Romanian Division at Stalingrad.

From a source that unfortunately I have forgotten, contrary to the mainstream version that Hitler always wanted from the encircled troops at Stalingrad to hold ground and fight, actually Hitler immediately after the encirclement wanted to order to the surrounded troops to break the encirclement and head west, but in that moment Goering thought that he found the chance to prove his usefulness and convinced Hitler that the troops don't need to retreat, because his Luftwaffe will provide them with what was needed before the relief.

This post has been edited by Florin on June 02, 2015 02:41 am

But Goring promised that in 25.11.1942 .Until 02.02.1943 Paulus ,send Hitler many telegrams with accept to escape from encircle !!!

I was curious for a confirmation of the fact that at least for once in all that encirclement story, Hitler was willing to do the right thing, if it would not have been for Goring to try to prove himself.
As of the rest of the story, we all know it.

Hitler was stubborn .
In such encirclement ,he knew had no chance .(look at our soldiers of Lascar group ,or our two armies 3 and 4 )
Maybe if operation winter storm have succes...

http://www.stalingrad.net/german-hq/the-st...ic_decision.htm

Source - Net. From some arhivistic researches.

A report from the 333rd.Rifle Division (sov.) states about surended romanian generals, with names and positions : general Mazarini - 5th.Inf.Div.(rom.) and general Lascar – 6th.Inf.Div.(rom.)

General Lascar and Mazarini with their remaining troops (some 10,000 men) on 22 nov. 1942 were encircled by soviet units of 333rd. Rifle Div./21st.Army and of 119 Rifle Div./5th.Tank Army in Golovsky village (somewhere between Raspopinskaja station and Perelazovsky village). The 333rd.Div. sent an ultimatum to generals, brought by two men : a leutenant, deputy CO signaling company of 333rd.Div. and a sargent from the same comp. Those parliamentaries returned and informed that the romanian commanders rejected the ultimatum, but „… in their voice was not strong confidence.„ After that, the artillery of 333rd.Div. opened fire to wich the romanians did not replied. The units of the 333rd.Div. proceed to atak, the romanians did not fired and began to surrender in large. Two generals surrended too. More than 8,000 people were captive that day. All these are in the documents of the 333rd.Div.

In the night of 23 nov.1942 the soviet units of the 96th ID (Col. Kozin) and 63rd ID (Col. Isakov) occupied the hights 131.5 and Isbushensky. By this, the enemy was completely encircled in area Bazkovsky-Raspopinskaja-Belosoin. In the ring of the soviet units remained 5th, 6th, 13th, 14th and 15th inf. divisions of 4th and 5th Corps (rom.).

The enemy was still trying to resist, hoping for help from the outside. However, these calculations were unfounded. Night of 22/23 November, south of Golovsky village surrendered part of the encircled forces. Among the romanians captured by Soviet troops were CO 5th ID, gen. Mazarini, CO 6th ID, gen Lascar, Chief of Staff 6th ID Lt.col. Cambrea, CO 9th I.Reg. Col. Anatescu and other officers. By 3.00 opponent has been pushed out of Bazkovsky, Belosoin but continued to resist in Raspopinskaja with many counter-ataks. However, they were the last efforts of the enemy commanders who did not find support among the troops. Romanian soldiers realized the senselessness of the resistance and did not want to further futile loss.
By the end of the day Nov. 23 the Raspopinskaja Group capitulated. Brig.gen. Stanescu, who commanded encircled romanian troops, sent emissaires with a white flag to negotiate the surrender of the entire group. The negotiators were met and sent to 291th I.Reg,/63rd.I.D. where were negotiations.
The terms of surrender : for all soldiers and officiers who surrend guaranteed life, good treatement and preservation of personal belongings. All weapons, horses, transports and other military equipment were subject to surrender to Soviet troops.
The surrender terms were accepted by romanian Command.

Total in the area of Raspopinskaja-Bazkovsky were taken prisonier 27,000 soldiers and officiers and was seized large quantities of weapons and other war trophies. The Raspopinskaja enemy Group ceased its existence.

This post has been edited by Petre on April 27, 2016 06:36 pm

Source : Net.
Winners under a white flag
Vladimir Golubkin, the State Panoramic Museum "Stalingrad Battle", 2007

S-a evitat o vărsare de sânge
Unul dintre primele cazuri stabilite de folosire a parlamentarilor a avut loc încă la începutul contraofensivei. La începutul celei de-a treia decade nov.1942, Div.96, 63 şi 333 trăgători din Armata 21 a Frontului de Sud-Vest duceau acţiuni de luptă pentru încercuirea şi lichidarea aşa numitei Grupări inamice de la Raspopinskaia, constând din două Corpuri de Armată române. În cursul luptelor grele cu inamicul, la sfârşitul zilei de 21 nov. 1942 trupele A.21 au reuşit să dezmembreze trupele române din jurul staţiei Raspopinskaia. În raionul Serafimovici, trupelor noastre li se opuneau Div. 5 şi 6 române. Rezistenţa inamicului era îndârjită. Văzând aceasta, căutând să evite o vărsare de sânge inutilă şi pierderi excesive, comandamentul sovietic a luat hotărârea să convingă conducerea trupelor române să capituleze. La ordinul Cdt. Div. 96 trăgători, col. G.P. Isakov, a fost trimis în dispozitivul inamicului, cu misiune de parlamentare, un grup de trei ofiţeri (după alte surse, un singur om).
Toate sursele menţionează totuşi faptul că la misiune a participat Cdt. Companiei Comandament a diviziei, locot.major I.I. Balaşov. Răspunsul comandamentului român s-a dovedit negativ. Cu toate acestea, în dimineaţa de 22 nov câteva unităţi române au început să se predea, fără un ordin de capitulare. La sfârşitul zilei au venit parlamentarii români pentru discutarea condiţiilor de capitulare ale Div.6 române.

Zece rachete de semnalizare roşii
Cu mai mult succes s-a încheiat misiunea de parlamentare a cpt. N.I. Evtuhov, Şefului artileriei la Reg. 346 trăgători din aceeaşi Div. 63 trăgători a Armatei 21.
Pe 23 nov. 1942 la 19.00 a fost chemat la comandantul diviziei, unde a primit ordin să meargă în calitate de parlamentar în dispozitivul inamicului. La acel moment gruparea română încercuită era separată în două părţi principale, cu centrele în staţia Raspopinskaia şi în cătunul Izbuşenski. De la Raspopinskaia au venit atunci şi parlamentarii trimişi de comandantul grupului înconjurat, gen.brig. T. Stănescu, сu propunere de discuţii privind capitularea. Grupul Izbuşenski continua să reziste.
Sarcina era să meargă în satul Izbuşenski şi să predea comandantului de acolo un pachet cu ultimatumul Comandamentului Armatei Roşii. În însoţire i-au fost daţi doi sergenţi de la cercetarea regimentului şi un soldat român prizonier ca translator.
După ceva vreme, în zona neutră parlamentarii sovietici au întâlnit soldaţi români. Grupul a fost condus în sat, legaţi la ochi pe drum. Sergenţii erau în gardă, gata să deschidă focul în orice moment. Fără să-i dezlege la ochi, i-au condus într-o izbă. Evtuhov s-a asigurat că sunt toţi însoţitorii săi. I-au dezlegat la ochi. Un căpitan din armata română a spus că a trimis un om la comandament. Au fumat şi au stat de vorbă. Căpitanul s-a dovedit a fi din Basarabia, aşa că discuţia a fost în principal despre alipirea acesteia, cine are dreptate, cine e vinovat că URSS şi România au ajuns inamice.
A venit colonelul cu suita de ofiţeri. Era comandantul grupului de trupe de la Izbuşenski. A început întrevederea cu ofiţerii statului major.
Pe la 1.00 noaptea, colonelul a declarat că fără aprobare de la general nu poate da ordin de capitulare. Generalul se află în satul Bazkovski.
Evtuhov hotărât să-şi trimită sergenţii, transmiţând prin ei informaţia că va purta personal discuţiile până la 5.00 dimineaţa, după care lasă comandamentul să decidă. Еvtuhov, trei ofiţeri şi vre-o 10 soldaţi de la inamic au plecat la drum cu un camion, dar nu la Bazkovski, ci la Raspopinskaia. Pe la 2.00 noaptea au coborât într-un adăpost în pământ, unde i-a întâmpinat generalul. Citind ultimatumul, după un timp de gândire, şi-a dat acordul. Românii au dat un semnal -10 rachete roşii.

Source, Net. Book (rus) : "General-feldmarshall F. Paulus. The ofensive of the german army summer of 1942 and the battle forStalingrad". Could not find the author, publisher, year.

The letter-report of V. Abakumov to L. Berya about the indications of the POW generals of the 3rd. Ro.Army - Mazarini, Lascăr and Stănescu
24 dec. 1942
To the People’s Comisar of the USSR Internal Affairs, tov. L.P. Berya.
Vă prezint materiale demne de atenţia Dvs, protocoalele interogatoriilor generalilor prizonieri din Armata 3 română :
Cdt. Div. 5 inf, gen.divizie Mazarini, fost adjunct al Şefului SMG al armatei române;
Cdt. Div. 6 inf, gen. Lascăr;
Cdt. Brigadă din Div. 6 inf, gen.brigadă Stănescu.
Generalii menţionaţi au fost luaţi prizonieri la 22 nov de către trupele noastre pe frontul de Sud-vest.
Cel mai mare interes îl prezintă indicaţiile lui Mazarini, care adus la Direcţia Birouri speciale a NKVD URSS, cu privire la efectivele Armatei Române şi acţiunile militare pe frontul rusesc, la interogatoriu a declarat:
La începerea războiului în armata română erau 20 divizii de infanterie, 4 de vânători munte, 4 de cavalerie şi una de tancuri.
În urma pierderilor suferite, la începerea ofensivei din noiembrie a unităţilor Armatei Roşii, Armata română avea în raionul Stalingrad şi pe Don 11 div infanterie, una de cavalerie şi una de tancuri, iar în Caucaz 4 div de vânători munte.
În România au rămas doar 4 div infanterie.
Din declaraţia lui Mazarini, în România pot fi chemaţi la armată încă 150, max. 200 mii oameni, însă din lipsa resurselor materiale, nu pot fi înfiinţate cu ei noi unităţi.
Mazarini, Lascăr şi Stănescu dau o înaltă apreciere acţiunilor artileriei noastre şi în special a aruncătoarelor calibru greu, al cărui foc concentrat au avut un impact covârşitor asupra trupelor române şi are efecte grave asupra forţei vii.
Mazarini a mai arătat şi că în armata română există insuficiente mijloace antitanc, deasemenea echipament de iarnă – pantaloni şi încălţări călduroase. De patru ori pe săptămână soldaţii nu au hrană caldă, lipsesc căciulile.
În rândul apropiaţiilor săi Mazarini i-a numit pe Cdt. Div.14 române gen.divizie Stavrescu şi pe Cdt. Div.15 române gen.brigadă Sion, care acţionează pe frontul rusesc.
Într-o discuţie cu Mazarini, Stavrescu şi Sion au declarat că “România a nimerit într-o situaţie dificilă, dar trebuie să lupte deoarece guvernul a luat această hotărâre. Acum este greu de vorbit de terminarea războiului, războiul se va prelungi, Germania dispune încă de forţe, dar deja se simte un avantaj de partea aliaţilor”.
Mazarini a mai declarat că la începutul anului 1942, în perioada când lucra la SMG al Armatei Române la Bucureşti, a discutat cândva cu liderul PNŢ Mihalache, cu Liderul PNL Dinu Brătianu (fratele fostului premier), care au exprimat convingerea că Anglia câştigă războiul şi că nu trebuie trimise trupele române în adâncul Rusiei.
Mazarini a arătat că şi al s-a pronunţat atunci contra trimiterii trupelor române în adâncul Rusiei, limitându-se la cucerirea Basarabiei, pentu care se pare că a şi fost îndepărtat de pe funcţia ae adjunct al Şefului SMG.
Abakumov


From the letter-report of NKVD Front of Don to the Direction of NKVD USSR
“About the situation of some units of the romanian army (from the materials of POW interogatory)”
26 oct. 1942.
To Deputy People’s Comisar of USSR internal affairs, state-security comisar 3rd rank, tov. Abakumov
În faţa aliniamentului defensiv al Armatei 21, printre alte unităţi şi Mari Unităţi ale inamicului, acţionează Div.14 inf română, în compunerea căreia se află Reg.6 vânători, format în august 1942 în oraşul Bălţi.
Regimentul indicat a fost completat pe ştat de război şi numără la fiecare companie câte 204 oameni …
Întreg corpul mediu de comandă, exceptând comandamentul regimentului, comandanţii de batalioane şi companii, precum şi micii comandanţi, reprezintă ofiţeri şi soldaţi rezervişti.
Înainte de plecarea pe front, la Bălţi a fost oprit efectivul de comandă pentru un batalion, pentru a pregăti un batalion de marş din rezervişti, destinat completării Reg.6 vânători. Acest batalion urmează a fi completat cu locuitori ai Basarabiei, ce vor fi chemaţi în armată în sept şi oct 1942.
Efectivul este dotat cu puşti şi pistoale-mitralieră producţie cehoslovacă (Skoda).
Din vara 1942 a fost văzut prima dată în dotarea armatei române automate germane. Cu armament automat sunt dotaţi doar comandanţii de companii, plutoane şi grupe.
Cu produse alimentare efectivele armatei române sunt prost aprovizionate. Norma zilnică alocată soldaţilor şi ofiţerilor reprezintă :
1. Pâine 300-400 gr;
2. Hrană caldă o dată pe zi, o jumate castron de fiecare;
3. Gem (uneori) — 1 lingură;
4. Untură (uneori) — 1 lingură;
5. Conserve — 1 cutie 225 gr la 7 oameni;
6. Bomboane — 6 buc la două zile (dacă ceaiul nu are zahar);
7. Miere (uneori) — 1 lingură;
8. Тutun — 6 ţigări şi 10 grame vărsat.
Solda lunară a soldatului român este 60 lei, iar dacă are acasă persoane în întreţinere primeşte 1000 - 1500 lei pe lună.
Până acum efectivele armatei române poartă echipament de vară. După spusele comandamentului regimentului, în viitorul apropiat nu se prevede primirea echipamentului de iarnă, asta se explică prin situarea bazei de aprovizionare în adâncimea spatelui, iar parte din echipament a fost distrusă de bombardamentele aeriene sovietice.
Munca politică în rândul trupei şi al ofiţerilor se execută în sistemul aşa-numit al educaţiei “moral-militare. Pe durata staţionării regimentului în România, comandanţii de companii purtau discuţii zilnice pe probleme de perspective ale războiului. Discuţiile aveau un caracter clar fascist. Pe drumul spre front orele de educaţie “moral-militară” au fost reduse la două pe săptămână, iar după ajungerea regimentului în linia întâi, discuţiile pe teme politice cu efectivul de soldaţi au fost întrerupte.
În prezent în rândurile efectivului regimentului se manifestă nemulţumirea pentru aprovizionarea foarte slabă cu alimente. Soldaţii din linia întâi sunt în realitate lihniţi de foame.
O mare nemulţumire în ultima vreme în rândul soldaţilor şi ofiţerilor români a stârnit-o zvonul că comandamentul german îşi va retrage unităţile de pe acest sector în Apus, unde se aşteaptă deschiderea unui al doilea front, din care cauză ei cred că românii vor prelua toată greutatea luptei cu armata sovietică, în condiţiile iernii ruseşti, de care se tem foarte tare.
Acestea şi alte cauze stârnesc neîncrederea unei părţi a ofiţerimii române în încheierea cu succes a războiului de către germani, cel puţin în viitorul apropiat.
De exemplu, de la un superior din ofiţerimea armatei române s-a aflat că la 30 sept Hitler, în cuvântarea pe problema debutului campaniei “ajutorul de iarnă” în Germania, a declarat : “... Germania în prezent reprezintă o mare forţă militară, capabilă să arate lumii că în cca. două-trei săptămâni va da bătălia decisivă care să hotărască terminarea bătăliei pe frontul de răsărit”.
Din discuţiile neoficiale dintre ofiţeri pe această chestiune se poate concluziona că se are în vedere o luptă decisivă pentru Stalingrad. Germanii consideră că prin cucerirea Stalingradului vor înainta spre nord pe Volga, vor împresura unităţile Armatei Roşii aflate între Don şi Volga şi le vor nimici. Gruparea românească aflată pe sectorul de front la Don, trebuia să închidă cercul împresurării şi să facă joncţiunea cu trupele germane la nord.
Însă, cum se vede după mersul acţiunilor militare ale armatei germane în raionul Stalingrad, acest plan n-a fost realizat. După spusele unor ofiţeri superiori, comandamentul german, în scopul păstrării forţei vii, evită în prezent să recurgă la tactici de lupte de stradă în bătălia pentru Stalingrad şi a trecut întregul efort al loviturii pe aviaţie şi artilerie.
Ofiţerii români văd în această schimbare a tacticii o recunoaştere a slăbiciunii infanteriei germane.
Unele cercuri ofiţereşti, în principal foşti membri ai “Gărzii de Fier”, se confruntă cu neîncrederea venită din partea comandamentului armatei române. De exemplu, la mijlocul septembrie, când Reg.6 vânători era în marş spre front, le-a fost citit ofiţerilor un ordin al Cdt. Div.14 inf , gen.divizie Stavrescu, cu următorul conţinut :
“... Având în atenţie că înaltul comandament al armatei române dispune de date că în unităţile aflate pe front s-a reluat activitatea organizatorică a “Gărzii de Fier”, ai cărei membri încearcă să acţioneze contra guvernului pe calea propagandei în rândul soldaţilor şi ofiţerilor,
Se ordonă : Toţi ofiţerii să vegheze şi să ia măsuri pentru prevenirea în faşă a acţiuniloe membrilor “GF”. Participanţii la “GF” să nu-şi reia activitatea organizatorică şi vre-un fel de propagandă, iar ceilalţi să nu cedeze acestei propagande. Vinovaţii de desfăşurarea activităţii organizatorice, în principal propagandă a “GF” – vor fi aspru pedepsiţi. Ordinul va fi citit de toţi ofiţerii, cu confirmare”.
Comandamentul trupelor române din linia întâi a organizat un serviciu de baraj. Conform indicaţiei, toate persoanele, militari sau civili, indiferent de vârstă sau sex, dacă se găsesc în linia întâi, sunt reţinute fără disuţii şi trimise imediat în instanţă la “Biroul 2” (biroul de contrainformaţii al siguranţei de la divizii). Acolo reţinuţii sunt supuţi la interogatoriu amănunţit.
Acolo sunt trimişi şi fugarii din părţile Româmiei, cei născuţi în Nordul Bucovinei şi Basarabia, doritori să se întoarcă în teritoriile ocupate, precum şi prizonierii soldaţi români care au reuit să scape din prizonierat.
Serviciul de baraj în spatele diviziei este executat de o companie de jandarmerie de campanie, în obligaţiunile căreia intră :
а) menţinerea disciplinei în teritoriul ocupat de divizie;
b) lupta contra dezertărilor din armata română.
Cea mai slabă parte a apărării unităţilor române o constituie spaţiile goale dintre companii. Uneori între companii există goluri de 600 - 900 metri.
Golurile dintre companii se poate descoperi şi delimita după tirurile de pe prima linie a apărării, iar noaptea în raionul golului tirul va fi cel mai puţin intens.
Pentru infiltrarea mai precisă şi mai nestingherită a grupelor noastre de cercetare în spatele inamicului, e mai bine şi mai uşor să fie descoperite golurile dintre companii prin cercetarea atentă a primei linii a apărării seara, când se distribuie hrana. S-a stabilit că la momentul indicat, când se distribuie hrana soldaţilor, din raionul de dispunere a unei subunităţi se ridică nişte strigăte incredibile, ceea ce ajută la stabilirea aproape fără greş a spaţiilor goale dintre companii ...
Kazakevici

"Din vara 1942 a fost văzut prima dată în dotarea armatei române automate germane. Cu armament automat sunt dotaţi doar comandanţii de companii, plutoane şi grupe."

This statement certifies from a Russian source the fact (unknown yet explicitly from documents) that at least from mid-1942 the SMGs were regularly used in the Romanian army, at least on the front-line units. This is confirmed by the internal regulation regarding their use (dated Autumn 1942), found and mentioned on the forum by the user Cristian, some years ago.

The account mentions the German SMGs - what about those from other sources or older production models (Italian Berettas, German MP 18/28), could they had been in use since an earlier date (1940, 1941)?

Thank you!

Very original and precise way of intelligence gathering...

Gen. Dénes