Romanian POWs in Russia

Source - Net.
The Archive of Aleksandr I. Jakovlev
Lubjanka. Stalin and NKVD, NKGB, GUKR «Smersh». 1939 - mart 1946

SOVINFORMBIURO
December 9th, 1942

SOVINFORMBIURO
December 16th, 1942

This post has been edited by Petre on July 12, 2014 03:57 pm

Source - The Soviet Bureau for Public Informations (SovInformBiuro) :

So... The nephew of the army Marshall was arrested.
What about the army Marshall himself ?
Did he fell too into the hands of NKVD ?

Also, while you cannot distrust 100 percent the "acceptance" of the victims of the secret services inquiries, you can never now how much it was truth and how much it was said just to end the ordeal - especially in Soviet Union and in Nazi Germany.

This post has been edited by Florin on September 05, 2014 05:55 pm

Book (in russian) : "The Great Patriotic War. The year 1941."(2011)
http://iriran.ru/files/1941_2011.pdf

At pages 661-692 there is a chapter,
"The Interogations of the former romanian leaders, marshal Ion Antonescu şi Mihai Antonescu (his brother !)"
with three interogations and one handwritten explanation Ion Antonescu, and also five interogations and one handwritten explanation Mihai Antonescu. These are from The FSB Central Archive, published for the firs time. Can be interesting for the historians...

Also found the second volume, "The GPW, The year 1942" (2012), but nothing for us...
http://www.viaevrasia.com/documents/1942.pdf

This post has been edited by Petre on August 02, 2016 07:25 am

The Nuremberg (Nürnberg) trials.
On 11 - 13 febr.1946 the soviet prosecutors entered their indictments against Germany. The satellite countries were also mentioned here. Among documents before the Court :
№ URSS-152, Indicaţii Mihai Antonescu.
№ URSS-153, Indicaţii Ion Antonescu.
№ URSS-154, Indicaţii gen. Pantazi.
№ URSS-183. Discuţie von Doernberg - Antonescu, 10 feb. 1942.
№ URSS-233. Discuţie Ion Antonescu – Ribbentrop, 12 feb. 1942.
№ URSS-237, Scrisoare Hitler către Antonescu.
№ URSS-238, Discuţie Antonescu – Goering (data ?).
№ URSS-242, Scrisoare Antonescu către Hitler.
№ URSS-239, Scrisoare Antonescu către Hitler.
№ URSS-240, Scrisoare Hitler către Antonescu, 25 oct. 1943.
№ URSS-244, Telegramă Keitel către Antonescu, 31 оct. 1942.
№ URSS-245. Discuţia gen. Hansen - Antonescu, 7 iulie 1943.
№ URSS-295, Indicaţii Gh. Alexianu.

From some russian studies :
POWs working camp No.476/6, Sverdlovsk area, town Asbest (yes).

German ace Erich Hartmann also was there...

https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_St%C4%...u_%28general%29

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Traian_St%C4%83nescu

At least, he remained alive. Others died in romanian prisons...

Source - NET :
Since 1945 to nov. 1950, by military Tribunals and Courts of USSR were sentenced to inprisonment to different terms 563 military prisoners and internees Romanian citizens, including brig. general S. Stănescu, for participation in crimes and atrocities, espionage, destructions, banditry and large thefts of socialist property.
In 1955, The Law enforcement agencies of USSR have handed over to the Romanian authorities 193 war criminals and some of them were soon released, while for the others was reduced to half penalty.
In 1958 there were 117 war criminals in prisons of Romania.

https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/...ers-la-moscova/

https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/...ers-la-moscova/



This post has been edited by Petre on March 18, 2016 02:53 pm

Source - NET :

This post has been edited by Petre on July 11, 2016 10:20 am

The use of words like "hitlerists" and "fascists" indicates that this was written by someone with "pro-Russian" leanings. There were many such texts written with the clear intention of creating strong feelings against the Germans among Romanians. Like all propaganda, take it with a "grain of salt."
Radu

Source NET (rus.)
The letter-report of the Deputy People’s Commisar for Internal Affairs USSR I. Serov to his Chief, L.Berya, dec. 1942 :

«Din cauza intensificării acţiunilor unităţilor Armatei Roşii pe fronturile de Sud-vest, Stalingrad şi Don expedierea prizonierilor decurge cu mare greutate, din care cauză există o mortalitate mare în rândul acestora.
După cum s-a stabilit, principalele cauze ale mortalităţii sunt :
1. Prizonierii români şi italieni n-au primit hrană 6 - 10 zile înainte să se predea deoarece toate proviziile ajunse pe front au mers în primul rând la unităţile germane.
2. Prizonierii luaţi de unităţile noastre merg pe jos până la calea ferată cam 200-300 km, aprovizionarea lor de către unităţile de spate ale Armatei Roşii nu este organizată şi adesea prizonierii nu se hrănesc de loc pe drum cam 2-3 zile.
3. Punctele de adunare a prizonierilor precum şi punctele de primire ale NKVD trebuie asigurate de Statul major al Spatelui Armatei Roşii cu provizii şi îmbrăcăminte pe traseul urmat. Practic asta nu se face, iar într-o serie de cazuri la ambarcarea eşaloanelor prizonierii primesc făină în loc de pâine, iar vesela lipseşte.
4. Organele de la transporturile militare ale Armatei roşii dau pentru expedierea prizonierilor vagoane ne dotate cu priciuri şi sobe, iar în fiecare vagon sunt ambarcaţi cam 50-60 oameni.
În afară de acestea, o parte însemnată din prizonieri nu are haine călduroase, iar bunurile de captură de la serviciile spatelui de la Fronturi şi Armată nu sunt date în acest scop, în pofida indicaţiei tov. (gen.locot. intendenţă) Hruşciov în această problemă ...
Şi, în sfârşit, contrar Reglementării privind prizonierii, aprobată de Cons. Comis. Poporului (Guvernul) URSS şi Dispoziţiei Dir. Mil. Gen. Sanitare a Armatei Roşii, prizonierii răniţi şi bolnavi nu se primesc în spitalele de front şi sunt trimişi la punctele de primire.»

Report of V. Abakumov to L. Berya with the interrogation protocol of rom. POW Virgil Riga, 25 dec.1942

To the People’s Commisar of USSR internal affairs, tov. L.P. Berya :
I present the interrogation protocol of romanian POW corporal Virgil Riga, from 12.Cav.Regiment, 1.Cav.Division, who deserves your attention.
Riga was caught on nov.18 by our troops on the front of Don.
Adus la Direcţia Birouri Speciale, Riga a arătat la interogatoriu că până la chemarea în armată a lucrat în cadrul MAE român, în perioada 1939-1940 a participat la lucrările Comisiei Europene a Dunării ca referent în delegaţia română.
Riga a avut legături în cercurile diplomatice, cunoscând personal o serie de funcţionari ai reprezentanţelor române din Suedia, Turcia, Germania, Bulgaria, Italia şi Spania şi s-a aflat în relaţii amicale cu câţiva membri ai diplomaţiei române, în special cu fostul ambasador Davidescu.
În sept.1941, cum arată Riga, într-o discuţie cu Davidescu, cel din urmă i-a spus că dacă Germania câştigă acest război, atunci România se transformă într-o colonie germană şi că cedarea unei părţi din Transilvania către Ungaria s-a făcut la presiunea lui Hitler.
Riga a arătat mai departe că pentru intervenţia pe faţă împotriva politicii lui Antonescu au fost îndepărtaţi din MAE şi luată cetăţenia ambasadorul în Argentina, Velimărescu şi consilierul de la ambasada din Londra, Florescu.
Riga a mai informat despre existenţa sentimentelor antirăzboi în armata română, despre fapte de dezertare şi că mulţi ofiţeri şi-au exprimat satisfacţia pentru înfrângerea trupelor germano-italiene în Africa.
Străduindu-se să le ridice soldaţilor moralul de luptă, comandamentul romăn încearcă să-i convigă că doar în Rusia va putea fi recâştigată Transilvania, dar majoritatea nu cred asta.
Referitor la situaţia prizonierilor sovietici, Riga a declarat că după spusele soldaţilor germani ştie că există se pare un ordin al lui Hitler, care prevede împuşcarea tuturor prizonierilor sovietici care vor fi capturaţi în iarna 1942-1943.
Riga are origini nobile, tatăl a servit pe domeniile regelui Ferdinand, unchiul C. Conţescu în 1919-1939 a condus reprezentanţa românească de la Comisia Europeană a Dunării, alt unchi Nicolae Riga a fost director general în Ministerul de Finanţe.
Abakumov

Parts of the interrogation protocol of rom.army POW Virgil Riga, 16 dec.1942
Riga V, n.1913 Bucureşti, de profesie diplomat, ataşat al MAE român, caporal, Reg.12 cav. / Div.1 rom.cavalerie.
- De cât timp şi în ce funcţii aţi servit în armata română ?
- În armata română am fost chemat la 6 aug.1942 şi încadrat la Div.1 cav. la Reg.12 cav, comandat de col. Luca.
Pe 23 aug. a.c. regimentul a fost trimis pe front în sat Selivanov (pe direcţia Kletskaia), unde am ocupat linia de apărare.
Pe 19 nov, în ziua ofensivei Armatei Roţii, am luat parte prima dată la acţiuni de luptă. În acea zi, eu şi alţi soldaţi am fost trimişi în prima linie, unde era Escadronul 4 al Reg.12 cav. Sub presiunea ruşilor a trebuit să fim retraşi. Dimineaţa am aşteptat întăriri, dar nu au venit; din Esc.4 care avea 160 oameni, au rămas în viaţă 20-40, nu mai puţine pierderi au avut şi celelalte escadroane. Ruşii au trecut de întăriturile noastre, soldaţii rămaşi în viaţă au fugit în panică, dar asupra noastră s-a deschis focul dinspre partea germană; mulţi au fost ucişi, între care şi cdt. Escadronului 4. Eu am fost luat prizonier de sovietici.
Până la 19 nov. m-am aflat tot timpul la statul major al regimentului, n-am avut o sarcină pemanentă. Uneori trebuia să fiu translator la discuţiile cdt regiment cu comandamentul german sau să păzesc prizonieri ruşi.
- Cum se explică o asemenea poziţie privilegiată la regiment ?
- Asta o explic prin faptul că colonelul Luca era prieten apropiat al tatălui meu, care este o persoană cunoscută, timp de câţiva ani a fost inginer silvic pe domeniul regelui Ferdinand, a avut legături extise printre oamenii de stat.
Şi eu, până la venirea în armată, am fost angajat al MAE. Soţia mea – Olga Ksid(?), fata unui important negustor din Odessa, a terminat Academia Comercială din Bucureşti şi în ultima vreme a lucrat ca translator la Ministerul Propagandei.
Printre rudele mele sunt câteva persoane care ocupă funcţii înalte în stat: stră-unchiul meu Constantin Conţescu a fost un diplomat marcant; până Primul Război Imperialist a fost funcţionar diplomatic la Sofia şi Salonic. Ce funcţie a avut acolo, nu ştiu. Din 1919 până în 1939 a fost membru permanent şi preşedintele reprezentanţei româneşti în Comisia Europeană a Dunării, fiind unul dintre fondatori. Din 1939 Conţescu este la pensie şi trăieşte în Franţa.
O altă rudă — Gh. Nicolescu, cca. 50 ani, este gen.brigadă. A fost profesor la Şcoala superioară de Stat Major (?) şi director Secţia personal în Ministerul român de război. În prezent, după cum am aflat dintr-o scrisoare a soţiei, se găseşte la Rostov. Mai multe despre el nu pot spune nimic, deoarece îl cunosc puţin. Ultima oară l-am întâlnit la finele 1941 sau începutul 1942 pe stradă în Bucureşti.
Un unchi al meu - Nicolae Riga, care locuieşte în prezent în Bucureşti, a fost director general în Ministerul român de Finanţe. În prezent este la pensie.
- Relataţi despre activitatea Dvs până la chemarea în armată.
- În 1934 am terminat Facultatea de Drept a Univ. Bucureşti, licenţiat în ştiinţe juridice. În 1936 am devenit funcţionar în MAE român, la biroul justiţie şi presă.
Fiind nemulţumit de promovarea lentă în funcţie, în august 1938 am demisionat şi cu ajutorul unei cunoştinţe bune a unchiului meu - fostul deputat în Parlamentul României Donescu(?), am intrat judecător la Tribunalul oraş Constanţa, unde am lucrat până în mai 1939.
În efortul de a continua o activitate în diplomaţie, cu sprijinul rudei mele Constantin Conţescu, în iunie 1939 am fost angajat la Comisia Europeană a Dunării, ca referent al reprezentanţei româneşti, unde am lucrat până la 1 iunie 1940.
În sarcinile mele intrau documentarea materialelor pentru şedinţele Comisiei Dunărene şi purtarea corespondenţei diplomatice. După aceea am lucrat la secţia maghiară a biroului politic al MAE român.
- Relataţi ce cunoaşteţi despre starea de spirit a lucrătorilor diplomatici ai României legată de războiul dintre Germania şi Uniunea Sovietică.
- În august sau sept. 1941 am avut o discuţie cu secretarul general al MAE român Gh. Davidescu, care s-a referit cu duşmănie la Germania. El a spus că dacă Germania învinge în acest război, atunci România îşi va pierde orice autonomie politică şi economică şi se va transforma într-o colonie a Germaniei. Davidescu a declarat că partea din Transilvania a fost cedată Ungariei în urma presiunilor lui Hitler şi nu a guvernului ungar, cum încearcă unii să explice.
În afară de acestea, cunosc că pentru exprimarea deschisă contra politicii lui Antonescu, au fost scoşi de pe funcţii şi îndepărtaţi din MAE : ambasadorul României în Argentina, Velimarescu şi consilierul de la ambasada română la Londra, Florescu. După îndepărtarea acestor persoane de pe funcţii, li s-a cerut să revină în România, dar au refuzat, după care li s-a retras cetăţenia română.
În discuţiile cu aceste persoane le-am susţinut deschis starea lor de spirit, despre asta s-a aflat la MAE şi, după părerea mea, a fost cauza trimiterii mele pe front.
Sentimente antigermane a exprimat în discuţiile cu mine şi consulul Popovici, care înainte să fiu trimis pe front, a declarat că Germania va pierde totuşi în războiul cu Uniunea Sovietică.
- Ce cunoaşteţi despre starea de spirit a soldaţilor şi ofiţerilor armatei române ?
- Mulţi ofiţeri îşi exprimă deschis nemulţumirea pentru prelungirea războiului, arătând că pentru România războiul este fără rost şi de fapt românii luptă pentru interesele lui Hitler. Mulţi şi-au exprimat satisfacţia pentru înfrângerea trupelor germano-italiene în Africa.
În oct. 1942 am avut o discuţie cu un ofiţer din statul major al regimentului, cpt. Licareţ. Acesta din urmă mi-a declarat că el consideră războiul cu Rusia fără sens, că armata română a fost mânată atât de departe în adâncul Rusiei, încât va reuşi cu greu să se mai întoarcă în ţară, o să piară pe câmpurile Rusiei.
Vederi similare mi-a exprimat şi Cdt. Escadronului, cpt. Radu.
Am avut şi repetate discuţii cu soldaţii, care au exprimat mare nemulţumire pentru război. Majoritatea lor sun ţărani cu puţină ştiinţă de carte, care nu se pricep la politică, însă şi ei tot mai mult se întrabă : pentru ce se luptă, de ce sunt mânaţi aşa departe şi când se termină totuşi acest război.
Asemenea exprimări am auzit de la soldaţii P… şi Ordean, bucătarul de la bucătăria de campanie Mihail şi mulţi alţii.
Străduindu-se să le ridice soldaţilor moralul de luptă, comandamentul romăn încearcă să-i convigă că doar aici în Rusia îşi vor putea recâştiga Transilvania, dar nimeni nu crede asta.
Majoritatea soldaţilor şi ofiţerilor români aflaţi pe front aşteaptă cu nerăbdare ziua cînd vor fi trimişi în spatele frontului.
În sprijinul celor spuse de mine mai sus este faptul că atunci când unităţile Armatei Roşii au început ofensiva, soldaţii au început să lase armele şi să se predea în grup. Pe 19nov de exemplu, am văzut personal cum 5 soldaţi au aruncat armele şi ridicând mâinile, s-au predat. Încă înainte de ofensiva Armatei Roşii, în luna octombrie din regimentul nostru au dezertat doi soldaţi, unul român şi unul maghiar, ultimul a fost curând prins....
Tot aşa, pe timpul deplasării eşalonului nostru din România pe frontul de răsărit, au fost remarcate şase cazuri de dezertare. Mai trebuie remarcat că în luna octombrie în regiment au fost câteva cazuri de soldaţi autorăniţi... Despre acest fapt mi-a relatat Cdt. Escadron, cpt. Radu.
- Cum se comportă cu prizonierii sovietici la Dvs în armată ?
- Din discuţia în adăpost cu un soldat şi un subofiţer german, în noiembrie, am aflat că Hitler a emis un ordin privind împuşcarea tuturor ruşilor care vor fi luaţi prizonieri iarna.
În acest adăpost eu păzeam un soldat rus luat prizonier. Văzând că îi era foame, i-am dat o bucată de pâine. Soldaţii germani care stăteau lângă mine au râs; când i-am întrebat de ce râd, unul din ei … mi-a spus : “De ce îi daţi să mănânce acestui porc rus, nu pâine îi trebuie, ci un glonţ în cap”. I-am răspuns că noi ducem războiul pe front, nu în spate, cu prizonierii.
(…) … a spus că toţi ruşii luaţi prizonieri iarna, din ordinul lui Hitler, trebuie să fie împuşcaţi. Eu nu l-am crezut şi când s-au întors de la muncă subofiţerul cu soldaţii … l-am întrebat – dacă este adevărat că îi ucideţi pe toţi prizonierii ruşi.
Subofiţerul mi-a răspuns că este adevărat, există un ordin al lui Hitler despre asta. Subofiţerul, în confirmare la faptul că acest ordin există, a scos din buzunar o hârtie cu text dactilografiat şi mi-a arătat-o, dar nu mi-a dat-o să o citesc, dar am văzut doar că în colţul din stânga-sus era parafa OKW. Să întreb despre detalii nu mi-a venit bine, deoarece aici se aflau soldaţi români şi germani.
În acea seară am fost chemat la cdt regiment, col. Luca pentru a traduce din germană în română manifeste ruseşti. După ce am executat ordinul colonelului, i-am povestit despre discuţia avută cu soldatul şi subofiţerul. Colonelul n-a fost surprins de informaţia mea ... Colonelul a declarat că şi el a auzit de existenţa unui asemenea ordin al lui Hitler ...
Scrisă corect, cu cuvintele mele, mi-a fost tradusă.
Riga
Translated by : Kopelianski

This post has been edited by Petre on January 02, 2017 05:32 am

I wander if we had to take for real all the opinions of the Virigil Riga . It was a POW after all. He had to make a better life for him in russian prison.Like allways in Romania a man with conctions had allways a better job. - his jobs in Romania during peace times.

Book : Romanian POWs in Soviet Union

https://www.idr.ro/publicatii/PRIZONIERII_R...S_1941-1956.pdf