Romanian Military History Forum - Part of Romanian Army in the Second World War Website



Pages: (2) [1] 2   ( Go to first unread post ) Reply to this topicStart new topicStart Poll

> Romanian Division at Stalingrad.
MMM
Posted: September 26, 2012 07:08 pm
Quote Post


General de divizie
*

Group: Members
Posts: 1463
Member No.: 2323
Joined: December 02, 2008



user posted image
What unit was that?
The book is here:
Fatal Decisions

This post has been edited by MMM on September 26, 2012 07:09 pm


--------------------
M
PMEmail PosterUsers WebsiteYahoo
Top
aidan zea
Posted: September 26, 2012 11:29 pm
Quote Post


Caporal
*

Group: Members
Posts: 102
Member No.: 3341
Joined: July 04, 2012



I personally doubt the truth of such claims, being known the tendency of some german military commanders to blame their allies for their mistakes! By saying this does not imply that such a event could not happen... but I am inclined to believe that this is just a malicious interpretation of a disorderly retreat or disintegration of a romanian unit under soviet attack!
PMEmail Poster
Top
MMM
Posted: September 27, 2012 06:28 am
Quote Post


General de divizie
*

Group: Members
Posts: 1463
Member No.: 2323
Joined: December 02, 2008



QUOTE (aidan zea @ September 27, 2012 02:29 am)
this is just a malicious interpretation of a disorderly retreat or disintegration of a romanian unit under soviet attack!

Well, that's what I'd like to think, too, at least until some hard proof appears!
Any other oppinions, please?


--------------------
M
PMEmail PosterUsers WebsiteYahoo
Top
Imperialist
Posted: September 27, 2012 07:24 am
Quote Post


General de armata
*

Group: Members
Posts: 2399
Member No.: 499
Joined: February 09, 2005



"Military unit" is kind of vague. Why didn't he say precisely what kind of unit. Could be a platoon or company, right? Is it even possible to know now what a platoon might have done at Stalingrand?


--------------------
I
PM
Top
MMM
Posted: September 27, 2012 09:26 am
Quote Post


General de divizie
*

Group: Members
Posts: 1463
Member No.: 2323
Joined: December 02, 2008



QUOTE (Imperialist @ September 27, 2012 10:24 am)
"Military unit" is kind of vague. Why didn't he say precisely what kind of unit. Could be a platoon or company, right? Is it even possible to know now what a platoon might have done at Stalingrand?

I supposed that, given the fact that a sentence earlier he was talking about divisional commanders and such, it's a division or a regiment at least! After all, "DTV" wasn't made out of the blue! And after that "DHCC"...


--------------------
M
PMEmail PosterUsers WebsiteYahoo
Top
ANDREAS
Posted: September 27, 2012 10:37 pm
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 814
Member No.: 2421
Joined: March 15, 2009



From the text presented I understand that the romanian unit could be only one of those encircled at Stalingrad! So the possibilities shrink very much: there were two romanian divisions trapped in Stalingrad...
PMEmail PosterYahoo
Top
Florin
Posted: September 28, 2012 01:46 am
Quote Post


General de corp de armata
*

Group: Members
Posts: 1879
Member No.: 17
Joined: June 22, 2003



If a big Romanian unit would desert en masse with all her equipment in the days of the battle for Stalingrad, such event during such a turning point will be mentioned in much more than one book, and definitely will appear in the Western documentaries dedicated to Stalingrad - and there were quite a lot of documentaries in the last 20 years, and in the last years some were quite well documented.
You guys seem surprised as well - and I assume you already read more books about Stalingrad than I did.

P.S.: A funny story from an unreliable source - Sven Hassel who died recently:
A German battalion surrendered to the French, and after France had surrendered, they were court martialed and executed. The battalion was created again, and surrendered to the Soviets. In a big encirclement movement, the Germans captured many Russians, and the German battalion who just surrendered. The new people of the battalion were again court martialed and executed, and the battalion was not created again.
PM
Top
Dénes
Posted: September 28, 2012 05:04 am
Quote Post


Admin
Group Icon

Group: Admin
Posts: 4368
Member No.: 4
Joined: June 17, 2003



Yes, this is typical Sven Hassel story. May he rest in peace.

Gen. Dénes
PMEmail PosterUsers Website
Top
MMM
Posted: September 28, 2012 01:49 pm
Quote Post


General de divizie
*

Group: Members
Posts: 1463
Member No.: 2323
Joined: December 02, 2008



QUOTE (ANDREAS @ September 28, 2012 01:37 am)
From the text presented I understand that the romanian unit could be only one of those encircled at Stalingrad! So the possibilities shrink very much: there were two romanian divisions trapped in Stalingrad...

... and neither of them did such a thing! I thought of a smaller unit, like a batallion or something, because a company doesn't really have too much of "equipment" and a platoon even less; not to say that "en masse" should apply to regiments at leaast (thousands of people), IMHO.
So, basically, the idea is that Mr. Zeitzler exaggerated a little - or maybe it was an Italian unit, who knows?
OoT: the phenomenon of "DTV/DHCC" (divisions made by the Red Army from war prisoners) applied only to the Romanian army, right? The Poles who fought alongside them were "captured" earlier, so they don't count.


--------------------
M
PMEmail PosterUsers WebsiteYahoo
Top
Florin
Posted: September 30, 2012 03:29 am
Quote Post


General de corp de armata
*

Group: Members
Posts: 1879
Member No.: 17
Joined: June 22, 2003



QUOTE (MMM @ September 28, 2012 08:49 am)
...OoT: the phenomenon of "DTV/DHCC" (divisions made by the Red Army from war prisoners) applied only to the Romanian army, right? The Poles who fought alongside them were "captured" earlier, so they don't count.

Friedrich von Paulus (General, then Field Marshall, then war prisoner) spoke few times at the Soviet radio - German language section, while Germany was still fighting an arguable cause, seen by many Germans as defending their own country.
That is for sure.
I am not sure if he was also member of the anti-Fascist organization formed in Soviet Union from the German prisoners.
I would not do it in his place, even considering that the Nazi regime did not fight a right cause - a cause that by 1943, simply became defense and survival.

I do not know if there were German units enrolled into the Red Army, but I know that the maintenance mechanics for the Tiger and Panther tanks used by the Reds were German war prisoners.

By the way, considering the text I am quoting here: there were SS units made of British war prisoners and assigned to the Eastern Front. There was also an attempt to create a similar unit from American POW's - I don't know how far this idea went.
There were British women as SS guardians in Ravensbrück concentration camp.
I stop at this "less known" category, because all the others: French, Vlasov etc. are well known.

This post has been edited by Florin on September 30, 2012 03:38 am
PM
Top
Petre
Posted: June 05, 2014 07:02 pm
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 894
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



Selections from two articles of Tatiana P. Maliutina (Cealaia) (at Stalingrad – 70 years) and from the memory book of (gen) I.M.Cistiakov :

CODE
La 19 nov 1942 a început operaţia ofensivă a trupelor sovietice asupra Stalingradului, nume de cod «Uran». Conform planului, Fronturile de Sud-Vest şi Stalingrad, executând invaluire cu lovituri «în evantai» de la nord şi de la sud, pe direcţia principală Kalaci, trebuie să străpungă linia apărării duşmanului, să zdrobească unităţile trupelor germano-fasciste de la flancuri, să împresoare forţele principale inamice în raionul Stalingrad şi în continuare, să le nimicească.
Direcţia loviturilor principale a fost astfel aleasă pentru a fi dată asupra trupelor sateliţilor Germaniei. Comandanţii sovietici considerau capacitatea de luptă a acestora inferioară celei germane. Despre români… G.K.Jukov spunea că aceştia «sunt mai slab înarmaţi ca nemţii… şi tactica lor se abate de la cea germană, dar nu în direcţia bună».
(…)
Gen N.F.Vatutin a hotărât să rupă apărarea românilor folosind forţele Armatelor 5 tancuri şi 21… A.21 i se opuneau … C.5 A. şi Div.13 inf rom din C.4 A. (A.3 rom)… Diviziile ruse urmau să încercuiască şi nimicească o grupare de trupe române în raionul Ivanuşenskii, Belonemuhin, Raspopinskaia.
(…)
Luat prizonier pe 22 nov 1942, Cdt. Div.5 inf, generalul Mazarini a confirmat: «Соncentrarea unei aşa puternice mase de trupe pe un sector relativ îngust de front a fost complet ignorată de comandamentul român, chiar şi având informaţii despre ofensiva care se pregătea».
La 19 nov 1942… Diviziile sovietice au atacat poziţiile românilor dar au întâmpinat o rezistenţă aprigă şi la orele 12 avansaseră doar 2-3 km… Rupând apărarea trupelor române la orele 14, tancurile C.26 rus au pătruns deschizând calea infanteriei… În zorii 20 nov, unităţile C.26 tancuri au ajuns noaptea la Perelazovsk…. aici era dislocat statul major al Div.5 rom. În urma unei lovituri prin surprindere, Perelazovsk a fost luat …
Apărarea a suportat pagube însemnate. Astfel, în fâşia Div.76 ruse «inamicul a fost destructurat, conducerea dezorganizată, mare parte din mijloacele de foc reduse la tăcere». Asta s-a datorat în principal pregătirii atente şi din timp a operatiunii... S-a executat cercetare activă, sistemul de foc şi caracteristicile amenajărilor genistice ale fasciştilor au fost bine studiate. Informaţii despre dispunerea punctelor de tragere, cazamate, baraje, dispunerea subunităţilor au fost date de prizonieri. Numai în fâşia Div.76, într-o lună jumătate au fost capturaţi 200. «Prizonierii de control», luaţi pe timpul operaţiunii, au confirmat informaţiile…
Generalul A.G.Rodin scria că la Perelazovsk au fost luaţi 2.500 prizonieri, toate documentele statului major, un nod de transmisiuni, o tipografie, magazii, spitalul cu răniţii, grosul maşinilor şi diferită tehnică militară. Atacul şi ocuparea Perelazovsk au fost atât de neaşteptate încât ofiţerii de la statul major român care au fugit au lăsat pe mese mape deschise şi hârtii de rezolvat, sertare descuiate, case de fier cu chei în uşi, vestoanele pe umeraşe. Zdrobind statul major al Div.5 rom, tanchiştii au dezorganizat şi despărţit  subunităţile rămase, cea ce le-a grăbit nimicirea definitivă.
Înaintând în spatele inamicului, Corpul de tancuri gen A.G.Rodin a avut o ciocnire noaptea cu Div.1 rom tancuri, care se grăbea în direcţie opusă, spre primele linii. Tanchiştii sovietici, rămaşi neobservaţi, au ratat tancurile româneşti, dar maşinile de transport care veneau după ele le-au luat la ei în coloană…
… Corpul de tancuri sovietic a pătruns cu lovituri puternice în poziţiile A.3 rom … Infanteria sovietică care ataca venind după subunităţile de tancuri, au împresurat treptat o grupare puternică a A.3 rom în raionul Raspopinska, Izbuşenskii.
Div.63 trăgători a rupt apărarea Reg.22 inf rom din Div.13 şi cea a Reg.15 inf rom din Div.6, pe direcţia Izbuşenskii, Golovskii… trupele ruse i-au împins pe fascişti spre raionul Raspopinskaia-Izbuşenskii şi au dus aici lupte cu ocupanţii împresuraţi pe 20-23 nov. Trupele române, înţelegând că vor cădea în încercuire au opus rezistenţă înverşunată. Numai în noaptea 22 nov inamicul a trecut de cca 20 de ori la contraatacuri violente contra luptătorilor Div.63, dar toate au fost respinse. La 23 nov comandamentul român a aruncat de 12 ori subunităţile încercuite pentru ruperea cercului împresurării. Ultima lor acţiune la care au recurs pe 23 nov la 17.00, a fost cu un efectiv de până la un batalion, în lungul drumului Raspopinskaia-Karajenskii.
În faţa Div.76 trăgători se apărau Reg.89 inf rom din Div.13 şi Reg.12 inf rom din Div.15. În prima zi rezistenţa lor a fost ruptă, cu toate încercările de contraatacuri… pe 19 nov «au fost ucişi peste 1000 rom, prizonieri 38». După lupte fără succes pe râul Kurtlak pentru satele Zaharov, Vlasov, Selivanovo, unităţile Div. 13 şi 15 rom, sub acoperirea ariergărzilor, s-au retras cu forţele principale spre Verhne-Buzinovskii.
… Cdt. A.21 (gen. I.M.Cistiakov) nu i-a considerat pe români un inamic lejer. El sublinia în memoriile sale că «soldaţii români aflaţi în încercuire nu şi-au părăsit sectoarele fără lupte grele. Nu puţine au fost cazurile când au executat contraatacuri violente şi au pus trupele noastre în situaţii foarte critice».
… deşi tunurile şi mijloacele antitanc existente la subunităţile române erau insuficiente, pe sectoare înguste de front, românii dovedeau rezistenţă aprigă în faţa unităţilor sovietice. Astfel, numai pe sectorul Div.13 inf, românii au lovit 25 tancuri sovietice.
La 22 nov. grosul A.3 rom a fost împresurat la Raspopinskaia-Izbuşenskii. Românilor le-a fost prezentat un ultimatum pentru capitulare. Primind refuzul, comandamentul sovietic a ordonat capturarea cătunului Verhne-Cerenskii, unde atunci erau dislocate statele majore ale Div inf rom 5 şi 6. Localitatea a fost cucerită.
Au fost luaţi prizonieri generalii Lascăr (Cdt. Div.6 inf) şi Mazarini (Cdt. Div.5 inf)… 40 ofiţeri de stat major, din care 8 colonei. Total prizonieri de la această grupare, peste 8.000.
În noaptea în care Lascăr şi Mazarini сu statele majore erau deja prizonieri, Hitler i-a trimis o telegramă optimistă lui I.Antonescu, exprimând convingerea că gruparea Lascăr poate ieşi din încercuire. În încheiere Fuhrerul scria: «Exprim recunoştinţă deosebită gen. Lascăr pentru acţiunile exemplare. Ieri tocmai am acordat gen. Lascăr, primul ofiţer din trupele aliate, «frunzele de stejar» la Crucea De Fier. Însă generozitatea Fuhrerului era tardivă…
După capitularea trupelor generalilor Lascăr şi Mazarini din  împresurare, la staţia Raspopinskaia mai rămăsese o grupare de unităţi din A.3 rom, compusă din trei divizii viguroase. Avea la comandă pe generalul de brigadă Stănescu.
Pentru a grăbi capitularea, Cdt. A.21 a recurs la o şiretenie militară. La căderea întunericului au fost trimise spre linia întâi maşini şi sănii cu nişte faruri aprinse ataşate. Zgomotul de tractoare şi convorbiri telefonice false urmau să-i convingă pe cei încercuiţi că asupra lor se pregăteşte o ofensivă cu puternice forţe mecanizate. Presiunea psihologică a dat roade. La 23 nov. generalul Stănescu, văzând lipsită de raţiune continuarea rezistenţei, a hotărât capitularea.
… au venit în faţa liniilor doi ofiţeri şi doi soldaţi cu steaguri albe, pentru convorbiri. Au fost trimişi la Reg. 291 al Div.63 trăgători.
Condiţiile capitulării C.5 Armată au fost acceptate: tuturor li se garanta viaţa, tratamente mai bune şi păstrarea bunurilor personale; tot armamentul şi materialul militar se predă Armatei Roşii.
La 23.30 23 nov, la semnalul cu rachete alb-verde de la români şi verde-roşu la ruşi, acţiunile de luptă au încetat.
La 2.30 24 nov, într-o maşină cu farurile aprinse, a ajuns în dispozitivul sovietic generalul de brigadă Traian Stănescu. După el urma coloana ofiţerilor şi restul unităţilor C.5 A.
În cursul zilei au continuat coloane nesfârşite de prizonieri. Depuneau armele cu resemnare şi plecau mai departe spre Lastuşenskii, Podpeşinskii.
S-au predat: «Div.5 inf (Reg.9 inf, Bat.991 indep), Div.6 inf (Reg.10, 15, 27 inf, 11 şi 16 artil), Div.13 inf (Reg.7, 22, 89 inf, 19 şi 41 artil), Div.14 inf (Reg.6 inf complet), Div.15 inf (Reg.10 vânători, 25 inf, Bat.992 indep)».
Total 21.000 rom, în care un general, 9 colonei şi peste 120 of. superiori. Trofee, peste 16.500 puşti, 1.000 automate, peste 1.500 mitraliere, 300 aruncătoare, până la 200 tunuri diferite, muniţie, 6.000 cai, material militar.

Cdt.Div. 63 trăgători, Col. Kozin, a luat primul interogatoriu gen. Stănescu.
Stănescu : - Domnule colonel. Am onoarea să prezint trupele regale încredinţate mie la mărinimia şi bunăvoinţa dvs. Pot să vă rog să-mi aranjaţi o întrevedere cu Cdt Armatei în faţa căruia am depus armele ?
Kozin : - … Generalul Cistiakov m-a împuternicit pe mine să port discuţiile cu dvs. Dar trebuie să ştiţi, domnule general, trupele dvs n-au depus armele în faţa Armatei, ci numai în faţa unităţilor diviziei mele...
Stănescu : - Câţi soldaţi de-ai dvs. erau pentru fiecare din soldaţii regelui ?
Kozin : - Trupele noastre au fost de trei ori mai puţine.
Stănescu : - Este imposibil !
Kozin : - Aşa s-a întâmplat, d-le general».
Stănescu : - Dacă aş fi cunoscut această situaţie, trupele mele ar fi putut să scape din încercuire.
Kozin : - Nu era bine să încercaţi să faceţi acest lucru. Aţi fi suferit pierderi mari, iar dacă scăpaţi din încercuire din raionul staţiei Raspopinskaia, vă aştepta soarta Armatei gen. Paulus, încercuită la Stalingrad.
Stănescu : - Încercuită ? Este de neînţeles...
Kozin : - Aseară, trupele Fronturilor Sud-Vest şi Stalingrad au închis încercuirea în raionul est Kalaci pe Don...
În total după lichidarea grupării de la Raspopinskaia – Izbuşenskii, au fost luaţi prizonieri peste 29 mii militari români, între care trei generali. De partea rusă au acţionat puţin peste 9 mii oameni. Dar şi românii erau cu muniţiile pe sfârşite…


This post has been edited by Petre on April 27, 2016 06:43 pm
PMEmail Poster
Top
Victor
Posted: June 18, 2014 06:12 am
Quote Post


Admin
Group Icon

Group: Admin
Posts: 4350
Member No.: 3
Joined: February 11, 2003



This is an interesting report, despite the exaggerations ("three vigorous divisions") . By the looks of the composition of the captured troops, they were part of the Lascar Group. Probably when the column that was attempting to escape the bulge under the command of gen. Sion was cut in two by Soviet armor (see http://www.worldwar2.ro/generali/?article=777), this was the part that didn't make it to Bol. Donchinskaya.

PMEmail PosterUsers Website
Top
Petre
Posted: August 06, 2014 01:26 pm
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 894
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



Good job. (Multi page)

http://www.flamesofwar.com/Default.aspx?ta...58&kb_cat_id=34

This post has been edited by Petre on August 07, 2014 08:23 am
PMEmail Poster
Top
Petre
Posted: August 22, 2014 06:10 pm
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 894
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



Lascar Group, aka Raspopinskaya Grupirovka (rus. texts). Five Ro. divisions surrended after five fighting days

user posted image

user posted image

This post has been edited by Petre on August 22, 2014 06:15 pm
PMEmail Poster
Top
Petre
Posted: May 21, 2015 07:14 pm
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 894
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



Source - Net.
A document (mil. report), enough "curious". It seems it was spread to the units of the Red Army as example of good job
CODE
Informarea parlamentarului Diviziei …, locot.maj. Balaşev Ivan Iacovlevici

Pe 21 nov.1942 la 17:00 Cdt diviziei, col.Isakov m-a chemat şi mi-a încredinţat următoarea misiune: să merg în dispozitivul trupelor inamicului în calitate de parlamentar. În sarcina mea intra ducerea unei scrisori la comandamentul trupelor române, în care se propunea comandantului grupării române, în situaţia creeată, să depună armele şi să se predea Armatei Roşii.
În dispozitivul trupelor române am ieşit la 18:00 21.11.42, ghidându-mă spre poziţiile duşmanilor după busolă. După 30 min a trebuit să continui sub focul inamicului.
După încă 100 metri am întâlnit un soldat român. Ca să nu îl surprind cu apariţia mea, am început să strig: «Rumân-soldat !» Auzind glas rusesc, soldatul român şi-a luat arma de pe jos şi a început să fugă.
Am grăbit pasul şi făcând semne cu steagul alb, i-am cerut să stea. Deoarece era slăbit şi, cum s-a văzut mai târziu, foarte nemâncat, n-a putut să fugă mult şi s-a oprit repede. Când am mers spre el, a încărcat carabina şi a îndreptat-o spre mine. Am ridicat mâinile. În discuţia cu soldatul român am cerut să mă ducă la un ofiţer. A acceptat şi am plecat împreună să căutăm un ofiţer.
După 200 metri, din cauza slăbiciunii picioarelor, soldatul mi-a spus că nu mai poate să meargă. Atunci i-am propus să-i iau carabina, cartuşele, baioneta, raniţa şi să-l ajut să meargă. Soldatul a acceptat şi am mers împreună mai departe.
După alţi 300 metri, a declarat ferm că nu poate merge mai departe, pentru că este nemâncat, este foarte obosit şi picioarele îl dor tare. Atunci am hotărât să-l las pe soldat, carabina şi muniţia. La propunerea mea să facem aşa, soldatul mi-a arătat cu mâinile că nu mă lasă nici pe mine să merg.
Am hotărât să stau cu el 10-15 min, să-i dau posibilitatea să se odihnească puţin şi după asta să continuăm deplasarea. După 5-7 min soldatul a adormit. Am luat carabina şi i-am pus siguranţa, apoi am plecat repede înspre vest.
Cam după 7-800 metri am întâlnit un grup de soldaţi români, 15 oameni. Cu siguranţă acesta era un avanpost al lor. Ca să previn deschiderea focului asupra mea, am început să strig: «Rumân-soldat !» Grupul s-a desfăşurat în formaţie de luptă şi s-a apropiat de mine.
Când m-am apropiat de ei, românii au sărit pe mine şi au început să caute. Le-am spus că nu au dreptul să facă asta. Dar, după ce m-au privit cu mirare, au început să caute mai departe. Mi-au luat tutunul, hârtia, chibritele, creionul şi ceasul.
Când au terminat de căutat, am cerut să mă ducă la un ofiţer. Doi soldaţi m-au însoţit în dispozitivul companiei, la căpitanul lor. Punctul de comandă al companiei era dispus într-un adăpost mare, acoperit cu scânduri. În adăpost stăteau doi ofiţeri, un căpitan şi un locotenent.
La întrevedere am raportat că sunt parlamentar, am venit din însărcinarea comandamentului Armatei Roşii сu o scrisoare pentru comandantul grupării de trupe române. Deoarece nici-unul dintre ofiţeri nu ştia limba rusă, au trimis după translator.
Cât timp doi soldaţi au alergat să caute translator, între mine şi ofiţeri a început un dialog(?). Căpitanul a afirmat că războiul l-a obosit deja. A luat din portofel o fotografie şi a arătat familia: soţie şi copii. Ar fi foarte bucuros dacă toate s-ar sfârşi şi i s-ar da posibilitate să se întoarcă în ţară.
Discuţia a continuat într-o atmosferă prietenească, ofiţerii m-au tratat cu ţigări, e clar că au vrut să-mi dea să mănânc, dar ne fiind nici pâine, nici conserve – s-au scuzat, explicând că produsele lipsesc din cauza războiului.
După 30 min s-au întors cei doi soldaţi şi au raportat că translator nu este. Atunci ofiterul a dispus să fiu trimis la comandantul de batalion. Un soldat m-a dus spre PC batalion. N-am făcut 2-300 metri spre PC, ne-a întâmpinat un căpitan român şi a vorbit cu mine într-o limbă rusă curată.
A pus următoarele întrebări: «Cine sunteţi ?», «Gradul Dvs ?», «Câţi ani aveţi ?», «Ce sunteţi după naţionalitate ?» Am răspuns că sunt locot.maj. Balaşev Ivan Iacovlevici, am venit la ei în calitate de parlamentar cu o scrisoare către comandantul trupelor române din sectorul frontului. Căpitanul a răspuns: «Bine, să mergem la comandantul de regiment».
Am mers trei km. Între noi a decurs următorul dialog: «Eu, - spune căpitanul, - am fost translator la divizie; acum m-au trimis la regiment. Asta pentru că avem puţini oameni. La regiment îmi este foarte greu şi, dacă nu mor, atunci sigur o să îngheţ».
Căpitanul mi-a mai spus: «Nu vă temeţi, fiţi liniştit. Viaţa vă va fi apărată». I-am răspuns: «Mă bucur mult, - şi mai departe am spus – merg cu Dvs ca pe pământul patriei». Căpitanul a răspuns: «El şi este al Dvs». I-am replicat: «Era, dar acum l-aţi câştigat voi». Căpitanul a răspuns: «Cui îi trebuie acest pământ; pentru mine era destul şi în ţară».
Am mers pe un drum la o colibă. Desigur, acolo era PC regiment. Acolo am întâlnit un colonel. Apropiindu-mă de colonel, după toate regulile disciplinei militare i-am raportat cine sunt si de ce am venit.
Colonelul în poziţia «drepţi» a salutat şi când am terminat de raportat mi-a dat mâna. Ofiţerii care stăteau lângă colonel i-au urmat exemplul şi mi-au strâns pe rând mâna.
Colonelul mi-a adresat cam aceleaşi întrebări care mi-au fost puse de ofiţerii de la companie. Mi-a spus prin translator: «Misiunea Dvs, pentru ce aţi venit ?», «Ce sunteţi – evreu sau rus ?» După răspuns colonelul a scos şi mi-a dat un pachet de ţigări.
Când discuţia s-a terminat, colonelul a spus: «Mergeţi la general şi o să vă însoţească domnul căpitan», - şi l-a indicat pe translator. Aici mi-au cerut să mă lege la ochi. Colonelul a remarcat ironic: «Ai noştri pot asta».
După ceva vreme, legat la ochi şi însoţit de căpitan am mers la Statul-major al diviziei. Am mers cu o maşină rusească de-a noastră М-1. După relieful locului am presupus că mergeam spre Manoilin. Pe drum mergeau căruţe cu cai, maşini, oameni.
Cam pe la două noaptea am ajuns în sat. Маşina s-a oprit, cum am auzit mai târziu, lângă o casă mică cu verandă. După o jumătate oră de la sosire m-au invitat în cameră. M-au dezlegat repede la ochi.
Îndreptându-mi cascheta am raportat clar generalului din faţa mea: cine sunt şi de ce am venit. Generalul în poziţie «drepţi» m-a ascultat, apoi mi-a dat mâna şi a cerut următoarele probleme: «Câţi ani aveţi ?», «Gradul Dvs?» şi mi-a propus să-i răspund într-una din limbile: franceză, germană, poloneză sau română.
Am răspuns că pot vorbi numai ruseşte. Generalul se vede că şi-a exprimat nemulţumirea faţă de asta şi m-a mai întrebat dacă cunosc regulile internaţionale pentru purtarea discuţiilor ale parlamentarilor. Am confirmat. «În acest caz, - a spus generalul, - de ce sunteţi unul singur ? Cu Dvs trebuiau să mai fie încă 10 oameni».
I-am răspuns: «Comandamentul Armatei Roşii a hotărât să mă trimită pe mine singur. Îndeplinesc voinţa comandamentului nostru».
După aceste discuţii am înmânat generalului scrisoarea. Generalul a turnat vin în două pahare. Unul mi l-a oferit să-l beau eu, celălalt l-a băut el. Apoi mi-a oferit de fumat tigări, cum le zicea el, naţionale româneşti.
La discuţii generalul a pus încă o serie de întrebări, legate de cum am trecut linia frontului. A întrebat: «Pe unde vă gândiţi să vă întoarceţi ? Din partea trupelor noastre vă garantez siguranţă totală, apărarea vieţii Dvs. Dar pot să vă omoare ai Dvs».
«Am să mă întorc, pe acelaşi drum - am răspuns eu. Din partea trupelor sovietice nu va trage nimeni, deoarece oamenii noştri au fost preveniţi despre trecerea mea».
După asta generalul a oferit din nou de băut. Da această dată au băut cu noi încă şapte ofiţeri, se vede lucrători din statul major, participanţi la discuţii.
Când distracţia s-a terminat generalul m-a întrebat: din ce unitate sunt ? I-am răspuns: «D-le general, cunoaşteţi desigur regulile internaţionale pentru convorbiri, şi asemenea întrebări nu mai trebuie puse». Generalul n-a spus nimic, a scos ţigări şi mi le-a oferit.
În încheierea discuţiilor generalul a întrebat: «Doriţi să primiţi răspunsul în scris sau verbal ?» «Numai în scris», - i-am răspuns.
După 10 minute mi-a fost înmânat un pachet. L-am rugat pe general să mă informeze despre răspuns, adică conţinutul scrisorii. Rugămintea mea a fost refuzată. «Predaţi-o la locul stabilit iar conţinutul răspunsului nostru o să vi-l spună sigur», - mi-a răspuns generalul.
Când dialogul oficial s-a încheiat, am hotărât să-i spun generalului că soldaţii lor în momentul traversării primei linii a apărării, în timp ce m-au căutat, mi-au luat lucrurile personale, printre care ceasul.
Generalul se vede că a dat nişte dispoziţii, conţinutul cărora nu mi-a fost tradus. După asta generalul a luat poziţia «drepţi», a salutat şi mi-a dat mâna. Aşa au făcut şi toţi ofiţerii de faţă. Am răspuns la fel. Un ofiţer care stătea deoparte a venit la mine şi mi-a spus că trebuie să mă lege la ochi.
Am mers înapoi cu aceiaşi maşină. Pe drum ne-am oprit de două ori. A doua oprire a fost foarte lungă. Am hotărât să-l întreb pe căpitan motivul întârzierii. Căpitanul mi-a spus că generalul a ordonat să-mi fie găsite lucrurile luate, pe care le-au furat «acei ticăloşi» şi să i se raporteze de executare.
Deşi aveam ochii legaţi am simţit totuşi că se lumina deja, nu puteam să mai întârziem pentru că începea curând pregătirea de artilerie şi unităţile noastre treceau la ofensivă. Trecerea mea peste linia frontului va fi dificilă.
Am cerut căpitanului să nu se preocupe de lucrurile mele şi în interesul acţiunii să mă ducă mai repede. Căpitanul a insistat ca el. După 20-30 min arileria noastră a început să execute foc metodic. Această situaţie a grăbit lucrurile şi căpitanul a acceptat să mă ducă mai departe.
Focul artileriei şi aruncătoarelor s-a intensificat, am cerut căpitanului să mă dezlege la ochi. Căpitanul a spus că încălcăm regulile militare ale trupelor române şi nu poate să-mi îndeplinească cererea. Când am intrat în zona neutră căpitanul a spus: «Vreau să trec cu Dvs în partea Armatei Roşii şi să mă predau». Am refuzat rugămintea căpitanului.
Ne-am plecat politicos şi eu m-am îndreptat spre dispozitivul trupelor noastre. Am trecut cu bine peste primele linii ale românilor şi ale trupelor noastre. Am ajuns la PC divizie la ora opt dimineaţa pe 22.11.1942.
La 10 dimineaţa a trecut de partea noastră un batalion din trupele române precum şi un număr mare de soldaţi români, care au trecut singuri sau în grupuri.
La comandantul diviziei am auzit că răspunsul comandantului Div.6 române Lascăr la propunerile noastre era negativ, însă până la sfârşitul acelei zile, de la această divizie au venit parlamentari pentru discuţii despre ordinea capitulării trupelor Div.6 române.
Parlamentar – locot.major Balaşev.

Balashov died soon, on 11 jan.1943.
And some words of gen. Lascar, after war : "What grateful I am to the fate, which then drove me to the only correct decision - to surrender. That saved not only my life, but also the lives of thousands of Romanian soldiers.» (Quoted from : S.P.Ivanov, The Army Staff, the Front Staff, 1982).

This post has been edited by Petre on May 21, 2015 07:19 pm
PMEmail Poster
Top
0 User(s) are reading this topic (0 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

Topic Options Pages: (2) [1] 2  Reply to this topicStart new topicStart Poll

 






[ Script Execution time: 0.0453 ]   [ 15 queries used ]   [ GZIP Enabled ]