Reinstauration of Romanian administration in NE Transylvania

"Trecut dubios, garantie morala zero

Un tablou al situatiei generale ce se dorea conservata si dupa reunificarea cu Romania era prezentat in nota nr. 1.599, din 27 martie 1945, transmisa de Agentura Banat catre conducerea SSI: "Pe tot teritoriul Ardealului de Nord [...], functioneaza fel de fel de autoritati formate din persoane fara nici o pregatire culturala sau profesionala, cu trecut dubios si fara nici o garantie morala. Unii, chiar fosti puscariasi, pedepsiti pentru crime, furturi, spargeri etc. Afara de aceasta, romanii nu detin functiuni la nici o autoritate, cu exceptia unor posturi publice ca prefect, viceprimar, subsef de politie ete. Toti ceilalti functionari sunt evrei si unguri. De remarcat ca cei veniti recent din Ungaria Veche detin posturi importante in administratia publica". Acest tablou general era exemplificat in documentul SSI cu situatia din Oradea, Salaj, Satu Mare. "1. Ce se poate vedea la Oradea? La Prefectura, functioneaza prefect roman, iar restul sefilor de servicii si personalul functionaresc sunt unguri. [...] Aproape nici unul nu cunoaste limba romana. Aceeasi situatie este la Primarie, unde primarul este evreu, ca si la alte institutii de stat. Chestura Politiei este condusa de un evreu, fost comerciant, ajutat de comisari evrei, de aceeasi categorie. Personalul administrativ este format numai din unguri, iar gardienii, un amestec de unguri si tigani, oameni fara de capatai, cea mai mare parte - dupa cum spune populatia - fosti hoti de buzunare si de gaini sau vagabonzi, carora nu le-a placut niciodata sa munceasca. Intrucat in toata Politia nu se afla nici un om de cariera sau cu o cat de mica pregatire polilieneasca, ilegalitatile si abuzurile sunt actele obisnuite ale Politiei. Se fac arestari de persoane fara nici o baza legala. Indivizi cu banderola de politisti si inarmati cu pistoale aresteaza populatia dupa fizionomie, pe strazi, in localuri sau hotele. In hoteluri, aproape in fiecare noapte se fac doua-trei razii. [...] In toate institutiile, se intrebuinteaza limba maghiara, atat in actele scrise, cat si in convorbiri, cu toate ca in judetul Bihor populatia majoritara este romaneasca. Romanul, daca se prezinta la vreo institutie, nu poate sa-si spuna plangerea in romaneste, deoarece nu este ascultat de nimeni. Daca vrei sa vorbesti la telefon si ceri numarul in romaneste, nu esti servit. In tramvai, nu ti se da bilet daca ceri in romaneste. [...] Tot personalul functionaresc, personalul didactic, elevii scolilor unguresti, populatia ungureasca poarta cocarda pe piept in culorile nationale unguresti. De asemenea, la institutii si case particulare sunt arborate drapele unguresti. [...] 2. In judetul Salaj, noul prefect, Campeanu, dupa instalare a dat dispozitiuni sa fie schimbati notarii si pretorii romani si sa fie inlocuiti cu unguri, pe motiv ca cei destituiti nu sunt in vederile politice ale guvernului de la Bucuresti. 3. Situatia in judetul Satu Mare. [...] Romanii, indiferent de culoarea politica, s-au grupat in Uniunea Democratica Romana. Acelasi lucru l-au facut si ungurii". Cele doua organizatii s-au hotarat sa colaboreze pana la venirea administratiei romanesti, impartindu-si functiile echilibrat; trebuia editat si un ziar bilingv. Insa, conventia nu a fost respectata de maghiari, incepand chiar cu ziarul - seful Politiei, Jellenik Ede, dupa primele doua numere a interzis tiparirea textelor si in limba romana. In intreaga Politie, a fost incadrat un singur roman, pe post de subsef, toti ceilalti fiind unguri: comisarii sunt fosti chelneri si birjari, iar gardienii dintre oameni fara ocupatie. "Seful Politiei este ungur si umbla imbracat in uniforma militara ungureasca, avand gradul de colonel. De asemenea, si comisarii poarta uniforma ungureasca, iar gardienii sunt civili cu sapca de honvezi si cu banderola. Seful Sigurantei, un oarecare Stanciu Nil, imbracat in uniforma ungureasca si purtand gradul de maior, este si seful Biroului Politic. Despre numitul se spune ca ar fi venit de la Bucuresti, nu se stie precis cine este si de cine a fost trimis; cu prefectul nu vrea sa stea de vorba, refuzand sa-i dea lamuriri pentru ce a artstat 40 de primari si ajutori de primari din judet. [...] In Biroul Politic, condus de Stanciu, se mai afla si comisari evrei, Lustog, Marcovici, Love (chelner) si Fischer Ianos. Fischer Ianos a fost in serviciul de contraspionaj maghiar si era omul de incredere al colonelului ungur Szabo Ludovic, seful Serviciului de contraspionaj din Cluj" . In momentul reunirii Transilvaniei de Nord-Est cu Romania, romanii din Satu Mare au arborat drapelul tarii si pe cel al URSS la toate institutiile publice. Pe 14 martie 1945, insa, "ungurii, in frunte cu seful politiei, Jellenik, si primarul orasului, Motolschi Lajos, au organizat o manifestatie de protest, la care au luat parte toate scolile si o mare parte din populatia ungureasca, cu drapele si cocarde unguresti, cerand sa fie scos drapelul romanesc si inlocuit cu drapelul unguresc, [...] deoarece la Satu Mare nu va veni nici o alta autoritate, cele existente ramanand pe loc. La urma, a fost scos drapelul romanesc de la Primarie si Politie, iar in aceeasi zi, s-a arborat in tot orasul drapelul unguresc. In ziua de 15 martie a.c., s-a facut o mare serbare ungureasca si o intrunire. Intrunirea a fost prezidata de primar si seful politiei. S-a luat hotararea ca nici un fel de autoritate romaneasca nu va fi primita, iar serviciile nu vor fi predate nici unei persoane din tara, totul trebuind sa ramana asa cum se afla. [...] In discursul sau, seful politiei s-a adresat ungurilor spunandu-le sa aiba toata increderea, deoarece el, in primul rand, este ungur si apoi comunist. La Primarie, este un singur functionar roman. [...] La Prefectura, toti functionarii sunt unguri, desi judetul Satu Mare are 170.000 de romani. [...] La CFR, Comisia sindicatului e formata numai din unguri. Dupa alipirea [sic!] oficiala a Ardealului la Romania, au tinut o intrunire in care au hotarat sa nu primeasca pe romanii trimisi din tara si au manifestat cerand ca toti romanii sa paraseasca localitatea. [...] Dupa toate aceste fapte, Uniunea Democratica Romana din Satu Mare a hotarat sa inceteze colaborarea cu ungurii si evreii, in conditiile actuale, si sa-si retraga delegatii de la institutii, urmand ca guvernul de la Bucuresti sa procedeze la numirea functionarilor de cariera, care sa faca administratie dupa legile tarii".
Romanii erau foarte suparati de anuntul MAI ca va lasa autoritalile existente, pe motiv ca ar fi fost alese de popor; de apariiia numai a ziarelor unguresti; de pastrarea in functii a autorilor unor atrocitati antiromanesti in timpul ocupatiei horthyste; de arestarile fara motiv operate doar printre romani; de intarzierea venirii Armatei romane si a Jandarmeriei. "Populatia romana din Ardeal este ingrijorata si uimita de atitudinea evreilor intorsi din lagare, care au uitat cu totul de purtarea ungurilor, si astazi colaboreaza cu ei intr-o actiune contra intereselor si aspiratiilor romanesti". Documentul SSI concluziona, pentru intreaga Transilvanie de Nord-Est: "Este nevoie de Politie, Jandarmerie si Armata si mai ales de functionari de cariera, altfel haosul existent se mareste. Romanii din Ardeal asteapta cu multa nerabdare masurile guvernului din Bucuresti, pentru a opri acest dezastru. A lasa totul asa cum este, inseamna a perpetua masurile luate de unguri in cei patru ani de stapanire. Pentru a restabili ordinea, este nevoie de autoritate de stat serioasa. [...] Starea de incordare dintre romani si unguri, atitudinea sovinista maghiara sunt provocate de agentii guvernului maghiar, care circula prin Ardeal si care mentin ideea ca alipirea Ardealului la Romania este ceva trecator si numai de scurta durata, deoarece Ungaria, in curand, va fi refacuta in vechile ei frontiere ale Sfantului Stefan. Guvernul din Debretin intretine stranse legaturi cu organizatiile maghiare din Ardeal, care primese directive de la acest guvern".

"Jos valahii !"

Readucerea Transilvaniei de Nord-Est in cadrul statului roman a impus, in aprilie 1945, o modificare a circumscriptiilor administrative, pentru o armonizare generala. Conform noii repartizari, judetele din regiunea redobandita depindeau de trei circumscriptii. Cele mai multe apartineau Clujului: Cluj, Bihor, Salaj, Satu Mare, Maramures, Nasaud, Somes, Mures; in circumscriptia Sibiu era si judetul Odorhei, iar in circumscriptia Brasov, judetele Trei Scaune si Ciuc. Pentru controlul si indrumarea administratiilor locale, fusesera infiintate inspectorate administrative. La 6 aprilie 1945, Teohari Georgescu, ministru de Interne, transmitea ordinul 330, "foarte urgent", de aplicare in practica a Legii 552 ("Monitorul Oficial", 253, 1 noiembrie 1944), prin care s-a dispus revenirea la impartirea administrativa existenta inainte de 30 august 1940; fiecare judet, plasa, comuna, care au stat sub stapanirea Ungariei, isi reluau delimitarea teritoriala si organizarea avuta la 30 august 1940. Pe aceasta baza, vechiul judet Bihor, impartit in urma Dictatului de la Viena - o parte, administrat de maghiari, cu centrul la Oradea, cealalta, de romani, cu centrul la Beius a fost refacut, fiind numit un prefect roman, dr. Virgil Ceaclan. A fost rezolvata si problema judetelor Cluj si Mures.
Daca readucerea configuratiei unitatilor administrativ teritoriale la forma din 1940 s-a facut relativ usor, problema functionarilor parea de nerezolvat. Se incerca pastrarea in posturi chiar si a functionarilor care nu aveau cetatenie romana si nici nu doreau sa o obtina. Tot in aprilie, guvernul a emis o hotarare de neincadrare a functionarilor din Ardealul de Nord-Est care nu erau cetateni romani; Serviciul Centralizarii Informatiilor, de pe langa Presedintia Consiliului de Ministri, consemna ca hotararea produsese o vie nemultumire in cercurile unguresti din regiune. Era aruncata acuza la moda - masura era "nedemocratica". Romanii numiti in functii publice erau intampinati cu ostilitate, activitatea lor era obstructionata, erau permanent reclamati, pentru a-i convinge sa plece. Organizatia Ciuc a UPM si prefectul Balint Mihaly au pus in vederea functionarilor romani de la Camera Agricola judeteana, in iulie 1945, ca, in patru zile, sa paraseasca judetul. In comuna Dobolii de Jos, judelul Trei Scaune, in iunie 1945, a fost organizata, de catre presedintele UPM, Astalos Ladislau, si preotul Deak Iosif o manifestatie a maghiarilor pentru schimbarea primarului Dionisie Lepadus, pentru ca era roman, chiar daca fusese numit de FND; manifestantii s-au exprimat foarte explicit: "Vrem primar ungur", "Jos valahii!". Sefii locali ai UPM au organizat astfel de manifestatii pentru alungarea romanilor din conducerea autoritatilor locale in multe localitati din apropierea granitei cu Ungaria, ceea ce a obligat Inspectoratul de Jandarmi Oradea sa ceara Inspectoratului General al Jandarmeriei, la 6 septembrie 1945, o "interventie urgenta la guvern, ca sa calmeze Uniunea Maghiara". Cei mai radicali se aratau ungurii din judetul Odorhei. Aici, in cadrul unor manifestatii, s-a cerut alungarea functionarilor romani nu doar din posturile detinute, dar si din Transilvania de Nord-Est. Concluzia Legiunii de Jandarmi Odorhei era categorica: "Oricare ar fi masurile luate de guvern pentru infratirea romano-maghiara, secuii nu accepta acest lucru. Gandul lor este numai la Ungaria Mare. Oricare ar fi masurile luate de guvern, si cat de blande, pentru a alipi populatia maghiara de romani si a infrati aceste doua popoare este imposibil". Rapoartele legiunilor de jandarmi erau pline de astfel de cazuri.
O metoda de constrangere a functionarilor romani ca sa plece era impunerea exclusivei folosiri a limbii maghiare, limba pe care acestia nu o cunosteau. Ungurii din comuna Tinca, jud. Bihor, impusesera emiterea tuturor documentelor autoritalilor locale numai in maghiara, adaugandu-se si folosirea vechilor sigilii de pe vremea ocupatiei horthyste; s-a ajuns ca, in Primarie, sa nu fie admise nici macar convorbirile particulare in limba romana. In iulie 1945, la primaria Cluj, erau angajati 300 functionari maghiari si doar 100 romani; acestia din urma nu erau primiti in sindicatul condus de maghiari, si erau impiedicati sa-si gaseasca locuinta in oras - ungurii, care ocutasera in perioada 1940-1944, majoritatea spatiilor imobiliare, aveau cuvant de ordine sa nu inchirieze la romani. La patru luni de la reintegrarea Transilvaniei de Nord-Est in cadrul Romaniei, liderul Sindicatului functionarilor din Primaria Cluj declara: "Nu dau nimic pe legile romanesti, fiindca nu au nici o valoare". Aceiasi functionari maghiari ai Primariei dadusera jos, la 1 mai 1945, de pe cladirile Primariei si Prefecturii, steagurile Romaniei. In Salaj, la Zalau, de asemenea exista cuvantul de ordine de a nu se inchiria locuinte romanilor, mai ales functionarilor si militarilor; in judet, nimeni nu a fost miscat de pe postul avut in timpul ocupatiei, astfel incat, intr-un raport din 9 octombrie 1945, Legiunea de Jandarmi constata ca 99% din functionari erau minoritari. O situatie asemanatoare era raportata si din Satu Mare.
In Maramures, datorita revizionismului ucrainean aliat cu cel maghiar, situatia generala avea elemente de specificitate. In momentul cand si-a luat postul in primire, 9 aprilie 1945, prefectul roman, Iulian Chitta, a putut constata ca toate institutiile statului nu functionau; a constatat si ostilitatea accentuata a ucrainenilor si ungurilor, toate posturile cheie fiind detinute de acestia. Faptul era cunoscut si la Bucuresti, chiar de primul ministru. Pentru a diminua agresivitatea minoritarilor, cu cateva zile inaintea revenirii administratiei romanesti, a fost trimis in zona, pe langa nelipsitul Luka Laszlo, si Nicolae Goldberger, secretar al Comitetului FND pentru Transilvania de Nord-Est, ales la Conferinta din 12-16 februarie 1945. Fiind comunist si evreu, se presupunea ca va fi ascultat mai ales de ucraineni. Va face o vizita si peste granita autoritatilor sovietice din Ucraina Subcarpatica, stiind ca actiunea ucrainenilor din Romania era dirijata de acestea. Intr-o nota telefonica din 6 aprilie, catre conducerea PCR, Goldberger anunta: "Am fost in Maramures, am discutat cu CC din Ujgorod chestia Maramuresului. Ei sustin ca hotararea poporului ucrainean din Maramures trebuie respectata. Ei nu vor nici un cetatean roman, dar vor pe ucraineni. Cele 17 sate nu vor sa recunoasca instalarea administratiei romanesti, sunt gata sa-si apere cu forta hotararea. Tov. Luca [Luka Laszlo] este de parere ca noi sa instalam acolo, totusi, cu forta Armatei [romane] si a Armatei Rosii, administratia romaneasca. Noi respectam hotararea Uniunii Sovietice". Asadar, actiunea secesionista a Maramuresului nu a fost o initiativa a Moscovei, care nu ar fi avut de ce sa dea inapoi daca dorea ocuparea teritoriului. Initiativa a fost a populatiei ucrainene si maghiare din Maramures, a conducatorilor Ucrainei Subcarpatice si a unor ofiteri din trupele de ocupatie sovietice, fie doritori sa se remarce, fie captati de liderii celor doua minoritati.

Lungul si dificilul drum al normalizarii

Cu toata atitudinea extrem de binevoitoare a administratiei romanesti fata de maghiari si ucraineni, cu toata numirea liderilor acestora in functi de conducere, situatia nu s-a normalizat. Noul sef al Politiei Sighet, dr. Victor Groza, transmitea, la 3 iulie 1945, Inspectoratului Regional de Politie Oradea, un raport privind situatia din Maramures, deteriorata din nou grav la sfarsitul lui iunie. Cauza o constituia revigorarea miscarii separatiste ucrainene, in urma cedarii de catre Cehoslovacia a regiunii subcarpatice pe care o detinuse in perioada interbelica URSS-ului. Ucrainenii din Romania credeau ca va urma si incorporarea Maramuresului romanesc. La 30 iunie, se sarbatorise, in Ucraina Sovietica, ziua unirii cu Rusia Subcarpatica. La cativa kilometri de Sighet, in comuna Slatina, la manifestatia populara organizata cu acest prilej, vorbise si Ioan Odoviciuc, cel care "a terorizat Maramuresul timp de doua luni, sub improvizatul regim ucrainean"; ajuns ministru in Ucraina Subcarpatica, declara amenintator: "Granita actuala speram ca, in scurt timp, se va mai largi, cuprinzand si pe fratii ceilalti ai nostri din Maramuresul de peste Tisa". In acelasi sens, a vorbit si reprezentantul Partidului Comunist, Covacs Sandor si un ofiter sovietic. La manifestatie, au luat parte si reprezentanti ai comunelor ucrainene din Romania, care au cerut ca si Maramuresul romanesc sa fie alipit Ucrainei. Circula intens zvonul ca granita va fi modificata pe 5 iulie 1945. Cel mai important document de prezentare a situatiei din judet este raportul "secret" al prefectului Iulian Chitta, catre conducerea centrala a FND, datat 10 iulie 1945: "Plugarii romani nu vor sa mai predea vite [in contul Armistitiului], deoarece plugarii ucraineni din judelul nostru nici in transa trecuta, nici acum nu au predat si nici nu vor sa predea vite. In atitudinea lor, sunt incurajali de elemente ucrainene (rutene) din administratie, de catre subalternii nostri ucraineni, care pe orice cale cauta sa submineze autoritatea administratiei romanesti, desi sunt in serviciul nostru, si indeamna in mod fatis la acte de nesupunere pe cetatenii ucraineni. Acesti functionari sunt aceia pe care ni i-a impus dl contraamiral Bodenko, cu ocazia vizitei sale la Sighet, in aprilie anul acesta. Cel mai distructiv in activitatea sa este pretorul Lazarciuc Nicolae, de la Pretura Sighet. Anexat, va inaintam copia actului trimis de acest functionar la toate satele ucrainene, abuzand de calitatea sa de pretor si utilizand fara autorizatie stampila judetului. Dupa cum de altfel rezulta si din acest act, spiritus rector este colonelul delegat al Comisiei Aliate de Control, care indeamna pe ucraineni la nesupunere. Populatia ucraineana abuzeaza de atitudinea noastra toleranta si se deda la acte criminale. Fiecare comuna in parte (inteleg comuna ucraineana) incaseaza taxe ilegale pentru simpla trecere a taranilor prin comuna, cate 2.500 lei de persoana. Am incercat sa iau masuri asupra tuturor neregulilor savarsite de catre ucraineni, dar din motive politice, dat fiind faptul ca nu am jandarmi si ca, dincolo, in Ucraina Subcarpatica, s-au petrecut evenimentele politice binecunoscute [acordul sovieto-cehoslovac], nu am putut sa aplic aceste masuri. De aceea, va rugam sa ne dati instructiuni precise, problema Maramuresului fiind de ordin superior, daca trebuie sa aplic toate masurile ce decurg din suveranitatea statului asupra acestui teritoriu sau nu. Fiind motive puternice ca orice masuri as lua contra ucrainenilor din judetul nostru, acestia s-ar plange si ar crea dificultati situatiei noastre. Delegatul sovietic mi-a declarat zambind ca, in curand, va sosi timpul ca sa ne cerem noi cetatenia sovietica. Colonelul Tiscenko, delegatul Comisiei Aliate de Control sovietica, se amesteca in toate chestiunile interne ale judetului, preseaza pe sefii de autoritati, ameninta cu arestarea. Comunele ucrainene au arborat peste tot drapelul ucrainean si refuza categoric a executa orice ordin dat de noi. La interventia facuta pe langa delegatul sovietic, acesta ne-a declarat ca rutenii din Maramures sunt cetateni sovietici. Am cerut acte in scris de la colonel, acesta insa refuza categoric a elibera vreo hartie, acolo unde el singur vede ca a gresit. In timp ce acestea se petrec la noi, unde avem 23.000 ucraineni la 100.000 de romani, dincolo de Tisa, in Ucraina Subcarpatica, unde avem circa 20.000 de romani, se petrec lucruri ingrozitoare. Intelectualii romani sunt persecutati de o administralie locala ruteana. Au fugit multi, din cauza prigoanei, la noi. La fel fuge si populatia evreiasca. Evreii reintorsi din deportare, dincolo, sunt persecutati, din care cauza acestia dau foc caselor si se refugiaza la noi, urmariti de autoritatile sovietice. La Slatina, prima comuna de langa frontiera cu noi, in ziua de 8 iunie, noua case evreiesti au fost incendiate de acestia. In scolile ucrainene, este strict interzis a se vorbi in alta limba decat limba ucraineana si rusa. Prin ordinul nr. 549/1945-U al Ministerului Scoalelor din Ucraina Subcarpatica din Ujgorod, comunicat tuturor scoalelor din tara lor, cu ordinul nr. 483/1945 al Inspectoratului Scolar din Rahau, se interzice cu desavarsire, sub aspre sanctiuni, folosirea limbii romane si ungare in scoli. Populatia romana de peste granita este napastuita si ne cere noua ajutoare. Din modestele noastre resurse, am ajutat pana acum pe acesti romani prigoniti. Va rugam sa ne trimiteti fonduri pentru ajutorarea acestora si pe mai departe; pana acum, am facut ce am putut cu mijloace locale. Va rugam sa dispuneti ce sa facem cu pretorul Lazarciuc si cu elementele subordonate. Daca iau masuri drastice, nu vom avea neplaceri cu Sovietele? Sa iau aceste masuri? Ordinul dv. va rog a-l trimite urgent". Raportul prefectului a ajuns la Presedintia Consiliului de Ministri, unde Emil Bodnaras, secretar general al acestuia, i-a pus rezolutia: "Comisia Armistitiului: Verificarea celor prezente in raport, in masura in care chestiunile prezentate mai sunt actuale. In caz afirmativ, va face imediat demersuri la Comisia Aliata de Control pentru clarificarea atitudinii delegatului Comisiei Aliate de Control". Raportul trece si pe la Ministerul de Interne. Majoritatea institutiilor centrale se interesau mai ales de faptul ca nu se strang animalele destinate platilor in contul Armistitiului. In conditiile Romaniei de atunci, nici nu se putea face mai mult; pacea nefiind incheiata, sovieticii nu trebuiau suparati, pentru ca o asemenea suparare ar fi putut periclita confirmarea retrocedarii intregii Transilvanii de Nord-Est.

Nori grei asupra Maramuresului

Un alt document intregeste imaginea Maramuresului, in vara lui 1945. Pe 25 iulie, era alcatuita o cerere a locuitorilor din mai multe sate romanesti, sub conducerea lui Ehira Vasile, secretar al organizatiei Frontului Plugarilor, catre secretarul general al PCR, solicitand readucerea in tara a acelor cetateni ai judetului carte fusesera arestati de sovietici si dusi in URSS. Cei luati se aflau in inchisoarea din Ujgorod, in Rusia Subcarpatica. Erau noua: un profesor, un avocat si un functionar din Sighet; notarul si economistul din Budesti; preotul, invatatorul, secretarul si economistul din Vernesti; un profesor din Cretesti. "Sus-numitii - se mentiona - au fost ridicati, in ziua de 5 martie a.c., din Sighet, de catre autoritatile ucrainene, impreuna cu altii care intre timp au fost eliberati, acestia fiind deportati inainte de a intra autoritatile romanesti in Maramures. Toti acestia au fost arestati pe nedrept, pe cand luau parte la marea manifestatie a poporului mararnuresean, o parte, iar alta parte au fast ridicati de acasa, fara sa aiba cunostinta macar de cele de care sunt acuzati".
La 4 august 1945, dr Victor Groza, Seful Politiei Sighet, transmitea un raport prezentand persistenta pericolului pierderii judetului Maramures. In urma unor abuzuri de frontiera, Prefectura a trimis o delegatie la Ungvar, pentru a lamuri, lucrurile cu guvernul Ucrainei Subcarpatice, solicitand formarea unei comisii mixte de ancheta. Ministrul Comunicatiilor, Weiss, a transmis Delegatiei ca nu poate discuta, iar reprezentanti ai comunistilor ucraineni au indicat si motivul: “Guvernul ucrainean nu recunoaste ca definitiva frontiera dintre Romania si Ucraina".
Incitata de peste granita, populatia ucraineana din mai multe comune ale judetului Maramures refuza respectarea legilor romanesti reintroduse de curand si, in unele locuri, a trecut la atacarea localitatilor romanesti vecine; cel mai grav incident - cu batai, focuri de arma, raniti - avea loc in comuna Rona de Jos, atacata de ucrainenii din Rona de Sus si Craciunesti, ajutati de mai multi soldati sovietici. Printre cei care indemnau populatia ucraineana sa nu respecte legile romanesti si ordinele emise de organismele statului, erau chiar inalti functionari de origina ucraineana. Cel mai reprezentativ, Nicolae Lazariuci pretor al plasii Sighet, in octombrie 1945, indemna pe tinerii ucraineni sa nu raspunda ordinelor de recrutare in armata, pentru ca, in curand, judetul va “fi anexat la Ucraina". De mentionat si faptul ca un anumit ecou a avut, in Maramures, si activitatea Organizatiei Ucraina Nationalista, condusa de Stefan Bandera. (In regiunea Csap, la punctul cel mai nordic al raului Tisa, banderistii erau atat de puternici, incat, pentru infrangerea lor, a fost nevoie de o intreaga divizie sovietica si doua regimente de graniceri; coloane intregi ale Armatei Rosii, aduse grabnic din Polonia, au fost atacate si distruse in defileele din munti.) Mai multi membri ai Organizatiei au ajuns si in satele ucrainene din Romania, ducand o propaganda antiromaneasca. Comunistii ucraineni si anticomunisti vizau acelasi tel in privinia Maramuresului. Si la inceputul lui 1946, era inregistrata o intensa activitate a agentilor provocatori trimisi de Ioan Odoviciuc, pe aceeasi tema a alipirii la Ucraina. Romanii erau cu atat mai alarmati cu cat; in ianuarie 1946, la cererea Comisiei Aliate de Control, granicerii romani au fost retrasi pentru mai mult de o luna la 25-30 km de frontiera, context in care s-au facut si unele rectificari ale acesteia, minore insa, in favoarea URSS.
Acestei situatii pe muchie de cutit a Maramuresului i s-a facut fata cu succes datorita fermitatii prefectului Iulian Chitta si a manifestarilor in favoarea apartenentei la Romania a populaliei romanesti din judet. In august 1945, prefectul cerea conducerii MAI sa-i trimita urgent un numar de pretori, notari, functionari administrativi, cu pregatire adecvata, care "sa fie obligati sa se prezinte la post". Asupra cererii va reveni. Insistenta sa a facut ca problema sa fie reflectata si in rapoartele Inspectoratului General Administrativ Cluj si in sinteza alcatuita la MAI, in octombrie 1945: se afirma ca, in judetul Maramures, starea de spirit era foarte incordata, chiar "exceptionala", si, de aceea, trebuiau luate masuri urgente pentru "a preveni o catastrofa". Se pastreaza si un Memoriu al populatiei Maramuresului, din 15 octombrie 1945, cu formulari ferme: "Vrem sa ramana alipit judelul Maramures pe vecie la Romania, Patria-Mama, de care am fost samavolnic rupti prin marsavul Dictat de la Viena, si de aceasta hotarare a noastra nici o forta de pe lume nu ne va clinti. Suntem gata sa aparam aceasta vointa a noastra cu sangele celor 140.000 locuitori ai Maramuresului Voievodal. Rugam pe dl dr. Iulian Chitta, primul nostru prefect dupa eliberarea Maramuresului, sa se faca interpretul vointei noastre pe langa M.S. regele Mihai I al Romaniei si pe langa inaltul guvern al tarii, pe care ii rugam sa primeasca manifestarea noastra de vointa ca un semn al darzeniei noastre de totdeauna de a ramane pe vecie la sanul patriei, Romania". In continuare, isi aratau recunostinta fata de Armata romana si armatele aliate. "Am intocmit si semnat acest document solemn - se scria in incheiere - ca sa ramana urmasilor nostri o pilda a vointei noastre de granit, un raspuns categoric acelora care vor sa falsifice vointa noastra, un sprijin acelora care conduc destinele noastre, iar celor ce vor hotari de soarta popoarelor in viitor, o piatra fundamentala la baza pacii europene si mondiale". Erau 60 de semnaturi - invatatori, preoti, profesori, medici, ingineri, reprezentanti ai sindicatelor de muncitori si functionari -, "ca reprezentanli legali si alesi in mod democratic de catre 140.000 locuitori, din 60 localitati ale judetului Maramures". Se mentioneaza faptul ca, fiind prezenti la semnarea memoriului, primarii si sefii diverselor autoritau au aprobat si ei, in unanimitate.

Romanii, discriminati

Asadar, pe ansamblul Transilvaniei de Nord-Est, revenirea administratiei romanesti a fost intampinata cu mare ostilitate de catre minoritari, sustinuti in aceasta postura din exterior. Mai ales in judelele "secuiesti", atmosfera era atat de incarcata incat l-a obligat chiar pe Teohari Georgescu, ministrul de Interne, sa intervina direct. La 19 mai 1945, avea loc, la Targu Mures, o sedinta a Comitetului judetean PCR, cu participarea lui Teohari Georgescu. Secretarul Organizatiei, Loeb Martin, s-a plans ca guvernul a trimis functionari romani in judet; "Noi ne-am opus sa-i primim, dar la Cluj ni s-a aratat ca trebuie. [...] Noi cerem ca toti care sunt numiti sa vina la noi, sa primeasca aviz". Cererea 1-a facut pe Teohari Georgescu sa intrebe: "Ce intelegi prin «sa vina la noi dupa aviz»? Loeb: La FND. Teohari Georgescu: In privinta controlului FND, care este rostul FND, sa faca stat in stat? Cine trebuie sa rezolve aceasta problema? Guvernul sau FND?". Ostilitatea fata de revenirea functionarilor romani in Mures viza pastrarea preponderentei minoritarilor. Cu toate ca populatia romana era majoritara, din totalul functionarilor MAI, de 979, romani erau doar 350; in schimb, erau 620 unguri, sapte evrei si doi de alte nalionalitali. Asadar, 63% maghiari, 36% romani, 1% altii. Numai la o singura functie, aceea de notar, numarul romanilor era corespunzator cu cel al locuitorilor romani, reprezentand 58%. Faptul acesta din urma a trezit suparari: cu tarie, la sedinta UPM din 10 martie 1946, in prezenta vicepresedintelui pe tara al organizatiei, Balogh Edgard, s-a cerut cresterea rapida a numarului notarilor unguri, numirea unor unguri in posturile de prefect, subprefect, presedinte al Tribunalului, presedinte al Camerei de Comert etc. Nici o inspectie de la Bucuresti si nici o cerere a guvernului nu a putut modifica ostilitatea fata de funclionarii romani si tratamentul discriminator aplicat acestora. Cu toata promisiunea secretarului Organizaliei PCR Mures facuta ministrului Teohari Georgescu, in judet nimic nu s-a schimbat in bine pentru romani. Mai mult, in septembrie 1945, in timpul unor manifestaiii de strada ale sindicatelor (controlate chiar de comunisti), functionarii romani au fost atacati, cerandu-li-se plecarea din judet.
In defavoarea romanilor era si practica numirii primarilor de catre prefecti. Cum acestia executau ordinele celor doua formatiuni politice ce stapaneau Transilvania de Nord-Est, s-a ajuns ca sa fie numiti doar membri ai PCR si UPM. In comunele maghiare, automat, primarul era ungur; in comunele mixte, tot automat, primarul era de asemenea ungur, faptul trezind mari nemultumiri. Insa, sistemul provoca nemultumiri si in comunele pur romanesti, unde erau numiti primari romani. Legiunea de Jandarmi Salaj, prezentand lista primarilor numiti, mentiona ca nu s-a avut asentimentul populatiei si ca majoritatea celor in cauza era incapabila; ca urmare, "totul se distruge".

by Petre Turlea

Source: "Dosarele Istoriei" 10(74)/2002

Is this topic open for discussions, or is it merely a (re)posting of the article?

Of course it is open for discussion.

In the light of the so-called documentary on Trianon, when the history of the Hungarians in Transylvania was presented, none of these subjects was addressed.

Open for discussion - to Romanian speakers only, though.