Antonescu's execution

Source - Net. From an article of Svetlana Kuznetsova.

[...]
Excerpts from the Report of the GUKR "Smersh" Leader gen.colonel Abakumov to V.M. Molotov, member of the State Defence Comitee, june the 6th, 1945.

În completare la Nr.744/А din 2 iunie a.c., raportez despre mersul anchetei în dosarul arestaţilor mareşal Antonescu, locţiitorul Preşedintelui Cons. Miniştri Mihai Antonescu, ministrul de război Pantazi, adjunctul ministrului de interne şi Inspector general al Jandarmariei Vasiliu, guvenatorului aşa numitei Transnistria Alexianu, prefectul Bucureştiului Elefterescu şi alţii.

Arestatul Mareşal Antonescu a recunoscut că după venirea la putere a întărit pe toate căile legătura României cu Germania şi l-a ajutat pe Hitler în ducerea războiului de cotropire început de acesta în Europa, trecând prin Pomânia trupele germane în Balcani şi aprovizionând Germania cu materii prime strategice şi produse agricole.
Antonescu a recunoscut deasemenea că împreună cu Hitler a pregătit şi executat invadarea URSS, сu scopul de a acapara teritorii de la Uniunea Sovietică şi de a duce în România valori materiale şi culturale.
Despre aceasta, la interogatoriul din 26 iunie Antonescu a arătat:
"Stabilind în nov. 1940 o legătură personală cu Hitler, am împărtăşit politica sa de cotropire şi pe această bază, la jumătatea lui mai 1941, am convenit cu el în privinţa invaziei militare comune în Uniunea Sovietică.
... M-am angajat să pregătesc pentru participarea la invazie numărul necesat de trupe române şi după posibilităţi să sporesc livrările de petrol şi produse agricole necesare nevoilor armatei germane.
... În felul acesta, m-am plasat în rândurile criminalilor de război şi prin aceasta recunosc că sunt vinovat.
Îmi recunosc deasemenea vinovăţia faţă de Rusia şi prin faptul că, cu ajutorul trupelor germane am ocupat o parte a teritoriului sovietic, instituind acolo administraţia proprie şi că am continuat războiul contra Un.Sov. până la căderea României în aug. 1944."
Cum arată mai departe Antonescu, din ordinul lui în teritoriul sovietic ocupat de români au fost trimise comisii speciale care au confiscat şi dus în România recolta 1941, inventar agricol, efectivele de animle mari şi mici, ca şi echipament din intreprinderile industriei sovietice, material de cale ferată, vagoane de tramvai, valori culturale şi chiar decoraţiunile şi scena Teatrului de Operă din Odessa.
Referindu-se la vinovăţia lui pentru atrocităţile săvârşite de ocupanţii români asupra cetăţenilor sovietici, mareşalul Antonescu a recunoscut că a emis câteva ordine privind împuşcarea în masă a cetăţenilor sovietici drept răzbunare la aruncarea în aer a clădirii comandamentului românesc de la Odessa şi uciderea câtorva militari ai armatei române.
În afară de acestea mareşalul Antonescu a arătat :
"Am dat ordin Inspectorului general al Jandarmeriei Vasiliu să înfiinţeze pe teritoriul sovietic ocupat de noi lagăre de concentrare. În aceste lagăre din ordinele mele a fost închis un număr mare de cetăţeni sovietici paşnici, bănuiţi de atitudine duşmănoasă faţă de autorităţile române de ocupaţie, precum şi elementele nesigure.
... Trebuie spus că regimul în aceste lagăre a fost foarte greu. În toate lagărele, după cum mi s-a raportat, s-a remarcat o mortalitate mare, din lipsa hranei şi diferiteritelor boli epidemice cauzate de lipsa personalului medical ..."
Antonescu a recunoscut că miniştri din guvernul său Antonescu Мihai, Pantazi, Vasiliu şi alţii au fost adepţi ai alianţei cu Hitler şi deasemenea vinovaţi pentru invadarea Un.Sov.
Arestatul Mihai Antonescu, fost locţiitor al Preşedintelui Cons. Miniştri al României şi Ministru de Externe, a recunoscut că a fost un adept al invadării US şi în acest scop s-a întâlnit personal la Berlin cu Hitler şi Ribbentrop, pe care i-a încredinţat că "România va susţine întotdeauna politica acelor state care luptă contra Un.Sov."
La interogatoriul din 23 iunie, Mihai Antonescu a arătat:
"Ca membru al guvernului, sunt vinovat pentru invazia pe care România, fără să declare război, a săvârşit-o în Un.Sov.
Socotind că în urma invaziei prin surprindere România va reuşi să obţină câştiguri teritoriale de la Un. Sov, încă înainte de război, la propunerea mareşalului Antonescu, m-am preocupat de înfiinţarea aparatului special de funcţionari prin care turma să fie realizat regimul de ocupaţie în raioanele capturate ale Un.Sov."
Confirmând indicaţiile arestatului mareşal Antonescu privind înfiinţarea lagărelor de concentrare pentru cetăţenii sovietici, Mihai Antonescu a arătat că a ştiut că autorităţile româneşti, trimiţând cetăţeni sovietice în acele lagăre, le-au interzis să ia cu ei îmbrăcăminte şi hrană, ceea ce a produs o mare mortalitate printre deţinuţi.
În problema jefuirii teritoriilor sovietice ocupate de români, Mihai Antonescu a arătat :
"La încep anului 1943 mareşalul Antonescu mi-a spus că i-a dat indicaţii lui Alexianu (guvernatorul român al teritoriului sovietic ocupat de români), ca intreprinderile şi alte valori din oraşele sovietice să fie duse în România.
Iniţial mareşalul Antonescu a propus să preiau eu coordonarea acestor măsuri, dar apoi s-a hotărât ca de aceste probleme să se ocupe Ministrul economiei gen. Dobre şi secretarul de stat Gelea.
Din rapoartele Şefului Jandarmeriei române gen. Vasiliu, cunosc că din Un.Sov. s-au luat utilaje din industria grea, tractoare şi s-au confiscat vite".
Arestatul Ministru de război român gen. corp armată Pantazi a recunoscut că el a dat indicaţii comandanţilor unităţilor combatante care acţionau pe teritoriul sovietic să recurgă la reprimarea dură a cetăţenilor sovietici.
La întrebarea în anchetă cum se executau aceste ordine ale sale, Pantazi la interogatoriul din 25 iunie a.c. a arătat:
"În iunie 1944 gen. Schwab mi-a raportat că Corpul comandat de el şi alte unităţi române, acţionând conform ordinului meu, au împuşcat pentru a înspăimânta populaţia rusă cetăţeni sovietici nevinovaţi şi deasemenea au ars un mare număr de localităţi.
... În dec. 1942, sub pretextul asigurării spatelui trupelor române, am dat ordin Cdt. Div.3 Munte gen. Моciulski, divizie care la acea vreme acţiona în raionul staţia Krîmskaia, să folosească represiunile contra cetăţenilor sovietici. Mai târziu, în discuţiile cu mine, ofiţerii acestei divizii mi-au relatat că, executând ordinele mele, au împuşcat în regiunea Krasnodar un mare număr de cetăţeni sovietici şi retrăgându-se, au ars sate, iar într-o gară importantă au dinamitat peste 50 de case."
Аrestatul Pantazi a mai arătat că la propunerea lui, cu aprobarea mareşalului Antonescu, autorităţile române au luat din Kuban în România toată populaţia de la staţia Moldavanskaia.

În afară de aceasta, Pantazi a confirmat indicaţiile mareşalului Antonescu şi ale lui Mihai Antonescu privind jefuirea de către români a teritoriului sovietic.
Arestatul Vasiliu, locţiitor MAI, Inspector general al Jandarmeriei Române, a arătat că din dispoziţia SMG român, la finele 1941 a înfiinţat şi trimis în teritoriile sovietice ocupate de români 11 batalioane de poliţişti şi 40 companii de jandarmi cu un efectiv total de 26 mii oameni, din care 4,000 ofiţeri de jandarmi şi sergenţi.
Despre activitatea acestor unităţi de jandarmi şi poliţie Vasiliu a arătat la interogatoriul din 27 iunie a.c. :
"După invadarea Un.Sov. de către români, mareşalul Antonescu a emis o instrucţiune specială privind comportamentul trupelor şi jandarmilor pe teritoriul URSS. Prin această instrucţiune se permitea folosirea celor mai aspre măsuri represive contra populaţiei sovietice. Astfel, Comandanţilor de M.U. combative (Corpuri şi divizii) li s-a dat dreptul de a folosi măsuri represive la discreţia lor.
... La finele 1941 la Odessa, după ce clădirea unde se amplasase Comandamentul român a sărit în aer, au fost împuşcaţi de autorităţile militare române cu participarea nemijlocită a Jandarmeriei câteva mii de cetăţeni sovietici, neimplicaţi în producerea exploziei. Tot atunci o parte din locuitorii Odessei au fost evacuaţi forţat în alte raioane, drept represalii."
Recunoscându-se vinovat pentru atrocităţile săvârşite de jandarmii şi poliţiştii români în teritoriile sovietice, Vasiliu a mai arătat că şi în România în 1943 el a întârit represiunea contra elementelor muncitoreşti şi democratice, care manifestau pentru ruperea României de Germania şi ieşirea din război.
Vasiliu a arătat :
"În urma măsurilor intreprinse de mine au fost îndepărtaţi din industria românească şi trimişi în cele mai periculoase sectoare pe front până la 5,000 muncitori, iar alţii, consideraţi nesiguri, au fost închişi în lagărul de concentrare Târgu-Jiu, unde erau deţinuţi atunci peste 600 comunişti, închişi acolo în perioada pregătirilor pentru invazia românească în Un.Sov."
Arestatul Alexianu, Guvernatorul teritoriului sovietic dintre Bug şi Nistru ocupat de români, aşa numita Transnistria, a arătat că la indicaţia mareşalului Antonescu şi a Guvernului român, a fost organizatorul confiscării şi trimiterii în România a echipamentelor industriale sovietice, ale agriculturii şi a valorilor culturale de pe teritoriul sovietic. La interogatoriul din 3 iulie a.c. Alexianu a arătat :
"Conform hotărârilor Cons. Miniştri al României, toate echipamentele fabricilor şi uzinelor sovietice, valorile cuturale şi istorice, precum şi dotările instituţiilor de învăţământ au fost considerate trofee militare.
Pe această bază, din nov. 1941 până în ian. 1944 au fost trimise de mine în România : echipamente de la fabrica de piese de schimb pentru maşini agricole Odessa, de la fabrica de aparate cinematografice, de la uzina de reparaţii nave, echipamentele EPRON (salvare-ranfluare nave), ale Fabricii de iută, din trei fabrici de mobilă, 10 tipografii, de la fabrica de aparate şi instrumente medicale, precum şi alte valori a căror denumire şi cantitate nu mi le amintesc acum.
... Trebuie să recunosc că pe perioada autorităţilor de ocupaţie la Odessa şi pe teritoriul Transnistriei, aproape toate echipamentele intreprinderilor industriale, agriculturii, precum şi instituţiilor culturale şi de învăţământ au fost duse în România.
... Pentru acestea vina o poartă în primul rând fosta guvernare a României în frunte cu mareşalul Antonescu, şi deasemenea eu, ca Guvernator al Transnistriei".
Alexianu a confirmat că trupele române de ocupaţie şi jandarmii au recurs la violenţă asupra cetăţenilor sovietici paşnici şi au înfiinţat lagăre de concentrare.
Arestatul col. Elefterescu, fost prefect al poliţiei Bucureşiului, anterior aghiotant al mareşalului Antonescu, a arătat că acesta din urmă, ajungând la putere la finele 1940 împreună cu liderul G.F. Horia Sima, a început să înfăptuiască intens fascizarea României.
Tot în această perioadă, la indicaţia mareşalului Antonescu, în România a fost amplificată propaganda ostilă Un.Sov, orientată spre atragerea României în războiul de cotropire contra Un.Sov.
Elefterescu a recunoscut că, fiind un fervent adept al regimului Antonescu, a intreprins măsuri poliţieneşti îndreptate spre înăbuşirea revoltelor sau apariţia elementelor şi grupărilor opoziţioniste în interiorul României.

This post has been edited by Petre on February 13, 2016 10:06 am

https://drive.google.com/file/d/0B68uosJRhN...-tumqPqRfx6wcEw

This post has been edited by Petre on September 15, 2021 01:49 pm

NET Book and Site (rus) : The liberation of the South-East and Central Europe by the troops of 2nd and 3rd Ukrainean Fronts, 1944-1945. Group of authors, 1970

The End for the Antonescu Dictatorship
(…)
Unul dintre autorii cărţii (probabil gen.maior M.V. Zaharov, fost Şef St.maj. al Fr.2 Ucrainean) s-a întâlnit de două ori cu Ion Antonescu. Prima întâlnire a avut loc la periferia Bucureştiului, în raionul Vatra Luminoasă, unde într-una din casele mici se afla o locuinţă conspirativă a CC al PCR. Aici stătea arestat fostul şef al guvernului român reacţionar împreună cu camarila … Mihai Antonescu, fostul ministru de război Pantazi, fostul inspector general al Jandarmeriei - Vasiliu şi fostul prefect al Poliţiei Bucureşti - Elefterescu.
Da, era chiar Antonescu, cel care denumise "Тransnistria" teritoriul nostru dintre Bugul de Sud şi Nistru, care ordonase …
… Şi discuţia a plecat de la problema cum a anulat el Constituţia României din 1938 şi a lichidat ultimele rămăşiţe de libertăţi democratice din România, cum a introdus în ţară regimul totalitar în ţară şi a închinat-o definitiv lui Hitler, aducând poporul român în situaţie catastrofală.
Antonescu a tăcut, încruntând sprâncenele şi plecând privirea. Poate îşi simţea aproape sfârşitul fără glorie, dar mai de grabă pentru că timpul se scurgea – fostul dictator al României trebuia predat comandamentului sovietic. Discuţia n-a mai avut loc.
(…)
… a doua întâlnire, la Statul major al Frontului 2 Ucrainean, la Ţepu de Jos ( anterior la Ipatele ). Omul politic care a împins România către un dezastru sever, a dus la sacrificarea a zeci de mii de români, mulţi dintre care au fost uciţi sau s-au întors acasă infirmi … el şi-a descris cu cinism sincer rolul în războiul contra URSS. "Vedeţi voi, România, ca şi Germania avea mare nevoie de achiziţii teritoriale ... Nu-i rămăsese altă alegere decât intervenţia armată de partea Fuhrerului".
- Aţi crezut în mod serios în succesul aventurii voastre criminale ? Deja luptele de la Odessa v-au arătat pofta nestăvilită de cuceriri.
Băgând capul între umeri, mareşalul Antonescu a rămas cu privirea împrăştiată şi a ales să răspundă prin tăcere. A vorbit după cinci minute. Au fost cuvinte grele la adresa poporului român, care n-a reuşit să susţină "povara războiului", şi un comentariu cu totul neonorant despre armată, care, din păcate pentru el, mareşal Antonescu, a luptat fără deosebit elan şi adesea, în ciuda ordinului "Rezistaţi !", a abandonat poziţiile aproape fără luptă ... Dar el n-a spus nimic că în Armata română, care nu era nimic mai mult decât carne de tun în mâinile lui Hitler, clocotea efectiv mânia împotriva nemţilor, împotriva lui însuşi. A ridicat doar din umeri atunci când i s-a relatat că pe timpul luptelor în raionul dealului Маrе (?) unul dintre regimentele Armatei române a deschis focul nu asupra soldaţilor sovietici, ci asupra aliaţilor lor, i-au dezarmat şi i-au predat comandamentului sovietic.
(…)
Câte milioane de tone de petrol românesc s-au dus pentru nevoile hitleriştilor ? Câte mii de tone de grâu românesc au dus aceştia în patria lor ? Antonescu ori răspundea ori că nu-şi aminteşte, ori tăcea. Dar ce mai putea să spună acest om … care acum îşi aştepta judecata aspră şi dreaptă.

This post has been edited by Petre on August 02, 2016 07:41 am