Russo-Turkish War

[Petre]

From the book of Col. I.A. Petrov - War of Russia with Turkey and Polish confedereates, 1769-1774.

Stories of Giurgiu / Jurja / Giourgi

Report of general-anshef Olits, febr. 26, 1771
Printre prizonierii luati la Giurgiu s-a aflat si confederatrul polonez Onufri Kotlubinski. Acesta a spus ca la Giurgiu au fost aproape 100 de confederati, trimisi de Potocki pentru a întari garnizoana de la Giurgiu, aflata sub comanda pashei Rumeli-Valasi. Kotlubinski a mai spus ca nu mult înainte de atacarea Giurgiului, garnizoana se rasculase si ceruse plecarea pe malul drept al Dunarii. Pasha a fugit din cetate, dar a fost ajuns si decapitat. Dupa aceea mare parte a garnizoanei a parasit cetatea, când din lipsa de nave suficiente pentru trecerea Dunarii, din cauza învalmaselii, multi au cazut în apa si au pierit. Dar dupa câteva zile, mare parte din cei fugiti au fost readusi la Giurgiu, unde au venit si trupele lui Arnaut-pasa.
Totodata, Kotlubinski confirma stirile avute ca în tot anul 1770, Potocki a stat la Varna, de unde nu i s-a permis sa plece. Din spusele lui Kotlubinski, pe lânga Vizie se afla un rezident al lui Potocki, Kalinski de la Kiev, care a fost si martor al luptei de la Cahul. În noiembrie anul trecut Potocki a fost adus la Cervena Voda, lânga Rusciuk, pentru o legatura mai buna cu confederatii, prin Ungaria. Numarul confederatilor lui Potocki nu este mai mare de 500, iar situatia lor este foarte modesta. ... Ei au cam înteles ca ajutorul Frantei si Angliei nu vine si au dorit mult sa plece din Turcia, dar n-au reusit; turcii n-au încredere în ei si îi supravegheaza îndeaproape ...

Relating of Mehmed-pasha of taking the fortress of Giurgiu
Din dispozitia Prealuminatului, maretului, conducatorului, a toate stapânitorului Împarat (care este protectorul credinciosilor) augustul meu Suveran, am fost numit Serasker, cu ordin sa supun toate cetatile de la Dunare, aflate în Moldova si în alte provincii, cedate întâmplator Împaratesei de la Moscova. Cu ajutorul Celui-de-sus, am ajuns la Rusciuk, aflat la Dunare, în dreptul cetatii Giurgiului, în luna aceasta în dimineata de 21 sefer (25 mai).
Comandantul rus al cetatii Giurgiu, Iakov Ghenzel, ocupa aceasta cetate cu o garnizoana ruseasca. Când eu, trecându-mi oamenii pe ostrovul aflat în fata Giurgiului, ne pregateam pentru lupta, atunci rusii au deschis foc cu tunurilesi cu armele usoare, dar nefiind în stare sa se împotriveasca, au fugit în cetate. Dupa aceea noi am trecut în sloboda (sat liber, vecinatate) numita Isla-Bozî (Slobozia); atunci de la ei spre aceasta sloboda au venit trupe si aici a avut loc o lupta în câmp, joi. Dar rusii iar n-au putut rezista si s-au retras în cetate. Ocupând santurile si livezile, au continuat sa traga trei-patru ore, dar în cele din urma au fost nevoiti sa plec, noi atunci le-am ocupat santurile. Vazând asta, rusii au iesit din cetate si s-au pregatit sa ne atace, dar înfrânti si dispersati, au fugit în cetate. Toata aceasta zi si noapte, la fel vineri si sâmbata, n-au încetat salvele de tun asupra cetatii, executate zi si noapte, pâna duminica dimineata. Atunci noi, vazând slabirea lor si lantul de la pod rupt, am ajuns la concluzia ca nu mai pot rezista în niciun fel în cetate, am hotarât sa trecem la asalt, pentru a nu-i lasa sa-si revina si pentru a-i feri sa nu fie distrusi pâna la urma. De aceea, pe 26 sefer (30 mai), în seara de luni, le-am acceptat capitularea pentru iesirea din cetate, prin care trupele rusesti au iesit din cetate si conform vechii rânduieli a maretului Imperiu Otoman, au fost lasati sa plece la ei, fara ofense si jefuieli. Dar, pentru ca au acceptat sa capituleze, pentru a ajunge cu bine acasa, comandantului Ghenzel si celor aflati cu el li s-au dat scris ca trebuie sa fie lasati sa plece.

Note : Giurgiu a fost preluat de Serdengecti Agasi Ceadîrci-oglu, vestit si viteaz, fost voievod al (raialei) Giurgiului. Un sat de lâga Giurgiu a purtat apoi acest nume - Ceadîrci-oglu / Ceadîrjoglu / Ceatîrjoglu.

From the book of col. I.A. Petrov :
În seara de 7 iunie (1772), materialele ambasadorului au început sa traverseze de la Rusciuk la Giurgiu, unde au fost construite pentru aceasta doua debarcadere, la o bataie de tun de cetate. Aproape de aceste debarcadere au fost construite corturile pentru suita lui Osman-efendi si pentru el însusi.
La ora 10 dimineata, 8(19) iunie, împuternicitii turci si ambasadorii straini au plecat de la Rusciuk cu 11 galere.
În fata venea o galera cu oameni înarmati, dupa ea urma alta, împodobita cu steaguri multicolore. Pe ea se aflau împuternicitii Portii si ambasadorii Austriei si Prusiei. Muzica Seraskerului Rusciucului, care a cântat tot timpul drumului, se afla tot pe aceasta galera. Pe celelalte nave se afla suita.
Când flotila a plecat de la Rusciuk, din toate tunurile acestei cetati s-a executat o salva care s-a unit cu strigatele populatiei adunate pe mal.
Trecând pe lânga redutele rusilor si apropiindu-se de Giurgiu, flotila turceasca a salutat cu tunurile; la aceasta tunurile noastre au raspuns deasemenea cu un salut.
Osman-efendi cu suita, însotiti de ambasadorii straini, au coborât pe debarcaderul acoperit cu pânza verde si a fost întâmpinat de Comandantul de la Giurgiu, gen.maior Igelstrom, care, prin maiorul Hrapovitski, l-a salutat pe trimisul turc la venirea pe malul nostru.
Osman-efendi a raspuns cu multumiri pentru salut, a urcat pe calul frumos pregatit pentru el si a plecat spre cortul sau, asezat la 20 de pasi de debarcader.
Primind vizita gen.maior Igelstrom si a col. Peterson (rus), caruia i s-a încredintat însotirea trimisului pâna la Focsani, Osman-efendi a cerut sa-i fie luata garda de onoare de lânga cort, ceea ce s-a îndeplinit imediat.
Gen.maior Igelstrom a mers deasemenea în vizita si la ambasadorii straini, iar a doua zi a fost vizitat atât de ei, cât si de Osman-efendi.
Pe 10(21) iulie, toate persoanele aflate cu trimisul turc au plecat spre Focsani, unde au ajuns în data de 15(26). Aici a fost deasemenea o întâmpinare si ridicata o tabara pentru cazarea ambasadorului. Osman-efendi a cerut din nou sa-i fie luata garda de onoare.

This post has been edited by Petre on December 11, 2020 06:02 am

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Memories of a French diplomat at St. Petersburg Court, 1828-1831.
Voennîi Sbornik, Nr. 3, 1866
Am petrecut cinci ani pe lânga Împaratul Nikolai, din care sase luni în corturile militare, în Campania turceasca, anul 1828. Împreuna cu mine au participat la campanie ducele de-Mortemart - ambasadorul regelui Charles X, opt ofiteri francezi si multi alti reprezentanti militari ai aproape tuturor armatelor europene.
... Am ajuns la Izmail, punct de adunare pentru toti cei stabiliti sa urmeze Cartierul general al Împaratului. Aici l-am gasit pe ducele de-Mortemart, ambasadorul francez, venit direct de la Paris. Cumparând cai de calarie si de tractiune, am plecat spre tabara de la Hagi-kapitan, ocupata de trupele ruse.
La 40 verste de aici, la Satunovo (Satu nou), fusesera facute pregatirile pentru traversarea Dunarii; pentru trecerea peste mlastinile care umpleau malul fluviului, a fost construit un dig pe distanta de sase verste. Înaintea tuturor a traversat cu bine o brigada de vânatori pe lotcile zaporojenilor, care cu aceasta ocazie au furnizat un serviciu esential. Trecerea fluviului, lat de 300 stânjeni, sub ochii inamicului, era o treaba riscanta si dificila; zaporojenii, din agricultori si barcagii, s-au trensformat în pontonieri iscusiti; lotcile lor au transportat treptat, sub tirurile inamicului, cca. cinci mii de oameni; totodata au ajutat mult la instalarea podului plutitor, care a permis armatei ruse sa treaca pe malul inamicului; în sfârsit, cu lotcile lor, s-au alaturat flotilei ruse de canoniere.
Imediat ce a trecut Dunarea, Împaratul Nikolai a plecat mai departe, 80 verste, la locul stabilit pentru o stationare mai lunga.
Acea prima jumatate a campaniei, desi destul de monotona, ne-a lasat amintiri frumoase. În ambasada noastra de campanie domnea o cordialitate deplina. În fiecare seara ne asezam în apropiere de cortul Împaratului, si cel mai mult eram preocupati cum sa instalam rapid corturile noastre. Asta din ordinul ambasadorului nostru, care considera o chestiune de onoare sa fim printre primii gata sa venim lânga cortul Împaratului. ... Nikolai l-a îndragit repede pe ducele de Mortemart, care servise cândva pe lânga Napoleon, iar experienta lui si pregatirea militara faceau foarte interesante discutiile lui cu monarhul, si acesta cunoscator al treburilor razboiului.
La Rochejaquelein, la Ferrone si Fitz-James au fost trimisi la detasamentele de cavalerie care formau avangarda Armatei.
Dupa sase zile de mars, Armata rusa s-a oprit sa astepte venirea Cartierului general si a vestilor de la Braila ...
Tabara imperiala a fost instalata pe panta unui deal, care se întindea în linie dreapta de la nord la sud, la sud de Valul lui Traian, amintire seculara a prezentei romanilor în aceste locuri. Acest val de pamânt are aproape 60 verste lungime si este orientat de la est la vest ... Fortificatia de pamânt, desi deformate de trecerea veacurilor, este înca vizibila pe toata lungimea ei; se poate distinge linia verde a culmilor ei, care se pierde în zare, urmarind dealurile serpuitoare care întrerup câmpiile umede ale Dobrogei. În câteva locuri ale fortificatiilor ridicate de învingatorul lui Decebal în fata invaziilor dacilor si altor barbari, se pot observa deschideri pentru trecerea legiunilor romane. Înspre sud, în interiorul Valului, se mai pastreaza redutele patrate destinate pazei acestor porti.
Cortul imperial nu se deosebea la aspect de corturile generalilor. În apropierea lui se ridica un umbrar, care domina asupra acestui oras de pânza : aici era asezata zilnic masa la care erau invitati toti ofiterii straini si oamenii de la Statul Major al Împaratului. Sub aceste umbrare ne-am bucurat de o ospitalitate de înalta clasa.
Efectivul Cartierului general a luat repede dimensiuni excesive si jenante. Acceptând ambasadori straini si pe membrii corpului diplomatic aproape în totalitate, Împaratul a regretat probabil ca numarul invitatilor era prea mare. Nu era greu de prevazut ca dintre voluntari doar francezii si prusacii vor ramâne aliati sinceri ai monarhului, care îi primise asa de bine, iar printre ceilalti nu se vor gasi decât spectatori nebinevoitori si corespondenti de la gazete ostile politicii rusesti. Aceasta convingere l-a facut pe Împaratul Nikolai sa le declare reprezentantilor ambasadelor straine ca, deoarece multi dintre ofiterii care l-au rugat sa le permita sa-l însoteasca, doresc poate sa ia cu adevarat parte la actiuni de lupta, atunci le ofera locuri în cavaleria sau infanteria armatei sale. În acest sens Suveranul vorbise si cu ducele de-Mortemart, care ne-a transmis si noua aceste propuneri. Eu am gasit de cuvinta sa acceptam si i-am cerut ambasadorului sa-i raporteze Împaratului ca doresc sa merg cu Detasamentul independent.
( ... )
Condus de cazacii mei pe câmpiile triste ale acestei peninsule, renumita pentru climatul ei nesanatos, am ajuns la Dunare, la cetatea turceasca Hârsova, cucerita de doua saptamâni de trupele rusesti. Gen. Roth a ramas aici sase zile. Eu m-am folosit pentru a ridica planul acestui oras, ale carui împrejmuiri corecte au fost construite în sec. XVI, la fel ca mare parte din cetatile de aici, de inginerii genovezi. Am desenat doua exemplare pentru Comandantul Corpului 6 si am atasat o descriere destul de amanuntita a bombardamentului si cuceririi cetatii de catre gen. Cneaz Madatov, bazata pe relatarile temeinice ale martorilor la evenimente. Lucrarile mele au fost prezentate Împaratului, care a ordonat sa mi se aduca multumiri.
( ... )
Între timp a venit la Silistra unul dintre acei emigranti francezi, care, dupa ducele de-Richelieu, a ajuns în Armata rusa la cel mai înalt grad. Graf Langeron conducea atunci Valahia, si pentru ca Bucuresti se afla la doar 60 verste de Silistra, atunci ca un bun vecin, a venit pentru a-si coordona activitatile cu gen. Roth. Originar din Nivernais, fusese un vechi prieten al casei noastre, iar noi ne-am apropiat chiar dupa venirea mea în Rusia.
Graf Langeron avea o minte luminata si l-am revazut cu placere dupa întâlnirile noastre private de la Petreburg ... De pe înaltimea bateriei unde ne gaseam, a privit peisajul Silistrei ca pe o veche cunostinta : luptase aici în campania din 1810 ... I-am spus în gluma :
— N-ar trebui oare sa dau ordin sa tragem câteva salve de tun în cinstea Dvs. asupra turcilor ... dar cred ca ma scutiti de asta.
— Adevarat, — a raspuns generalul pe acelas ton, — nu doresc de loc sa omor oameni de bucuria vizitei mele, si n-am nicio nevoie sa pornesc o noua actiune. Apropo, sa va spun o întamplare, petrecuta pe locurile pe care le stapânim aici. Acum 18 ani, la fel ca acum, ma aflam la Silistra. Eram înca destul de tânar, nu puteam sa nu ma îndragostesc. În tabara mea a venit de la Bucuresti o femeie frumoasa, cu prietena ei. Celei care venise de fapt la mine, i-am oferit bratul pentru o plimbare, cam pe aici pe unde suntem acum. La vederea orasului turcesc si a calaretilor risipiti pe câmp, una dintre frumoase a strigat : «Ah, ce-as vrea sa vad o batalie, bunule general». Am început sa-i spun ca nu puteam sacrifica soldatii pentru ochii ei frumosi, dar ea a insistat macar pentru o mica lupta, o mica încaierare. Pâna la urma i-am spus : «Nu va pot îndeplini dorinta, dar daca doriti neaparat, atunci sa mergem spre liziera aceea; turcii probabil vor începe sa traga în noi, soldatii nostri vor replica, si veti vedea ceea ce doriti».
Am crezut ca tânara neascultatoare renunta, dar ea a profitat de oferta si a trebuit sa merg mai departe cu doamnele mele valahe si cu aghiotantul meu, care se pare era interesat de una din ele. S-a întâmplat ce prevazusem : turcii din liziera ne-au salutat cu focuri de arma si cu fraze turcesti, politicoase sau urâte, nu stiu. Tovarasei mele i s-au muiat picioarele. «Draga conte, ajunge ! Ajunge ! Sa ne întoarcem, sa ne întoarcem !» — a strigat speriata. Desigur ca ne-am întors, dar pe drum, într-un loc greu de trecut, aghiotantul meu, oferindu-i mâna prietenei sale care se împiedicase, s-a oprit o clipa si a fost ranit de un glonte la picior. Poti judeca ce suparat am fost pentru ca cedasem si pentru urmari, - a încheiat Langeron.
Stând cu noi câteva zile, graf Langeron a plecat apoi la Bucuresti. ...
baron Paul de-Bourgoing

I.I. Venelin. Note de calatorie
... Maretul Valul lui Train : lucrare care prin imensitatea ei, pare a nu fi a legiunilor romane, ci chiar a zeilor.
— De ce îl numesti Zmeevina (? – Serpeasca), - l-am întrebat pe surugiu, când am trecut peste Valul lui Traian, si când mi-a aratat : « Iata Zmeevina ! »
— Pai se numeste asa pe ruseste, iar asta pentru ca asupra lui a lucrat Satana, iar Satana se arata omului în chip de sarpe.
— Eu am retinut ca era Împaratul Romei.
— Sigur nu era pravoslavic, vedeti deci ca e acelas lucru.

This post has been edited by Petre on December 17, 2020 05:59 am

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

From the former Russian Consulate in Iasi.
(Materials on the history of relations with Turkey).
A.A. Ghirs. Russkaia starina, Nr.2, 1897

Dupa rezolvarea problemelor cu Crimeea, Ekaterina II a considerat ca poate fi trimis un consul în Principatele Dunarene si l-a desemnat pentru aceasta functie pe Serghei Lashkarev, care servise la Misiunea rusa de la Constantinopol.
Poarta a reactionat cu suspiciune de înteles ... Aceste tinuturi, locuite de o populatie de aceeasi credinta cu rusii, se învecinau cu teritoriile rusesti si beneficiau de câteva privilegii în problemele de conducere interna, asa ca un consul putea ocupa aici o pozitie exclusiva, mai ales ca alti consuli nu existau înca.
În ian. 1782 Lashkarev a ajuns la Bucuresti si pâna în 1787 (ruperea relatiilor), Consulul rus a locuit alternativ la Bucuresti si la Iasi. Doar dupa reluarea relatiilor în 1792, resedinta Consulatului rus a devenit Iasi.
* * *
Discutiile înca nu se încheiasera si deja Ekaterina II a semnat un ucaz prin care i se încredinta Consulului rezolvarea unei probleme foarte delicate, total în afara domeniului comercial, prezentat de diplomatii rusi în discutiile oficiale cu Poarta drept motiv de îngrijorare pentru reprezentantii puterii ruse în provinciile turcilor.

Ucaz pentru Consulul General din Valahia, Moldova si Basarabia, asesorul Colegiului de externe Lashkarev.
Se ataseaza acestui exemplar o petitie din partea Arhimandritului Damaschin, fost la manastirea Arges, pentru a se depune eforturi în favoarea lui, a tatalui si fratilor sai retinuti la Bucuresti, pentru eliberarea lor si pentru redobândirea averilor lor, confiscate si în diferite feluri pradate. Din respect pentru zelul lui deosebit în serviciul nostru, aratat pe timpul ultimului razboi, Noi, dorind sa-i acordam orice ajutor decent, va poruncim sa folositi toata stradania încât amintitii tata si frati ai sai sa fie eliberati si lasati liberi, cu înapoierea averilor ... ; dar nu va opriti în a le da ajutor, pentru a putea la dorinta lor sa se si mute în Rusia sau sa plece din Valahia în siguranta cel putin în posesiunile Maj. Sale (Sfântul) Împarat Roman (Iosif II), de unde sa poata trece în Rusia.
Îi puteti face unele sugestii Domnitorului Valahiei, prin vorbele Dvs sau printr-un om de încredere, ca aceste lucruri vor fi primite cu satisfactie la Curtea noastra, cu încântare si deosebita placere, ca si pâna acum, cu îngaduinta pentru lucrurile facute de el. Asemenea sugestii le puteti face si altora, care au putere în administratia locala, dar trebuie sa aveti toata prudenta, în primul rând pentru a ne respecta demnitatea si maretia Curtii noastre. În al doilea rând - pentru a face aceste lucruri fara sa va aduca necazuri, nici mult rau persoanelor pentru care trebuie sa interveniti, iar în al treilea rând - pentru a nu atrage asupra domnitorului sau altor coreligionari de-ai nostri binevoitori suspiciuni si lucruri rele din partea turcilor. Oricum, amintitul arhimandrit nu va rata sa va expuna în detaliu despre nevoile sale.
Ekaterina, 19 mai 1781.

Prea-Augusta Monarhina, Preamilostiva Împarateasa !
Având eu dintotdeauna dragoste fata de Rusia si fata de cei de aceeasi credinta, nu am avut un prilej mai favorabil sa i le exprim pe cât as fi dorit, pâna când nu a venit în Valahia în anul 1768 trimis de acolo maior-secund Nazarie Karazin, despre care Domnitorul de atunci Alexandru Ghica avea stire din Moldova ca amintitul Karazin este spion fara îndoiala si a întrebat motivul calatoriei sale, dar pentru ca a spus acelas lucru ca si mie la Iasi, ca el, suferind de o boala grea, a avut un vis în care a fost sfatuit sa mearga în Valahia la Manastirea Argesului, unde eu eram atunci arhimandrit, si sa se roage acolo la chipul fermecat al Maicii Domnului, pentru a primi vindecare de la necazul lui, Domnitorul, auzind toate astea, m-a chemat, eu fiind întâmplator atunci la Bucuresti, mi-a ordonat sa caut cât se poate sa aflu despre motivele calatoriei amintitului Karazin, care desi i-am spus asta, el mi-a spus aceleasi lucruri ca si domnitorului. Domnitorul însa n-a crezut, mi-a ordonat sa-l iau cu mine la manastire, dându-mi dinainte stirea ce fusese informat de la Iasi, pentru care mi-a ordonat sa fiu foarte prudent cu el si sa urmaresc treptat toate faptele lui si toate intentiile, sub amenintarea ca îmi pierd viata daca voi face vre-o omisiune fata de ce mi s-a poruncit. Eu, luându-l, l-am dus cu mine la manastire, iar el, dupa câtva timp de la sosire, a venit la mine în chilie si vazând la mine chipul Maicii Domnului, mi-a facut un juramânt ca îmi va destainui un secret, dar nu înainte sa ma oblig din partea mea sa-l pastrez, si când noi de ambele parti ne-am obligat prin juramânt, el mi-a destainuit ca Maj. Voastra Imperiala doreste sa declare razboi turcilor pentru eliberarea patriei mele, si odata cu aceasta declaratie a întrebat daca nu cunosc pe cineva dintre nobili, devotati Rusiei. I-am spus fara suparare ca toata Valahia are dorinta de a scapa de autoritatea musulmana si e gata sa slujeasca pe Maj. Voastra Imperiala si cu prima ocazie as putea sa-i destainui acest secret lui Pârvul Cantacuzino, pentru ca deja vorbisem cu el despre asta; însa, pentru ca nu avea nimic scris pentru a fi vazut, atunci m-am îndoit ca vre-un cuvânt al lui poate fi crezut si de aceea i-am dat sfatul meu ca pâna când i se da permisiunea sa se întoarca liber, sa fie pregatit sa fie retinut patru luni si cincisprezece zile. Dupa aceasta i-am raportat domnitorului ca eu pentru Karazin n-am folosit decât posturi si rugaciuni, la care mi s-a transmis instructiune sa îl las sa plece pe drum de întoarcere. Folosind aceasta ocazie, i-am dat instructiune ca trebuie sa aiba ceva de vazut, cu care a si revenit la mine în anul 1769, direct la manastire, în rasa monahala, si a adus cu el scrisoarea semnata de Maj. Voastra Imperiala, precum si un portret din partea Comandantului Sef de atunci al Armatei 1, Cneazul Golitzîn, pentru Pârvul Cantacuzino, iar pentru mine, din bunatatea Maj. Voastre o cruce drept rasplata, precum si un manifest în limba greaca, valaha si sârba, pe care l-am împrastiat în diferite locuri ale tinutului turcesc. Acelas amintit Karazin a vorbit despre toate rasplatele încurajatoare, despre rangul arhieresc acordat mie odata cu eliberarea patriei mele iubite de sub musulmani, bazându-se pe fapte neîndoielnice, necrutându-se pe sine, de la începutul pâna la sfârsitul razboiului. Drept marturie al acestui adevar, îndraznesc sa trimit Maj. Voastre Imperiale ce mi s-a dat din partea Comandantului Sef al Armatei Împeriale graf Piotr Aleksandrovici Rumiantzev si a gen.porucik von-Essen, precum si de la Grigorie, Mitropolitul Bucurestiului, dar si a luminatului Cneaz Grigori Aleksandrovici Potemkin, care cunosteau destule despre serviciile mele pentru Maj. Voastra Imperiala, deasemenea a Cneazului Nikolai Vasilievici Repnin si grafului Ivan Petrovici Saltîkov, dar si a tuturor celor care s-au aflat în Armata 1. La sfârsit, când s-a facut Pacea, si eu stiam precis ca turcii cunosc zelul meu în favoarea Rusiei, atunci nu puteam sa ma astept la altceva decât la insuportabile cazne si chiar moartea. De aceea m-am si prezentat la graful P.A. Rumiantev, aflat atunci la Guri-Bale si l-am rugat sa-mi dea un pasaport pentru libera trecere în teritoriul Maj. Voaste Imperiale, dar la rugamintea mea el a declarat ca prin puterea Tratatului de Pace încheiat, toti care vor sa treaca sunt liberi, si de aceea ma sfatuieste sa adun cât mai multi din cei aflati în pericol si sa plecam împreuna. Eu având mare nadejdie si mai ales în cei care au slujit cu credinta pe Maj. Voastra Împeriala, am invitat sa mearga cu mine aproape sapte mii, între care toate rudele mele, ceilalti mare parte erau straini; dar din pacate, era deja prea târziu si a venit iarna, iar mie mi-a fost imposibil sa plec la drum cu atâtia oameni, de aceea, sperând eu în pastrarea Tratatului de Pace, m-am oprit pentru a astepta primavara. Dar imediat ce Domnitorul (Al. Ipsilanti) a ajuns la Bucuresti, fara sa tina seama de puterea Tratatului, i-a luat de la mine pe acei oameni în luna ianuarie, iar pe 5 aprilie am fost si eu chemat la Bucuresti, pus sub stricta supraveghere, cum m-am aflat pâna la 15 iulie 1779, si precis n-as fi scapat niciodata de aceste chinuri daca, având mila de mine, câtiva boieri nu mi-ar fi dat niste bani ca sa pot fugi, dându-mi de stire atunci ca viata mea este în pericol, din dispozitiile precise ale Domnitorului, ca sa se razbune pe mine pentru ca am slujit cu credinta pe Maj. Voastra Imperiala si ca n-am fost de acord cu sfaturile lor rele. Eu îndata ce am fost pus sub paza, am fost nevoit sa platesc daunele pricinuite prin luarea Bucurestiului, iar cât si cui anume am platit, îndraznesc sa prezint Maj. Voastre Imperiale un înscris.
În trecerea Cneazului Nikolai Vasilievici Repnin prin Bucuresti, ca ambasador împuternicit la Tarigrad, l-am rugat sa raporteze pentru a fi eliberat de sub paza, pentru a mi se da un pasaport pentru Rusia, însa el mi-a raspuns ca nu poate aranja asta, dar m-a încurajat ca îl va ruga pentru mine pe Domnitor iar apoi, prin cneazul Mihail Kantacuzin, mi-a transmis sa fug în Rusia, lasând toata averea mea. Eu desigur n-as fi facut asta, ca sa fug din patria mea si deranjez pe Maj. Voastra Imperiala, daca cumva prin puterea Tratatului de Pace eram si noi liberi; dar vazându-ma fara nicio nadejdie de la asta si cu viata în pericol, am fost nevoit sa plec si sa fug în tinuturile Maj. Voastre Imperiale. Prin plecarea mea de la Bucuresti mi-au luat în locul meu sub paza parintele si trei frati cu averile lor, iar toate bunurile mele mobile si imobile le-au pradat, au recuperat banii de la datornicii mei de la care aveam facturi, la venirea mea în tinutul Cezarului, la linguseala dusmanului meu, am fost retinut sase luni la posturile de garda, pentru ca el a cautat sa-l determine pe gen. Preis de acolo sa ma predea ca sa fiu distrus, dar milostiva Providenta, prin rezidentul aflat la Viena, Cneaz Golitzîn, caruia i-am scris, m-a aparat. Prin venirea mea aici, la Peterburg, dupa cinci luni am ramas fara hrana zilnica, si în acelas timp ma tem ca dusmanii mei, vazându-ma fara nicio protectie, sa nu-i lase fara viata pe parintii si fratii mei, fara nicio vina, doar de dragul meu.
În aceasta situatie amarnica a mea, ma arunc la picioarele Maj. Voastre Imperiale, cu toata plecaciunea rog sa fie eliberati parintele meu, ieromonahul Mihail si fratii ieromonahi Arsenie si Vasile si monahul Grigorie, care sufera fara vina, cu averile lor si a mea, ca sa treca supusi ai Maj. Voastre Imperiale si sa fiti marinimoasa sa nu ma lasati fara o rasplata prin Înalt ordin.
Robul preaplecat al Maj. Voastre Imperiale si credinciosul fervent, arhimandrit Damaschin. 13 nov. 1780.

This post has been edited by Petre on December 25, 2020 06:15 am

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

From the former Russian Consulate in Jassy.
(Materials on the history of relations with Turkey).
- Part two -

https://drive.google.com/file/d/14t3USOAozu...iew?usp=sharing

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Notes of general A.A. Prozorovski, 1769-1776 (fragments)

https://drive.google.com/file/d/1HPHfg67kh0...iew?usp=sharing

[Petre]

Source : Internet

Nicolae Iorga - Despre Cantacuzini, 1902

https://drive.google.com/file/d/1PyOJa6YrcQ...iew?usp=sharing

[Petre]

Nicolae Iorga - Despre Cantacuzini, 1902

Cele ce s-ar cuveni a mai scrie pentru acesti trei frati: Pîrvu, Mihai si Raducan, fiii lui Matei Cantacuzino, ... pe amanuntul corespondentiile Pîrvului cu archistrateghii armiei, cu scrisorile lui la Ministrii Rosiei, si însusi la Împarateasa, asemenea lucrarea deputatilor la Petreburg, urmarea boierilor la congresul de la Focsani, si a Divanului, în toata vremea ce Rusii au stapînit Valahia, ... pentru toate acele întîmplarl sînt trei condici scrise pe limba rumîneasca de Mihai Cantacuzino ...

Extrase din Condica întaiu a lui Mihai Banul.
- Traducere din greceste(!) -
1. Epistola a Împaratesei Ecaterina catre Spatarul Pîrvu Cantacuzino.
2. Raspunsul Spatarului Pîrvu la scrisoarea de mai înnainte.
3. Catre Printzul Galitzin, maresalul ostirii împaratesti.
4. Aratare (Informare ?).
5. Raspunsul Printzului Galitzin la cele de mai sus.
6. Alta scrisoare a Printzului catre acelas.
7. Raspunsul Banului Pîrvu Cantacuzino catre Printzul, si Pitac.
8. Aratare.
9. Scrisoarea Înaltimii Sale Feldmaresalul Petru A. Romantzov catre Banul Pîrvu.
10. Scrisoarea Archiereilor catre Augusta Împarateasa.
11. Scrisori ale gheneralului rusesc de Stofel catre Banul Pîrvu Cantacuzino.
12. Scrisoarea aceluiasi catre Banul Pîrvu Cantacuzino.
13. Alta scrisoare a aceluia catre acela.
14. Scrisoarea Banului Pîrvu Cantacuzino catre Feldmaresalul.
15. Corespondenta diplomatica intre boierii din Tzara-Romîneasca cu guvernele austriac si rusesc intre anii 1770-1790. (cînd s-au dus deputatii din partea tzerii la Petreburg : Mitropolitul, archimandritul de atunci Chesarie, cel de atunci Vistier Mihail Cantacuzino, Logofatul N. Brîncoveanu, au gasit pe Feldmaresalul la Laticev si le-au facut urmatoarele întrebari ... )
16. Întrebarile ce a facut Contele Panin deputatilor si raspunsurile acestora.
17. Cererea ce au dat deputatii tzerii Contelui Panin.
18. Ce raspunsuri am dat noi la întrebarile ce ni-a facut Contele Panin despre starea tzinuturilor.
19. Rugaciunea îndreptata Contelui Panin, ca sa faca manifestul, precum mai jos se vede.
20. Raspunsurile ce am dat noi în scris Cneazului Vezemski, Ober-procuror, la întrebarile ce ni le-a facut, precum mai jos se vede:
22. Catre elciul Austriei.
23. A doua rugaciune catre acelasi elciu al Austriei.
24. Catre elciul Prusiei.
25. Alta cerere data numai Escelentii Sale Contelui Orlof. Actele ce s-au dat contelui Orlof la Congresul din Focsani, în 30 August 1772 ...
26. Firmanele care întariau privileghiurile Tzerii.
27. Stricaciunea privileghiilor si ruinarea Tzerii-Romînesti.
28. Despre zahereaua de toamna si de primavara.
29. Cartea ce s-a dat Escelentei Sale Porucinic-gheneralul Obrescov, Ministrul Rosiei, la congresul facut în Bucuresti, 1773, Ianuarie 15.
30. O deosebita propunere catre Domnul Obrescof.
31. Scrisorile ce s-au trimis Împaratesei, Contelui Panin si Maresalului Conte Romantzof. Martie 30, 1774.
32. Scrisoarea ce s-a trimis Escelentii Sale Contelui Panin.
33. Catre Escelenta Sa Feldmaresalul.
34. Catre Escelenta Sa Feldmarsalul, pentru voia de-a se trimite din tzara deputatie la Peterburg. 1774, Maiu.
35. Raspunsul Feldmarsalului, prin care se da voie a se trimite deputatia la Peterburg.
36. Cartea ce s-a scris Împaratesei, cu ducerea Banului Cantacuzino.
37. Cartile rugatoare pentru tzara catre Escelenta Lor Feldmaresalul Romantzof, catre Obrescof si Panin, când s-a raspândit faima biruintelor si ca turcii cereau pace.
38. Prea-înnaltate Feldmaresale, ...
39. Catre Gheneralul Obrescof.
40. Catre Contele Panin.
41. Catre Gheneralul Potemchin.
42. Catre Printzipele Orlof.
48. Catre contele Cernisef.
44. O alta propunere catre Contele Romantzof.
46. Catre Împarateasa.
46. Câtre Mostenitorul.
47. Anaforaua Mitropolitului tzerii si a celorlalti boieri pentru privileghii catre Contele Romantzof dupa încheierea pacii; 1774, iulie 22.
48. Alte trei ponturi adaogite în Anaforalele catre Maria Sa Împarateasca si catre Contele Panin, date prin Printzul Potemchin.

[Petre]

Nicolae Iorga - Despre Cantacuzini, 1902

Excerpts from the first Registry of Mihai Banul - Here :

https://drive.google.com/file/d/1624zYE8k9G...iew?usp=sharing

And the whole book - Here :

https://archive.org/details/desprecantacuzi00cantgoog

[Petre]

Report of graf Rumiantzev to Empress Catherine II

1774, feb. 5
Village of Cornesti (Jassi)
( ... )
Raportez aici despre o rugaminte prea-plecata catre Maj. Voastra Imperiala, înmânata mie de soborul bisericesc si de mirenii din Principatul Moldova. A crescut în ei durerea si deznadejdia la stirea care a fost publicata în toate limbile în gazetele din anul trecut despre întelegerile facute la ultimul congres, privind reîntoarcerea acestor principate la Poarta.* Pe cât se va putea, eu nu voi înceta sa-i conving si sa-i asigur ca Maj. Voastra Imperiala, acordându-le protectia de pâna acum cu puterea armelor, le va ocroti la fel si pe viitor soarta prin legile care le consfintesc bunastarea.
Cu toate acestea, prea-milostiva Suverana, sa îngaduie însasi Maj. Sa Imperiala ca tot comportamentul meu fata de populatia locala, cu trupele principale printre acestia, cu cea mai mare bunatate si condescendenta, având în vedere si nevoile armatei, sa le alunge putin temerile, sa le întareasca putin sperantele de mai bine, pentru ca asa cum dintre ei sunt binevoitori si de partea noastra, nu se poate sa nu fie si din aceia care au plecat urechea si sufletul la acele influente pe care dusmanul, sub forma de amenintari dure sau prin promisiuni magulitoare le împrastie si le sunt transmise prin unii semeni si confrati de la începutul razboiului, si care au sporit nedorit numarul celor ramasi în Transilvania.
Graf Piotr Rumiantzov

* Nota : La Congresul de Pace de la Bucuresti împuternicitul rus Obreskov a declarat oficial pentru prima data despre propunerile rusesti referitoare la Moldova si Valahia, conform carora aceste principate se înapoiau Turciei, cu conditia revenirii lor la vechile autonomii, pe care Turcia le desfiintase complet la începutul sec. XVIII. Vestea revenirii principatelor la Turcia s-a raspândit în rândurile populatiilor acestor principate, complicând situatia trupelor rusesti de acolo.

[Petre]

Catherine II the Great.
The second Russo-Turkish War.
Excerpts from the War Diary, The Army of Ukraina (P.A. Rumiantzev)

https://drive.google.com/file/d/1RRPgHD-4yx...iew?usp=sharing

[Petre]

Catherine II the Great.
The second Russo-Turkish War.

The answer of P.A. Rumiantzev for Leon, Metropolite of Moldavia
26 jan. 1788
Sosit cu scrisoarea din partea Dvs, Egumenul Antioh a mai fost putin retinut pentru a raspunde prea-sfintiei voastre exact dupa înalta vointa si gândire a Maj. Sale Imperiale, iar acum dupa ce le-am primit, spre marea mea satisfactie, pot încredinta solemn pe sfintia voastra ca Maj. Sa Imperiala, protejând mereu Moldova, a binevoit în aceste circumstante sa-mi transmita cu mare generozitate ca pot recurge la tot ce depinde de mine pentru binele vostru si pentru eliberarea de sub jugul islamic. Si eu trebuie sa ma astept la sentimentele de bucurie si recunostinta pe care aceasta înstiintare le va aduce Prea-sfintiei voastre si celorlalte cinstite fete bisericesti, rangurilor civile si în general oamenilor simpli ai acestui pamânt si la toata acea disponibilitate spre cooperare si sprijin în actiunile mele, pe care o astept din partea voastra, dupa cum binecunoscuti sunteti pentru bunatatea si harnicia voastra si pentru zelul unanim fata de dreapta credinta.

Graf P.A. Rumiantzev to Cneaz G.A. Potemkin
3 sept. 1788.
Luminate si prea-bunule Cneaz conducator !
Dupa informatiile trimise de mine la 27 august, aici nu s-a mai perecut nimic deosebit. Printul Coburg l-a oprit pe dl. Spleny cu tabara la Iasi, Hanul a trecut Prutul cu toate trupele sale si se mentine în drept la Riabaia-Moghila, pashalele de la Hotin au trimis raspuns generalilor nostri ca orasul se va preda dupa Bairam, însa este vestea capturarii unui curier trimis de la Bucuresti, de la Mavrogheni pentru Manuil-Voda, si daca acolo nu sunt lucruri inventate, ele sunt foarte importante si ma grabesc taicutzule, sa vi le transmit în copie.

Secret note to Order from 11 oct. 1788 to Mr. locot.col. Yatzunski (Mil. Comander in Jassy).
Numele celor care par a fi de neîncredere si a caror activitate trebuie special urmarita si de vazut ce gândesc :
Saul(?) Dumitrachi, banuit loial lui Manuil Voda.
Vistiar Iordachi Bals, clar nebinevoitor fata de noi.
Vornic Iordachi Ghica si Vornic Costache Ghica, în relatii cu Saul, caruia îi dau stiri pentru a fi trimise lui Manuil Voda.
Vistiar Lascarachi Ruset, care si pe toata durata fostului razboi a plecat din tara.

Report of P.A. Rumiantzev to Catherine II
Jassy, 16 martie 1789.
Manuil Voda, ce în disperare pentru viata sa a gasit în cele din urma o cale sa scape de la turci si sa caute protectie puternica sub Maj. Voasta Imperiala, a ajuns ieri la Iasi. Aici va fi gazduit pe cheltuiala trezoreriei imperiale si îndata ce vremea va permite, va fi trimis la Kiev si acolo va astepta înaltele dispozitii ale M.V. Imperiale. Despre câteva informatii pe care mi le-a dat, atât despre fuga sa cât si despre situatie, urmeaza aici în raportul meu prea-supus.
Graf P.A. Rumiantzev

This post has been edited by Petre on March 11, 2021 06:51 am

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Major von Raan's personal Diary, 1788-89 ...

https://drive.google.com/file/d/196YXUfMLhV...iew?usp=sharing

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

The Peace Congres, 1812
Political News from Vestnik Evropî (The Bulletin of Europe)

La Rushciuk, dupa cum se scrie la Bucuresti pe 6 dec. (1811), a fost primita de la Constantinopol stirea ca Sultana a rezolvat cu bine problema cu sarcina. Salva de tun executata cu acest prilej din cetate, a provocat o mare neliniste în Congresul de la Giurgiu. Deoarece din cauza cetii dese de nu s-a putut vedea atunci ce se petrece pe malul drept al Dunarii, acea salva putea bine sa fie în cinstea unei batalii. Pâna la urma comisarii turci au fost înstiintati despre motivul acestei manifestari de bucurie.
Se crede ca Congresul va fi mutat la Bucuresti, deoarece la Giurgiu, datorita pozitiei proaste, este foarte nesanatos de trait.

Bucuresti, 24 dec. (1811)
Au sosit aici si împuternicitii turcilor. Pe data de 22 i-au facut o prima vizita Comandantului Sef, graf Golenishcev-Kutuzov. Dl. Italinski le va oferi în scurta vreme o masa bogata.
Ziua de nastere a M.S. Imperiale este sarbatorita în mod festiv. Pe timpul cântarii Lauda Tie Doamne s-a executat o salva din 101 tunuri. Moruzi i-a facut o vizita ceremoniala Comandantului Sef, cu urari de sanatate din partea ministrilor turci. Graful a dat o masa mare. Deseara va fi bal, la care vin si împuternicitii Portii otomane.

Viena, 21 dec. (1811).
Dupa ultimele scrisori din Valahia, Marele Vizir sta înca la Rushciuk, dar din cauza garnizoanei numeroase, are mari dificultati. Numarul de trupe adunate în aceasta cetate ajunge, dupa cum se spune, pâna la 25,000 oameni.
Comandantul Sef al Armatei rusesti, general-de-infanterie graf Kutuzov a dispus instalarea a doua poduri, unul mai sus si unul mai jos de Slobozia.

De la Viena, 21 dec. (1811)
Negustorii greci de aici au primit o scrisoare de la Constantinopol, scrisa nu foarte demult. Rapoartele Marelui Vizir despre ultimele evenimente militare de la Dunare au produs mare impresie locuitorilor acelei capitale. Imediat s-a întrunit Divanul, unde au fost numeroase discutii. A fost învinuit Marele Vizir pentru nechibzuinta care l-a adus în atât de nefavorabia situatie. I se atribuie lui toate nenorocirile armatei.

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Two letters from the Eastern War era, 1853-1856.
Text aparut în publicatia Russkaya starina, No.8. 1896

( ... ) Scrisoarea cancelarului rus n-a avut urmarile dorite, iar pe 21 iunie primele coloane ale trupelor rusesti au trecut Prutul.
Prin intrarea trupelor în Principate, s-a pus imediat problema lamuririi conducerii acestora. Într-o proclamatie adresata locuitorilor s-a anuntat ca «noi nu avem intentia de a cauta cuceriri, nici sa schimbam legile pamântesti dupa care se guverneaza Principatele si nici situatia lor politica, consfintita prin tratate solemne». Însa deja mai devreme, Consulul nostru general la Bucuresti, Halcinski, a primit sarcina sa le declare domniitorilor Moldovei si Valahiei, Ghica si Stirbei, ca dupa intrarea trupelor ruse, ei trebuie sa înceteze orice relatie cu guvernarea otomana, precum si tributul datorat Portii, care trebuia sa treaca pe durata ocupatiei la dispozitia guvernului imperial.
Domnitorii n-au putut sa nu se supuna acestei dispozitii; la rândul sau Poarta, înstiintata de acestia, s-a grabit sa le declare principilor Ghica si Stirbei ca ei trebuie sa refuze sa execute asta si sa paraseasca neîntârziat principatele, sub amenintarea cu acele masuri contra lor, pe care Sublima Poarta le gaseste necesar a fi luate pentru protejarea propriilor interese.
Protestele Portii au fost zadarnice; era greu sa de împotrivesti dispozitiilor emise de noua autoritate – Comandantul armatei de ocupatie. Situatia domnitorilor a devenit foarte dificila. Din informatiile primite de ei de la Constantinopol, s-au putut convinge ca Anglia si Franta sustineau cererile formulate de Poarta.
Prinsi între doua focuri, acestia dupa cum se vede nu s-au decis sa actioneze categoric într-un fel sau altul. Circumstantele acestea au servit drept motiv guvernului rus, când au disparut ultimele îndoieli ca razboiul este inevitabil, sa puna problema direct, iar Comandantului Corpului de ocupatie, cneaz Gorceakov, i s-a cerut sa aiba explicatii confidentiale cu domnitorii (dar nu mai devreme de declararea razboiului) si sa-i întrebe daca n-ar dori, în mod sincer, sa ramâna pe functii în situatia de exceptie creeata, pentru a-si îndeplini obligatiile, de buna credinta si cu sinceritate în relatia cu Rusia.
Fiind foarte aproape începerea actiunilor militare, domnitorii au declarat ca nu gasesc posibil sa mai ramâna în Principate, dupa care la scurta vreme (oct. 1853) au plecat de acolo, mai întâi Stirbei de la Bucuresti, dupa care si Ghica de la Iasi.
Scrisorile lui Noguès redate aici se refera la epoca tulbure pentru domnitori care a urmat dupa ocuparea Principatelor. Ele sunt adresate unui apropiat si ruda a Principelui Ghica, logofatul Mavrogheni. Noguès era redactor principal la cotidianul de limba franceza aparut la Tarigrad «Journal de Constantinople», ... Desi scrisoare lui catre Mavrogheni, dupa forma pare una de corespondenta privata, trebuie de remarcat ca Noguès multe le-a scris la indicatiile diplomatilor straini, interesati ca domnitorii sa îndeplineasca cerinta Portii si sa paraseasca Principatele si i-au încredintat lui sa le transmita sfaturi, care nu era bine sa fie spuse prin gura unor reprezentanti oficiali.
De aceea, scrisorile lui Noguès, desi cu caracter privat, au fara îndoiala valoare documentara.
A. Ghirs.
I.
Constantinopol 12 iulie 1853.
Joia trecuta Poarta a primit printr-un curier rapid vestea trecerii rusilor peste Prut, si la Marele Vizir s-a reunit imediat un consiliu cu ministrii, pentru a se discuta despre ce e de facut. În consiliu, doua partide ...
În aceste zile Omer-pasa a scris de la Sumla ca nu-si mai poate retine mult trupele, care doresc sa treaca Dunarea. Nu e un temei sa fie grabita începerea actiunilor militare, ei nefiind pe deplin pregatiti pentru lupta.
... M-am vazut cu Canning si cu de-Lacour; ei sunt de aceeasi parere, ca intarea rusilor în Principate a anulat Conventia de la Balta-Liman si toate asemenea tratate ale Turciei cu Rusia; ... Franta si Anglia n-au facut încercari serioase de a împiedica ocupatia. Aceasta actiune militara trebuia sa existe, pentru a spori vinovatia Rusiei si a pregati un Congres european ...
... dupa toate câte vi le-am spus, poate ca ar fi frumos daca Principele Ghica mi-ar trimite neîntârziat observatiile sale despre modificarile care trebuie aduse la Regulament, ca eu sa le pot sustine.
Dar, - si asta mi-a spus-o de-Lacour – nici sa nu se gândeasca un minut la independenta Principatelor sau transformarea lor în regate. Daca ideea asta va fi doar exprimata, ea va întâmpina o uriasa împotrivire, si îl va afecta pe cel care a exprimat-o. El (de-Lacour) e de aceeasi parere, ca Principii nu pot si nu trebuie sa fie loiali nimanui altcuiva decât Sublimei Porti, iar adresându-se Austriei si Rusiei cu aceleasi exprimari cu care asigura de loialitate Divanul imperial, îsi supun riscului propriile interese. Si asta tot asa, foarte confidential.
În aceste probleme întreaga Europa este evident de partea Turciei si contra Rusiei. Asa ca nu trebuie vorbit, scris sau facut nimic care poate da motiv de presupus loialitate fati de altcineva, si nu fata de Turcia. Acest aspect are în clipa de fata o importanta decisiva. Treburile Rusiei sunt foarte proaste si nu trebuie dat motiv de a gândi la o alaturare de ea, chiar si încet-încet. Fara îndoiala ca domnitorii vor fi facuti pe viata iar principii actuali, daca cumva vor tine cont de remarcile d-lui de-Lacour, au toate sansele sa ramâna pe functii, când se va trece la hotarârea finala a soartei Principatelor, ceea ce nu mai e mult de asteptat. Daca remarcile lui de-Lacour se refereau la unul sau altul dintre principi, n-am cum sa aflu.
O stire de încredere este ca Austria misca trupe pe directia Principatelor; este o demonstratie contra Rusiei. ...
Un protest contra ocuparii Principatelor apare curând. ...
II.
Constantinopol, 2 aug. 1853.
N-am primit nimic cu vaporul de la Galati, venit acum trei zile ... Scrisoarea mea din 26 iulie era foarte importanta si se referea la rechemarea Principilor, si revin la acest subiect pentru a va spune din nou convingerea mea sincera : daca ei vor da ascultare, indiferent ce se întâmpla, ramân sigur pe functiile lor când treburile se vor aseza, deoarece dispozitia privind rechemarea lor a fost data în acord cu cei patru reprezentanti ai Marilor Puteri; aceasta se confirma partial prin faptul ca si consulii Frantei si Austriei au fost rechemati, iar daca acest lucru nu s-a facut în cazul consulilor Austriei si Prusiei, este doar din cauza pozitiei acestor puteri, mai curtenitoare fata de Rusia. Daca nu vor da ascultare, eu sunt convins ... ca vor fi înlocuiti imediat, daca nu se va putea stabili ca au fost împiedicati cu forta de catre rusi .... Numai o situatie stabilita ca fiind forta-majora le poate servi drept scuza, iar în acest caz vor fi priviti ca prizonieri de razboi.
Intrigile deja au început : prietenii lui Constantin Cantacuzino actioneaza contre Principelui Stirbei, iar amicii lui Lascar Cantacuzino, contra Principelui Ghica. Revocarea rechemarilor ar pune stavila actiunilor tuturor acestor intriganti : aceasta este parerea reprezentantilor Puterilor, care pot acum cu succes sa actioneze în folosul pastrarii pe functii a ambilor principi.
Eu am început deja o campanie contra acestor intrigi si sper sa reusim, doar daca si principii ne ajuta prin faptele lor; în caz contrar, nu-i mai scapa nimeni, nici macar sprijinul rusilor.
... Unii dintre ambasadori sunt de aceeasi parere, ca ultimul proiect de Nota a Portii, despre care v-am vorbit ... , va fi acceptat de Rusia. În aceasta se spune ca dupa primirea ei Principatele vor fi evacuate fara întârziere, iar ambasadorul turc a plecat la Peterburg, pentru a realiza un acord definitiv. Copia a fost comunicata reprezentantilor Marilor Puteri ...
O veste mare : sâmbata trecuta au venit trei curieri din Serbia ... : Consulul Austriei la Belgrad i-a cerut Principelui Aleksandru sa dispuna ca trupele austriece sa-i ocupe principatul, având în vedere ca Moldo-Valahia este deja ocupata de rusi ... masura ar preveni orice revolte ... Principele a refuzat ...
Consulul rus de la Adrianopol a coborât steagul; presupun ca dupa el curând vor face asta toti consulii rusi din Turcia.

This post has been edited by Petre on March 24, 2021 10:48 am

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

A.P. Bolotov.
Letters from across the Danube, from 1829.
Drevniaia i novaia Rosiia, No.9, 1877.

Tabara de lânga Cernavoda, 25 aprilie 1829.
Iata-ma si în Bulgaria ! Uite ca în sfârsit am ajuns în tabara, printre trupele rusesti; ceas de ceas rasuna în diferite locuri orchestre de muzica bisericeasca si cântecele vesele. Ce viata e în toate, ce spirit vesel ! ... suntem sub comanda gen. Krasovski. Ce mai om ! ... Eu l-am cunoscut putin, dar pot spune ca el nu era un sef, ci un parinte pentru subordonati.
Când v-am scris de la Focsani, eram pe la mijlocul drumului. Am plecat toti ca unul. Prima mea zi de drum a fost neplacuta, pentru ca a trebuit sa-l las la Focsani pe Egor cu bagajul, iar eu cu un mic geamantan în sa, calare pe un cal cazacesc, cumparat de la un ofiter, am plecat la Tecuci ... La Tecuci am stat doua zile ... aici am aflat ca Divizia 9 merge direct spre Hârsova, pentru a se alatura trupelor gen. Krasovski. Am plecat în sâmbata din Saptamâna Sfânta si ne-am oprit sa înnoptam într-un frumos sat valah, înconjurat de livezi, pline de verdeata luminoasa si flori colorate. De Sfânta Sarbatoare, felicitându-i pe coloneii nostri ... dupa un dejun consistent, am plecat la drum si am ajuns la Fundeni, pe malul Siretului. De aici pâna la Dunare, locul absolut plat, niciun copac, nici macar un boschet, stepa goala. Netinând seama de un asa loc plictisitor, drumul a fost foarte placut ... vremea a trecut mai repede iar marsul s-a transformat într-o plimbare vesela. A existat totusi un drum foarte neplacut, asta în Saptamâna Sfânta. De dimineata pâna noaptea târziu a cazut ploaie mare, iar marsul a fost de 30 de verste. Eram uzi cu totii, adaposturile au fost proaste, dar si acolo ne-am bucurat, dupa 6 ore de mars; sâmbata am avut odihna. Dimineata m-am dus dupa ordine pâna la Cartierul general, în satul Piua-Petrii, la 3 verste de locul nostru de înoptat, satul Brailita. Pe 21 aprilie ne-am pus iar în mars si la ora 10 am ajuns la Dunarea cea lata. Am traversat pe bacuri. ... la apusul Soarelui am ajuns în tabara Div.8. Niciodata nu mi s-a parut drumul asa de placut ca atunci. Vremea minunata de seara, Dunarea majestuoasa, apusul de Soare, care cu razele lui poleia stâncile rosiatice aflate la 3 verste de fluviu, si la sfârsit, la apropierea de tabara, muzica ce rasuna, cântecelele, veselia trupelor noastre, toate m-au facut sa amutesc. ... Am mers la Statul major, în tabara lui Krasovski de la 4 verste de Cernavoda. ... am fost bucuros sa ma vad cu locot.col. Galiamin (care îndeplinea functia de Sef de stat-major). ...
Ieri au ajuns la noi Comandantul Sef (gen. Diebitsch) cu baronul Toll. I-am întâmpinat cu parada. Au fost foarte multumiti de dispozitiile date de gen. Krasovski. Si într-adevar trebuiau sa fie multumiti de trupele de aici. Mâine va ajunge aici si Cartierul general.
Toata ziua am fost ocupat pentru ca mâine plec cu un detasament de cazaci comandat de Galiamin; mergem sa acoperim Flotila dunareana de pe mal si ne îndreptam spre Silistra. Peste câteva zile venim înapoi. Eu trebuie sa desenez diferire trasee, planuri si altele. ...

Tabara de lânga Silistra, 11 mai 1829.
Acum nu-l mai recunoasteti pe Aleksei al vostru, bronzat ca un indian. Sa stai în arsita, sa stai în ploaie câteva ceasuri, sa dormi sub cerul liber pe manta, cu saua pe post de perna, în loc de o masa buna sa te multumesti cu pesmeti si apa, lucrurile esentiale nu mai conteaza pentru el; privindul, ati putea crede ca din copilarie n-a cunoscut alt mod de viata. ... Asa este.
... Pe 26 aprilie am mers cu Galiamin la Reg. 5 de cazaci, si am plecat cu 100 oameni în mars pe malul Dunarii, ... la apusul Soarelui ne-am oprit sa înoptam. ... Pe 28 aprile am mers putin, dupa care am înnoptat în satucul Kara-Arman (Kuru-Orman/Razoarele), foarte curat. Pe 29 aprilie am ajuns la asa numitul Podul de Piatra(?), aflat la gura ultimului liman al fluviului, la 12 verste de Silistra. La semnalul dat de noi, contraamiralul Patanioti, care comanda Flotila dunareana, ne-a trimisa o salupa; am luat masa la el si ne-am luat ramas-bun, pentru ca escadra lui era deja în siguranta fata de un atac prin surprindere, intrând pe un brat al Dunarii si adapostindu-se dupa ostroave contra salvelor de tun de pe mal; în continuarea marsului, turcii din prostie s-au închis în cetate, parasind malurile Dunarii, foarte abrupte, în loc sa fi instalat niste baterii si putând sa le produca importante avarii.
În general se poate spune ca daca nu esti aici, nu poti judeca bine despre prostia acestor oameni. La ei nu vezi nici gândire militara, nici pricepere în folosirea locurilor. ... Ne-am întors la Kara-Arman si a doua zi am plecat spre Cernavoda, dar n-am reusit sa ajungem ziua si am înnoptat la 20 verste distanta. Acolo am aflat de la un curier ca întreg Corpul se pune în mars si ca Seful avangardei este gen. Otroscenko, Sef de stat-major este Galiamin, iar eu atasat pe lânga el. ...
Acum trebuie sa va spun desprea a doua mea misiune, cu avangarda : pe 1 mai ne-am alaturat acesteia ... Otroscenko m-a îndragit din primul ceas, mi-a propus sa stau în cortul lui; la el beam mereu ceaiul, luam masa ..., parca nici nu era vreme de razboi.
Seara am înnoptat nu departe de s. Cuzgun (Ion Corvin), cel mai fermecator sat; aici se aflau o geamie ruinata, palatul lui Pehlivan-oglu, vestit razboinic turc cazut prizonier la noi în anul 1810, turle, fântâni minunate si altele. Galiamin n-a putut sa reziste si a desenat o vedere într-un caiet si i-a iesit un peisaj minunat.
A doua zi am înnoptat în bivuac, la 2 verste de Kozludji (Coslugea). Pe 3 mai dimineata ni s-a alaturat Brigada 1 ulani din Div.4, comandata de gen.maior Knabel, care fiind cel mai batrân, a preluat comanda ... Seara am ajuns în s. Gârlitza, aflat la 25 verste de Silistra. ... Eu am avut de lucru; de la 4 dimineata pâna la 3 dupa-amiaza nu m-am dat jos de pe cal. Aveam sarcina sa gasesc drumuri avantajoase pentru întreg Corpul si o trecere prin cel mai dificil defileu. Un drum trecea peste un pod, distrus de revarsarea apei, altul mergea ocolind si se despartea pe mai multe treceri peste vai abrupte. Am fost foarte fericit sa gasesc unul prin padure, care dupa doua ore de mers devenea foarte bun. Am revenit la Gârlitza si am calauzit întreaga avangarda ...
Ce sa va spun despre Silistra. Dupa amplasare, sta cel mai prost din toate cetatile. ... Abia ieri a fost terminat podul nu departe de Calarasi. Azi a început sa treaca Corpul 2, sub comanda remarcabilului graf P.P. Pahlen, iubit de toti, iar mâine ajunge si artileria de asediu; ...

Tabara de lânga Sumla, 1 iunie 1829.
( ... )
De trei zile locuiesc într-un cort turcesc, de forma rotunda si cu stâlpi; îi multumim mult Vizirului ca ne-a daruit tabara lui, ... de doua zile ploua si din mila lui traim acum linistiti, sub adapost. Galiamin a plecat la Craiova, fiind numit ober-cvartirmeister la gen. Geismar. ... Tunurile luate de la turci si lazile cu încarcaturi au fost trimise la Warsovia.

This post has been edited by Petre on March 30, 2021 07:41 am