66. Cairo and Stockholm Diplomatical Negociations

[dragos]

by Florin Constantiniu

The months that have preceded the August 23, 1944 act were characterized by an avalanche of diplomatical steps, polls and negotiations, made both by the Antonescu's regime representatives and by the opposition's messengers. Their fundamental purpose was to avoide the instauration of the Soviet domination in Romania, through the assurance of a military British-American presence within the country — even this was to be a reduced one, as concerning the number of the delegates — or, at least, through a significant participation of the British-American representatives in the process of the truce's terms establishing, and, then, in the process of their application. In this multitude of political-diplo-matical actions, carried on during January-August 1944, those which took place at Cairo and Stockholm were the most important; in the same time, they revealled the intentions of the participants, talks-rounds' partners of the Romanian representatives.

Strategic" intoxication"

The negotiations at Cairo, started on March 17, 1944, were carried on behalf the Romanian part by Prince Barbu Stirbey, to whom joined later Constantin Visoianu (since May 26); the Anti-Hitlerite Coalition was represented by the delegates of Great Britain, U.S.A. and U.S.S.R. - lord Moyne, the ambassador L, Mac Veagh and, respectively, the ambassador V. M. Novikov.

Prince Stirbey went to Cairo with the approval of Marshal Antonescu; as we know, he had an interview with the Marshal before leaving the country, for the purpose of discussing the position he was going to adopte in the future negotiations. Although he was a messenger of the opposition, Barbu Stirbey considered that the best solution was the concluding of the truce's terms by Antonescu himself.

The Romanian representatives had limited opportunities. Their interlocutors were not disposed to accepte essential changes in the terms of the truce, which had been already made known in April 1944.

In regard with the British-American part's view, the negotiations at Cairo represented less a discussion about the way Romania was to choose for its detachment from Germany, than a mean to create the most favourable conditions for the fulfilment of the landing in Europe (The "Overlord" Operation).

The High Allied Command's officials had elaborated an extended plan for the strategic "intoxication" of the enemy, thus aiming to determine the Germans to withdraw their troops from France; the final result they had in their view was that the allied forces would be confronted, in the moment of the landing, with the smallest possible number of effectives. For this purpose, the Germans were to be alerted through various actions and different rumours, which had as a scope to make them believe that they could have lost in the future some areas of their "European Fortress" and should have determined them to move there a big part of their troops; at that time, the only place where from such troops could have been withdrawn was France.

Although initially the Allies agreed that the negociations at Cairo were to be kept in secrecy, through deliberate indiscretions in the press (both newspapers and radio broadcasts), Barbu Stirbey's arrival was announced; moreover, some British-American newspapers presented him as an official representative of the Romanian Government. In Washington and in London the hope was that - being worried about the possibility of losing Romania, with all its important oil fields — Hitler would increase the number of troops shifted here from other parts of Europe, going as far as to decide its complete military occupation (the same thing happened in Hungary on March 19, 1944).

But all these expectations did not become a reality. Hitler trusted very much Marshal Antonescu, and so, after the talks they had together at Klesheim Castle (on February 26 — 27, 1944), he ordered that the preparations for the secret plan "Margaret II" — concerning a military occupation of Romania by Wehrmacht's troops — were to be stopped. For the purpose of convincing the Marshal about the benefits of continuing his military and political collaboration with Germany, Hitler declared to him on March 23, 1944, that Germany considered itself no longer a signatory part of the Vienna "arbitration" document (in fact, it was a Dictate) from August 30, 1940, but he asked him not to make public this statement. Yet, Marshal Antonescu convinction was that, principially, he was having already regained the territory of Transylvania annexed by Hungary.

After the landing operation in Normandy (June 6, 1944), the Cairo negotiations no longer presented interest for the British-American allies. On one hand, the diversion function against Germany dissapeared; on the other hand, they considered luliu Maniu an old politician, a weak-willed character, and they didn't want to assume, for his part, some clear promises that could have created future difficulties in their relations with Soviet Union. Plus, by the end of June they had already agreed that Romania was to be included in the U.S.S.R.'s sphere of influence. The negotiations' path was practically closed in the summer of 1944; therefore, although both Stirbey and Visoianu have announced the Romanian plan for overthrowing Antonescu's regime, in the view of a coordinations of the military actions, all their steps, and also Maniu's messages sent by radio received no answers.

Stalin's Pragmatism

The second centre of diplomatical negotiations was in Stockholm, where the officials representative of Romania (minister Frederic Nanu) and also the opposition's messenger (George Duca) had talks with the U.S.S.R.'s ambassador, Mrs. A. Kollontay, who was accompanied by V. Semenov. These negotiations were carried on in secrecy by the Soviets, without the aknowledge-ment of their allies.

The Soviet Government accepted the proposals and demands presented by F. Nanu: a 15 days term for the settlement of the new relations frame with Germany; the existence of an area unoccupied by the Red Army in the Romanian territory, wherein the Romanian Govern-ment's residence was to be placed; good-willness for the economic difficulties of Romania, when the war damage compensations were to be established.

Moscow's receptivity in regard with Antonescu's regime is explained by Stalin's lack of trust in the possibilities the opposition had to overthrow Marshal Antonescu's regime and by his wish to avoide that luliu Maniu would come to power, because of the fact he was to be backed by the British-American allies. As his main concern was to assure the fastest possible advance of the Red Army in Europe, Stalin wanted to conclude the truce with the man who could keep the entire power in his hands (Marshal Antonescu); he considered that only Antonescu could have imme-diatelly offered him the whole Romanian logistic base for the Soviet troops (communication roads, fuel depots, foods etc.).

The opposition forces, which already knew the conditions asked by Marshal Antonescu at Stockholm and accepted by Moscow, repeatedly asked, during May - August 1944, through George Duca, that they should obtaine, at least, the same conditions; otherwise, they argued, there was no reason to try an overthrow action, since the Marshal would assure better truce's terms for Romania.

The Russian ambassador promised that her Government will give an answer to these demands of the opposition, but, till August 23, her promise has remained unaccomplished.

Only on August 23, A. Kollontay made known to George Duca the Soviet Government's acceptance for an interview with General A. Aldea, who was to pass over the front line by air, for the purpose to discuss the most corespond-ing ways of a coordination of the military actions that were to go before the concluding of the truce's terms. But the Soviet acceptance came too late, after the "Iassy-Kishinev" Operation has been already launched; therefore, General Aldea's mission was to be useless (otherwise, it was not to be fulfilled in the very end).

Up to August 23, an agreement for the settlement of the precise ways of the breaking off with Germany action's coordination and of the truce's terms concluding was not made. This default caused the big confusion in the line of the front, when King Mihai I's Proclamation about Romania's joining the United Nations Coalition was announced. While in Bucharest everybody believed that it will be sufficient to make this official statement for that the war with Soviet Union would come to an end, Moscow used the absence of a truce for taking a few thousands of Romanian warriors as prisoners of war.

As the events which were to succeed this action proved, we may consider that all the negotiations and diplomatical steps that have been taken before Romania's joined the United Nations Coalition had an insignificant contribution for the fulfilment of the August 23's act.

[Petre]

Interrogation protocol of Mihai Antonescu, July 5, 1945 (FSB Archive)
[ ... ]
... în ultima fază a războiului au fost primite de guvernul român cinci propuneri de la reprezentanţi ai tărilor neutre – Elveţia, Suedia şi Тurcia, în care erau indicate condiţiile în care România ar fi putut ieşi din război.
Propunerile venite, după discutarea între mine şi mareşalul Antonescu au fost respinse, deoarece mareşal Antonescu nu era de acord cu menţinerea frontierelor în situaţia de la 1940, şi deasemenea nu dorea să lupte contra Germaniei, declarând că lui ca militar, îi este neplăcut să-şi schimbe primul său aliat – Germania.
În 1944, după declaraţia guvernului sovietic, făcută publică la intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, mareşalul Antonescu într-o discuţie cu mine a început să ezite referitor la trecerea la discuţii cu guvernul sovietic, dar ministrul de război gen. Pantazi, Şeful SMG român gen. Şteflea şi ministrul înzestrării gen. Dobre, prezenţi de faţă, au insistat pentru continuarea războiului.
...
La 6 august 1944 eu şi mareşalul Antonescu, însoţiţi de Killinger, am ajuns la comandamentul lui Hitler, aflat atunci în Prusia Orientală. Mareşalul Antonescu a discutat cu Hitler iar eu cu Ribbentrop. Ribbentrop a declarat că guvernul german cunoaşte de discuţiile pe care România le poartă prin Stockholm cu Uniunea Sovietică. Eu am confirmatcă guvernul român este nevoit, legat de situaţia deosebit de grea pe front, să clarifice condiţiile în care România poate ieşi din război.
Am spus literalmente următoarele : « Atât timp cât Germania se retrage, noi nu putem să ne agăţăm funia de gât, iar dacă germanii nu garantează apărarea României, atunci guvernul român trebuie să caute o ieşire din război ».
Ribbentrop mi-a dat asigurări că trupele germane se vor bate pentru România la fel ca pentru propriul teritoriu german.
Declaraţii asemănătoare a primit de la Hitler mareşalul Antonescu.

This post has been edited by Petre on October 16, 2015 10:42 am

[Petre]

(e) Book : Lev Sotskov, The Operation code-name “Tarantella”.
Declassified archive of the Russian Foreign Inteligence Service

From the Residence Center (rus.) of Cairo it came a laconic info :
«A representative of the British, launched by parachute, fell in the hands of Antonescu. That person features a radio by which the English intended to establish contact with Maniu».
Soon it came indication of the Chief external information (rus.), their representative in London to ask clarification from the British partner. The answer came quickly :
«The person parachuted in Romania and arrested there, is colonel Chastelain and he works for British intelligence. The German Command asked to be handed over, but Romanians did not this. On the contrary, the Englishman was placed in a secured house, it was made available him the radio station, romanian guards. Chastelain established links with Maniu, other elements of the opposition in Romania, and also with his Central».

This post has been edited by Petre on January 17, 2016 06:47 pm

[Petre]

Source : NET
MAE român М. Antonescu, prin emisarii săi ... a tatonat posibilitatea încheierii unei păci separate între SUA şi Anglia cu Germania hitleristă şi sateliţii ei. Diplomaţii români ... au argumentat că prelungirea războiului dintre Germania şi Puterile occidentale duce la «slăbirea Europei». Rezultatele sondajului au fost încurajatoare, lucru despre care М. Antonescu l-a înştiinţat pe MAE german.
...
România, în concepţia lui М. Antonescu, indiferent de rezultatul acestei încercări de armistiţiu, trebuia să încheie pace separată cu puterile occidentale şi să iasă din război.
Guvernanţii fascişti ai Germaniei au reacţionat brutal... o încercare a României de a se echiva de la continuarea luptei comune «contra comunismului şi plutocraţiilor occidentale». ... Ion Antonescu le-a spus că «acţiunea de pace» a fost întreprinsă în interesele întregii «civilizaţii occidentale», ameninţată de pericolul venit din partea URSS....
...
Cercurile conducătoare ale României au înţeles că liderii partidelor istorice... se bucură de mai mare încredere din partea aliaţilor occidentali. ... dictatorul român a declarat că nu se va agăţa de putere şi este gata să-i cedeze locul lui Maniu, dacă acesta reuşeşte să obţină condiţii de pace acceptabile. Maniu a răspuns că până când reprezentanţii opoziţiei nu intră în contact cu aliaţii, nu se poate spune ce condiţii pot fi acceptate.
Pentru a favoriza căutările оpoziţiei, М. Antonescu în înţelegere cu I.Antonescu, l-a numit ambasador în Turcia pe A. Creţianu ... prezentat guvernului turc ca reprezentant al naţiunii române, nu al lui I.Antonescu.... Acesta trebuia să stabilească contacte cu aliaţii referitor la ieşirea României din război, prin ocuparea de către anglo-americani ... Maniu a cerut în numele оpoziţiei să fie transmis aliaţilor că totul este pregătit pentru o debarcare în Balcani. Cel mai bine ar fi - spunea el - dacă aliaţii invadează Bulgaria; atunci Turcia intră în război şi flota anglo-americanilor intră în Marea Neagră. Şi îndată ce trupele anglo-americane se apropie de Dunăre, România trece de partea lor.
... Guvernul britanic l-a informat pe Creţianu să-i transmită lui I.Antonescu că România trebuie să prezinte celor trei aliaţi propunerile concrete privind o ieşire din războiul hitlerist.
Opoziţia română spera că «britanicii şi americanii ajung în România înaintea trupelor sovietice» în urma realizării variantei balcanice pentru al doilea front. Ei au fost foarte dezamăgiţi când s-a auzit că la Teheran ... La 1 ian 1944 Ion Antonescu s-a adresat puterilor occidentale cu o scrisoare în care scria despre pericolul care ar fi ameninţat «civilizaţia Europei» din partea comunismului, implorându-i (?)... să bareze calea URSS către Vest.
Ion Antonescu prin ataşatul militar al unei ţări neutre a trimis următorul mesaj la Washington : «România nu duce război contra Angliei şi SUA. Când trupele britanice şi americane ajung la Dunăre, nu vor întâmpina rezistenţa trupelor române, deoarece atunci trupele române vor fi ocupate cu apărarea pe Nistru contra ruşilor». ...
La 1 feb 1944 locotenent-colonelul Masterson ... a declarat că aliaţii aşteaptă venirea unui emisar român pentru discuţii. Masterson a declarat că cel mai important lucru la care se poate aştepta Bucureştiul este promisiunea sovieticilor de a nu trece Prutul. Dar pentru asta România trebuie să renunţe la teritoriile sovietice ocupate. El a mai dat de înţeles ... că se poate conta pe sprijinul aliaţilor. Bucureşti a hotărât să fie trimis ... prinţul Barbu Ştirbey... la Ankara Ştirbey în decurs de câteva zile a purtat discuţii numai cu reperezentanţii anglo-americanilor...
La 17 martie 1944 la Cairo a avut loc prima întrevedere cu reprezentanţii celor trei puteri... Ştirbey s-a străduit «să convingă pe aliaţi să scoată România din război prin ocuparea de către anglo-americani»...
Guv. sovietic, care a luat cunoştinţă de propunerile românilor, nu şi-a pus mari speranţe în succesul convorbirilor de la Cairo privind armistiţiul cu România. Referindu-se la caracterul misiunii lui Ştirbey şi la perspectivele convorbirilor, Guv. sovietic a menţionat la 22 martie 1944 în nota către Guv. britanic următoarele : «Cât priveşte pe Maniu, a devenit clar că el nu face parte dintre acei lideri care pot lupta contra lui Antonescu, ci mai de grabă trebuie considerat că ceea ce face el, face cu permisiunea lui Antonescu …». Din acest motiv Guv. sovietic a exprimat îndoiala că discuţiile cu prinţul Ştirbey pot duce la rezultate pozitive.
La 12 apr 1944 Ştirbey a primit condiţiile sovietice pentru armistiţiu ... :
1. Ruperea cu germanii şi lupta trupelor române împreună cu aliaţii împotriva germanilor, pentru recâştigarea independenţei şi suveranităţii României.
2. Revenirea la frontiera sovieto-română cf. tratatului din 1940.
3. Repararea prejudiciilor cauzate Uniunii Sovietice ...
4. Înapoierea tuturor prizonierilor şi reţinuţilor...
5. Asigurarea posibilităţii trupelor sovietice şi aliaţilor de a se deplasa pe teritoriul românesc în orice direcţie, dacă situaţia militară cere asta, iar Guv. român trebuie să asigure....
6. Acceptul Guv. sovietic pentru anularea Arbitrajului de la Viena... şi acordarea ajutorului în acţiunea de eliberare a Transilvaniei.
... liderii fascişti ai României le-au găsit «avantajoase». Cu toate acestea, după o discuţie comună, regimul Antonescu şi opoziţia în frunte cu Maniu au refuzat.
Maniu a considerat şi el necesar să aştepte cu încheierea armistiţiului în speranţa executării «variantei Balcani» (debarcare).
Prin refuzarea condiţiilor sovietice pentru armistiţiu, Maniu şi-a formulat propriile condiţii, din care reieşea că opoziţia nu intenţiona să ducă lupta contra Germaniei hitleriste după încheierea armistiţiului. El a cerut să nu fie admişi «străini», adică trupele sovietice, pe teritoriul României, excepţie nord-estul ţării, la eliberarea căreia trecuse deja Armata Roşie. Totodată el stăruia pentru trimiterea de unităţi de desant anglo-americane... În aceste condiţii continuarea convorbirilor la Cairo a devenit fără rost. La 1 iunie în şedinţa reprezentanţilor celor trei puteri aliate a fost adoptat următorul text de declaraţie : «Având în vedere situţia apărută după ultima telegramă a lui Maniu, reprezentanţii celor trei puteri consideră necesar să declare delegaţilor români ca inutilă continuarea discuţiilor, pe care le consideră încheiate».
...
Guv. Sănătescu a transmis la 24 aug la Cairo lui Ştirbey şi Vişoianu indicaţii să obţină includerea în condiţiile sovietice de armistiţiu a unui punct că Guv. român va păstra o «zonă liberă», unde să nu trebuie permise trupe sovietice. Guv. sovietic a invitat o delegaţie română la Moscova, pentru încheierea armistiţiului.