Officers of the TV and HCS Divisions

[split from http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=4498]

I know that it's not the topic, but i was wondering why the historians wrote so few about Gen Lascar after his surrender to the Russians near Stalingrad? After the so called "Revolution 89",few articles were consacreted to the "Tudor Vladimirescu" and "Horia Closca si Crisan" divisions. Who were its officers, what they latter became in the communist regime, in its army etc. I know few thinks only about Gen Lascar (his grave is splendid and it is near Nicolae Iorga's thomb....) and his politic "comisar" Walter Roman.

BM

Source - Net.
The Archive of Aleksandr I. Jakovlev
Lubjanka. Stalin and NKVD, NKGB, GUKR «Smersh». 1939 - mart 1946
Document № 251
REF : Spec. information from L.P.Beria to I.V.Stalin about forming 1-st rom. Inf. Division
07.02.1944, № 140/b, Top Secret

This post has been edited by Petre on May 17, 2014 06:47 pm

I found it surprising that there were more NCOs than privates in the TV Division.
Where were they thrown in combat for the first time?

Gen. Dénes

As far as I know as non-historian, they were used on frontline only after the Red Army invaded Romania following the events of August 1944 (corrections are welcome, if they are justified).
This means they were used for the first time in combat either in Transylvania, either in Hungary.

"On Aug.29 1944, 1st Ro volunteer division named Tudor Vladimirescu held the first fight in the 2nd Ukrainian Front, south of the city Vaslui. In the area of villages Deleni and Sf. Gheorghe (?) on its second echelon stumbled out german troops who were trying to break through the Soviet troops encirclement. Several dozen Romanians were killed and wounded, and missing a few dozen. However, the Romanians did not rest behind the Soviet units..."
On Sep.8 the fighters of 1st Ro.Inf.Division liberated the city of Sf.Gheorghe.
They also fought for the liberation of Oradea.

They fought in Hungary as well - so I was told in the mid 1980's by a soldier of this division. I knew him for several years and he told me this when I saw him for the last time: he died few months after that.
He said that in the early 1950's a shiny career path was ahead anybody who was member of Tudor Vladimirescu, and only a dumb guy like him (in his own words), who did not get involved in anything was offered to him, would remain a commoner.
He was too harsh with himself by claiming he was dumb. Probably he was considering "What if?" scenarios if he would accept to climb the ladder, 1950's Communist style.

A text (in origin an article) from Svitoc.ru forum :

Voluntarii români în Armata Roşie, 1943-1945

Un exemplu uimitor de trecere de partea sovietică a unui fost inamic în cursul Marelui Război … istoria Diviziei 1 inf a voluntarilor români Tudor Vladimirescu, care la 31 martie 1944 s-a alăturat Frontului 2 Ucrainean.
Divizia a fost formată din prizonieri români, soldaţi şi ofiţeri, căzuţi prizonieri în toamna 1942 în raioanele Serafimovici, Kletskaia, Perelazovskii.
La 2 feb 1943, 2700 soldaţi şi 43 ofiţeri prizonieri români au trimis conducerii sovietice un raport colectiv pentru a fi trimişi pe front pentru a lupta cu arma contra asupritorilor fascişti. La 16 sept la Krasnogorsk lângă Moscova a fost întâlnirea cu reprezentanţii lagărelor unde erau români. S-a luat hotărârea adresării către Guvernul sovietic cu solicitarea înfiinţării pe teritoriul URSS de unităţi de voluntari români pentru a participa la războiul cu Germania. Pe prizonierii îi susţineau comuniştii români aflaţi în Uniunea Sovietica.
La 4 oct. Comitetul de Stat al Apărării a satisfăcut această cerere şi a adoptat o Hotărâre privind înfiinţarea Diviziei 1 infanterie a voluntarilor români cu un 10 mii oameni. În primele trei zile se înscriseseră 12 mii prizonieri români: şi-au exprimat dorinţa 90% din soldaţii români şi 15% dintre ofiţeri. Divizia şi-a luat numele eroului naţional Tudor Vladimirescu.
Divizia a fost formată în lagărele Seleţî, raion Riazan, pe structura unei divizii sovietice de trăgători. Avea trei reg. inf, un reg. artil, un divizion AT şi subunităţi de specialităţi: comp. instrucţie, comp. cercetare, batalion geniu, comp. mitraliere AA, comp. trs, comp. chimică, comp. auto, manutanţă, batalion sanitar-medical, spital veterinar, un pluton detaşat din Armata Roşie, atelier mobil, poştă de campanie. La 15 nov.1943 la Seleţî divizia a început pregătirea militară şi politică după manuale şi regulamentele Armatei Roşii, timp de patru luni. În condiţii de vreme de război, un timp suficient. La instruirea militarilor au luat parte 159 ofiţeri-instructori sovietici care cunoşteau limba română şi moldovenească. De la S.M.G. a participat colonelul G.M.Eremenko.
Comandant era lt.col. Nicolae Cambrea, locţiitor maiorul M.Haupt, şef stat major lt.col. Iacob Teclu. În documente de arhivă se păstrează informaţii despre Cambrea : n.1898, fost şef de stat major la o divizie română, academie mil, 26 ani de serviciu; prizonier nov. 1942 raion Serafimovici. Teclu a fost primul ofiţer român care a ridicat problema înfiinţării diviziei de voluntari români. Urmase Academia de Stat major în România. În caracterizarea făcută de reprezentantul S.M.G. sovietic, col. Belokon, apr.1944, scrie "spre deosebire de Com.Div. este mai deschis, dar mai puţin pregătit militar". iar în feb.1945 Теclu se recomanda(?) ca "energic, competent tactic, cu mare autoritate în rândurile întregului efectiv al diviziei". Мaiorul Haupt în 1945 "nu se bucură de autoritate, nu este agreat, fiind la origine sas. Corpul ofiţeresc îi execută ordinele cu multe insistenţe". Ceilalţi ofiţeri au fost tot din prizonieri. Cdt. Reg.1 inf. – maior Badea, 2 – maior Buzoianu, 3 – maior Dinescu. Cdt. Reg. artilerie – maior Petrini.
Peste 300 sergenţi şi soldaţi dintre cei mai capabili au urmat cursuri de o lună jumate la centrul special creat la Şcoala militară Riazan. Instruirea a fost cu program intensiv, cum erau pregătiţi şi ofiţerii pentru Armata Roşie. În raportul comisiei de examinare la absolvire la 30 ian.1944 scrie: "rezultatele examenelor de absolvire … arată că deşi termenul redus de instruire şi condiţii dificile de lucru cu românii-cursanţi (necunoaştere absolută a limbii ruse şi translatori insuficienţi), cursurile cu scop de a pregăti cadre ofiţereşti complete pentru Div. T.V. au avut succes". La finele ian.1944, 321 cursanţi români au primit gradul de locotenent, ocupând funcţii de comandanţi de plutoane şi baterii.
În acest fel, cca. jumătate din ofiterii diviziei erau din vechii ofiţeri ai armatei române, ceilalţi cu Şcoala militară la Riazan. Toţi foştii ofiţeri au primit în divizie gradele şi funcţiile avute în armata română.
A fost organizată la divizie munca cultural-educativă la un nivel destul de înalt, fiind angrenaţi aici 573 oameni. Zilnic apărea ziarul " Înainte ! " în 3.000 exemplare. Redactor era un membru PCR, locot. Romanescu, adjunct căpitanul sovietic Kornfeld, candidat pentru admitere in PC. Divizia avea club cu bibliotecă şi proiector de cinema, brigadă cu 18 artişti-muzicanţi. Ţineau slujbe patru preoţi ortodocşi "dintre prizonierii cu seminar teologic în România, hirotoniţi de mitropolitul Moscovei la Moscova".
La finele martie 1944 unităţile erau definitivate, înarmate şi instruite. Efectivul era 9.589 oameni, of. 895, sergenţi 4.379, soldaţi 4.315. La 31 mart. divizia a fost trimisă cu trenul la dispoziţia Cdt. Fr. 2 Ukr.
Într-un raport la 15 aprilie 1944 către Şeful Direcţiei Politice a Fr.2 Ukr, gen.maior Tevcenkov, locţiitorul de atunci al Cdt.div. pentru munca cultural-educativă, maiorul Iordanov (participase la formarea diviziei 15.11.1943 – 10.02.1944) remarca: "Marea majoritate soldaţi şi mici comandanţi sunt ţărani. 15-20% soldaţi fără sau cu puţină carte. În divizie se desfăşoară muncă de alfabetizare. Soldaţii şi corpul de comandă sunt religioşi. Efectivul diviziei este tânăr, dezvoltat fizic, sănătos. Divizia este coplet dotată cu tehnică modernă, producţie sovietică. Echipamentul este din cel folosit de Armata română, mai puţin căciulile, care sunt ca ale noastre. Echipamentul este nou, comandat la fabrici sovietice, din material englezesc. Hrănirea, conform normei Armatei Roşii. Soldele se plătesc la fel ca în Armata Roşie. Cât am fost eu la divizie au fost 5-6 cazuri de dezertare. Răul principal l-a constituit furtul, dar prin muncă corespunzătoare fenomenul s-a redus la minim. Organele judiciare ale diviziei sunt constituite din prizonieri români, foşti în activităţi corespunzătoare în Armata română. Acestor organe le-a fost dat dreptul să acţioneze cf. legislaţiei româneşti. La divizie există un birou de informaţii “Smerş” detaşat de la contrainformaţiile Armatei Roşii. Divizia este aptă pe deplin, atât militar cât şi moral-politic".
Înainte să fie trimis pe front, efectivul diviziei a depus jurământul. Nu pentru credinţă regelui, ci pentru credinţă poporului muncitor al Pomâniei. "Jur pentru poporul meu, subjugat de Germania, - spunea jurământul, - să lupt pentru libertatea şi progresul lui... jur să lupt pentru prietenia puternică între România şi Uniunea Sovietică, care mi-a dat posibilitatea şi arma în mână să lupt contra duşmanului comun – Germania hitleristă; jur să păstrez legătura frăţească de arme cu Armata Roşie".
Divizia a trecut în compunerea Armatei 53 şi s-a concentrat la nord de Iampol, în raionul Dzîgovka, Pisarevka, Klembovka. Aici au continuat pregătirea până la declanşarea ofensivei Iaşi-Chişinău.
La 1 apr.1944 divizia avea în dotare: 5.244 carabine, 2.116 automate, 605 mitraliere şi puşti-mitraliere, 212 pusti AT, 160 aruncătoare, 92 tunuri diferite, 98 camioane şi 6 maşini, etc. Voluntarii români erau nerăbdători…
Divizia a primit botezul focului în cursul Operaţiei Iaşi-Chişinău (20 - 29 aug.1944). Ei au trecut onorabil un test dificil în luptă cu o puternică grupare de trupe fasciste, care căuta să scape din încercuire spre vest. Divizia a suferit pierderi, dar şi-a îndeplinit misiunea.
Consiliul militar al Fr.2 Ucr. a dat înaltă apreciere diviziei române. În răspunsul la un raport a lui Cambrea despre ponegrirea luptătorilor voluntari din partea elementelor pro-fasciste din Armata română, Comandantul Frontului, R.I.Malinovski şi generalul-locotenent de tancuri I.Z.Susaikov, la 6 sept.1944 au scris:
"Colonel Cambrea.
Div.1 română este cea mai capabilă unitate a poporului român şi îşi îndeplineşte bine misiunile de luptă. Poporul român nu va permite nimănui să-i denigreze eroii, fii loiali ai patriei, care au înţeles înaintea tuturor necesitatea luptei pentru libertatea şi independenţa României. Fiţi liniştiţi, luptaţi cu cinste şi băteţi-l fără milă pe duşman".
În continuare drumul diviziei a trecut prin sud-estul Transilvaniei. La 8 sept. 1944 luptătorii diviziei au eliberat Sf.Gheorghe. A doua zi gazeta diviziei "Înainte !" scria:
"La 11.15 cercetaşii români au intrat primii în oraş. Ei au ajuns repede la primărie şi au înălţat aici tricolorul românesc. Ca să fluture cu cinste tricolorul patriei deasupra oraşului, aflat de patru ani sub ocupaţie, a căzut la datorie caporalul Arambaşa Gheorghe".
Pentru bărbăţie şi eroism, dovedite la eliberarea oraşului, Comandantul Armatei 27, general S.G.Trofimenko, prin Ordinul N.807 a transmis mulţumiri luptătorilor diviziei:
"Salut din tot sufletul pe ofiţeri, sergenţi şi soldaţi, cu ocazia eliberării oraşului şi fortăreţei Sf.Gheorghe. Le doresc noi sucese pe câmpul de luptă. Aduc mulţumiri întregului efectiv al diviziei".
După regruparea în raionul Sf.Gheorghe, divizia a primit ordin să meargă în zona Oradea. Deplasarea a fost executată în termenul stabilit. Efectivele "cu multă tenacitate a trecut munţii Bihorului cu înălţimi de 1.400-1.800 m şi cărări înguste peste rîpe". La 25 sept. fără odihnă după un marş istovitor, divizia a trecut în primul eşalon al Corpului 33 trăgători şi a trecut la acţiuni de luptă pentru a elibera Oradea. Lupta pentru oraş a fost crâncenă. La 30 sept. divizia a fost întărită cu unităţi de tancuri din Brigada 22, ceea ce i-a întărit semnificativ poziţia. La mijlocul oct.1944 inamicul s-a retras, evitând încercuirea. Oraşul a fost eliberat.
La 15 oct. divizia a trecut graniţa şi rupând rezistenţa trupelor germane în satele Hosszupalyi şi Monostorpalyi, şi-a deschis drum spre Debreţin, important centru în estul Ungariei. În luptele pentru acest oraş divizia a suferit însemnate pierderi, dar contribuţia sa la eliberarea oraşului a fost remarcată în Ordinul Cdt. Suprem I.V.Stalin N.0374 din 20 nov.1944:
"Se acordă Div.1 inf. voluntari români T.V. care s-a remarcat în luptele pentru cucerirea oraşului, denumirea "Debreţin" iar în continuare se va numi Div.1 infanterie voluntari români T.V. Debreţin". Mulţi soldaţi şi ofiţeri care s-au remarcat în lupte au primit înalte ordine precum Аleksandr Nevski şi Steaua Roşie. Peste o sută de luptători au fost distinşi cu ordinul Slava, medaliile "Pentru curaj" şi "Pentru merite în luptă".
La 2 nov. după lupte grele neîntrerupte, divizia a fost retrasă pentru odihnă şi refacere. În acest timp a fost completată cu un batalion de voluntari din UTM. Aceştia s-au dovedi vrednici în următoarele acţiuni de luptă, luptând fără frică umăr la umăr cu deja căliţii în lupte ofiţeri şi soldaţi. Astfel, la 13 feb.1945, la marginea localităţii Almaş un membru al CC UTM, caporal C-tin. Godeanu cu grupa pe care o comanda, a căzut în spatele inamicului si cu preţul vieţii a distrus punctul de tragere care împiedica înaintarea companiei lor. Eroii au primit post-mortem Ordinul Slava, fiind avansaţi sub-locotenenţi.
La 18 dec. divizia împreună cu trupe sovietice a participat la luptele pentru lichidarea apărării inamicului în nordul Ungariei în raionul Abasar. A primit misiunea să treacă peste masivul Matra şi să lichideze un nod de rezistenţă al inamicului, care acoperea drumul către Cehoslovacia. Luptele din munţii Matra a căpătat caracter extrem de tensionat şi nu înceta nici noaptea. Fasciştii s-au agăţat de fiecare adăpost, de fiecare aliniament. Acţiunile de luptă a fost mult îngreunate de geruri şi ninsori. Divizia a trecut de bariera muntoasă în 14 zile. Pe 26 dec.1944, în urma unui atac prin surprindere noaptea a eliberat oraşul Salgotarjan. După alungarea hitleriştilor, minerii unguri şi pandurii români, bucurându-se şi sărbătorind victoria, au dansat împreună în centrul oraşului o veche "sârbă" românească.
Dar cerinţele războiului au impus plecarea mai departe. La 1 ian.1945, continuând urmărirea inamicului spre nord, unităţile diviziei au ajuns la graniţa cu Cehoslovacia pe râul Ipel. În noaptea de 2 ian. divizia a traversat peste râul îngheţat şi s-a angajat în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei în compunerea Armatei 53, în gruparea de trupe sovieto-română general I.M.Managarov. Luptele din ianuarie au fost deosebit de grele şi sângeroase. Respingând contraatacurile violente ale inamicului, voluntarii diviziei au depăşit câmpurile de mine, barajele de sârmă ghimpată şi au capturat unul după altul aliniamente importante, de pe care au dezvoltat mai departe ofensivele.
În luptele din toamna-iarna 1944 divizia a suferit pierderi mari. La 31 ian.1945 mai avea 4.238 oameni (524 ofiţeri, 2.096 sergenţi, 1.618 trupă). Au apărut probleme cu aprovizionarea şi disciplina. În câteva cazuri soldaţii extenuaţi au refuzat chiar să plece la atac. Au fost trimişi în tribunalul militar mai ales cei indolenţi.
În feb.1945 la divizie au venit completări, tineri născuţi 1926-1927. În principal erau muncitori români. Din 1.863 oameni completare, 436 erau bolnavi (151 tifos, 113 scabie, 106 afecţiuni gastrice, 38 boli venerice, câte 14 bronşite şi reumatisme). Deoarece la noul contingent s-a remarcat slăbiciune fizică, Consiliul Militar al Armatei 53 a stabilit pentru ei alimentaţie suplimentară. Situaţia era agravată şi de faptul că noile completări în majoritatea lor nu primiseră pregătirea militară necesară, constituind "un contingen de 1.053 oameni neinstruiţi al diviziei". De aceea, in feb. divizia a dus numai lupte cu caracter local, limitate la acţiuni de cercetare.
La 1 mart. divizia a trecut din nou la ofensivă, cu scopul aruncării inamicului peste râul Hron. La 19 mart. divizia a lichidat ultimele cuiburi de rezistenţă ale fasciştilor pe râu. Au fost eliberate localităţile Valah(?), Repişka(?), Lucenec. În apelul din martie al Apărării Patriotice Române, despre Div.1 inf. voluntari români TV-D se spunea:
"Luptătorii români, acoperindu-se de slavă în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, în luptele de pe câmpiile Ungariei şi în munţii Cehoslovaciei, au câştigat dragostea întregului popor... Noi cu toţii îi susţinem din toată inima pe militarii noştri, care duc un război eliberator. Lăsaţii să simtă grija noastră şi dragostea noastră fierbinte, lăsaţii să simtă că întregul popor este cu ei în această ultimă bătălie, care va curăţa definitiv lumea de ciuma hitleristă !".
La 20 mar.1945 a fost trimisă pentru refacere şi nu a mai revenit pe front, Marele Război de Eliberare încheindu-se. Div.1 inf. TV-D a fost distinsă cu ordinul "Krasnoe Znamia" şi cu ordinul românesc "Apărarea Patriei" cls.1.
La 26 apr.1945 a fost încadrată în Forţele Armate ale României. La festivitate Primul-ministru Petru Groza a declarat că "dorinţa arzătoare de a lupta pentru o lume nouă, pentru o autentică demnitate naţională, dorinţa de a spăla ruşinea participării ţării la războiul antisovietic au dat naştere acestei mişcări spirituale şi politice a celui mai nobil patriotism". Locţiitorul Preşedintelui Comisiei aliate de control, general I.Z.Susaikov, adresându-se militarilor diviziei, remarca:
"Dv. aţi luat primii armele şi le-aţi întors contra Germaniei hitleriste. Faptele voastre nu vor fi uitate niciodată de popoarele Uniunii Sovietice. Nu le va uita nici poporul român"….

CEALAIA, Tatiana Petrovna, candidat în ştiinţe istorice
Universitatea Agrară de Stat, Voronej

This post has been edited by Petre on June 02, 2016 08:09 am

http://sammler.ru/index.php?showtopic=42566

http://sammler.ru/index.php?showtopic=42566&st=20

Source https://historyrussia.org/

Raport catre Seful Directei Politice a Frontului 2 Ucrainean A.N. Tevcenkov despre formarea Div. 1 române. 15 aprilie 1944.

De la 15 nov. 1943 pâna la 10 feb. 1944, subsemnatul maior Iordanov, am luat parte la formarea Div.1 rom voluntari «Tudor Vladimirescu» în calitate de loctiitor al cd-tului diviziei pentru munca cultural-educativa. Raportez despre situatia lucrurilor în divizia indicata :
Cadrele de comanda
Cdtul diviziei – locot.col. Cambrea Nikolai Constantinovicu, dintre prizonierii de razboi.
Capturat nov. 1942 în raionul Serafimovici, pe Donet. În cursul acestui razboi a fost sef st.maj al unei divizii rom. Nascut 1898, în armata de 26 ani, pregatire militara, academica.
Seful St.maj – locot.col. Teclu Iacob Victorovici, dintre prizonierii militari. Primul ofiter român care a pus problema formarii unei divizii române de voluntari. Spre deosebire de comandant, locot.col. Teclu este mai deschis, dar mai putin pregatit sub aspect militar.
Restul ofiterilor diviziei provin tot dintre prizonieri. Cdt. Reg.1 inf – maior Badea, Cdt. Reg.2 inf – maior Buzoianu, Cdt. Reg.3 inf – maior Dinescu, Cdt. Reg. artil – maior Petrini.
Peste 300 de oameni, soldati si gradati, din rândul celor mai capabili, au urmat cursuri de ½ luna la Scoala de infanterie Riazan, au fost avansati locotenenti si în prezent ocupa functii de comandanti de plutoane si de baterii.
Aparatul cultural-educativ
Loctiitorul Cd-tului cu munca cultural-educativa – locot.col. Tulceanu, comandant din Armata Rosie, membri P.C (b), profesor de tactica la Academia Militara Frunze.
Sef birou cultura-educatie divizie – maior Petrescu, membru P.C.Rom., emigrant politic, fost redactor al Gazetei pentru prizonierii români din URSS.
Aparatul cultural-educativ consta din 573 oameni. Statul este completat în totalitate.
Loctiitori pentru munca cultural-educativa exista la toate subunitatile, pâna la pluton/baterie inclusiv.
Loctiitorii cd-tilor de regimente si de subunitati independente sunt emigranti politici, membri ai P.C.Rom. Restul efectivului lucratorilor cultural-educativi s-a completat din rândul prizonierilor, majoritatea carora au urmat instruire în scolile antifasciste din URSS. Majoritatea emigrantilor politici români aflati în divizie au facut parte anterior din Brigada Internationala care a luptat în Hispania.
Loctiitorul Sefului Biroului cultura-educatie al diviziei – maiorul sov. Cebanenko Andrei Stepanovici, membru P.C (b).
Biroul cultura-educatie al diviziei editeaza zilnic gazeta «Înainte», tiraj 3 mii ex. Redactor – locot. Romanescu, membru P.C.Rom.
Loctiitorul redactorului – cpt. sov. Kornfeld, candidat pentru P.C (b).
Biroul are un club. Sef Club – Nikolskaia Wanda, membra P.C.Rom. la club exista instalatie de cinema, biblioteca si o brigada de 18 artisti-muzicanti.
Majoritatea absoluta a lucratorilor cultural-educativi s-au dovedit capabili în executarea muncii încredintate.
Divizia are patru preoti ortodocsi din rândul prizonierilor, care au terminat seminarii preotesti în România si hirotoniti la Moscova de catre Mitropolitul rus.
Efectivele diviziei si caracterizarea lor
Efectivul diviziei a fost stabilit la 10.000 oameni. Statul diviziei este completat în întregime cu prizonieri români intrati benevol în compunerea diviziei. Marea majoritate a soldatilor si micilor comandanti sunt de la tara. 15-20% soldati sunt fara carte sau cu scoala putina. În divizie se desfasoara munca pentru lichidarea analfabetismului.
Soldatii si corpul de comanda sunt religiosi.
Efectivul diviziei este tânar, dezvoltat fizic, sanatos.
Pregatirea militara
Divizia în efectiv complet a parcurs 4 luni de pregatire militara în conditii absolut normale. Instuirea a fost condusa de instructori comandanti ai Armatei Rosii, cunoscatori ai lb. Române si moldovenesti. Divizia s-a pregatit si va actiona pe baza regulamentelor si instructiunilor Armatei Rosii. Corpul de comanda, sub aspect militar, este bine pregatit.
Armamentul si asigurarea materiala
Divizia este complet dotata cu tehnica militara sovietica moderna. Echiparea este cea adoptata de armata româna, mai putin câciulile, care sunt ca ale noastre. Echipamentul este nou, cusut în fabricile sovietice din material englezesc.
Hranirea – conf normelor Armatei Rosii. Soldele se platesc conform salariilor primite în Armata Rosie.
Disciplina si starea moral-politica a diviziei
În timpul prezentei mele la divizie au fost 5-6 cazuri de dezertari. Principalul rau îl reprezinta furturile, dar pe calea unei munci corespunzatoare acest fenomen a fost reduis la minim.
Organele de judecata de la divizie constau din prizonieri români, fosti în activitatea corespunzatoare în armata româna. Acestor organe li s-a dat dreptul sa actioneze pe baza legislatiei române.
La divizie exista Biroul informatii (Smers), completat dintre comandantii din contrainformatiile Armatei Rosii.
Divizia este complet capabila, atât sub aspect militar, cât si moral-politic.
Fostul loctiitor al Cdt. Diviziei române de voluntari din URSS,
Maior Iordanov

ZAMO RF, Fond 240. Opis. 2839. Dosar 39. p. 40-41.

This post has been edited by Petre on September 08, 2021 05:09 am