Russo-Turkish War

[GaryD]

Hello. Can someone tell me what the best sources are for military operations during the Russo-Turkish War 1877-1878? Any language.

Thank you.

[ocoleanui]

http://en.wikipedia.org/wiki/Russo-Turkish_War,_1877-1878

[Radub]

An excellent book covering the Romanian involvement is "Armata Romana in Razboiul De Independenta 1877-1878" by Cornel I. Scafes et al.
It has maps, photos and drawings. The text is mainly in Romanian, but there is an English summary at the end of the book.
Radu

[Victor]

Hi,

See this older post regarding the before mentioned book:
http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?sh...indpost&p=44081

It 3+ years old, but maybe the publishing house still has a few. The book is an enormous endeavour abd covers most of the aspects of the Romanian Army in the Independence War. Highly recommended.

[GaryD]

Thanks. The publishing house seems to have copies, so I ordered one. We'll see if I comes!

[GaryD]

I got the book - it looks very interesting. Too bad there are no notes. Can anyone say how it compares with Romana in Razboiul de Independenta 1877-1878, Editura Militara, Bucuresti, 1977, by Ion Koman, et al?

[Petre]

On July 8(20) 1828, the russian brig "Orphey" ( E.I. Koltovsky ), with the mission to support the russian army to assault the turk fortress of Kyustendje ( Constantza ), standing at gunshot distance from coastal batteries, shelled the fortress for five and half hours. The Turks also concentrated their fire onto the small russian ship.
"Orphey" received 66 bullet holes in the body, including 6 under waterline and a lot of damage at masts and rigging. As a result of the assault and the bombardment from the sea, the fortress was forced to surrender. The loss of the crew was 4 men killed, 24 wounded. For repairs, the brig went to Odessa.

This post has been edited by Petre on February 20, 2019 02:05 pm

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Excerpt from Aleksandr Yakovlev's Diary, a person who was with Emperor Peter the Great during the Battle of Prut, 1711.

Pe 8 martie 1711 a fost declarat războiul contra Turciei. La începutul lunii mai Armata rusă s-a adunat și a plecat în campanie : la Armata principală s-a alăturat și Corpul rusesc aflat în Polonia; atunci unul dintre comandanți, gen. Janus von-Ebben, i-a sfătuit pe ceilalți generali să înființeze un depozit pe Nipru; dar această măsură de precauție a fost considerată atunci excesivă, având speranțe în marile promisiuni ale Principelui Valah. Feldmareșalul B.P. Șeremetiev a fost trimis înainte cu o parte din trupe, pentru a construi din timp un pod peste Dunăre.
După opt zile l-a urmat Măria Sa Țarul cu toată armata și s-a oprit cu tabăra lângă Gucearam(?) pe r. Prut, unde a venit și Oastea moldoveană; de aici a plecat Măria Sa cu câțiva generali în orașul capitală Iași, așteptând de la Principele Valah proviziile promise; dar cum Principele își îndeplinea promisiunile foarte încet și nu aveau nici-un motiv să aibă încredere în el, ci dimpotrivă, deja începuseră să apară neajunsuri cu proviziile, pentru că având încredere în el, au făcut provizii pentru 20 de zile, iar în Moldova lăcustele au mâncat și stricat toată iarba, atunci Majestatea Sa s-a îndoit să meargă mai departe.
Între timp generalul Renne (von-Ronne) și graful Foma Kantakuzin (Toma Cantacuzino) au fost trimiși în Valahia după provizii de la Brâncoveanu, dacă nu se pot obține de bună voie, să fie luate cu forța; și astfel au trecut de dealurile Moldovei, au atacat ei Brăila și au luat-o de la turci prin înțelegere.
Când mergeau deja pe pământul Valahiei, li s-a trimis ucaz să lase turcilor Brăila și să se întoarcă înapoi la armată; când au fost trimiși ei acolo, Armata rusă a pornit marșul ei către Dunăre, dorind să ajungă la acest fluviu înaintea turcilor; dar când s-au apropiat de Dealul Rabia (Moghila Răbâia), a venit știrea că Marele Vizir a trecut peste Dunăre cu două sute de mii de oameni și că tabăra lui se întinde până la Fălciu; pentru aceasta a fost trimis gen. Janus cu 7.000 trupe ruse, 500 moldoveni și câteva sute de cazaci la Fălciu, pentru reținerea dușmanului.
Ajunși acolo, au văzut tabăra turcilor lângă satul Bârseni(?), pe partea de est a r. Prut și l-a înștiințat despre asta pe Majestatea Sa Țarul prin curier; dar mai departe el n-a primit răspuns, să se retragă înapoi n-a dorit, atunci și dușmanul trecut noaptea peste râu l-a înconjurat din toate părțile; când pericolul era mai mare, a venit un moldovean cu ucaz să se întoarcă la tabără; pentru asta și-a așezat Corpul în careu și a început să se retragă încet, respingând mereu cu curaj nenumăratele atacuri ale dușmanului. Nu departe de tabără dușmanul l-a atacat crâncen, dar atunci a fost trimis la el într-o clipă Principele Cantemir cu moldovenii, cu ajutorul cărora a rezistat trei ceasuri întregi cavaleriei dușmanului, numărând 60,000 oameni, și alungând-o, a ajuns cu bine în tabăra de lângă Stănilești. După cum a văzut după aceea Majestatea Sa Țarul, că locul unde stătea armata nu era favorabil pentru ca toate trupele să se desfășoare în formații de luptă, atunci a fost pus pe foc tot bagajul în exces și Armata s-a retras înapoi pe Dealul Rabia.
Dușmanul care a văzut în zori retragerea Armatei, s-a aruncat după ea în urmărire cu toată cavaleria; fiind mult reținută de aceasta, Armata nu s-a putut eschiva, astfel că la amiază n-a ajuns la locul stabilit. Turcii și-au așezat tabăra pe ambele maluri ale r. Prut și au avut toată ziua mici lupte cu cavaleria rusească. A doua zi a venit și Marele Vizir cu ienicerii și cu 444 tunuri, din care au început imediat să tragă asupra taberei rușilor iar ienicerii, ca de obicei, i-au atacat și ei cu cruzime. De șapte ori au fost respinși cu mult curaj, deși la Armata rusă nu erau mai mult de 69 de tunuri de regiment, care au fost întrebuințate cu mult folos.
Între timp a apărut în interiorul taberei un dușman mult mai puternic decât cel din exterior, și anume o mare lipsă de rezerve de hrană, de urmările căreia se temeau; totuși după trei zile de lupte, în a patra zi a urmat o pace favorabilă : Marele Vizir a acceptat-o mai mult pentru că ienicerii nu mai vroiau să lupte. Deși Regele Suediei s-a opus în toate modurile acestei încheieri a păcii, aceasta a fost perfectată, deoarece Marele Vizir s-a gândit că știe el mai bine decât Regele străin ce era de folos Statului Otoman.
Principele Cantemir a trebuit acum să recunoască în mod special generozitatea Majestății Sale Țarul; atunci când Marele Vizir a cerut întâi de toate să cedeze Principatul Moldova, atunci Majestatea Sa Țarul i-a dat ordin să răspundă că pot să dea turcii totul, chiar până la Kursk, dar acest Principat care i se dătuse sub protecție nu-l va lăsa niciodată; aceasta i-a făcut pe turci, care de obicei sunt foarte încăpăținați, să-și abandoneze imediat cererea, așa că această pace atât de folositoare n-a fost împiedicată.
Prin încheierea păcii, s-a reîntors Armata rusă la Moghilev, iar de acolo prin Polonia, înapoi la granițe. Marele Vizir se gândise că a încheiat foarte glorios treburile; dar o anume partidă, pe care o susținea Suedia, a insistat pe toate căile ca Sultanul să-l treacă în dizgrație, arătând despre marea lipsă de rezerve de hrană din Armata rusă, și pentru care, după părerea lor, dacă Marele Vizir nu s-ar fi grăbit atâta, aceasta desigur era nevoită să se predea. De unde se vede că Marele Vizir s-a uitat mai mult după profit personal și daruri mari, mai degrabă decât la bunăstarea generală a Statului Otoman.
… Și astfel Azovul, prin forța sus-pomenitei încheieri a păcii, a fost din nou returnat turcilor.
Text apărut în ”Otecestvennîe zapiski” № 51. 1824.

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Entry of Russian troops under command of general-porutchik Elmpt in the city of Jassy
( Excerpt from the Report on the conquest of the Principality of Moldova )

Pe 26 sept 1769, la amiaza, a intrat gen-porucik Elmpt în Iasi si a fost întâmpinat la intrare în oras cu deosebita onoare si bucurie de toti cinstitii boieri; a mers cu acestia direct la catedrala, la portile careia l-a primit Mitropolitul cu întreg clerul. Au intrat în biserica, a fost tinuta o rugaciune cu întreg soborul pentru sanatatea pretioasa a Majestatii Sale Imperiale, cu o salva de tun.
La terminarea rugaciunii, generalul i-a asigurat pe toti de fata, în numele M.S.I., de gratia si protectia Majestatii sale pentru întreg poporul moldovean si le-a aratat ca pentru toata bunavointa M.S.I., datoria unui crestin adevarat si drept-credincios îi cere sa-si arate recunostinta facând un juramânt solemn de loialitate si de supunere M.S.I. La care toti cei prezenti într-un singur glas si cu placere au fost de acord, adunând degetele si aducând Domnului o rugaciune pentru multi ani cu sanatate M.S.I., iar atunci cu adevarat toti au facut juramânt. Înaintea tuturor, Mitropolitul Gavril, cu mâna pe Evanghelie si pe cruce, cu tot glasul le-a spus celor de fata ca prin autoritatea ce i-a dat-o Mântuitorul nostru, le porunceste tuturor crestinilor ortodocsi credinta si supunere M.S.I. Pentru Altetea Sa Tsreviciul întregii Rusii, dupa exemplul lui, sa-i înalte nu doar un juramânt solemn, ci unul adevarat, din inima si suflet, adaugând la asta ca daca cineva gândeste altfel, aceluia îi va da vesnica anatema din crestinism, pe vecie.
Îndata ce aceste cuvinte au fost rostite, au început toti gramada sa se înghesuie la sarutatul crucii si evangheliei, încât a fost nevoie sa fie stabiliti oameni pentru respectarea ordinei necesare si în acest fel juramântul s-a încheiat si l-au semnat toti cei care se aflau în biserica, iar mâine trebuia continuat în toate bisericile, în prezenta ofiterilor stabiliti pentru asta.
Iar pentru a restabili conducerea în întrg Principatul si a-l aduce la unitate, atunci pentru a-i aduna pe membrii împrastiati ai Divanului sau ai Guvernului si pentru restabilirea autoritatii si puterii acestuia, a fost emis de catre gen. Elmpt un manifest pe acest subiect, iar Divanului i s-a dat Ucaz Imperial privind intrarea în sesiune.
Din cele vazute si declarate de gen. Elmpt, în orasul Iasi exista un palat si doua manastiri, în care patru batalioane de infanterie pot rezista inamicului toata iarna; orasul Botosani, precum si alte locuri, sunt ocupate de trupe, si în acest fel, tot pamântul cucerit al Moldovei aflat sub puterea M.S.I. este total protejat de inamic.
Informeaza de la Perm, P.A. Karabin.
Text reprodus din Russkaia starina, No.2. 1877.

This post has been edited by Petre on December 28, 2019 04:44 pm

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Nice memories from the Russo-Turkish War, 1806-1812

https://drive.google.com/open?id=1GRN7Ps-x7...0nMZ48_vURHHxFH

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

The Notes of Ataman Denisov. 1763-1841 // Russkaia Starina, No.3. 1875 (text : A.P. Cebotarev)

1808-1811.
În timp ce trupele ruse luptau cu francezii în Prusia, Napoleon a reusit sa-l remonteze pe Sultan împotriva Rusiei, iar trupele noastre, pregatindu-se pentru un razboi cu Turcia, au ocupat toate posesiunile turcesti aflate pe malul stâng al Dunarii. Atamanul trupelor de cazaci Platov a primit si el dispozitii sa vina din Prusia cu cele 15 regimente de cazaci de Don în Armata noastra de Moldova. …
Denisov a primit un regiment, numit dupa numele sau. Cazacii au plecat în scurt timp. … Denisov si-a gasit brigada deja în Moldova, în loc. Tecuci, de unde toamna cazacii au plecat în satul Martinesti, dupa care în loc. Râmnic si mai deparele la Dunare, nu departe de Braila. …
În primavara 1809 regimentele lui Denisov … au stationat la Buzau si în satul Privale(?), nu departe de Galati. Pe 28 mai Armata noastra a trecut Dunarea. Denisov si alti doi generali de cazaci (Ilovaiski si Kuteinikov) au fost trimisi înainte, pentru a culege informatii despre inamic. Cazacii au capturat un curier trimis de Marele Vizir la Braila. … au confiscat de la turci un mare numar de vite si au înzestrat cu ele întreaga armata. Dupa aceea Denisov, împreuna cu Platov, au luat Babadagul si de acolo au pornit spre Hârsova si mai departe, la Satischioi (Crucea) si alte sate de tatari. Localnicii au fugit, iar inamicii s-au aratat doar aproape de Cernavoda, în numar de 4.000. La Kiustenge (Constanta) statea un pasa cu 2-3.000 de trupe, iar în apropiere de Dunare, în satul Rassevat (Rasova), se afla Seraskerul (Mare Comandant) cu 7-10.000 trupe. Ciocnirile au fost neînsemnate. Armata noastra s-a deplasat la Satischioi si la Kiustenge. Denisov a fost trimis înainte cu cazacii si cu doua regimente de dragoni, pe care la comanda gen.maior graf Pahlen. Cu aceste forte putine Denisov trebuia sa stea la Kiustenge si sa-l tina pe loc pe inamic.
Pe o ploaie torentiala cu tunete si fulgere, trupele au mers spre locul stabilit. «Era asa de întuneric de nu-ti puteai vedea blana calului» … Denisov si-a adunat trupele pe o singura coloana. În ciuda întunericului si lipsei calauzelor, col. Efremov, care mergea în fata, l-a dus pe Denisov direct la Kiustenge. Aici au ramas câteva zile, dar dragonii si o parte din cazaci au fost ceruti la Armata, pe care dupa moartea feldmaresalului Prozorovski o comanda Cneazul Bagration.
” Pentru ca pozitia mea era aproape de Armata principala, care împresurase deja Kiustenge, am mers personal la Atamanul trupelor de cazaci Platov, pentru a primi ordine si a afla despre viitoarele noastre actiuni. Pe Platov l-am gasit chiar în apropierea cetatii, în cimitir, dormind pe pamânt, de aceea, nedorind sa-l deranjez, am mers la noul Comandant Sef, Cneazul Bagration, pe care l-am gasit tot în apropiere, pe o colina, când termina de servit dejunul. M-a primit foarte binevoitor si chiar a avut amabilitatea sa purtam o discutie respectuoasa si a dat ordin sa fiu revigorat cu ce mai ramasese de la dejun si cu vin. Stând aici putin, m-am întors la Atamanul Platov, caruia i-am raportat despre toate actiunile mele.
În aceeasi zi, la apusul Soarelui, am primit dispozitie sa plec imediat la Dunare, la Cernavoda, cu 4 regimente de cazaci, în întarirea gen. Miloradovici, care cu un Corp special, statea acolo si supraveghea miscarile Seraskerului. Mi s-au dat deasemenea indicatii verbale de la Platov ca, ajungând la trupele lui Miloradovici, sa execut ordinele acestuia dar sa ramânt tot timpul separat de Corpul sau. … Am plecat imediat cu regimentele în mars … ploua cu tunete si fulgere, dar locurile fiind cunoscute, n-a fost greu sa tinem drumul, însa totul a fost foarte obositor …
Dupa doua sau trei zile Comandantul Sef Cneaz Bagration a ajuns cu întreaga armata la Corpul gen. Miloradovici si, dupa cum îmi amintesc, în noaptea urmatoare am pornit contra Serasker-pasei care se gasea la Rassevat, lânga Dunare. Eu m-am aflat în detasamentul Atamanului Platov …




Book : Russian High Comanders. M.I. Kutuzov. Documents. 1952.

22 may, 1811, Bucuresti
Report of gen. Kutuzov to the Emperor Aleksandr 1 about struggle against robberies in Moldavia and Valahia.

Am datoria sa raportez Majestatii Voastre Imperiale ca, mult înaintea venirii mele, au aparut în aceste principate jafuri la drumul mare si în alte locuri, care au cauzat, cum s-a vazut pâna acum, în mare parte atacuri asupra oamenilor de rând în casele lor si pe drum. Dupa cum s-a observat, aceste afronturi provin de la dezertorii fosti în compania de panduri si de la kîrjalii care s-au mutat aici împreuna cu bulgarii, de pe malul drept al Dunarii. Primii dintre acestia se afla la Orsova, unde, aliindu-se cu turcii, îi cheama la ei pe kîrjalii, deprinsi cu astfel de treburi, iar de acolo îsi fac drum peste munti si invadeaza Mica Valahie pentru jafuri, având adaposturi permanente în defileul de lânga Baia-de-Arama. Se iau masuri active pentru a-i nimici pe acesti ticalosi cu acele mijloace de care dispune guvernarea locala, iar eu, nefiind în masura sa le dau nici cel mai mic detasament, din lipsa de trupe usoare, am folosit 300 croati, alcatuind din ei posturi îndeajuns de puternice, unul la Vârciorova în dreptul Ada-Kale, iar celalalt în defileul de lânga Baia-de Arma, încredintând celui mai destoinic comanda, trimitând patrule pe toate potecile care duc din Banat peste munti; cealalta parte a acestor croati i-am trimis în Mica si Marea Valahie sa-i caute pe tâlhari, si în plus am recurs la toate mijloacele de care am dispus pentru a curma aceasta sfruntare.
General-de-infanterie Goleniscev-Kutuzov

This post has been edited by Petre on December 18, 2019 05:32 am

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Another nice memories from the Russo-Turkish War, 1806-1812

https://drive.google.com/open?id=1X3KBwaMB4...WFKKg7QyduaY3id

[Petre]

Book : Russian High Commanders. P.A. Rumiantzev. 1953

From The War Diary of the Army under command of P.A. Rumiantzev, since the oppening of campaign 1770 year.

The enter of P.A. Rumiantzev in Jassy.

1770, november 19.
… Dimineata regimentele de cavalerie au plecat spre cartiruirile lor iar cu regimentele de infanterie (grenadieri) s-a îndreptat Excelenta Sa Dl. General-feldmaresal spre orasul Iasi si mergând 12 verste, a pus tabara la doua verste de acest oras. Dupa cinci verste de mars Comandantul s-a întâlnit cu trupele orasenesti ale Hatmanului Vasile Razul si cu muzica formatiunii l-au condus pâna la cortul sau, unde îl asteptau întreg Clerul în straie bisericesti, precum si membrii înaltei conduceri a acestui tinut, anume Divanul, boierii de vaza, nobilimea si locuitorii orasului. Ajungând în acest loc, Excelenta Sa la început a primit crucea si evanghelia de la un rang al Clerului, a primit salutul de binecuvântare de la Mitropolitul Iasului Gavril Callimachi, care în numele societatii l-a felicitat pentru toate victoriile remarcabile contra dusmanilor turci, bucurându-se ca prin conducerea sa curajoasa a adus bunastarea, iar poporului pastorit de el a avut încredere în mâna izbavitoare a Marii Împaratese a întregii Rusii. Boierii Divanului au aratat acelasi zel aducând toate multumirile Excelentei Sale pentru atitudinea sa, exprimând satisfactia lor ca acesta le este acum alaturi în slujba locuitorilo, având cinstea de merge de acum împreuna.
L-au mai încredintat deasemenea ca prin victoriile date de Dumnezeu contra turcilor, armele Maj. Sale Imperiale au adus acel scut puternic cu care mâna puternica a Suveranei întregii Rusii apara de toate relele popoarele aflate sub sceptrul sau. La încheierea saluturilor reciproce, a poftit Excelenta Sa clerul si pe înaltii slujbasi în cortul sau, unde acestia, primiti cu o masa decenta, l-au rugat sa accepte sa se vada a doua zi în orasul lor.
Pe 19 dimineata, la orele 10, Excelenta Sa Dl. General-feldmaresal a plecat din tabara în orasul Iasi. Plecarea a fost precedata de o noua bucurie, pentru ca doar ce a urcat pe cal ca tot atunci a venit un curier cu un raport de la brigadierul Gudovici privind luarea orasului Bucuresti si despre tot ce se mai petrecuse ...
Aceste noi succese ale trupelor noastre anuntate orasului, în care se aflau multi boieri de seama si locuitori veniti din Valahia la vremea cînd trupele noastre au parasit Bucurestiul, au exacerbat festivitatea si veselia acestei zile. Poporul în numar mare s-a grabit în oras sa-l vada pe marele comandant, a carui glorie si fapte eroice au înflacarat inimile tuturor, lucratorii si meseriasii, asa numitele ateliere, au iesit din oras si au stat pe marginile drumului. Excelenta Sa însotit de oamenii din statul major au mers direct în oras, când s-au apropiat de suburbii a început sa se traga cu tunurile si sa bata clopotele bisericii, care s-au prelungit pâna a intrat în locuinta pregatita pentru el. La portile orasului au iesit sa întâmpine intrarea Comandantului membrii Divanului si ai Clerului, care transmitându-i urari de bine, l-au condus în locuinta sa.
Dupa aceasta au intrat în oras si regimentele. Întâi artileria de câmp, dupa aceasta au intrat în parada trupele comandate de gen.maior Stupishin si au defilat toate pe lânga locuinta general-feldmaresalului.
Dupa aceea Excelenta Sa a mers prin oras, s-a mirat sa vada în unele cladiri fântâni cu apa, iar oamenii s-au aflat pe tot timpul deplasarii lui, mereu încântati si surprinsi când Dl. General-feldmaresal zicea câte ceva fiecarui cetatean, ascultând rabdator toate rugamintile adresate si dându-le imediat satisfactie, aratând din prima zi marile calitati ale sufletului sau marinimos.
În zilele urmatoare Excelenta sa a facut vizite Preasfintitului mitropolit al locului, a vizitat casele banului Arghir, printului Cantacuzin-vistiarul si Hatmanului Vasile Razul, si la toti acesti trei boieri a fost tratat cu un prânz, a caror abundenta în feluri de mâncare arata zelul gospodinelor, un atribut obisnuit la acesti oameni, diferiti de turcii.
La vremeea aceea, Dl. Gudovici primise informatii transmise de la trei detasamente ca, primul ocupase un post la jumatatea drumului spre Giurgiu, la manâstirea Comana, trimitând cu o zi înainte o trupa chiar la Giurgiu, pentru a afla situatia inamicului, din informatii acesta fiind în deruta si în acest loc, de la al doilea ca pe acea parte a râului Olt nu sunt inamici, iar de la al treilea ca au capturat doar trei turci, restul fugind peste Olt pâna la venirea lor.


Book : A.Brinkner - Potemkin, 1891

The End of Potemkin.

Potemkin, împotriva vointei lui, a parasit Peterburg-ul; Împarateasa l-a determinat sa plece ... În ciuda starii de boala, Potemkin a facut calatoria foarte repede; dupa 8 zile a ajuns la Iasi. Cneazul Repnin, repurtând victoria la Macin pe 28 iulie, deschisese convorbirile de pace …
Cam tot atunci au aparut diferite zvonuri despre ambitiile excesive ale Cneazlui Potemkin. Se spunea ca ar fi dorit transformarea Crimeei într-un tzarat independent al carui Suveran sa fie chiar el … Samoilov mentiona : "Cneazul dorea foarte mult independenta Moldovei fata de poarta, mai ales datorita afectiunii pe care i-o aratau nobilii moldoveni, iar serviciile aduse Împaratesei îi sporeau sperantele sa devina protectorul si aparatorul acestei tari". Engelhardt … remarca : "unii presupuneau ca dorea sa fie Domnitor al Moldovei si Valahiei, altii – ca vroia sa se proclame hatman autonom; altii gândeau ca vroia sa fie Rege al Poloniei". …
Într-adevar, înca de la finele lunii august 1791, dupa primele crize ale bolii careia îi cazuse victima, Cneazul se ocupase foarte activ de problemele curente.
Boala Cneazului luase o turnura periculoasa. Se putea crede ca nu va mai fi nicio pace. Potemkin insista pe independenta Moldovei, pe ameliorarea soartei Valahiei, pe cedarea Anapei …
În acest timp Potemkin presimtea apropierea sfârsitului. La începutul lunii august a venit la Galati, unde la scurta vreme a murit fratele Marii Cneaghine Maria Feodorovna, printul Wirtembergski. … "Excelenta sa Cneazul a fost la înmormântare, iar la iesirea din biserica a cerut sa vina careta, dar în loc de asta au adus dricul; Cneazul s-a retras îngrozit si foarte banuitor. La scurt timp dupa aceasta s-a îmbolnavit si a fost adus suferind la Iasi ". Din alte surse, Cneazul ravasit s-ar fi urcat în dric …
Cneazul a decazut sufleteste, chinuit de banuieli si de spaime.
24 sept : "Cneazul suferind s-a mutat într-un sat, la 5 verste de Iasi".
Scrisoare a lui Potemkin catre Împarateasa. "4 oct. 1791, Iasi. Maicutza preamilostiva Împarateasa ! Nu mai am putere sa-mi duc suferinta; singura salvare a ramas sa parasesc acest oras si vreau sa plec la Nikolaev. Nu stiu ce va fi cu mine".
Pe 5 oct Popov i-a scris Împaratesei : "Lovitura s-a petrecut, preamilostiva Împarateasa ! Excelenta sa nu mai este pe aceasta lume. Dimineata era foarte slabit, dar a ordonat sa plecam mai repede; în cele din urma, pâna sa ajungem la dealul cel mare de la 40 verste de Iasi, era asa de slabit încât a trebuit sa fie scos din caleasca si întins pe pamânt. Acolo si-a dat si sufletul, spre marele nostru regret".
Strania relatare a Mitropolitului Ioan despre ultimele zile din viata lui Potemkin: "Dupa reîntoarcerea de la Peterburg Cneazul Potemkin s-a îmbolnavit grav de febra; 40 de zile le-a petrecut în aceasta stare si neprimind nicio ameliorare, a plecat de la Iasi într-un sat apropiat (Cerdac), apartinând Domnitorului Moldovei Mavrocordat; acesta se afla în mijlocul livezilor, pe un loc înalt si beneficiaza de un climat minunat. Dar nici asta nu l-a ajutat pe cneaz. Preasfintitul Ambrozie si cu mine l-am vizitat si l-am rugat cu lacrimi sa aiba grija de sine, sa ia medicamentele si sa se abtina de la mâncarea rea. "Greu sa ma mai înzdravenesc. - a raspuns cneazul. Deja atâta vreme si nicio ameliorare. Dar faca-se voia Domnului ! Voi doar sa va rugati pentru sufletul meu si sa ma pomeniti. Tu esti duhovnicul meu – a continuat el, adresându-i-se lui Ambrozie – si stii ca n-am dorit raul nimanui. Sa-i fac pe oameni fericiti a fost scopul dorintelor mele". Am suspinat la aceste vorbe de muribund ale viteazului barbat. Plecând, am gasit în salon un general-doctor francez, de la care am aflat ca starea cneazului era fara speranta, ca nu mai primea niciun medicament, iar boala era atât de avansata încât medicina obisnuita abia mai era de folos".
… Potemkin numea Iasiul sicriul sau, si când a venit acolo Faleev, la terminarea construirii Nikolaevului, el cu povestile lui a stârnit dorinta bolnavului sa viziteze orasul nou aparut. … îndata ce s-au ivit zorile a pus sa fie înhamati caii … dupa 7 verste a spus: "De acum nu mai am unde sa ma duc, mor. Scoateti-ma din caleasca, vreau sa mor pe câmp". L-au asezat pe iarba. A cerut sa-i fie udat capul cu spirt, a ramas asa trei sferturi de ceas, a cascat de trei ori si a murit usor, ca o lumânare care se stinge fara vânt".
Dupa sfârsitul Cneazului, trupul i-a fost adus înapoi la Iasi. La început era vorba de înhumarea în Belo-Rossia. Câteva saptamâni trupul a stat la manastirea Golia, lânga Iasi… dupa aceea a fost trimis la Cherson; se povestea ca la Iasi cel putin 600 de oameni muncisera la pregatirea îmnormântarii. Când s-a cântat slujba de înmormântare la manastirea Golia, arhiepiscopul Ambrozie a rostit o cuvântare, spunând printre altele : "Împarateasa a pierdut un sfetnic, un tutore, un colaborator, un prieten". Mitropolitul Ioan, descriind în amanunt ceremonialul de la Iasi, scria ca regimentele însirate pe doua rânduri, ocupau o linie de peste cinci verste. Engelhardt, ca martor la funeralii, scria : "Durerea era pe fetele tuturor, majoritatea militarilor si boierii moldoveni varsau lacrimi pentru pierderea prietenului si binefacatorului lor".

This post has been edited by Petre on February 14, 2020 05:20 am

[Petre]

Book : Russian High Commanders. M.I. Kutuzov. Documents. 1952.

The Report of gen. M.I. Kutuzov to the Emperor Aleksandr I about the campaign of gen. Tuchkov to Mangalia.

Bucharest, 24 feb. 1812
Gen.maior Tucikov 2 cu detasamentul de trupe cu care a fost în expeditia peste Dunare, a ajuns cu bine pe partea noastra a Dunarii în data de 18, trecând cu artileria si caii pe gheata ...
Amanuntele acestei actiuni sunt urmatoarele :
Cu 4 batalioane de infanterie, 6 tunuri, regimentul de cazaci de Urali si parte din regimentul de cazaci Grekov, gen. Tucikov a trecut Dunarea de la Izmail pe 4 si 5 feb si îndreptându-se peste Ceatal si pe la Tulcea spre Babadag, l-a ocupat pe data de 5. În acele locuri n-au gasit inamicii, dar trimitând în urmarire un grup de cazaci în satul Visterna, au fost gasiti acolo turci care au opus rezistenta si i-au batut, un bairaktar si 35 de oameni au fost luati prizonieri.
Între timp, gen.maior Tucikov, plecând cu detasamentul de la Babadag catre Kara-Harman (Vadu), a ocupat localitatea pe data de 7, de unde a plecat mai departe catre Kiustenge si pe data de 8, ajungând în satul Mamai-chioi, a gasit turcii. Grupurile trimise au intrat în lupta cu ei, 9 oameni au fost ucisi pe loc, un bairaktar si 22 turci simpli au fost luati prizonieri. Acolo prizonierii ne-au anuntat ca la Mangalia se afla un ayan cu multi functionari si trupe si ca Poarta i-a încredintat conducerea întregului tinut, fortificarea Mangaliei si repopularea satelor pustiite. În plus, au mai spus ca în satul Hasi-Dolik-chioi (Hasiduluc/Cumpana) se afla trupe conduse de un bairaktar. Gen. Tucikov a trimis spre acel sat un grup de cazaci si 50 de vânatori (trupa), dându-le cu ei si câtiva nekrasovetzi (localnici lipoveni), dintre cei care anul trecut au trecut benevol la noi din partea turca. Acest grup a încercuit satul în zorii zilei de 9 si, dupa o puternica rezistenta a turcilor adapostiti în casele de piatra, au ucis pe câtiva, si au luat prizonieri un bairaktar si 45 turci simpli. Gen. Tucikov a venit si el cu detasamentul în sat si aflând ca în satul Tatlageac (23 August), aflat la 5 ore de Hasi-Dolik-chioi si la 2 ore de Mangalia, se aflau câteva familii de turci, l-a trimis acolo pe locot.col. Mihailov cu o unitate de tragatori, care în zorii zilei de 10, dupa o slaba rezistenta a inamicului, au ocupat satul, luând 20 de prizonieri.
Gen.maior Tucikov, aflând de la prizonieri ca toti locuitorii din împrejurimi au primit ordin sa se adune la Mangalia, i-a ordonat locot.col. Mihailov sa plece repede la Mangalia cu cazacii si cu nekrasovetzii, sa o împresoare cu posturi si cu un detasament puternic sa taie drumul spre Varna; iar dupa aceea a plecat acolo si el cu infanteria si artileria; însa, pâna sa ajunga la Tatlageak, a descoperit în partea dreapta doua mari transporturi plecate din Mangalia, alcatuite din peste 150 carute. Cazacii au taiat imediat calea unuia din transporturi, dar turcii, formând un careu din carute, au început sa traga. Atunci cazacii, descalecând si împrastiindu-se în zapada mare, au executat asupra lor un foc precis si au ucis 7 turci. Dar, ca sa rezolve mai repede treaba si sa ajunga la Mangalia, gen. Tucikov l-a trimis acolo pe col. graf Orfengo cu doua companii de grenadieri si 180 de vânatori, cu doua tunuri. Îndata ce turcii au vazut venind infanteria noastra, au început sa arunce armele si s-au predat. Aici au fost luati prizonieri 2 ayani si cca. 215 turci simpli, prada a fost 300 de pusti, plus pistoale si arme albe. Gen. Tucikov, trimitând prizonierii în spate, a continuat marsul spre Mangalia si pe data de 10, noaptea, în rapait de tobe, a împresurat orasul, propunând ayanului sa se predea, dar neprimind raspunsul dorit, a folosit artileria, în timp ce cazacii, ajunsi înainte, au descalecat si s-au raspândit în zapada, au continuat cu puternice tiruri de pusca, la care au raspuns si turcii. Dupa câteva salve de tun, ayanul si-a trimis un subordonat pentru discutii, dar gen. Tucikov, pentru ca ayanul sa vina chiar el si sa se predea, a continuat tragerile; dupa care, în scurt timp ayanul cu toti supusii lui au iesit din oras, au depus armele si s-au predat.
În acest fel, în noaptea de 10/11, gen.maior Tucicov, trimitând prizonierii la Izmail, a executat o cercetare spre Balcik, unde au luat multe vite si dând prada focului orasul Mangalia, a pornit cu detasamentul pe drum de înapoiere si mergând de la Kara-Harman în localitatea neocupata de nimeni Kiustenge, au dat foc magaziilor turcilor construite pe malul Marii Negre, si în cele din urma a ajuns cu bine la Izmail.
În întreaga expeditie au fost luati prizonieri 1 ayan, 9 age, 9 bairactari si 687 turci înarmati, dintre care pe drum au murit din cauza ranilor primite în lupte si din cauza frigului mare 2 bairactari si 67 turci simpli; în plus inamicul a pierdut si multi ucisi; pierderea noastra a constat doar din raniti : 7 cazaci, 2 vânatori, 9 cai ai cazacilor.
Îndraznesc sa supun atentiei Maj. Voastre lista celor care s-au evidentiat prin gândire, curaj si vitejie ...
General-of-infantry graf Golenischev-Kutuzov

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Officier memories from the Russo-Turkish War, 1806-1812

https://drive.google.com/open?id=1RdrGRpNqC...TTRg58DTKRqwDVh