpitanului. Ne-am plecat politicos şi eu m-am îndreptat spre dispozitivul trupelor noastre. Am trecut cu bine peste primele linii ale românilor şi ale trupelor noastre. Am ajuns la PC divizie la ora opt dimineaţa pe 22.11.1942. La 10 dimineaţa a trecut de partea noastră un batalion din trupele române precum şi un număr mare de soldaţi români, care au trecut singuri sau în grupuri. La comandantul diviziei am auzit că răspunsul comandantului Div.6 române Lascăr la propunerile noastre era negativ, însă până la sfârşitul acelei zile, de la această divizie au venit parlamentari pentru discuţii despre ordinea capitulării trupelor Div.6 române. Parlamentar – locot.major Balaşev. Balashov died soon, on 11 jan.1943. And some words of gen. Lascar, after war : "What grateful I am to the fate, which then drove me to the only correct decision - to surrender. That saved not only my life, but also the lives of thousands of Romanian soldiers.» (Quoted from : S.P.Ivanov, The Army Staff, the Front Staff, 1982).

Posted by: Florin June 02, 2015 02:40 am

From a source that unfortunately I have forgotten, contrary to the mainstream version that Hitler always wanted from the encircled troops at Stalingrad to hold ground and fight, actually Hitler immediately after the encirclement wanted to order to the surrounded troops to break the encirclement and head west, but in that moment Goering thought that he found the chance to prove his usefulness and convinced Hitler that the troops don't need to retreat, because his Luftwaffe will provide them with what was needed before the relief.

Posted by: ocoleanui June 02, 2015 11:01 am

But Goring promised that in 25.11.1942 .Until 02.02.1943 Paulus ,send Hitler many telegrams with accept to escape from encircle !!!

Posted by: Florin June 03, 2015 02:13 am

QUOTE (ocoleanui @ June 02, 2015 06:01 am) But Goring promised that in 25.11.1942 .Until 02.02.1943 Paulus ,send Hitler many telegrams with accept to escape from encircle !!! I was curious for a confirmation of the fact that at least for once in all that encirclement story, Hitler was willing to do the right thing, if it would not have been for Goring to try to prove himself. As of the rest of the story, we all know it.

Posted by: ocoleanui June 03, 2015 07:15 am

Hitler was stubborn . In such encirclement ,he knew had no chance .(look at our soldiers of Lascar group ,or our two armies 3 and 4 ) Maybe if operation winter storm have succes...

Posted by: Petre June 03, 2015 04:49 pm

http://www.stalingrad.net/german-hq/the-stalingrad-airlift/dramatic_decision.htm

Posted by: Petre April 26, 2016 12:06 pm

Source - Net. From some arhivistic researches. A report from the 333rd.Rifle Division (sov.) states about surended romanian generals, with names and positions : general Mazarini - 5th.Inf.Div.(rom.) and general Lascar – 6th.Inf.Div.(rom.) General Lascar and Mazarini with their remaining troops (some 10,000 men) on 22 nov. 1942 were encircled by soviet units of 333rd. Rifle Div./21st.Army and of 119 Rifle Div./5th.Tank Army in Golovsky village (somewhere between Raspopinskaja station and Perelazovsky village). The 333rd.Div. sent an ultimatum to generals, brought by two men : a leutenant, deputy CO signaling company of 333rd.Div. and a sargent from the same comp. Those parliamentaries returned and informed that the romanian commanders rejected the ultimatum, but „… in their voice was not strong confidence.„ After that, the artillery of 333rd.Div. opened fire to wich the romanians did not replied. The units of the 333rd.Div. proceed to atak, the romanians did not fired and began to surrender in large. Two generals surrended too. More than 8,000 people were captive that day. All these are in the documents of the 333rd.Div. In the night of 23 nov.1942 the soviet units of the 96th ID (Col. Kozin) and 63rd ID (Col. Isakov) occupied the hights 131.5 and Isbushensky. By this, the enemy was completely encircled in area Bazkovsky-Raspopinskaja-Belosoin. In the ring of the soviet units remained 5th, 6th, 13th, 14th and 15th inf. divisions of 4th and 5th Corps (rom.). The enemy was still trying to resist, hoping for help from the outside. However, these calculations were unfounded. Night of 22/23 November, south of Golovsky village surrendered part of the encircled forces. Among the romanians captured by Soviet troops were CO 5th ID, gen. Mazarini, CO 6th ID, gen Lascar, Chief of Staff 6th ID Lt.col. Cambrea, CO 9th I.Reg. Col. Anatescu and other officers. By 3.00 opponent has been pushed out of Bazkovsky, Belosoin but continued to resist in Raspopinskaja with many counter-ataks. However, they were the last efforts of the enemy commanders who did not find support among the troops. Romanian soldiers realized the senselessness of the resistance and did not want to further futile loss. By the end of the day Nov. 23 the Raspopinskaja Group capitulated. Brig.gen. Stanescu, who commanded encircled romanian troops, sent emissaires with a white flag to negotiate the surrender of the entire group. The negotiators were met and sent to 291th I.Reg,/63rd.I.D. where were negotiations. The terms of surrender : for all soldiers and officiers who surrend guaranteed life, good treatement and preservation of personal belongings. All weapons, horses, transports and other military equipment were subject to surrender to Soviet troops. The surrender terms were accepted by romanian Command. Total in the area of Raspopinskaja-Bazkovsky were taken prisonier 27,000 soldiers and officiers and was seized large quantities of weapons and other war trophies. The Raspopinskaja enemy Group ceased its existence. CODE Din partea sovietică la discuţiile cu parlamentarii gen. Stănescu au luat parte – «Şeful biroului politic al Armatei 21, Cms. de Regiment Sokolov, locţiitorul politic al Div.63, col. Konovalov, instructorul politic de la Armata 21, Cms. principal de batalion Mihailevici, şeful Biroului special locot.major de securitatea statului Zalevski, Cdt. Reg. 291 trăgători, Col. Babici, locţiitorul său politic maior Glebov, locţiitorul Şefului Biroului politic al Div.63, maior Jerebţov, adjunctul Biroului operaţii din Statul major Div.63 căpitan Parfenov şi împuternicitul Biroului special NKVD, locot. de securitatea statului Tereşcenko».

Posted by: Petre May 22, 2016 04:03 pm

Source : Net. Winners under a white flag Vladimir Golubkin, the State Panoramic Museum "Stalingrad Battle", 2007 S-a evitat o vărsare de sânge Unul dintre primele cazuri stabilite de folosire a parlamentarilor a avut loc încă la începutul contraofensivei. La începutul celei de-a treia decade nov.1942, Div.96, 63 şi 333 trăgători din Armata 21 a Frontului de Sud-Vest duceau acţiuni de luptă pentru încercuirea şi lichidarea aşa numitei Grupări inamice de la Raspopinskaia, constând din două Corpuri de Armată române. În cursul luptelor grele cu inamicul, la sfârşitul zilei de 21 nov. 1942 trupele A.21 au reuşit să dezmembreze trupele române din jurul staţiei Raspopinskaia. În raionul Serafimovici, trupelor noastre li se opuneau Div. 5 şi 6 române. Rezistenţa inamicului era îndârjită. Văzând aceasta, căutând să evite o vărsare de sânge inutilă şi pierderi excesive, comandamentul sovietic a luat hotărârea să convingă conducerea trupelor române să capituleze. La ordinul Cdt. Div. 96 trăgători, col. G.P. Isakov, a fost trimis în dispozitivul inamicului, cu misiune de parlamentare, un grup de trei ofiţeri (după alte surse, un singur om). Toate sursele menţionează totuşi faptul că la misiune a participat Cdt. Companiei Comandament a diviziei, locot.major I.I. Balaşov. Răspunsul comandamentului român s-a dovedit negativ. Cu toate acestea, în dimineaţa de 22 nov câteva unităţi române au început să se predea, fără un ordin de capitulare. La sfârşitul zilei au venit parlamentarii români pentru discutarea condiţiilor de capitulare ale Div.6 române. Zece rachete de semnalizare roşii Cu mai mult succes s-a încheiat misiunea de parlamentare a cpt. N.I. Evtuhov, Şefului artileriei la Reg. 346 trăgători din aceeaşi Div. 63 trăgători a Armatei 21. Pe 23 nov. 1942 la 19.00 a fost chemat la comandantul diviziei, unde a primit ordin să meargă în calitate de parlamentar în dispozitivul inamicului. La acel moment gruparea română încercuită era separată în două părţi principale, cu centrele în staţia Raspopinskaia şi în cătunul Izbuşenski. De la Raspopinskaia au venit atunci şi parlamentarii trimişi de comandantul grupului înconjurat, gen.brig. T. Stănescu, сu propunere de discuţii privind capitularea. Grupul Izbuşenski continua să reziste. Sarcina era să meargă în satul Izbuşenski şi să predea comandantului de acolo un pachet cu ultimatumul Comandamentului Armatei Roşii. În însoţire i-au fost daţi doi sergenţi de la cercetarea regimentului şi un soldat român prizonier ca translator. După ceva vreme, în zona neutră parlamentarii sovietici au întâlnit soldaţi români. Grupul a fost condus în sat, legaţi la ochi pe drum. Sergenţii erau în gardă, gata să deschidă focul în orice moment. Fără să-i dezlege la ochi, i-au condus într-o izbă. Evtuhov s-a asigurat că sunt toţi însoţitorii săi. I-au dezlegat la ochi. Un căpitan din armata română a spus că a trimis un om la comandament. Au fumat şi au stat de vorbă. Căpitanul s-a dovedit a fi din Basarabia, aşa că discuţia a fost în principal despre alipirea acesteia, cine are dreptate, cine e vinovat că URSS şi România au ajuns inamice. A venit colonelul cu suita de ofiţeri. Era comandantul grupului de trupe de la Izbuşenski. A început întrevederea cu ofiţerii statului major. Pe la 1.00 noaptea, colonelul a declarat că fără aprobare de la general nu poate da ordin de capitulare. Generalul se află în satul Bazkovski. Evtuhov hotărât să-şi trimită sergenţii, transmiţând prin ei informaţia că va purta personal discuţiile până la 5.00 dimineaţa, după care lasă comandamentul să decidă. Еvtuhov, trei ofiţeri şi vre-o 10 soldaţi de la inamic au plecat la drum cu un camion, dar nu la Bazkovski, ci la Raspopinskaia. Pe la 2.00 noaptea au coborât într-un adăpost în pământ, unde i-a întâmpinat generalul. Citind ultimatumul, după un timp de gândire, şi-a dat acordul. Românii au dat un semnal -10 rachete roşii.

Posted by: Petre December 17, 2016 06:58 pm

Source, Net. Book (rus) : "General-feldmarshall F. Paulus. The ofensive of the german army summer of 1942 and the battle forStalingrad". Could not find the author, publisher, year. The letter-report of V. Abakumov to L. Berya about the indications of the POW generals of the 3rd. Ro.Army - Mazarini, Lascăr and Stănescu 24 dec. 1942 To the People’s Comisar of the USSR Internal Affairs, tov. L.P. Berya. Vă prezint materiale demne de atenţia Dvs, protocoalele interogatoriilor generalilor prizonieri din Armata 3 română : Cdt. Div. 5 inf, gen.divizie Mazarini, fost adjunct al Şefului SMG al armatei române; Cdt. Div. 6 inf, gen. Lascăr; Cdt. Brigadă din Div. 6 inf, gen.brigadă Stănescu. Generalii menţionaţi au fost luaţi prizonieri la 22 nov de către trupele noastre pe frontul de Sud-vest. Cel mai mare interes îl prezintă indicaţiile lui Mazarini, care adus la Direcţia Birouri speciale a NKVD URSS, cu privire la efectivele Armatei Române şi acţiunile militare pe frontul rusesc, la interogatoriu a declarat: La începerea războiului în armata română erau 20 divizii de infanterie, 4 de vânători munte, 4 de cavalerie şi una de tancuri. În urma pierderilor suferite, la începerea ofensivei din noiembrie a unităţilor Armatei Roşii, Armata română avea în raionul Stalingrad şi pe Don 11 div infanterie, una de cavalerie şi una de tancuri, iar în Caucaz 4 div de vânători munte. În România au rămas doar 4 div infanterie. Din declaraţia lui Mazarini, în România pot fi chemaţi la armată încă 150, max. 200 mii oameni, însă din lipsa resurselor materiale, nu pot fi înfiinţate cu ei noi unităţi. Mazarini, Lascăr şi Stănescu dau o înaltă apreciere acţiunilor artileriei noastre şi în special a aruncătoarelor calibru greu, al cărui foc concentrat au avut un impact covârşitor asupra trupelor române şi are efecte grave asupra forţei vii. Mazarini a mai arătat şi că în armata română există insuficiente mijloace antitanc, deasemenea echipament de iarnă – pantaloni şi încălţări călduroase. De patru ori pe săptămână soldaţii nu au hrană caldă, lipsesc căciulile. În rândul apropiaţiilor săi Mazarini i-a numit pe Cdt. Div.14 române gen.divizie Stavrescu şi pe Cdt. Div.15 române gen.brigadă Sion, care acţionează pe frontul rusesc. Într-o discuţie cu Mazarini, Stavrescu şi Sion au declarat că “România a nimerit într-o situaţie dificilă, dar trebuie să lupte deoarece guvernul a luat această hotărâre. Acum este greu de vorbit de terminarea războiului, războiul se va prelungi, Germania dispune încă de forţe, dar deja se simte un avantaj de partea aliaţilor”. Mazarini a mai declarat că la începutul anului 1942, în perioada când lucra la SMG al Armatei Române la Bucureşti, a discutat cândva cu liderul PNŢ Mihalache, cu Liderul PNL Dinu Brătianu (fratele fostului premier), care au exprimat convingerea că Anglia câştigă războiul şi că nu trebuie trimise trupele române în adâncul Rusiei. Mazarini a arătat că şi al s-a pronunţat atunci contra trimiterii trupelor române în adâncul Rusiei, limitându-se la cucerirea Basarabiei, pentu care se pare că a şi fost îndepărtat de pe funcţia ae adjunct al Şefului SMG. Abakumov From the letter-report of NKVD Front of Don to the Direction of NKVD USSR “About the situation of some units of the romanian army (from the materials of POW interogatory)” 26 oct. 1942. To Deputy People’s Comisar of USSR internal affairs, state-security comisar 3rd rank, tov. Abakumov În faţa aliniamentului defensiv al Armatei 21, printre alte unităţi şi Mari Unităţi ale inamicului, acţionează Div.14 inf română, în compunerea căreia se află Reg.6 vânători, format în august 1942 în oraşul Bălţi. Regimentul indicat a fost completat pe ştat de război şi numără la fiecare companie câte 204 oameni … Întreg corpul mediu de comandă, exceptând comandamentul regimentului, comandanţii de batalioane şi companii, precum şi micii comandanţi, reprezintă ofiţeri şi soldaţi rezervişti. Înainte de plecarea pe front, la Bălţi a fost oprit efectivul de comandă pentru un batalion, pentru a pregăti un batalion de marş din rezervişti, destinat completării Reg.6 vânători. Acest batalion urmează a fi completat cu locuitori ai Basarabiei, ce vor fi chemaţi în armată în sept şi oct 1942. Efectivul este dotat cu puşti şi pistoale-mitralieră producţie cehoslovacă (Skoda). Din vara 1942 a fost văzut prima dată în dotarea armatei române automate germane. Cu armament automat sunt dotaţi doar comandanţii de companii, plutoane şi grupe. Cu produse alimentare efectivele armatei române sunt prost aprovizionate. Norma zilnică alocată soldaţilor şi ofiţerilor reprezintă : 1. Pâine 300-400 gr; 2. Hrană caldă o dată pe zi, o jumate castron de fiecare; 3. Gem (uneori) — 1 lingură; 4. Untură (uneori) — 1 lingură; 5. Conserve — 1 cutie 225 gr la 7 oameni; 6. Bomboane — 6 buc la două zile (dacă ceaiul nu are zahar); 7. Miere (uneori) — 1 lingură; 8. Тutun — 6 ţigări şi 10 grame vărsat. Solda lunară a soldatului român este 60 lei, iar dacă are acasă persoane în întreţinere primeşte 1000 - 1500 lei pe lună. Până acum efectivele armatei române poartă echipament de vară. După spusele comandamentului regimentului, în viitorul apropiat nu se prevede primirea echipamentului de iarnă, asta se explică prin situarea bazei de aprovizionare în adâncimea spatelui, iar parte din echipament a fost distrusă de bombardamentele aeriene sovietice. Munca politică în rândul trupei şi al ofiţerilor se execută în sistemul aşa-numit al educaţiei “moral-militare. Pe durata staţionării regimentului în România, comandanţii de companii purtau discuţii zilnice pe probleme de perspective ale războiului. Discuţiile aveau un caracter clar fascist. Pe drumul spre front orele de educaţie “moral-militară” au fost reduse la două pe săptămână, iar după ajungerea regimentului în linia întâi, discuţiile pe teme politice cu efectivul de soldaţi au fost întrerupte. În prezent în rândurile efectivului regimentului se manifestă nemulţumirea pentru aprovizionarea foarte slabă cu alimente. Soldaţii din linia întâi sunt în realitate lihniţi de foame. O mare nemulţumire în ultima vreme în rândul soldaţilor şi ofiţerilor români a stârnit-o zvonul că comandamentul german îşi va retrage unităţile de pe acest sector în Apus, unde se aşteaptă deschiderea unui al doilea front, din care cauză ei cred că românii vor prelua toată greutatea luptei cu armata sovietică, în condiţiile iernii ruseşti, de care se tem foarte tare. Acestea şi alte cauze stârnesc neîncrederea unei părţi a ofiţerimii române în încheierea cu succes a războiului de către germani, cel puţin în viitorul apropiat. De exemplu, de la un superior din ofiţerimea armatei române s-a aflat că la 30 sept Hitler, în cuvântarea pe problema debutului campaniei “ajutorul de iarnă” în Germania, a declarat : “... Germania în prezent reprezintă o mare forţă militară, capabilă să arate lumii că în cca. două-trei săptămâni va da bătălia decisivă care să hotărască terminarea bătăliei pe frontul de răsărit”. Din discuţiile neoficiale dintre ofiţeri pe această chestiune se poate concluziona că se are în vedere o luptă decisivă pentru Stalingrad. Germanii consideră că prin cucerirea Stalingradului vor înainta spre nord pe Volga, vor împresura unităţile Armatei Roşii aflate între Don şi Volga şi le vor nimici. Gruparea românească aflată pe sectorul de front la Don, trebuia să închidă cercul împresurării şi să facă joncţiunea cu trupele germane la nord. Însă, cum se vede după mersul acţiunilor militare ale armatei germane în raionul Stalingrad, acest plan n-a fost realizat. După spusele unor ofiţeri superiori, comandamentul german, în scopul păstrării forţei vii, evită în prezent să recurgă la tactici de lupte de stradă în bătălia pentru Stalingrad şi a trecut întregul efort al loviturii pe aviaţie şi artilerie. Ofiţerii români văd în această schimbare a tacticii o recunoaştere a slăbiciunii infanteriei germane. Unele cercuri ofiţereşti, în principal foşti membri ai “Gărzii de Fier”, se confruntă cu neîncrederea venită din partea comandamentului armatei române. De exemplu, la mijlocul septembrie, când Reg.6 vânători era în marş spre front, le-a fost citit ofiţerilor un ordin al Cdt. Div.14 inf , gen.divizie Stavrescu, cu următorul conţinut : “... Având în atenţie că înaltul comandament al armatei române dispune de date că în unităţile aflate pe front s-a reluat activitatea organizatorică a “Gărzii de Fier”, ai cărei membri încearcă să acţioneze contra guvernului pe calea propagandei în rândul soldaţilor şi ofiţerilor, Se ordonă : Toţi ofiţerii să vegheze şi să ia măsuri pentru prevenirea în faşă a acţiuniloe membrilor “GF”. Participanţii la “GF” să nu-şi reia activitatea organizatorică şi vre-un fel de propagandă, iar ceilalţi să nu cedeze acestei propagande. Vinovaţii de desfăşurarea activităţii organizatorice, în principal propagandă a “GF” – vor fi aspru pedepsiţi. Ordinul va fi citit de toţi ofiţerii, cu confirmare”. Comandamentul trupelor române din linia întâi a organizat un serviciu de baraj. Conform indicaţiei, toate persoanele, militari sau civili, indiferent de vârstă sau sex, dacă se găsesc în linia întâi, sunt reţinute fără disuţii şi trimise imediat în instanţă la “Biroul 2” (biroul de contrainformaţii al siguranţei de la divizii). Acolo reţinuţii sunt supuţi la interogatoriu amănunţit. Acolo sunt trimişi şi fugarii din părţile Româmiei, cei născuţi în Nordul Bucovinei şi Basarabia, doritori să se întoarcă în teritoriile ocupate, precum şi prizonierii soldaţi români care au reuit să scape din prizonierat. Serviciul de baraj în spatele diviziei este executat de o companie de jandarmerie de campanie, în obligaţiunile căreia intră : а) menţinerea disciplinei în teritoriul ocupat de divizie; b) lupta contra dezertărilor din armata română. Cea mai slabă parte a apărării unităţilor române o constituie spaţiile goale dintre companii. Uneori între companii există goluri de 600 - 900 metri. Golurile dintre companii se poate descoperi şi delimita după tirurile de pe prima linie a apărării, iar noaptea în raionul golului tirul va fi cel mai puţin intens. Pentru infiltrarea mai precisă şi mai nestingherită a grupelor noastre de cercetare în spatele inamicului, e mai bine şi mai uşor să fie descoperite golurile dintre companii prin cercetarea atentă a primei linii a apărării seara, când se distribuie hrana. S-a stabilit că la momentul indicat, când se distribuie hrana soldaţilor, din raionul de dispunere a unei subunităţi se ridică nişte strigăte incredibile, ceea ce ajută la stabilirea aproape fără greş a spaţiilor goale dintre companii ... Kazakevici

Posted by: Agarici December 18, 2016 02:05 am

"Din vara 1942 a fost văzut prima dată în dotarea armatei române automate germane. Cu armament automat sunt dotaţi doar comandanţii de companii, plutoane şi grupe." This statement certifies from a Russian source the fact (unknown yet explicitly from documents) that at least from mid-1942 the SMGs were regularly used in the Romanian army, at least on the front-line units. This is confirmed by the internal regulation regarding their use (dated Autumn 1942), found and mentioned on the forum by the user Cristian, some years ago. The account mentions the German SMGs - what about those from other sources or older production models (Italian Berettas, German MP 18/28), could they had been in use since an earlier date (1940, 1941)? Thank you!

Posted by: Dénes December 25, 2016 08:41 am

QUOTE (Petre @ December 18, 2016 12:58 am) Pentru infiltrarea mai precisă şi mai nestingherită a grupelor noastre de cercetare în spatele inamicului, e mai bine şi mai uşor să fie descoperite golurile dintre companii prin cercetarea atentă a primei linii a apărării seara, când se distribuie hrana. S-a stabilit că la momentul indicat, când se distribuie hrana soldaţilor, din raionul de dispunere a unei subunităţi se ridică nişte strigăte incredibile, ceea ce ajută la stabilirea aproape fără greş a spaţiilor goale dintre companii ... Kazakevici Very original and precise way of intelligence gathering... Gen. Dénes

Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)