Hungary's attitude toward Trianon

[dragos]

The following article was published in Magazin Istoric nr. 8(425), August 2002

Propaganda ungara contra Trianon
by Mihaela Orjanu

QUOTE

Prin Tratatul de Pace semnat la Trianon, la 4 iunie 1920, Ungaria era obligată să recunoască integrarea unor teritorii ce îi aparţinuseră, în cadrul statelor naţionale constituite sau desăvârşite la sfârşitul primului război mondial. În anii ce au urmat, autorităţile ungare au desfăşurat o puternică activitate propagandistică - mobilizând mari resurse băneşti - pentru a susţine tezele revizioniste si a prezenta în marile cancelarii ale lumii punctul de vedere potrivit căruia Ungariei i se făcuse o mare nedreptate la Trianon. În mod firesc, serviciile de informaţii româneşti au acordat o atenţie deosebită activităţilor de acest gen, conlucrând, cel puţin în primii ani de după Trianon, şi cu serviciile similare franceze. Informaţiile obţinute au fost comunicate factorilor politici de decizie, care, din păcate, nu au ţinut întotdeauna cont de ele. Activitatea românească de propagandă a fost prost organizată, s-a desfăşurat în campanii, atunci când problemele deveneau acute, fără o concepţie pe termen lung. În cele ce urmează, vom prezenta câteva dintre datele puse la dispoziţia autorităţilor de către serviciul de informaţii al armatei române. Chiar înainte de semnarea Tratatului de la Trianon, devenise evident pentru serviciul secret român şi cel francez că „guvernul maghiar face sforţări enorme pentru a obţine modificări ale Tratatului de Pace impus de Aliaţi în sensul pretenţiilor maghiare. Pentru a determina Conferinţa de Pace (1920) să cedeze, punând-o în faţa faptului împlinit, guvernul maghiar caută pe orice cale să promoveze nemulţumiri si agitaţiuni, contra noilor stăpâniri, în teritoriile pierdute, şi încearcă, printr-o propagandă fără nici un scrupul, să sădească guvernul bolşevismului în popoarele vecine, spre a le zdruncina ordinea si disciplina socială, în folosul intereselor maghiare si în acest mod, armata maghiară, care aşteaptă producerea acestor evenimente, stă gata să intervină pentru a da lovitura de graţie în vederea căreia se pregăteşte în prezent [1919 -n.a.]\". In plus, ofiţerii francezi au stabilit că pentru acest punct de vedere militau reprezentanţi ai tuturor claselor sociale, singurii excluşi fiind evreii. În Croaţia, ungurii încercaseră crearea unui partid, RADEK, care să se declare contra uniunii cu Serbia. În Slovacia, agenţii de spionaj unguri pregăteau producerea unor agitaţii anticehe. Iar în Ardeal se făceau sforţări uriaşe pentru a da naştere la nemulţumiri contra autorităţilor române. Formaţiunile aşa-zise de politie si asistenţă, destinate oficial numai menţinerii ordinii interne, constituiau în realitate rezerve ale armatei naţionale, având aceeaşi organizare, instrucţie si armament ca unităţile regulate. Prin aceste mijloace, Ministerul de Război ungar reuşea să dispună, în loc de 35 000 de oameni, cum se prevedea în reglementările de pace, de un efectiv de peste 100 000 de militari. Alături de armata propriuzisă, guvernul maghiar constituise diferite organizaţii, ale căror efective nu erau cunoscute. Cu mari dificultăţi s-au putut obţine câteva informaţii asupra acestor unităţi care, în general, erau mobile. Din analiza presei ungare din perioada noiembrie-decembrie 1920 reieşea că în Camera Superioară ungară se vehiculase cifra de 300 000 de militari şi agenţi de propagandă care lucrau pentru schimbarea tratatelor. Contele Karoly - fostul titular al Ministerului Na-ţionalităţilor - după o călătorie de informare prin Iugoslavia si România, a scris trei articole în ziarul Bec si Magyar Ujsag (1921), în care sfătuia pe ungurii din România „să părăsească politica necugetată şi stricăciunea de rezistenţă pasivă, să elaboreze un program înţelept si, asemeni românilor care în decursul luptelor seculare au cerut drepturi seculare, să ceară acum acelaşi lucru. Democraţia română are nu numai dorinţa morală de a întrona democraţia, ci este si o chestie de existenţă a ci, ca să dea maghiarilor aceleaşi drepturi pe care le-a pretins de la statul maghiar, şi anume: administraţie şi justiţie în limba maghiară; libertate politică şi sufletească; dezvoltarea instrucţiei si culturii naţionale; contact liber în străinătate cu ţara mamă\". Centrul acestor activităţi se hotărâse a fi în teritoriile locuite de secui şi trebuia să reprezinte un canton liber în cadrul unei autonomii libere, independente şi ereditare. Conform punctului de vedere exprimat ele contele Karoly si acceptat de autorităţile maghiare, „această MICA UNGARIE din România să nu abzică cu nimica de la ce poate fi valoros pentru maghiarime\". Cel dintâi semnal al propagandei iredentiste maghiare a fost editarea de către ziarul Peşti Hirlap a unui album însoţit de harta veche a Ungariei, alături de cea nouă, \"ciuntită\" la Trianon, care conţinea un bogat material documentar, spre a dovedi lumii civilizate „noua nedreptate\" făcută de reprezentanţii Marilor Puteri. Acest album a apărut în noiembrie 1920, odată cu ratificarea de către Parlamentul Ungariei a Tratatului de laTrianon. Evoluţia mişcării iredentiste maghiare poate fi împărţită în mai multe etape. Prima etapă a demarat în 1920 şi s-a încheiat în 1927, fără să fi exercitat vreo influenţă notabilă în opinia publică a ţărilor care au avut un cuvânt hotărâtor în soluţionarea problemelor internaţionale. Atunci au apărut doar câteva scrieri în Occident pe această temă, între care pot fi menţionate: studiul intitulat încă nu-i pace'! semnat de Jean Desthieux (1923), o pledoarie în favoarea te-zei Ungariei Mari, şi volumul lui Charles Tyssyre, intitulat Ungaria ciuntită. În această epocă s-au înregistrat şi câteva declaraţii izolate ale unor personalităţi. Lordul Baldwin a spus: „Pacea s-a întrerupt odată cu semnarea Tratatului de la Versailles.\" Iar lordul Asquith declara: „Pacea aceasta nu este opera unor bărbaţi de stat.\" Guvernul maghiar a publicat numeroase albume, cărţi, broşuri, hărţi si cărţi poştale ilustrate. Cercurile conducătoare din Ungaria au ajuns, în acest timp, la convingerea că „o revizuire a Tratatului de la Trianon nu se poate face decât ori pe calea armelor, ori pe cale paşnică, cu ajutorul puterilor semnatare sau cel puţin a unei părţi din ele\". Luându-se în calcul şi o variantă militară, s-a organizat o campanie de exaltare a sentimentului patriotic. Au luat naştere numeroase formaţiuni cvasi-militare, grupate sub denumirea „Ungurii care se deşteaptă\". Nu şi-au atins obiectivele, deoarece, în urma intervenţiilor Marilor Puteri, mare parte dintre ele au fost dizolvate. Faţă de acest prim eşec, conducătorii politici unguri s-au gândit să recurgă la cea de-a doua metodă: revizuirea pe cale paşnică, în care scop au organizat o propagandă sistematică şi foarte activă, atât în ţările mai importante din Europa si America, cât şi în ţările succesorale. Iniţiativa a fost luată de „Liga Naţională Maghiară\", care a elaborat un plan vast de activitate. S-a editat în mai multe limbi lucrarea cu titlul Ce a făcut Ungaria în decurs de 1000 de ani pentru progresul general al umanităţii, care a servit drept bază propagandei maghiare în străinătate. A înfiinţat, de asemenea, la Budapesta, „Muzeul Trianonului\", în care a strâns tot materialul referitor la acţiunea revizionistă. Au fost mobilizaţi, în slujba revizionismului, oameni de ştiinţă, literaţi, istorici etc. Acţiunea acestora a fost sprijinită de la început de întreaga opinie publică maghiară. Propaganda revizionistă maghiară a păşit în a doua etapă prin organizarea sistematică a acţiunii iredentiste, înfiinţând în acest sens un organ central, cu o structură naţională, ce avea rolul de a conduce unitar şi de a dirija activitatea internă şi externă. Peste graniţă s-a reuşit organizarea ungurilor din fostele teritorii. S-au înfiinţat numeroase şi importante organe de propagandă în toate statele unde revizionismul câştigase teren, în sfârşit, s-a procedat la redactarea, sistematizarea şi coordonarea întregului material de propagandă. Guvernul maghiar a acordat fondurile ne-cesare, a stabilit lozincile sub care să se desfăşoare acţiunea revizionistă. Pentru că guvernul nu putea conduce oficial această activitate, în anul 1935 s-a înfiinţat organul central care a reunit toate asociaţiile cu atribuţii în domeniu (T.E.Sz.). în activitatea sa informativă şi iredentistă peste hotare, T.E.Sz.-ui s-a folosit de: studenţii maghiari din statele succesorale care-şi făceau studiile în Ungaria; de cetăţeni maghiari care aveau rude în statele succesorale, cum şi de ungurii din străinătate cu rude în Ungaria; de emisari speciali recrutaţi, mai ales din ţările succesorale, şi care au jucat rolul de conducători ai organizaţiilor regionale din ţara res-pectivă; de reprezentanţele externe oficiale ale statului maghiar, unde statul îşi camufla elementele aparţinând T.E.Sz.-ului, aceştia fiind consideraţi funcţionari ai oficiului extern de comerţ, ataşaţi de presă etc. Materialul din domeniul economic, politic şi militar era procurat de agenţi T.E.Sz. prin asociaţiile politice, religioase, culturale, economice si sportive, care funcţionau pe teritoriul ţărilor succesorale, sau de funcţionarii publici din industrie şi societăţile particulare aflaţi în ţara respectivă. După Dictatul de la Viena, acţiunea revizionistă s-a intensificat în zonele Transilvaniei care rămăseseră sub autoritatea statului român. În 1941 Marele Stat Major român a fost informat, si la rândul său a transmis informaţia, conform căreia elevii şi elevele şcolilor confesionale maghiare din România, sub numărul de ordine pe care îl purtau pe braţ, ascundeau iniţialele I.V.O. (Isten verdmeg az olah/Doamne bate pe valah). Primiseră ordine de la Budapesta privind introducerea în mod obligatoriu a şepcii cu iniţialele respective. Instrucţiunile prevedeau reorganizarea în noi asociaţii, precum si găsirea de aliaţi în Ardeal şi Banat. Au apărut astfel: Asociaţia Agricolă Ardeleană Maghiară de la Aiud, Mişcarea Poporală Socială Ardeleană si altele, ce aveau ca deviză „Muncitor mulţumit, familii fericite, o puternică cetăţenie şi o pace spirituală maghiară\". În 1943 femeile maghiare au primit responsabilităţi mai mari, devenind preşedinte de asociaţii propagandistice. „Asociaţia Altarului Romano-Catolic\" şi „Asociaţia Femeilor Reformate\" (cu sediul la Timişoara) sunt doar două exemple în acest sens. Comunitatea maghiară din Turda a primit de la Consulatul maghiar din Braşov, la data de 27 noiembrie 1943, un ordin detaliat cu privire la organizarea serviciului de autoapărare în comitate, ce avea în vedere preluarea administraţiei, a instituţiilor publice şi particulare până la ocuparea zonei în totalitate de către trupele ungare. În baza acestor informaţii şi a altora privind păstrarea unui număr tot mai mare de unităţi ungare în ţară, în loc să fie trimise pe Frontul de Est, şeful Statului major General, Ilie Şteflea, îi sugera lui Ion Antonescu, în 1943, să reducă numărul de unităţi române trimise pe front, la cererea germanilor, şi întărirea frontierei nord-vestice.

[Chandernagore]

Very interesting. I can only guess the content but what is the object of all this presumed renting ?

[Dénes]

QUOTE

Very interesting. I can only guess the content but what is the object of all this presumed renting ?

Good question, Chandy... :wink:

Dénes

BTW, I believe you wanted to say ranting, not renting.

[dragos]

The article presents reports of the Romanian intelligence services (in cooperation with French intelligence) regading the Hungarian anti-Trianon peace treaty propaganda and actions between 1919 and WW2. Such actions were regional destabilization in the territories lost after WW1 and infiltration of bolshevik elements (in 1919), building up an army over the limit permitted by the post-war treaty under the cover of internal militia, revisionism against the Trianon treaty by belligerent or peaceful means (the former being annihilated from start by international interventions), establishing in Budapest of a "Museum of Trianon" which gatheret all kind of revisionist material. As a further step, it was succeeded in rallying the Hungarian minorities in the aimed territories into various organizations for usurpation of the sovereignty. The article also mentions the fact that Hungarian propaganda services were more successful than Romanians', when it was the case.

[Chandernagore]

I think even the Pope would be revisionist if the Vatican lost an equal proportion of it's "territory" to foreign elements.

[Bernard Miclescu]

The papauty state was thousands % higher than the Vatican State of nowdays. The Pope and the clergy understood that the Church battle wasn't for the land but for the souls.

[Victor]

It would also be interesting to know Romanian SSI activity in Northwestern Transylvania between August 1940 and August 1944, as Antonescu was also preparing a military offensive in the event other solutions failed (the plan was called Hypothesis U).

[Carol I]

QUOTE

It would also be interesting to know Romanian SSI activity in Northwestern Transylvania between August 1940 and August 1944, ...

This would indeed be quite interesting.

QUOTE

... as Antonescu was also preparing a military offensive in the event other solutions failed (the plan was called Hypothesis U).

Could you please give more details as it is the first time that I hear about this plan?

[Chandernagore]

QUOTE

The papauty state was thousands % higher than ...

Ah My post was not intended as the zenith of historical reference but I think everyone understood what I meant. And I believe it explains Hungary's attitude toward Trianon at least as well as the loghorea from Magazin Istoric nr. 8.

[dragos]

QUOTE

And I believe it explains Hungary's attitude toward Trianon at least as well as the loghorea from Magazin Istoric nr. 8.

logorrhea = excessive talkativeness, esp. when incoherent and uncotrollable.

Have you read and undestood the entire article before making such qualifications ?

[Chandernagore]

No. There once was a forum rule dealing with language use to ease communication but perhaps it's gone 8)

Logorrhea refered here essentially to the length of the article. A textbook definition won't work every time Dragos. But, given the subject matter, I guess that the second part is close to the truth as well. Certainly I don't expect a Rumanian newspaper talking about Trianon to be more objective than a Hungarian one :blbl:

Let's take an example from your translation :

As a further step, it was succeeded in rallying the Hungarian minorities in the aimed territories into various organizations for usurpation of the sovereignty.

"usurpation of the sovereignty" ??

Without even entering such discussion as who usurped what in the first place (for some, the crux of the problem), one cannot fail to notice the irony of the suspiciously non objective use of those words in this context.

So my question really was : what is this article struggling to prove that hasn't already been buried under a heap of ridiculous arguments countless times in the past ? Is there any need to beat the dead horse anymore ?

:laugh:

[dragos]

QUOTE

No. There once was a forum rule dealing with language use to ease communication but perhaps it's gone  8)

When posting magazine or newspapers article, the poster has not always the time to translate the entire document in English, although hints about the content of article are given in English. The members' own comments must be always written in English.

QUOTE

Logorrhea refered here essentially to the length of the article. A textbook definition won't work every time Dragos. But, given the subject matter, I guess that the second part is close to the truth as well. Certainly I don't expect a Rumanian newspaper talking about Trianon to be more objective than a Hungarian one  :blbl:

Since you admitted you didn't understand the article, it is not equitable to go along with guesses, is it?
BTW, the source is not a newspaper, but, as the name reads in translation, it's "History Magazine".

QUOTE

Let's take an example from your translation : As a further step, it was succeeded in rallying the Hungarian minorities in the aimed territories into various organizations for usurpation of the sovereignty. \"usurpation of the sovereignty\"  ??    Without even entering such discussion as who usurped what in the first place (for some, the crux of the problem), one cannot fail to notice the irony of the suspiciously non objective use of those words in this context.

The words of the resume are mine. Maybe they are not the most well picked, since I am not yet fluent in English. I used the term of sovereignty in the sense of "a sovereign state or governmental unit", not trying to use pompous words.

QUOTE

So my question really was : what is this article struggling to prove that hasn't already been buried under a heap of ridiculous arguments countless times in the past ? Is there any need to beat the dead horse anymore ? :laugh:

I don't recall another topic in this forum to deal with this subject.

[Chandernagore]

Oh we talked about Trianon in quite a lot of other folders. But perhaps not in a generic sense. Personally I don't hold Trianon in higher esteem than Versailles. As one English historian put it, it was "an insult to good sense, to justice and to pity".

Those were crappy treaties which only prepared the ground for the next war.
At Trianon the French were certainly not focused on seeking a sense of historical justice or long term peace and stability. They were exclusively bent on crippling the central powers ability to wage war in the future. To that end, and contrarily to the recommandations of Wilson (see his 14 pts) they were instrumental in mauling two prestigious countries of European history so badly that we are more than a little embarrassed when we are reminded of the event.

Now, you know....those were the times. Today such a behaviour would not be understood. Many effects of Trianon are still there. There are good reason not to open the can of worm again. But let's not say that it was anything else than a monumental diplomatical blunder which precipitated the next global conflict and sowed hatred in the region for I dont know how many centuries to go. What can we do ? Say nothing, walk away silently from it...

[dragos]

I agree that Trianon was the play of the great powers, and the defeated will always be discontent. Romania had little power of decision and was almost wiped out during the war. But she entered the war to bring back Transylvania to the country, and the outcome of the war was just for her.

[Dénes]

Just to annotate a few comments, for the record:

QUOTE

Romania had little power of decision and was almost wiped out during the war.

As shown in earlier threads, Rumania did have significant influence with the Allied Powers, particularly the French (see Gen. Berthelot, for example).

QUOTE

But she entered the war to bring back Transylvania to the country, and the outcome of the war was just for her.

I think the "bring back" note is inappropriate here, as Transylvania was not part of Rumania before 1919, not to mention the area West of the so-called "Western Carpathians".

Dénes