Ploiesti in military literature and memories

Hello everyone!

I am studying the history of my hometown - Ploiesti (also named Ploesci or Ploesti in the past). I am wondering if you can help me with some references about this town in memories, military literature and any book related with WW1 and WW2. It doesn`t matter the perspective (Romanian or foreigner) or if he/she/it is talking abut a certain event or it`s just a small passage about passing by this city. Any mention for me is quite interesting.

Until now i have read Jay Stout - Fortress Ploesti: Campaign to destroy Hitler`s oil and Ioan Grigoresc - Bine ati venit in infern. For Tidal Wave i know i can use all the bibliography mentioned by Grigorescu in his book, almost entirely written by the Americans.

Do you know any other book?

Thanks!

Lucian Vasile

I found Ploiesti in some russian WW2 books, but just as a target for their aircraft, and of course, when it was hit.
Maybe the books of Gheorghe Buzatu about oil(petrol), germans, war...

Also this one written by romanians.

http://www.cartula.ro/forum/topic/2302-plo...w-level-strike/

For deep research Tidal Wave don't miss this one

http://www.amazon.com/Ploesti-Raid-Through...n/dp/187006755X

Interrogatory protocol of romanian POW Constantin Ştefănescu, Reg.7 / Div.18, n.1907, from Ploieşti. Captured 20.9.42 on the Kletskaya direction.

(...)
- Când aţi fost chemat în armată, în ce unităţi aţi servit şi când aţi ajuns pe frontul de est ?
- … iulie 1942. … tâmplar … la fabrica de mobilă a d-lui Barbarescu. Pe front am ajuns cu completările pentru Div.18 inf …
- Cât de mari au fost pierderile diviziei în ultimele lupte ?
- În momentu ajungerii mele, divizia era puternic epuizată. Companiile mai aveau câte 45 - 50 oameni. După venirea completărilor, efectivele lor au crescut la cca. 80 - 100 oameni. În perioada 1 - 20 sept noi am participat la trei ofensive nereuşite, în restul timpului am fost în apărare. Pierderile suferite au fost foarte însemnate, de ex la compania noastră au rămas apţi de luptă 35. Pierderi însemnate în efectivul de ofiţeriе. A murit Cdt companiei, al unui pluton, mulţi răniţi grav.
- Aflat la Ploieţti, aţi fost martor la raidurile aviaţiei sovietice. Ce puteţi relata despre acestea ?
- Cel mai rău a fost primul raid al avioanelor Dvs asupra oraşului pe 6 iulie anul trecut, dar cel mai puternic – al doilea, cam tot atunci. Eu am apucat 8 raiduri : 4 în iulie 1941, 2 în august şi două în iunie 1942. Împrejurările primului raid : pe neaşteptate la 5 dimineaţa s-a dat alarma aeriană. Majoritatea locuitorilor crezând că este de exerciţiu, au rămas să doarmă. Dar după semnal s-a declarat la radio : “De oraş se apropie avioane ruseşti”. Toţi au ieşit repede pe străzi, unii au intrat în pivniţe. Eu am rămas în curtea casei de pe str. Duca. La scurtă vreme a tras antiaeriana, s-a auzit zgomotul avioanelor. Imediat au apărut deasupra oraşului patru. Unul s-a îndreptat direct spre raionul nostru, unde se găseau multe intreprinderi. Au şuierat primele bombe. Una din ele, foarte puternică, a nimerit un depozit mare de benzină aflat în apropiere. A avut loc explozia, a izbucnit un incendiu mare. A doua a nimerit drept în hala principală a fabricii de chimicale. Atunci n-am mai rezistat şi m-am ascuns în pivniţă. După o oră raidul s-a terminat. Impresia era că arde tot oraşul. Nori mari de fum s-au adunat deasupra străzilor. Au venit echipele de pompieri. S-a lămurit că în Ploieşti şi în împrejurimi au explodat şi au ars 3 depozite de benzină, fabrica de chimicale, o fabrică militară, fabrica de suc de fructe, au fost puţin afectate şi cartierele de locuinţe.
- Cum a reacţionat populaţia civilă la acest prim raid al avioanelor noastre ?
- În oraş a început imediat o panică teribilă şi fugiri în panică. Au plecat toţi care aveau bani. După cum s-a aflat, au părăsit imediat oraşul 100 cele mai bogate familii de fabricanţi locali. A fugit şi patronul nostru, Barbarescu. Guvernul a trebuit să ia măsuri de liniştire. S-a comunicat că la apărarea Ploieştiului vor lua parte baterii AA germane. Au fost interzise plecările din oraş. Cu toate astea evacuarea a continuat. Au plecat în satele şi comunele din jur, cu masini, cu cai.
- Relataţi despre următoarele raiduri ale aviaţiei sovietice asupra Ploieştiului.
- Peste câteva zile a fost al doilea raid. A început încă din noapte. Avioanele ruseşti au fost mult mai numeroase ca prima dată. La început au lansat rachete de iluminare. Apoi au început să bombardeze, în ciuda focului AA puternic. A fost foarte înspăimântător, s-a creeat impresia cum că zburau bombe din toate părţile. Ici, colo, au izbucnit incendii. Avioanele au aruncat multe bombe incendiare, dar niciuna nu s-a aprins. Ca eficienţă a fost probabil cel mai puternic raid dintre toate. Distrugerile au fost imense, majoritatea intreprinderilor industriale au fost serios afectate. Au dezlănţuit teribile incendii de combustibil.
Un rezervor a ars timp de două zile. Au fost trimise toate echipele de pompieri. La stingere au luat parte trupele române şi mai ales cele germane.
Localnicii ziceau că încă câteva astfel de raiduri şi nu mai rămâne nimic din oraş. Fuga din oraş s-a intensificat.
De această dată imense distrugeri au fost aduse celei mai mari rafinării a Ploieştiului, la marginea de nord-vest a oraşului.
De această dată lovitura principală a fost asupra depozitului de benzine şi rafinate de petrol, aflat nu departe de oraş. Astfel, timp de o săptămână s-au dezlănţuit asemenea incendii, că era imposibil să te apropii. Fumul învăluia întregul oraş.
Următoarele raiduri au fost puţin mai slabe. Probabil, asta se explica prin creşterea activităţii Apărării AA, care trecuse complet în mâna nemţilor, şi a numărului mai mic de avioane participante la raid. Cu toate acestea de fiecare dată s-au produs daune însemnate industriei petrolifere şi fabricilor de armament.
De la finele aug.1941 a fost relativ calm, raidurile aproape au încetat. Au fost, e drept, alarme aeriene, dar avioane deasupra oraşului n-au apărut. Locuitorii au început să se întoarcă, aşa a trecut iarna. Şi iată într-o noapte de iunie 1942 o alarmă aeriană neaşteptată. Nimeni nu se aştepta pentru că frontul se îndepărtase şi era inadmisibil să se poată zbura până la Ploieşti. După sirenă a răsunat hohotul antiaerienei şi zgomotul bombelor care explodau. Deasupra oraşului au apărut cca. 7-8 avioane ruseşti şi iar explozii, incendii, clădiri de intreprinderi distruse şi un nou val de refugiaţi din oraş. După câteva zile, încă un raid.
Am fost bucuros când m-au mobilizat, în speranţa că mă voi număra în rândul trupelor de ocupaţie în vreun oraş rusesc din sud (şi să nu merg pe front) şi să scap de ororile bombardamentelor.
- Aţi venit de curând din România. Care este acum situaţia ei internă ?
- România a căzut acum complet în mâinile lui Hitler. El a aruncat-o în războiul contra URSS, din care cauză a murit un mare număr de soldaţi români. În primul rând războiul i-a afectat pe cei fără bani. Toţi cei dotaţi au rămas în România, pentru că noi n-avem posibilităţi să dăm mită şi să ne cumpărăm rămânerea în afara serviciului militar. În ţară e foarte greu cu alimentele, totul e foarte puţin şi scump, oraşele sunt pline de răniţi, creşte nemulţumirea. Un mare rol în această privinţă l-au jucat ultimele raiduri aeriene ale aviaţiei ruse. Femeile vobesc pe faţă în stradă că soţii, fraţii şi băieţii le mor pe front, iar ele sunt condamnate să moară aici. Tot mai des se aud întrebări – de ce România este în război, ce caută românii în Caucaz, ei au petrolul lor, strugurii lor. Toţi au început să se gândească că războiul este dus exclusiv în interesul Germaniei. Oraşele României s-au umplut de germani, de poliţişti şi gestapovişti, cazurile de arestări s-au înmulţit. De exemplu în iunie la fabrica noastră au arestat trei muncitori pentru atitudini antigermane.
- Care sunt relaţiile dintre soldaţi şi ofiţeri. Relataţi despre starea de spirit a soldaţilor din subunitatea Dvs.
- Trebuie spus direct — starea de spirit a soldaţilor noştri era foarte proastă, toţi sunt supăraţi că luptă, toţi vor acasă. Soldaţii nu merg merg la luptă pentru că au moral combatant ridicat sau că văd în ruşi duşmani. Nu, principalul este aici frica în faţa mitralierelor germane, teama de a nu fi împuşcaţi. Soldaţii ştiu că în luptă ori eşti ucis, ori nu (cel mai bine, să fii rănit), dar în caz de neexecutare de ordin, sabotej, etc. împuşcarea este iminentă.
Dar, în ciuda a toate astea, disciplina în armata română a slăbit puternic...
(...)
- Ce impresii şi ce discuţii sunt între soldaţi referitoare la perspectivele războiului şi preconizata desschidere a celui de-al doilea front în Europa ?
- Majoritatea soldaţilor tind să creadă că Germania pierde totuşi războiul, dar nu sut deosebit de îngrijoraţi, deoarece toţi socotesc că România doar va câştiga din asta. Alianţa cu Germania ne aduce o nenorocire, din ţară totul este dus în Germania, începând cu petrolul şi terminând cu produsele alimentare. Despre un al doilea front soldaţii spun că dacă se deschide, Germania va fi nevoită să trimită trupe în vest, războiul în Rusia se termină, iar toţi românii se retrag acasă.
24 sept. 1942
A interogat : Tarabrin