1848/49 in Transilvania, about those revolutionary years

[ANDREAS]

A problem that appeared after the readings I had taken (as questionable) is that of the relations between the romanian national guards and the austrian army, the "ally" in the fightings with the hungarian militia & szekler troops in late autumn 1848 in Transylvania. This is because the approx. 1200 rifles delivered to the Romanian national guards in that period by the "austrian ally" were obviously insufficient (without talking about the poor technical condition of many of them) for our troops and much of the nearly 800 weapons seized from the Hungarian militia by our legions had to be given to the Imperial Army after it taking control of all province in november 1848. Some hungarian leaders will use this attitude of our "austrian allies" in 1849, to persuade the Romanians to cross on the Hungarian side. What do you know about the attitude of General Puchner and his army (in relation with the Romanian National Council and the national guards) in the period october -december 1848 (before Bem's invasion)?

This post has been edited by ANDREAS on January 27, 2012 10:04 pm

[ANDREAS]

If someone is able to translate this, it will be wonderful:
http://greenstone.bjc.ro/greenstone/cgi-bi...ele&cl=CL2.7.27
The first document, reaching military issues, is apparently written in Romanian with (maybe) Slavic characters ... the second is in German and I will try to translate it myself...

[21 inf]

The first one is in romanian with cyrilic characters. I'll translate it, you translate the german one

The first one says:

"Nro. 2.
L. a.

Cătră Comitetul de Pacificaţiune al Românilor.

În împrejurările de faţă, când cele mai înalte interese şi cele mai sfinte drepturi atât ale fiecărui cetăţean şi ale naţiunilor întregi, cât şi ale tronului şi ale dinastiei, se află în mare primejdie din pricina întărâtorilor şi turburătorilor unei partide facţioase, care pentru a-şi mulţumi scopurile sale egoistice, lucrează neobosit prin întrebuinţare de putere şi silă ca să răstoarne ordinea civilă şi liniştea, şi să aducă cea mai înfiorătoare confuziune, precum şi ca să ţie necontenit terorismul şi întărâtarea deosebitelor naţionalităţi între dânsele, pe care a împins-o la cel înalt grad, datoria tuturor binecugetătorilor cetăţeni ai statului şi prieteni ai ordinei şi ai liniştii publice, precum şi ai sfintelor drepturi ale ţării şi ale tronului, este de a se împotrivi nemăsuratelor călcări nelegiuite ale acelii partide, şi pentru restabilirea ordinei şi a liniştii, precum şi pentru asigurarea adevăratei libertăţi şi egalităţi a tuturor naţionalităţilor, a se pune în poziţiune de apărare cuviincioasă împotriva acelii partide şi atacurilor ei.

Spre acest sfârşit Excelenţa sa D. Generariul Comendante al ţării, pe temeiul proclamaţiei din 18 a lunii curgătoare ce a slobozit către toate jurisdicţiunile şi către locuitorii Transilvaniei, şi în puterea guvernului ţării, ce în virtutea acelei proclamaţii a priimit pe cât timp vor ţinea împrejiurările extraordinare de acum, către aceasta luând în băgare de seamă că atât naţiunea română, cât şi cea săsească în multe chipuri şi-au exprimat voinţa şi singure de sine au făcut propunere, a găsit cu cale de a orândui ca să se facă o recrutaţie din amândouă naţiunile, în cercurile de jurisdicţiune şi în satele ce sunt în dispoziţiune, spre a completa corpurile de trupe patriotice ce se află în ţară adică: al treilea batalion din regimentul de infanterie Leiningen nro. 31, întâiul şi al treilea batalion din regimentul de infanterie Arhiducele Karl Ferdinand nro. 51, trei companii ale batalionului al treilea din regimentul de infanterie Cavalerul de Turski nro. 62, trei divizii din batalionul de grenadiri Baron Uraca, precum şi spre a se forma o divizie de rezervă pentru regimentul Leiningen, şi alta pentru regimentul Arhiducele Karl Ferdinand, pentru care toate se cere un număr trebuincios de 3745 oameni, şi tot deodată să se formeze din nou un batalion de iagheri în număr de 1253 oameni, şi prin porunca de la 22 octombrie 1848 nro. 4300 şi de la 25 octombrie nro. 4321 a însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestii orânduieli pe Comitetul de apărarea ţării ce s-a întocmit de către Excelenţa sa sub preşedinţia subtînsemnatului.

În urmarea aceştia, fiind că populaţia săsească către cea română, în cercurile de jurisdicţiune ce stau astăzi în dispoziţiunea Excelenţei sale, este cam ca 1 către 4 se hotărăşte, ca completarea numitelor trupe ale ţării, dimpreună şi cu rezervele ce trebue să se formeze în numărul trebuincios de 3745, să se facă numai din populaţia română; iar noul batalion de iagheri, care se va numi batalionul de iagheri saso-transilvani, se va forma numai din populaţia săsească.

Cât pentru presentaţia şi asentaţia recrutelor după acest masstab, se hotărăsc şi se publică următoarele reguli, care se vor păzi fără sminteală şi se vor aduce la îndeplinire fără cea mai mică întârziere:
1.Locuri de asentaţie se hotărăsc: Sibiul, Braşovul, Mediaşul, Sassebeşul şi Haţegul.
2.Împărţirea cvantumului de recrute, ce fiecare cerc e dator a presenta la locurile de asentaţie după deosebirea naţiunilor, se va vedea în tabela de împărţire ce se alătură aici. Fiindcă poziţiunea comitatului Belgradului de Jos este deosebită, şi a Belgradului de Sus şi mai deosebită, pentru presentaţia recrutelor din acest comitat nu se hotărăşte loc deschilinit, şi rămâne ca satele să-şi aleagă după voe cel mai aproape loc din cele cinci locuri de asentaţie.
3.Recrutaţia celor 1253 oameni, ce cad pe naţiunea săsească pentru batalionul de iagheri saşi, se va îndeplini de către Universitatea naţiunei săseşti prin subordinatele jurisdicţiuni de scaune şi districte, afară de districtul Bistriţii, care nu se coprinde acum între cercurile ce sînt în dispoziţiunea Excelenţei sale D. Generariu Comendante, căci acesta are să-şi dea contingentul său la trupele ce sînt aşezate în partea despre miază noapte a Transilvaniei.
Recrutaţia celor 3745 oameni ce cad pe naţiunea română pentru completarea trupelor ţării şi pentru formarea rezervelor, se va aduce la îndeplinire de către Comitetul Român prin Tribunii orânduiţi pentru cercurile române prin înţelegere cu jurisdicţiunile săseşti, care au să privighieze ca să nu se împiedice îndeplinirea presentaţiei recrutelor, în cât se atinge aceasta de cercurile jurisdicţiunilor lor.
4.Atât Universitatea naţiunei săseşti şi subordinatele sale jurisdicţiuni, cât şi Comitetul român şi orânduiţii Tribuni români, luând în băgare de seamă sila împrejiurările de faţă, când lucrul nu iartă cea mai mică întârziere, trebue să aducă la îndeplinire presentaţia recrutelor cu asfel de grabăneprecurmată ziua şi noaptea, încât toată recrutaţia să fie fără sminteală săvârşită la 6 noembrie, şi tot cvantumul de recrute atât dela Saşi, cât şi dela Români să se presenteze până atunci negreşit. Spre acest sfârşit
5.Jurisdicţiunile săseşti şi Tribunii români sînt datori ca mai întâi să caute şi să cerceteze pe recrute în locurile pretoriale prin doctorul cercului sau prin altul, spre a presenta la comisiile de asentaţie, în locurile de asentaţie, numai oameni sănătoşi, puternici şi buni de slujbă soldăţească; şi pentru ca să se poată alege cei mai buni, totdeauna să ducă pe jumătate mai mulţi oameni, decât e îndatorată după împărţire a da fiecare jurisdicţiune sau sat. În asfel de chip, spre pildă, un loc, care are să dea zece recrute, e dator să ducă la locul de asentaţie, cel puţin 15 oameni aleşi cu îngrijire de cătră mai marele respectiv al locului şi de cătră doctorul, şi aflaţi de buni pentru slujbă.
6. Spre a se putea urma asentaţia cu neprecurmare şi a nu se pricinui deodată prea mare îmbulzială, jurisdicţiunile şi Tribunii vor îngriji, ca îndată ce se va aduna un cvantum de recrute, numai decât să-l trimiţă la locul de asentaţie, făr’ a aştepta să se strângă tot cvantumul ce e dator să dea cercul întreg.
7. Spre a nu risipi prea mult puterile garnizoanelor militare, nu se vor întrebuinţa comenzi militare pentru escortarea recruţilor la locurile de asentaţie; ci această escortaţie se va face din partea civilă prin paznicii săi sau prin gardisti.
8.Din partea jurisdicţiunilor şi a Tribunilor se vor trimite recruţii la locurile de asentaţie totdeauna cu o însemnare, în care se va cuprinde numele, vârsta, locul naşterii, naţionalitatea recrutelor, şi starea în care s-au aflat de către doctor.
9.Despre o parte pentru a avea mai mulţi oameni din care săse aleagă recruţii, şi pe de altă parte pentru a se insufla oamenilor mai multă aplecare pentru starea militară, vârsta de priimire pentru recruţi se întinde dela 18-lea an până la al 38-lea, măsura mărimei se coboară la 5 şuhuri, se dă plată îndoită pe toată ziua câte 8 kr. argint, şi timpul capitulaţiei se hotărăşte numai 3 ani cu deosebitul folos, că timpul slujbei ce se petrece în război, soldatului cu capitulaţie i se hotărăşte îndoit, în cât, spre pildă, şase luni de slujbă în război, se socotesc un an întreg, şi un an şi jumătate petrecut în război, se socoteşte drept tot timpul capitulaţiei de trei ani.
10.Asentaţia în locurile de asentaţie se face de către Comisiile de asentaţie deocamdată făr’ a se împărţi în vreun regiment; asemenea şi aprovizionarea din ziua asentaţiei până la împărţire se face la olaltă neîmpărţit.
11. Îndată ce s-a presentat cvantumul de recrute şi s-au asentat, se trimit toate decătre Comisiile de asentaţie subt escortă cuviincioasă la Sibii spre a se împărţi mai departe şi a se trimite la deosebitele corpuri de trupe, afară de recrutele naţionalităţii române din Mediaş care sînt hotărâte pentru completarea trupelor ţării – Ce se atinge de recrutele naţionalităţii săseşti pentru batalionul de iagheri, aceste toate se trimit la Sibii.

Excelenţa sa D. Generariul Comendante aşteptând cu încredinţare atât dela jurisdicţiuni cât şi dela populaţia săsească şi română, că luând în băgare de seamă înaltele interese despre care se lucrează în timpul de faţă pentru mântuirea patriei şi a tronului, şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor atât ale naţiunii române cât şi ale celii săseşti, vor întrebuinţa toate mijloacele spre a sprijini cu toată râvna dorinţele sale, şi vor aduce la îndeplinire completarea c.c. trupe până la hotărâtul termin negreşit, invită pe Comitet ca fără cea mai mică întârziere să ia măsurile cele mai potrivite şi să întrebuinţeze toată puterea influenţei sale spre a îndeplini aceste orânduieli ale Excelenţei sale cât se va putea mai curând şi mai punctual.

Sibiiu 14/26 octombrie 1848
Pfersman, m.p.
f.m.l.

[21 inf]

Împărţirea recruţilor ce au să dea jurisdicţiunile săseşti şi satele româneşti, care sînt în dispoziţiune, pe trei ani, socotindu-se un an de slujbă în război drept doi ani
Scaunul, districtul sau comitatul Au să dea Locul de asintaţie
Saşii Românii
Scaunul Sibiului 278 327 Sibiiul
Scaunul Mediaşului 146 100 Mediaşul
Scaunul Sighişoarei 115 45
Scaunul Cincului Mare 102 57 Sibiiul
Scaunul Cohalmului 96 69
Scaunul Sassebeşului 22 75 Sassebeşul
Scaunul Miercurii 24 88
Scaunul Nocrihului 29 50 Sibiiul
Scaunul Orăştii 11 107 Sassebeşul
Districtul Braşovului 334 335 Braşovul
Comitatul Hinidoarei - 810 Haţegul
Districtul Făgăraşului 12 336 Sibiiul
Comitatul Cetăţii de Baltă - 297 Mediaşul
Comitatul Bălgradului de Jos - 955 cel mai aproape loc de asentaţie
Comitatul Bălgradului de Sus - 94
13 sate săseşti din Comitatul Cetăţii de Baltă 84 -Mediaşul
Summa 1253 3747
5000

edit: I coulndt insert the table, so the figures looks like above on this post. I hope it can be understand what it mean.

This post has been edited by 21 inf on January 28, 2012 08:27 am

[21 inf]

http://greenstone.bjc.ro/greenstone/collec...CJ_0563_029.pdf

Transcripting in romanian with latin letters here:

Comitetul Naţiunei Române cătră
canonici, vicari, protopopi şi preoţi de ambe riturile, Prefecţi, Tribuni, Centurioni, Decurioni, Judeci, şi cătră toţi ceilalţi români.

Aduceţi-vă aminte fraţilor! Că v-aţi legat cu jurământ înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, că nu vă veţi scula asupra nimănui, care nu să va scula asupra voastră, v-aţi jurat că nu veţi păgubi pe nimene, şi nu veţi prăda (averea? indescifrabil în text) nimănui şi cumcă veţ da pace fiecărui om, ca să trăiască în pace de voi, şi să poruncească peste averea sa nesupărat de nimene. Cum vreţi şi voi ca să vă dee pace tot omul, şi să nu se atingă nimene de persoana şi de averea voastră.
Comitetul v-au făcut cunoscute toate poruncile înălţatului împărat, şi ale înaltului generariu-commando, ca să nu poată zice nici unul, cumcă greşeşte din neştiinţă; totuşi cu mare durere e silit comitetul a auzi din mai multe părţi ale ţării acesteia, că românii predează averile domnilor şi ale altoru oameni, se scoală nu numai asupra celor necredincioşi înaltului împărat, împotriva cărora sînt detori a se oşti la poruncă, şi după povăţuirea ofiţirilor împărăteşti, dar cumcă se scoală chiar şi asupra celor credincioşi înălţatului împărat, şi opresc din drum, îi leagă, îi batjocoresc; ba unii şi la atâta răutate au venit, de opresc în drum şi îi leagă chiar şi pe cei ce călătoresc cu dreptăţi dela înaltul generariu-commando şi dela comitet, şi ucid şi pe cei desarmaţi, fac prădăciuni, şi acum au început a se bate chiar români împotriva românilor, nu ascultă de mai marii lor, şi ameninţă cu aprinderi şi cu moarte locuitorilor celor păciuiţi.
Fraţi români! Comitetul s-au scârbit la auzul acestor fapte nelegiuite, şi văzând, că din aseminea fapte nu poate să urmeze alta peste voi, fără numai o nefericire mai mare, de cât au fost aceea cu care v-aţi luptat până acum!
În aceste împrejurări înfiorătoare, şi insuflătoare de cea mai mare îngrijire pentru viitorul românilor, comitetului numai acea mângâiare i-au mai rămas, că nelegiuirile acestea, prădările averilor şi năpăstuirile oamenilor, nu le fac, fără numai nişte oameni (... indescifrabil în text) care naţiunea română să înfiorează, şi pe cari îi blastămă ca pe nişte prăpădiţi, carii fac ruşine naţiunei întregi.
Însă ca să nu împedece fericirea naţiunei întregi nişte prăpădiţi ca aceştia, comitetul porunceşte de nou şi strâns tuturor românilor de fie ce plasă, atât preoţilor, cât şi mirenilor, cetăţenilor, şi sătenilor din tot ţinutul Ardealului, deosebit tuturor mai marilor, judecilor, juraţilor, prefecţilor, tribunilor, centurionilor, decurionilor, ca să publice toate poruncile, care vin dela înaltul generariu-commando prin comitetu, prin ofiţiarii împărăteşti şi prin celelalte jurisdicciuni.
Prefecţii să le dee tribunilor, aceştia să le trimită centurionilor din fiecare sat şi cetate, ca să le publice oamenilor de câte ori să vor aduna la vreo deprindere.
Aşişderea sînt îndetoraţi şi preoţii tuturor popoarelor fără de alegere dacă sînt uniţi sau neuniţi, a vesti cu cea mai mare scumpătate toate poruncile, şi a le vesti de mai multe ori, deosebitu cele şese punturi tipărite dela comitetu în 21/9 Octobrie a. c. să le publice, şi să le republice în toate duminicile şi sărbătorile, să le tâlcuiască în împreună înţelegere cu prefecţii, tribunii şi centurionii.
Preoţii să reporteze la protopopi, aceştia la episcopi, centurionii la tribuni, aceştia la prefecţi, cari vor înştiinţa în urmă pe comitetu, cumcă s-au vestit poruncile pretutindene şi se împlinesc.
Preoţii şi toţi mai marii românilor, să aibă grijă ca să-şi apere cinstea lor şi a naţiunei prin purtarea cea bună, să nu o păteze cu lăcomia averei străine, şi cu alte fapte nevrednice de creştin, de român, să aibă grijă, ca să se ţină rândul bun, şi să fie linişte între oameni; pentru aceea se îndetoresc toţi a asculta de mai marii lor, şi de poruncile, care se vestesc pentru ţinerea bunei orândueli, şi a păcii publice, pentru ajutorarea celor prădaţi de vrăjmaşi, pentru recrutaţiune, eşirea la castre ş. a.
Oamenii şi satele, care au jelbi în pricina locurilor, a pădurilor, şi a altor procesuri de acest feliu, să aştepte până ce se va aşeza ţara, şi se vor pune deregători, atunci toate procesele se vor lua la judecată, şi se va face dreptate fiecăruia, eară până atunci nimene să nu îndrăznească a-şi face destul cu puterea, căci unii ca aceia se vor pedepsi ca nişte călcători de legi, şi necredincioşi înălţatului împărat.
Oamenii cei ce se întorc acasă din castre, să nu îndrăznească subtu perderea capului a jefui, nici a se certa subtu grea pedeapsă, cu cei ce n-au fost în castre, pentru că aceştia vor merge de aci înainte.
Încă din 9 Octobrie s-au vestit porunca ca să nu îndrăznească nimenea a se atinge de averea altuia, fie acela unguru, fie românu, sau ori de ce neam; acum de nou şi strâns se porunceşte tuturor, ca să nu îndrăznească nimene a se atinge nici chiar de averea rebelilor, pentru că aceasta nu este a răpitorilor, ci este o avere, despre care vor face rânduială cei mai mari.
În urmă aduce aminte comitetul tuturor românilor, că pentru încunjurarea anarhiei, fiecare călcătoriu a înaltelor porunci se va pedepsi cu cele mai straşnice pedepse, şi unii ca aceia se pun în primejdie de a-şi perde capul.
Sibiiu, 25/13 Noembrie 1848
Simeon Bărnuţiu, preşedinte
A.T. Laurianu
Tim. Cipariu
Nicolae Bălăşescu
Ioanne Branu
Florianu Micaşu

Fraţi români.
De când ungurii cu terorismul lor cel barbar au îndrăznit a vărsa sângele cel nevinovat al fraţilor noştri români, a-i spânzura şi a-i răstigni, de atunci vin plânsori în toate zilele la înaltul General-Comando, şi la Comitetu, cumcă românii încă fac nelegiuiri şi fapte de acelea, care nici n-ar trebui să se pomenească între oameni.
Cu mare durere au înţeles acestea Comitetul, şi ca să nu se mai întâmple, porunceşte straşnic tuturor românilor:
1. Să nu îndrăznească nimene a se atinge nici de persoana, nici de averea altuia, fie acela de ce neam va fi, român, ungur, ovreu, sau ori de ce neam, pentru că toţi oamenii au drepturi de o potrivă la viaţa şi la averea lor, şi tuturor cu aceeaşi cinste suntem datori.
2. Cei ce pun armele jos, şi prin aceea arată că nu vreu să se bată asupra nimănui, unii ca aceia să n-aibă nici o bântuială sau supărare, ci din protivă să se apere de ori ce asuprire, şi ei şi averea lor.
3. Să nu îndrăznească nimene a supăra, a împedeca, sau ori în ce chip a bântui pe călătorii păciuiţi, ci din protivă să dea pace fiecine călătorilor, ba încă după putinţă să şi înlesniască călătoria unul altuia.
4. Comitetul porunceşte strâns tuturor românilor, ca pe lângă împlinirea acestora să asculte de Maimarii Comunităţilor, de Prefecţi, Tribuni, Centurioni, Decurioni, de Bătrânii comunităţilor, şi de toţi Maimarii lor cei legiuiţi, şi să plătească darea împărătească şi celelalte aruncături, fără împotrivire.
5. Toţi maimarii aceştia sînt datori a priveghia, ca oamenii să nu se dea la beţie, şi la alte eccessuri, să păzească comunităţile şi averea fiecăruia, fie nemeş, fie de altă plasă, de ori ce păgubire, iară cele ce s-ar fi luat până acum pe nedrept, toate lucrurile acelea să se dea îndărăt proprietarilor lor; fieşcecare sat e datoriu a răspunde pentru toate pagubele, care se fac în sat;
6. Ori cine ar îndrăzni a lucra împotriva acestor porunci şi oprelişti, fie acela satu întreg, sau mai mulţi oameni, sau numai unul singur, unii ca aceia se vor supune sub judecată de războiu, şi fiecare după vina sa cu straşnice pedepse se va pedepsi.
În urmă comitetul aduce aminte românilor, că se se poarte aşa cum s-au purtat până la această catastrofă, şi, ferindu-se de toate nedreptăţile, să dovedească şi de aci înainte, cumcă au fost şi sînt vrednici de libertate.
Sibiiu 2/19 Octombrie 1848.
Comitetul Naţiunii Române:
A.Treb. Laurianu, Simeon Bărnuţiu, Nicolae Bălăşescu, Timoteu Cipariu, Florianu Micaşu, Ioanne Brannu

[21 inf]

Letter of Axente Sever for mobilisation, 14 december 1848

http://greenstone.bjc.ro/greenstone/collec...CJ_0563_071.pdf

Fraţilor români!
Încă din copilăriă auziam pre oameni zicând că nu e bine, sînt pre mulţi oameni pre pământ, nu le mai ajunge pământu nu le mai ajunge nimica, ar fi bine de ar da Dumnezeu vreo bătaie sau alt rău ca se se mai împuţineze oamenii, acum s-au împlinit cererea şi dorinţa oamenilor, Dumnezeu au lăsat să fie bătaie, noi trebue să ne batem.
Însă ca să ne putem bate, şi să putem şi învinge pre vrăşmaş trebuie să fin toţi într-un cuget cu o inimă, cu curagiu şi ascultători pentru ca să putem ajunge peste tot locu, şi să nu rămânem de scădere nici în o parte s-au ales tot oamenii cei cu ajutoriu pentru laghere mai de parte, aceştia s-au înscris de nou şi nu are voie neci nu este iertat nice unuia din ei a merge sau a şedea acasă pentru aceea centurionele din sat chiar şi sătenii îndată ce vor simţi că vre unu e acasă, îl vor globi nu mai de cât un zlot bun, şi apoi îl vor trimite la lagher cu scrisoare în care să fie pusă zioa când lu plecat aseminea centurionele va îngriji să se trimită haine la feciorii din lagher scriind notariu sau preotul satului numele fie căruia pe haina sa.
Ceia lalţi săteni carii sînt înscrişi la gardă însă sînt singuri şi fără ajutoriu chiar şi aceia carii au fraţi feciori, sau servitori în lagher, sau în cătane, dacă nu sînt trecuţi de 50 ani aseminea vor fi detori a ave toţi câte o lance şi vor forma o companiă, împărţită în 4 ducturi (ţuguri), din care 2 la vreme de trebuinţă încă să poată merge în lagher pe câte 8 zile şi apoi vor înschimba cele lalte 2 ducturi ce rămăsese acasă.
Am înţeles că pe multe locuri să încurcă lucrurile şi nu ştiu oamenii de cine să asculte, --- în tot satu este căpitan, şi jude, în cele ce sînt pentru dare, (indescifrabil în text), dători, poştării, drumuri, veţi asculta de jude, eară în cele ce sunt pentru paza satului pentru lagher, şi pentru mustră de centurionii la care se vor porunci tribuni şi eu la jude înspectori şi administratoriul şi aşa să vor curma încurcăturele.
Tot satu va coace pentru feciorii săi pită şi o va trimite la lagher cu scrisoare dar aşa cât tot fecioru să capete o pită pe 2 zile necurmat până va ţinea lagheru, -- ori care săteni nu vor împlini acestea vor cădea supt gloabă de un zlot bun de tot gardistu, şi în primejdiă de a cădea sub iobăgiă.
Fraţi preoţi dascăli şi cei mai înţelepţi sînt provocaţi, a ceti mai de multe ori aceasta şi alte ordinăciuni care vor mai veni, şi a deştepta pre oameni, punându-să înşii în frunte cu toată inima. Au trecut timpul de a să mai teme cineva şi a nu păşi înainte cu toate puterile, trebuie să învingem, sau să murim, că nime nu va avea pardon.
Blaj, 14 dec.
Ioanne Auxinţiu Severu
Prefectu leg. 1 prim.

[21 inf]

Letter from 20 december 1848, I suspect it is a letter from Avram Iancu, even it is not signed, I believe I readed about it in some books.

http://greenstone.bjc.ro/greenstone/collec...CJ_0563_073.pdf

Frate centurione
Fiindu că mulţi din cei înscrişi, carii sînt 2 şi 3 în o casă rămasără din blăstămăţia dela Hoidin şi fiind că noi nu avurăm timp ai globi după cum să otărâsă; te însărcinăm pe d-ta ca să globeşti pe fie care câte cu 12 zloţi. --- afară de tribunatu dă-i unde să pusă din greşală 5 zloţi buni şi unde încă să iartă 30 cr. carii nu vor avea bani vor da bucate în preţu de bani, din care să va face un magazin, vei însămna cu preotul sau cu notariu satului dela cine, ce şi cât ai luat, aseminea vei face şi cu cei ce să vor retrage în venitoriu dela lagher, ţinându-te de ordinăciunea din decem. a.c. Ca adecă cei cu ajutoriu să rămână totu de una în lagher, eară cei singuri să se părânde schimbându-să tot la 8 zile pre cei ce să vor înpotrivi la acestea îi vei însemna, ca când voi putea veni eu, tribunu sau vice tribunu să-i putem ave curând la mână, şi să-i pedepsim milităreşte.
Pentru a mai uşura greutăţile şi necazurile care le sufere oamenii de o cam dată să dă voiă fie cărui sat, ca să lasă pre toţi oamenii carii au fost şi sînt şi acum în lagher să-şi aducă câte un car de lemne, însă ca să nu să facă mişelii şi pagube mari d-ta te vei înţelege cu îngrijitoriu acelei păduri, care va fi la sat, sau în lipsa acestuia cu preotul şi cu cei mai cu minte săteni, şi vei pune să se taiă un colţu de pădure, mai măruntă sau de tot bătrână, oamenii cei fără vite vor tăia şi vor face atâtea sorţi, câţi oameni vor fi fost şi sînt în lagher cei cu cară vor aduce mai întâi soartea celor fără vite şi apoi a lor, --- dacă la un sat nu va fi pădure de loc, acest sat îşi va face sorţile sale în o pădure domnească, sau în acea pădure la alt sat unde şi-au făcut şi până acum, înţelegându-să mai întâi cu căpitanu şi cu sătenii acelui loc.
Vei recvira --- vei cere dela fie care curte după câtimea bucatelor care vor fi 20 --- 40, 60 până la o 100 ferdele de grâu, despre care vei da cvitanţiă şi apoi vei trimite la moară, --- şi fărina o vei pune în trun magazinu din care să să poată coace pâne câtă să va porunci, cocându-să şasă pite bune din o ferdelă, când vei trimite pânea vei primi cvientanţia despre câte ai dat ca să te poţi legitima înaintea ori cui de ce ai luat şi de ce ai dat, dacă nu veţi avea locu bun de făină unde să o grijiţi sau vă veţi teme de furat o veţi trimite la Blaj şi d. magazinariu după ce va măsura câtă aţi adus vă va da cvintanţiă unde nu vor fi bucate trierate nici deregători la curte care să vă dee, veţi pune pre cei singuri de pe acasă să triere sub înspecţiunea fsotului (? nu înţeleg în text – fostului?) jude domnesc a căpitanului şi controla preotului; şi veţi îmblăti mereu îngrijind ca să nu să fure nici să nu să prădeze nici fir, pentrucă bătaia poate să ţină mai mult timp şi în urmă poate să murim de foame, însă până atunci acum numai decât să luaţi dela toată casa a 3 parte din făina ce să va afla să o coaceţi şi să o trimiteţi numai decât la lagher.

[ANDREAS]

You did an excellent job 21 inf! Thank you very much!
What I didn't entirely understand is if the 3745 people who had to be given by the Romanians, would be incorporated in the three Austrian regiments mentioned there or would be only subordinated to the command of these regiments? In other words would they become imperial soldiers (armed and equipped properly) or remain as territorial troops (militias) led by romanian tribuns? I assume that the last version, isn't it?
I'll soon finish translating the german one!

This post has been edited by ANDREAS on January 28, 2012 05:57 pm

[21 inf]

They will remain imperial soldiers under regular military austrian command. They would be NO romanian militia. It was the same case as at 1st and 2nd romanian border regiments, were some of the young romanians who volunteered were transformed in imperial soldiers. Even one comander of a romanian legion (prefect) join austrian army and became imperial soldier. Some of Axente Sever's men who entered in Alba Iulia fortress in late May 1849 were asked to join the army if they want and doing so, they became regular imperial soldiers. As far as I readed (but not having certain figures) most of the imperial soldiers who fought in 1848-49 in Transylvania were romanians (doesnt matter if they were from border regiments or Karl Ferdinand, Uracca, Max Ferdinand or Leiningen regiments).

[ANDREAS]

The translation of General Puchner Proclamation:
"With deep sorrow I have to hear news, that notwithstanding my proclamation of 9th and October 18th this year, that even now, as earlier, widely in the country violence and atrocities against helpless and defenseless people, as well as even to women, children and old people perpetrated, added on the murder scenes and the horrors of pillage and fire.
Even if the enemy, which occurs armed against our goods and holy cause, we must render harmless: yet is the duty of civilization, humanity and religion, atrocities that nobody needed, but merely reproduce revenge and bitterness, just as pointless devastations, we must avoid, and defenseless co-citizens, old men, women and children we must spare.
Since the attitude of such disregard punishable acts in the present circumstances happen under the task given to the troops by the General Commando: hereby so ordered, that in every garrison, headed by an officer with the assistance of four members, as much as possible should bring to the knowledge of the different nationalities to end all cases of violence against innocent and defenseless people, as well as of robbery, murder and arson in the places where they stationed, also in the neighborhood fast and rigorous surveys, and the criminals that they met doing so, legal treatment and punishment will be handed down.
Should follow a similar procedure the Officers who responding of the various Landsturm- military formations, to maintain order and discipline in those.
I therefore expect with confidence that this orders, aiming humanity itself and the interest of our good cause, with arrangements made to be spread throughout the country, will be followed unswervingly.
Hermannstadt (Sibiu) at 26 October 1848.
Anton Freiherr v. Puchner
Field Marshal Lieutenant and Commanding General"

[21 inf]

Thanks for the translation, Andreas!

[ANDREAS]

One of the first offensive action aimed toward Abrud, took place in 19-23 January 1849 (lead by major Beké József with some 3.500 troops (including the 1st Battalion/1st Szekler Border Infantry Regiment nr. 14, Biharer Nationalguard Light Cavalry Division, a detachment of an U/I Honved Battalion) and 6 guns (6-pdr field guns) in the direction Halmagiu-Baia de Criş-Brad-Crişcior-Buceş. It is written in the book (I.Pârva-Drumuri în Ţara Zarandului, 1983) that in late january 1849 the offensive action towards Abrud was stopped by the moti troops led by Ioan Buteanu. Do you know more about this fight?

This post has been edited by ANDREAS on January 29, 2012 05:22 pm

[21 inf]

Yes, I know about it, but I am not sure that the mission of Beke was toward Abrud. All the previous mission before him were aimed at Brad or Zarand generally speaking. I suspect that at least some fighting occured as a result of hungarian troop movement on Arad-Brad-Deva comunication as some reinforcement were sent from Hungary to Bem via Arad. Csutak says in his memories that he also fight near Buces, but I am not quite sure that he speaks the truth on that part of his memories. It was not imposible that some hungarian troops hit Buces, as there was a romanian strong point manned by Buteanu and his men.

[ANDREAS]

It's exactly as I suspected, 21 inf,
I also believed that, and by reading Czetz memories I am more confident to be near the truth, because he mentions a detachment of troops which he met near the city of Deva (the Bihar light cavalry division), who previously had fought under major Beké József command in Zarand County (and occupied Brad from romanian forces). I guess it wasn't a major fight otherwise it would have been mentioned (by either romanian or hungarian side)! The fact that the Brad city(have no ideea if back than it was a city of not!) was later taken back by romanian forces (17 february 1849) shows that Major Beke forces were much weaker than the 3500 soldiers that occupied Brad in 23 january 1849! Some of these forces were intended for other missions -such as reinforcing Bem's army!

This post has been edited by ANDREAS on January 29, 2012 09:07 pm

[21 inf]

From my sources Beke started his expedition on mid January 1849 from Arad. At 19 January he was in front of Hălmagiu were he had a big fight with Buteanu, who had 150 riflemen and a good number of "lăncieri". Romanians were pushed back and Beke entered Hălmagiu. During night Buteanu gathered his routed forces and next morning he agains atacked Beke. He was again pushed back and withdrew toward Brad, his rearguard fighting at each step. Beke arived at Baia de Criş in the same day, but he needed 3 aditional days to reach Brad. He stayed at Brad 1 month, in this time raiding and pillaging romanian villages from the neighboorhood.


Andreas, could you sent me the copied book of mr. Pârva, please (photo, xerox, doesnt matter, as I dont have it)?