Romanian Navy in World War I, navy

Looking through some information I have gathered, I realized I have nothing on the Romanian Navy in the First World War. Does anyone know who was Naval Minister or if they had one?
Rich

Until January 1917, the commander of the Navy was rearadmiral Eustatiu Sebastian. He was replaced with rearadmiral Constantin Baleanu.

Got it and thanks
Rich

Here is something: Romanian fleet during WWI

http://pages14-18.mesdiscussions.net/pages...ujet_2885_1.htm

http://pages14-18.mesdiscussions.net/pages...ujet_2885_1.htm

http://pages14-18.mesdiscussions.net/pages...ujet_2885_1.htm

Translation from above :

Misiunea Navala (franceză) din România, 1916-1917

Când in iulie 1916 a devenit probabil ca România sa se alature Antantei, Dl. de Saint-Aulaire, care preluase functia de ministru plenipotentiar la Bucuresti, a solicitat sa ii fie trimis adjunct un ofiter din Marina; alegerea sa s-a oprit la capitanul de fregata de Belloy de Saint-Liénard recomandat special pentru acest post prin legaturile sale de familie şi de cunoasterea perfecta a mediilor românesti.
Comandantul de Belloy , sosit la inceputul lui august, a constatat repede ca Marina Româna dispunea de resurse insuficiente. A cerut sa fie trimisa o misiune franceza care sa poata reusi sa organizeze apararea Dunarii şi gurilor sale.
La 27 aug România a declarat razboi Puterilor Centrale; pe 29 a fost stabilita misiunea. Se compunea din locotenenţii de vas de Berg de Bréda şi Bahèzre de Lanlay, din ing.cls.1 geniu marina Mercier, care se afirmase deja in Muntenegru şi la Dardanele, din slt.de vas Cariou şi alţi 31 maistri de marina şi marinari repartizati in patru echipe : artilerie, mine, reparatii, dragaj de mine. Aveau material de observare, de sondare aeriana, topografic redus pentru determinarea elementelor de tragere, opt drăgi sistem Ronarch, cinci posturi radio-gonio şi diferite utilaje. S-au ambarcat la Brest pe 2 septembrie pentru Arhangelsk şi au ajuns pe 25 la Bucuresti, unde s-au pus la ordinele comandantului de Belloy.
Flotila româna dislocata la Turtucaia dispunea de patru monitoare, vedete torpiloare şi cateva canoniere (trei erau trimise de rusi), contra noua monitoare, vedete şi remorchere austriece dispuse intre Rusciuk şi Belgrad. Bulgaria a intrat in razboi pe 30 august : Turtukcaia a cazut la 6 septembrie, flotila româneasca s-a retras la Silistra pa 8, apoi la Rasova pe 15; ofensiva bulgara s-a oprit, frontul era stabilizat cand a venit misiunea franceza.
Pe 1 oct românii au reusit o trecere peste Dunare in amonte de Turtucaia; misiunea si-a dat concursul tehnic la pregatirea operatiunii insa interventia austriecilor a obligat la abandonarea capului de pod.
Misiunea navala a stabilit un program pentru a pune la punct tragerile indirecte asupra navelor, instruirea ochitorilor care lipsea complet, instalarea de baterii terestre şi de baraje de mine pe fluviu; au colaborat cu misiunea militara Berthelot, sosita la mijlocul lui octombrie.
Insa ofensiva inamicului s-a reluat şi armata româna s-a retras. Misiunea navala a ajutat la aruncarea in aer a podurilor cu ajutorul unor mine; flotila, in coop. cu rusii şi francezii a mai executat cateva actiuni mici, iar o vedeta a sarit in aer de la o mina fluviala.
In cursul retragerii, inginerul Mercier, care comanda un sector fluvial, a ajuns la 23 nov la Zimnicea in momentul in care bulgarii tocmai amenintau o subunitate de rezervisti români, batrani, neinstruiti şi rau condusi de ofiteri fara vlaga. Luand comanda in numele misiunii franceze, in timpul noptii a pregatit un contraatac pentru zi, a facut recunoasterea in teren, a fixat pozitiile artileriei, a repartizat sectoare pentru trupe, a adunat comandantii pentru darea de instructiuni şi pe 24 inainte sa se lumineze, impreuna cu cpt. de Nicolaï - adjutantul sau, se pune in fruntea valurilor de asalt care au ieşit in liniste din transee la ora stabilita. Surprinderea a reusit, insa in foc de arma razlet a dat de stire inamicului, care deschide focul; românii luând-o la picior, cei doi ofiteri ramasi singuril sunt obligati sa se retraga pe pozitiile de plecare. Inginerul Mercier, ranit de o explozie de obuz, a trebuit sa se lase evacuat.
Dupa ocuparea Bucurestiului, frontul din Dobrogea este abandonat; retragerea este facuta sub protectia tunurilor flotilei, care in 16 dec este la Hârşova şi pe 24 la Ismail; pe Dunare sunt puse cateva baraje de mine. Misiunea franceza dirijeaza evacuarea materialului flotant de la Braila şi Galati; in cursul actiunilor lt. de vas de Bréda este ranit la bordul unui torpilor românesc; lt. de vas de Lanlay fusese ranit mai inainte de explozia unei mine.
La inceputul anului 1917 comandantul de Belloy a continuat tentativele de reorganizare a Marinei române, in conducerea careia sunt operate la instigarea sa mutari importante. Gradul de Căpitan de vas şi titlul de ataşat naval i-au întărit autoritatea, pe care Dl. de Saint-Aulaire i-a sustinut-o pana la capat, impotriva numeroaselor intrigi ale nemulţumiţilor.
O parte din echipa de artileristi este detasata la Sulina pentru instalarea de piese de artilerie pe salande autopropulsate, la ordinele cpt. de vas Dumesnil, in misiune in flota rusa; echipa de radiotelegrafie este la Barlad. Punerea la punct a minelor şi torpilelor, echipamentelor de dragaj şi a unui puitor de mine, a sistemelor pentru trageri indirecte pe monitoare şi canoniere, sunt continuate la Ismail şi la Chilia, iar incepand din martie echipa de minari este gata sa puna baraje cu estacade şi plase, sa lanseze şi sa dragheze mine.
Suplimentar, un batalion de 1500 puscasi marinari, luati din excedentul de efective de la depozite, a fost infiintat sub coordonarea cpt. de Nicolaï, pentru a coopera in actiuni la fluviu cu echipele de mitraliori şi cu pionierii.
Personalul misiunii, in parte reinoit urmare unor serii de raniri şi boli, pierde la 16 aprilie 1917 trei ofiteri in naufragiul torpilorului Smeul care se răstoarnă la intrarea pe Dunare : lt. de vas Begouën-Demeaux, aspirantii Cariou şi Barbin. In august misiunea a terminat de instalat la Sulina piese de artilerie rusesti pe salande, la care au imbunatatit unghiurile de tragere; marina rusa a asigurat deservirea cu ajutorul cpt. de corveta de Bréda. In flotila româna antrenamentele au fost sporite : instructia tragerii, cresterea intrebuintarii, adaptarea obuzelor franceze şi rusesti la tunurile md. Skoda, lucrari de triangulatie pentru precizia tirului artileriei, acestea sunt principalele realizari; in fine, la 28 august batalionul de marinari a plecat pe front.
In martie, revolutia rusa, fraternizarea intre trupele ruse şi bulgare in România, au cauzat ingrijorari; in acest timp, prin eforturile misiunii, s-a putut conta pe o colaborare eficienta intre flotilele rusa şi româna.
Sccesul efemer al lui Brusilov la Tarnopol in iulie este urmat de invazia germana care a limitat iarasi frumoasa aparare a românilor pe Siret. Cdt de Belloy este trimis in Rusia de gen. Berthelot sa negocieze furnituri ptr. Subzistenţa, insa contractele obtinute n-au fost onorate. Dezastrul se accentueaza. La 2 nov ostilitatile sunt suspendate pe frontul rusesc; guvernul român planifica o retragere peste Prut, in teritoriile ruse, dar armata româna, putin numeroasa, lipsita de sprijin, trebuie sa accepte armistitiul la 19 ianuarie 1918.
La 3 martie este semnat tratatul de la Brest-Litovsk; pe 5 tratatul preliminar de la Buftea intre România şi Puterile Centrale.
Personalul misiunii se retrage pe la Murmansk şi ajunge la Paris la 11 aprilie 1918; doar ataşatul naval, lipsit de comunicare cu guvernul sau, ramane in România până la înfrangerea bulgarilor.

Auguste Félix Charles de BEAUPOIL de SAINT-AULAIRE
Jean Ludovic Marie de BELLOY de SAINT-LIÉNARD
Antoine Marie Ghislain Gabriel de BERG de BRÉDA
Jean François Marie BAHEZRE de LANLAY
Aimé Pierre Henri CARIOU
Ernest Frédéric Honorat MERCIER
Maxime Henri Jean BEGOUËN-DEMEAUX
Paul Georges Marie BARBIN


Citare prin Ordin pe Armată
27 sept. 1917
« Mis. Navală franceză de pe lângă Marina romînă : sub conducerea energică a şefului ei, Capitaine de vaisseau de Belloy de Saint-Lienard, care a reuşit să transmită tutoroe colaboratorilor săi sentimentul cel mai înalt al datoriei, a furnizat Marinei române o colaborare preţioasă, făcând în multe împrejurări dovada unui mare curaj şi un dispreţ total faţă de primejdie. A îndeplinit strălucit rolul delicat ce i-a fost încredinţat. »
La solicitarea guv. român, o Misiune Navală compusă din 4 ofiţeri şi 31 subofiţeri şi marinari specialişti a fost trimisă în România în luna sept. 1916.
Ea a luat parte la operaţiuni pe Dunăre şi a fost folosită la dregajul şi punerea de mine, la instalarea artileriei şi la organizarea tragerii de pe şalandele şi canonierele fluviale, la lansări de torpile de pe malul fluviului, la organizarea de estacade şi plase contra navelor inamice şi a minelor derivante, etc.
Mai mulţi membrii ai Misiunii au fost răniţi, în special inginerul principal Mercier, care a fost în fruntea unui contraatac românesc la 24 nov. 1916 în apropiere de Zimnicea; Lieutenant de vaisseau de Breda dirijând un convoi de evacuare pe Dunăre şi Lieutenant de vaisseau de Lanlay de explozia unei mine.
Aspiranţii Cariou şi Barbin, locotenentul de marină Begouen-Demeaux, maistul-secund armurier Gadiot au pierit pe mare în urma naufragiului torpilorului românesc [/I]« Smeul », pe 16 apr. 1917.
Inginerul principal de geniu maritim rez. [I] Mercier a fost nominalizat de Regele României la « Ofiţer, Steaua României cu spade » pentru următorul motiv : « Solicitând din proprie iniţiativă comanda a două batalioane, a pornit asupra inamicului cu un admirabil elan, făcând dovada unei mari energii şi bravurii. Pe timpul acţiunilor, curajosul comandant francez a fost rănit grav la picior. »

Ordinul no. 539
În virtutea puterilor conferite prin art. 506 din « Regulamentul pentru conducerea trupelor la campanie », acord « Crucea Sf. Gheorghe » cls.4 următorilor marinari :
Detaşamentul 1 şalande autopropulsate armate :
- maistru-secund artilerist din Marina franceză Augustin le Barzic
- maistru-secund timonier din Marina franceză Emile Even
- matelot torpilor brevetat din Marina franceză Robert Hamel.
În zilele de 11 şi 13 feb. 1917, sub focul violent al artileriei inamice, au descoperit o baterie inamică şi au corectat tragerea contra ei ucigând, după spusele prizonierilor, pe Comandantul Reg. 4 de marş bugar şi mai mulţi soldaţi şi cai de la cavalerie, cauzând daune considerabile fortificaţiilor inamice şi reducând la tăcere bateria inamică.
Ordinul no. 540
În virtutea puterilor conferite prin Ordinul no.1380 / 7 oct. 1916 al Şefului SMG de la Stavka rusă, acord Medalia Sf. Gheorghe cls.4 maistrului-secund artilerist Jacques Canson din Marina franceză, ataşat Detaşamentului 1 şalande autopropulsate armate (medalia seria 1.263.352).
În zilele de 11 şi 13 feb. a cooperat la corectarea tragerii de artilerie care, după spusele prizonierilor, a cauzat moartea Comandantului Reg. 4 de marş bulgar, a creat pagube considerabile fortificaţiilor inamicului şi a redus la tăcere bateria lor.
Gen. brigadă Matusevici (rus)

Scrisoarea Şefului Apărării gurilor Dunării către Capitaine de vaisseau marchiz de Belloy
Pentru organizarea apărării Gurilor Dunării, Guvernul francez a trimis ofiţeri de marină, specialişti în tragerile de pe canonierele fluviale dotate cu tunuri navale de 6 ţoli ( metoda franceză de tragere ).
Instalate la Sevastopol după indicaţiile Capitaine de vaisseau Dumensil, canonierele fluviale, după venirea la Sulina, au fost definitivate în timp scurt pentru a opera pe fluviu, mulţumită energiei şi priceperii Lieutenant de vaisseau Cariou, care după terminarea lucrării s-a dus la poziţiile de tragere unde a organizat tragerea cu grupurile de tunuri de 6 ţoli, tragere corectată de personalul francez după metoda sa.
Organizarea perfectă a tragerii ale cărei rezultate magnifice au fost constatate de şefii de sectoare în zona unde au acţionat canonierele, s-a datorat numai muncii neobosite şi conştiincioase a ofiţerilor şi marinarilor francezi.
Mai târziu, Lieutenants de vaisseau Beegouen-Demeaux şi Barbin, veniţi din Franţa, au preluat detaşamentul din mâinile Lt. Cariou şi au continuat cu succes deplin opera începută de el.
Mă simt dator să vă semnalez activitatea magnifică a acestor excelenţi ofiţeri şi vă exprim condoleanţele noastre colective pentru moartea lor tragică şi prematură.
11 aprilie 1917
General de brigadă Matusevici (rus)

Ordin pe Forţele fluviale de Dunăre No.257 din 9 aug.1917
Consider ca o îndatorire dintre cele mai plăcute ale funcţiei mele să exprim gratitudinea mea pentru Dl. Comandant al Flotilei române Comandor Scodrea, pentru Şeful de Stat-major locot.comandor Bucholtzer, pentru Capitaine de corvette conte Berg de Breda şi pentru ofiţerul cu artileria căpitan Koslinsky pentru organizarea strălucită a tragerii, care prin energia lor nestăvilită şi munca lor asiduă au înzestrat Escadra română; dovada a fost din nou făcută astăzi în cursul tragerii executate contra bateriilor inamice.
Mulţumesc de asemenea ofiţerilor şi echipajelor navelor pentru perseverenţa efortului făcut şi care au adus artileria la nivelul de perfecţiune pe care l-a atins.
Viceamiral Neniukov (rus)