Russo-Turkish War

[Petre]

Book : Russian High Commanders. General Bagration, Leningrad, 1945.

Reports of gen. Bagration to Emperor Aleksandr I :

https://drive.google.com/open?id=1o3JJcrJBV...v6ljDLsULG6wSPS

[Petre]

Catherine II the Great. First Russo-Turkish War. (compilation)

https://drive.google.com/open?id=1dB0X30VDO...qDh4PQqRfNlbw0N



This post has been edited by Petre on February 28, 2021 05:33 pm

[Petre]

Related to the above :

Nov. 1769 ... luat prizonier, Domnitorul Valahiei Principele Grigore Ghika, cu fratele, fiul si curtenii, a fost trimis la Iasi. Totodata, un alt prizonier, Domnitorul Moldovei, a fost adus pe 21 nov. la Iasi, odata cu ceilalti prizonieri de la Galati si cu trofeele.
Pentru cât mai mult triumfalism, trofeele si prizonierii adusi au fost plimbati prin oras într-o parada speciala, în urmatoarea ordine : în fata mergeau doi gornisti ai orasului, dupa care doua grupuri, arnauti si cazaci, dupa ei prizonierii turci si confederati, escortati de 40 de grenadieri. Dupa prizonieri un pluton de husari, iar dupa ei kehaya Seraskerului între patru cazaci, apoi alt pluton de husari, dupa care toate trofeele, trei flamuri si trei tuiuri; tunurile trimise de la Galati n-au reusit sa ajunga înca. Dupa trofee venea un escadron de husari, iar dupa ei toti prizonierii raniti si suita Domnitorului, în carute. În sfârsit, în ariergarda ceremoniei veneau 100 de cazaci.
Domnitorul era foarte nesanatos si a fost trimis direct la casa lui, sub escorta.
Brigadierul Rjevski a însotit întreaga ceremonie pâna la sediul gen.porucik Stoffeln, unde au fost depuse toate trofeele, iar prizonierii au fost trimisi la Palatul Domnesc.
Gen.porucik Stoffeln i-a trimis Împaratesei trofeele ...

Pe 23 nov a murit Domnitorul Moldovei Mavrocordat, platind cu viata poate pentru loialitatea fata de Turcia. Trupul lui a fost încredintat pamântului pe 26 nov la orele trei dupa amiaza, cu urmatorul ceremonial :
Doi gornisti ai orasului deschideau cortegiul si cântau din trâmbite marsul funebru. Dupa ei câtiva oameni cu torte. Apoi cei mai importanti negustori ai orasului purtând sicriul gol, tapisat cu un brocart bogat. Dupa sicriu, pe tipsii mari de argint era adus, pe una orez fiert cu stafide, pe alta zaharicale, iar pe a treia o pâine mare de grâu aurie. Dupa aceea urmau mestesugarii din diferite bresle pe doua rânduri, purtând lumânari de ceara aurie, lungi de un arsin si jumatate si groase de un sfert de arsin. Dupa ei boierii cei mai de vaza, iar apoi pe doua rânduri preotii, egumenii, arhiepiscopii si Mitropolitul Moldovei Gavril.
Dupa Cler, curtenii defunctului si boieri de vaza duceau trupul Domnitorului, asezat pe ( ? scaune cu mânere ) acoperite cu un brocart aurit scump. Trupul era învesmântat cu suba si caciula (caftan si islic) de zibelina, daruite de Sultan defunctului Domnitor, când a fost numit aici.
În urma întregii procesiuni venea muzica militara, cântând marsul funebru.
Trupul defunctului, pentru slujba religioasa, dupa obiceiul norodului, a fost dus dupa aceea în biserica catedralei, unde i s-au luat suba si caciula, si pus în sicriu a fost înhumat într-o cripta.
--------

... Gasite printre lucrurile defunctului Domnitor al Moldovei, Principele Mauro Kordat, si trimise mie, caciula oficiala cu care venea la Divan si un sangeac rosu, îmi revine cinstea de a le prezenta Maj. Voastre Imperiale prin acest curier, odata cu declaratiile pe care mi le-au facut confederatii, gasiti la Bucuresti cu scrisorile lui Pototki ...


Manolache, Manuil-Voda, Manole Giani Ruset.
Manolaki ... Pentru mai multa încredere în izbânda, si-a alaturat trupele turcesti venite de la Focsani si a mai cerut întariri de la Nikopol, Rusciuk si Giurgiu, sporindu-si detasamentul pâna la 20 mii de oameni. Cu aceste trupe Manolaki a pornit pe 13 ian. spre r. Arges si a trimis o mie de calareti pentru a spune locuitorilor satelor din împrejurimi sa revina cu cetatenia de partea Sultanului. La Bucuresti a trimis urmatorul manifest :
”Eu Manolaki, prin mila Domnului, etc.
Prin mila lui Dumnezeu, Maritul Sultan m-a pus Domn al Valahiei si a adunat trupe fara numar pentru a ma aduce la tron în orasul Bucuresti, împreuna cu câtiv agi, precum Celibei-aga si altii.
De aceea voi, mari boieri, venerabili egumeni si ceilalti, mari si mici, aflati la Bucuresti, trebuie sa iesiti si sa întâmpinati pe prea-cinstitii agi si pe mine. Daca nu faceti asta si nu va alaturati trupelor straine, atunci sa stiti ca avem dispozitie sa-i taiem cu sabia pe toti inamicii si sa le luam averile. Daca dati ascultare si ne iesiti în întâmpinare, atunci daca sunteti vinovati cu ceva, nu veti mai suporta nicio neplacere si veti primi iertarea.
Asa ca faceti totul cum vi se porunceste. Ianuarie (1770), ziua 13”.
------------
La vremea actiunilor de la Braila, Domnitorul Valahiei, Manolache, dupa atacul nereusit din 14 ian. asupra Bucurestiului, si-a adunat detasamentul la Giurgiu, unde a chemat iar trupe de la Vidin si din alte locuri, pentru a doua lovitura asupra Bucurestiului.
Gen.maior Zamiatin l-a înstiintat pe gen.porucik Stoffeln de pericolul ce ameninta Bucurestiul, cerând întariri. De aceea Stoffeln a hotarât sa plece de la Braila, sa vina repede la Bucuresti, în ajutorul lui Zamiatin.
Deja pe 20 ian. un detasament sub comanda gen.maior Potemkin a pornit spre Bucuresti ... La Bucuresti se aflau 43 manastiri, 164 biserici si cca. 20,000 case, majoritatea de piatra.
-----------
La revenirea gen.porucik Stoffeln la Bucuresti (7 feb. 1770), toti locuitorii s-au adunat la intrarea în oras si au facut un frumos arc de triumf, prin care, în strigatele de bucurie ale locuitorilor, au fost trecute trofeele obtinute la Giurgiu. Dupa aceea, Clerul ca dovada a loialitatii tarii fata de Maj. Sa au cerut chiar ei ca toti sa depuna juramânt, ceea ce s-a si facut la Bucuresti, pe data de 12, de catre Episcopul Cozma. Dupa aceea, au fost trimisi curieri peste tot pâna la Olt pentru a-i duce la juramânt si pe ceilalti locuitori ai Valahiei. Când s-a depus juramântul la Bucuresti, boierii i-au adus gen.porucik Stoffeln în semn de lichidare a statului, o caciula de catifea cu pana, doua tuiuri si patru flamuri, daruite de Sultan la înaltarea celor alesi în functia de Domnitori al Valahiei.
În sfârsit, pentru a-i arata deosebitul devotament gen.porucik Stoffeln, boierii i-au adus 1000 de galbeni; dar acesta a refuzat sa-i primeasca si a sfatuit sa fie folositi pentru spital si pentru ranitii la Bucuresti si Giurgiu, si asa s-a facut.
------------
... Graful Rumiantsev a emis un nou manifest, publicat pe data de 4 dec. 1769, când gen.porucik Stoffeln pornise cu trupele spre Braila.
Dupa publicarea manifestului, a fost trimisa o solie la Peterburg, cu declaratia de loialitate a tarii fata de tronul Rusiei si cu rugamintea de a o apara de turci. În fruntea soliei s-a aflat Mitropolitul Ugro-Vlahiei si Episcopul Inochentie-Rusevschi (?).
-------------------
Traducere (aproximativa) din scrisoarea primita de gen.maior Zamiatin de la boierii craioveni :
Continutul scrisorii noastre nu este altul decât sa va transmitem sanatate si sa va facem cunoscut ca pe data de 24 luna trecuta ne-a venit stire de la Domnitorul nostru Manuil-Voda, care a fost Marele Ban al Craiovei; Maritul Sultan pe 5 ale lunii acestea l-a rasplatit cu Domnia Valahiei si ne-a scris ca peste trei zile vine aici la Craiova cu Firmanul si cu sarcina sa va dam de stire atât Excelentei Voastre cât si celorlati; pentru ca Maritul Sultan si-a aratat mila asupra acestui pamânt, a iertat si a scutit de dari pe trei ani. Pentru porunca pe care am primit-o am facut bine si v-am spus, iar mai ales pentru ceilalti am scris o carta deschisa pentru ca fumul din capul lor sa iasa, ca mereu au fost umili, si ca sa dea provizii si furaje si alte nevoi pentru trupele care au venit de la Vidin.
Si astfel, Excelentsa, pentru ca Maritul Sultan l-a stabilit pe Domnitorul acestor pamânturi, este bine sa veniti aici la Craiova, pentru ca norodul sa-si scoata din cap gândrile desarte de a se supune la toate poruncile si a pune în totala primejdie pamântul nostru; de aceea asteptam un raspuns si continuam sa va binecuvântam.
Martie 24, 1770.
Dumitru Cianov(?), fost mare-paharnic, Stefan Poroghian(?), fost mare-paharnic, Constantin Acitoghin(?), fost mare-stolnic, Fotas Vladogheni(?), fost mare-medelnicer.

------------------
Traducere din scrisoarea Episcopului de Râmnic (foarte aproximativa) :
Excelentei sale D-lui General-maior.
Bunul Dumnezeu sa va apere, iar noi va transmitem binecuvântarea noastra.
Subsemnatii va aducem la cunostinta Excelentsei Dvs : pe 29 trecut am primit de la boierii craioveni o Carta(?) în care se comunica despre noul Domnitor al Valahiei Manuil-Voda, fost înainte Mare Ban al Craiovei, si ca peste trei zile, dupa copia scrisorii alaturate, pe care binevoiti sa o vedeti, suntem chemati la Craiova.
De aceea stam la îndoiala si nu stim ce sa facem : sa nu ne temem ca ne pierdem vietile si astfel în speranta libertatii din vremuri trecute, la cererile turcilor sa nu dam curs si sa continuam sa ne împotrivim, lucru pentru care ne-au si numit tradatori. Iar daca acum suntem chemati de noul Domnitor si nu ne ducem, ne temem ca prin noi toti crestinii eparhiei vor fi în mare pericol. De aceea cu umilinta rugam pe Excelenta Voastra prin urmare sa ne dati un sfat, pentru ca turcii dupa cum se vede fac mari pregatiri cu intentia de a porni catre Bucuresti ... Si astfel noi, prin staruinta noastra, dragostea, rugaciune si îndatoririle pe care le avem pentru crestinism, cu încredere si speranta în libertatea noastra, ne bazam pe interventia Dvs. De aceea va spunem despre toate acestea si Domnul sa ajute Excelentei Sale si ostirii crestine si sa fiti binecuvântat sa aveti noroc sa obtineti biruinta asupra dusmanilor.
Martie 29, 1770. Execelentsei Voastre, Domnul sa va ajute.
Parfenie si Grigorie, fosti episcopi ai Râmnicului.
----------
Gen. Zamiatin le-a transmis sa aiba încredere în puterea armelor ruse si sa ramâna ferm loiali Rusiei, sa nu cedeze propunerilor viclene ale inamicului.

Scrisoarea Marelui Vizir catre Feldmaresalul P.A. Rumiantsev,
Shumla, 24 iunie 1774 :
Am primit scrisoarea Excelentei Voastre ... sa numim si sa trimitem la Excelenta Voastra un împuternicit; si desi n-am remarcat în scrisoarea primita locul unde Va aflati, totusi din spusele omului trimis la noi am dedus ca acesta este la Giurgiu, si astfel ca împuternicitul nostru va fi trimis cu siguranta la Rusciuk, si ajungând prin voia Domnului acolo, locul Congresului va fi stabilit prin întelegere pe un ostrov aflat între Giurgiu si Rusciuk, si astfel evitând ceremonialul inutil care a fost la congresele trecute ...

Scrisoarea Gen.feldmaresal graf P.A. Rumiantsev catre Marele Vizir Musinzade-Mehmet-pasa,
28 iunie 1774 :
Am vazut din scrisoarea trimisa de Dvs, ca Luminatia Voastra ma considera la Giurgiu si de aceea în aceasta directie trimiteti doi împuterniciti, iar ostrovul care se afla între Giurgiu si Rusciuk îl propuneti ca loc pentru Congres. Sa va însel în vre-un fel nu se potriveste cu respectul pentru persoana Dvs, de aceea va spun deschis – nu ma aflu la Giurgiu, iar Rusciuk este împresurat de trupele noastre, si cel mai bine împuternicitii Dvs mergeau la Dl. gen. Kamenski, care îi conducea la mine. Despre un congres, si înca unul pentru armistitiu, nici nu vreau sa aud. Luminatia Voastra cunoaste ultima noastra dorinta : daca doriti Pacea, atunci trimiteti împuternicitii sa o încheiem ...

This post has been edited by Petre on May 24, 2020 07:10 am

[Petre]

Catherine II the Great.
The second Russo-Turkish War. (compilation)

https://drive.google.com/file/d/1rnSdmelVrS...iew?usp=sharing

[Petre]

Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

The Son of Suvorov

Marele Suvorov a avut un singur baiat, Arcadi Aleksandrovici. ... Suvorov-fiul a murit în floarea vârstei si în deplina putere ... În arhiva administratiei Guberniei de la Chisinau exista «Dosarul privind moartea gen.locot graf Suvorov si despre descrierea bunurilor acestuia, precum si despre mutarea trupului acestuia în manastirea Înaltarii, 19 apr. 1811 (cu 37 file)». Dosarul se afla în sectiunea «Problemele Senatorilor care au prezidat în Divanele Moldovei si Valahiei» pe timpul ocuparii acestora de catre Armata rusa în Razboiul cu Turcia, 1808-1811 ...

Pe 17 apr. 1811, Ispravnicul de Râmnic Dimitri Nicolescu i-a trimis de la Focsani senatorului care prezida Divanele Moldovei si Valahiei, consilierul de taina Vasili Krasno-Milashevici urmatoarea înstiintare :

Din copia atasata a înstiintarii primite de mine de la de la capitanul orasului Râmnic ... se face astfel cunoscut Excelentei Voastre nefericitul eveniment cu înecarea grafului Suvorov. În clipa în care am primit aceasta înstiintare, am plecat imediat acolo personal pentru a dispune gasirea trupului Excelentei Sale, si despre toate amanuntele acestei nenorociri voi raporta în totalitate Excelentei Voastre. În acest moment nu pot conform obligatiilor mele sa va trimit o nota completa.

Raportul Capitanului orasului Râmnic catre de Ispravnicul Nicolescu :

Cu plecaciune sarut mâna cinstita a Domniei Voastre. Astazi, joi, la ceasurile sase, deoarece de dimineata a venit apa puternic pe Râmnic, am pus om ... sa supravegheze pe malul Râmnicului, astfel ca daca vine cineva dinspre Buzau sau din alta parte, sa dea stire ca fiind apa mare, sa nu lase pe nimeni sa intre în apa, ca sa nu se întâmple vre-o nenorocire, ceea ce de obicei (adica pus un om lânga apa) pâna acum nu se facea. S-a întâmplat ca a venit de la Buzau butca (caleasca) trasa de caii postei. Omul (Sandul ?) ... a început sa strige ca apa este mare; nu lasa pe nimeni sa intre. S-a întâmplat ca a venit o caruta a unui negustor înca înaintea butcai si imediat ce aceasta caruta a intrat în apa, imadiat a fost dusa de apa si rasturnata. Cei care erau în butca au vazut ce a patit caruta si cu toate astea au intrat în apa. Omul ... a început sa strige la vizitii : «Ce faceti ? Voi nu vedeti ce a patit negustorul cu caruta lui ? »? Vizitii (surugii) au raspuns : «Ce sa facem, daca ne bat !». Si statea unul dintre ofiteri sus pe capra, cu biciul în mâna, lovindu-i pe surugii, ca sa intre. Surugii si-au facut cruce si au intrat în apa. Si cum au intrat, imediat s-a rasturnat butca, fiind dusa de viteza apei. A început omul sa strige si noi cu tot orasul ne-am grabit sa alergam la malul râului Râmnic, dar n-a fost posibil în niciun fel sa intram acolo, nici calare, nici pe jos. L-am legat cu o frânghie pe unul Hristea Becala, el s-a aruncat înot si l-a dus apa, n-a putut sa treaca, si noi l-am tras imediat înapoi. Am facut ce-am facut si am gasit un om capabil cu un cal, si el a ajuns înot pâna la butca, unde se oprise ea rasturnata si unde era un ofiter mai tânar, un husar si un soldat, pe care i-am tras câte unul la mal pe partea spre Topliceni; dar pe unul l-a dus apa si l-a târât pâna la drumul Bordac (?), cu mantaua pe el. Noi orasenii am fugit cu totii dupa el si el s-a oprit în mal între doua canale ale râului. Noi nu stiam cine se afla în butca si pe cine l-a dus apa, deoarece omul care a ajuns calare pâna la butca n-a mai putut sa se întoarca înapoi, sa ne spuna; el s-a dus sigur la Topliceni, cu cei trei pe care i-a tras afara. Noi orasenii am folosit toate mijloacele posibile patru ceasuri si în sfârsit l-am scos si pe cel din apa si l-am dus într-o camera la han, unde, dupa ce s-a încalzit si si-a venit în fire, l-am întrebat : cu cine a mai fost acolo în butca si cine sunt acestia ? Si ne-a spus ca a fost cu Cneazul Suvorov, iar el era gen.maior Udom. Când am auzit noi de Suvorov, atunci cu totii ne-am îngrozit. L-am trimis pe cel mai mare la Topliceni sa afle daca nu erea cumva Suvorov printre cei trei salvati, dar «acesta nu era acolo, — au spus, — iar acolo erau servitorii sai, chiar Suvorov s-a înecat, dar unde – nu stim». L-am întrebat noi pe gen. Udom de ce nu au ascultat când omul a început sa strige, ca sa nu intre în râu. Generalul a raspuns ca el rugase sa nu intre, dar ca Suvorov nu l-a ascultat, a intrat si s-a înecat. Noi am trimis înca oameni calari pe malul Râmnicului sa caute daca n-a fost aruncat pe undeva pe vre-un grind, dar pâna acum n-au gasit. Iar butca a ramas pâna acum rasturnata pe mijlocul râului, unde am pus o caraula sa aiba grija de ea, deoarece de ajuns pâna acolo nu se poate de pe aceasta parte. S-a întâmplat sa fie aici un ofiter venit. El a vazut zelul nostru si primejdia. Si dupa cum am spus mai înainte Domniei voastre, Suvorov într-adevar s-a înecat, — lucru pe care am socotit ca trebuie sa vi-l fac cunoscut — si cu tot respectul ramân sluga Voastra prea plecata, Parapash-ceaush.

Raportul Ispravnicului Nicolescu (de la Râmnic) catre Senatorul Krasno-Milashevici (la Iasi), 15 apr. 1811 :

Pe 13 aprilie la miezul noptii, venind de la Bucuresti, Excelenta Sa Dl. gen.locot si cavaler graf Suvorov, a ajuns la râul Râmnic, care era plin cu multa apa; moldovenii care erau deja pe mal si surugii au spus într-un singur glas ca «Excelenta Voastra, nu se poate sa treceti». El a vazut chiar cu ochii sai : înainte mersese un negustor, pe care cu tot cu caruta l-a rasturnat apa. Pe data, el a strigat : «Sa mergem ! Nu se va întâmpla nimic !». Surugii au trebuit sa mearga. Departându-se de mal, s-a rasturnat caleasca si cine a fost acolo, cu greu s-a salvat, dar Excelenta Sa, când a vrut sa sara din caleasca, adunci apa l-a dus sub cai si un cal a cazut peste el, de sub care a fost luat deja mort. Un turcalets mic care era cu el s-a înecat si el si corpul n-a fost posibil sa i se gaseasca. Eu fiind în orasul Focsani, am fost înstiintat în acea zi despre întâmplare, am dat stire Comandantului local maior Otreshkov, care a trimis cu mine pe medicul-sef si pe platz-aghiotantul orasului; pentru a afla cauzele celor întâmplate, i-am întrebat pe cei care au fost cu Excelenta sa si pe moldovenii care i-au sfatuit sa nu treaca râul ... toti au spus la fel, ca a fost din vointa Excelentei Sale. Trupul a fost dus în biserica, pâna la încuviintarea sefilor. Si deoarece Dl. gen. Udom a fost împreuna cu Excelenta Sa, a primit îngrijiri si acum se afla la Râmnic, a trimis un curier la Bucuresti pe 14 aprilie la ceasurile sase cu raportul despre care am cinstea a raporta Excelentei Voastre. Paharnic Dumitru Nicolescu.

Primind veste despre moartea lui Suvorov, Comandantul Sef al Armatei de Moldova, gen. Kutuzov i-a trimis de la Bucuresti pe 19 aprilie Comandantului Iasiului locot.col. Vîhodtsevski ordin sa inventarieze bunurile lui Suvorov, în prezenta Cdt. Reg.10 vânatori, col. Ivanov ...
Rudele lui Suvorov au început demersurile pentru aducerea trupului în Rusia ... Suveranul si-a dat aprobarea pentru reînhumare în manastirea Învierii (Noul Jerusalem), din gubernia Moscovei. Pe 11 aug. Ministrul Politsiei l-a înstiintat pe sen. Krasno-Milashevici. Senatorul Krasno-Milashevici s-a adresat exarhului moldo-valah Mitropolit Gavriil cu rugamintea de a face cele cuvenite pe partea duhovniceasca referitor la scoaterea trupului de la Râmnic si însotirea lui pâna la granita Rusiei. Mitropolitul Gavriil a raspuns ca deja, urmare primirii unui act de la ober-prokurorul Sf. Sinod cneaz Golitsîn, a dat din partea sa cuvenitele «instructiuni eparhiale Episcopului Constantsiu, în a carui eparhie se afla Râmnicul».
Pe partea civila si militara s-a luat legatura cu Divanul Moldovei si cu gen.maior Shtetter ... Rudele l-au mandatat pe praporshcikul în rezerva Benjami-Elis sa aduca trupul în Rusia. Aprobarea scrisa i s-a dat pe 22 nov ....
Lev Matsievich.
Istoriceskii vestnik Nr.2, 1880

This post has been edited by Petre on July 01, 2020 07:38 am

[Petre]

Russo-Turkish War 1828-1829. (compilation)

https://drive.google.com/file/d/1ifs9c61NDD...iew?usp=sharing

[Petre]

Russo-Turkish War 1828-1829.
Several memories of this war (1)
Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

https://drive.google.com/file/d/1ajimYFZs_O...iew?usp=sharing

This post has been edited by Petre on August 01, 2020 08:00 am

[Petre]

Russo-Turkish War 1828-1829.
Other memories of this war (2)
Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

https://drive.google.com/file/d/1hwgK7umHeY...iew?usp=sharing

This post has been edited by Petre on August 01, 2020 08:01 am

[Petre]

Russo-Turkish War 1828-1829.
Other memories of this war ( 3 )
Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

https://drive.google.com/file/d/1BvbaCGCx13...iew?usp=sharing

This post has been edited by Petre on August 01, 2020 08:01 am

[Petre]

Russo-Turkish War 1828-1829.
Other memories of this war ( 4 )
Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

https://drive.google.com/file/d/1u8H509Jndc...iew?usp=sharing

This post has been edited by Petre on August 01, 2020 08:01 am

[Petre]

Russo-Turkish War 1828-1829.
Other memories of this war ( 5 )
Source - http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

https://drive.google.com/file/d/1MIb_t3Pexd...iew?usp=sharing

This post has been edited by Petre on August 01, 2020 08:01 am

[Petre]

Source : http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

LETTER FROM BUKAREST, TO THE REDACTOR
Aparut în Vestnik Evropî, Nr.3. 1819

Anterior în mai multe jurnale si gazete straine si rusesti, la fel nu demult si în Vestnik Evropî sub semnatura Dvs. (Nr.22, nov. 1818), am citit asa : Principele (cneazul) Callimachi (Caragea), etc. Ca locuitor al Bucurestiului, odata cu alte lucruri, mirându-ma de asemenea greseala, am pastrat tacerea si am decis sa va transmit remarcile mele asupra articolului, publicat la pag.155.
- Pr. Caragea (nu Caragi), fostul Domnitor al Valahiei, ... nu este un Callimachi ... Fam. Caragea, cunoscuta demult în rândul grecilor fanarioti, n-a dat prima oara un Domnitor Valahiei : acum 30 de ani a mai fost aici un voevod (Turcii numesc Domnitorul ca Voevod, iar valahii si moldovenii îi zic Voda), anume Principele Caragea, al carui fiu, Beizadea Constantin, traieste si acum la Bucuresti.
Principele Scarlat Callimachi este din 1812 Domnitor al Moldovei; el este fiul celui dinainte Domnitor al Moldovei, Pr. Alexandru Callimachi, care traieste în prezent la Constantinopol. În ultimul razboi cu Turcia, actualul Domnitor al Moldovei a fost luat prizonier de trupele rusesti si a trait la Harkov, unde îl stiu multi.
- Apoi : Domnitorul trebuia sa fie înlocuit, etc. Domnitorii Valahiei si Moldovei nu pot fi înlocuiti de Poarta, conf. Tratatului de la Bucuresti, înainte de expirarea termenului (regulii) de sapte ani; asa deci Caragea nu putea sa se teama, ci doar prin înselaciune sau prin viclesug putea sa fie dat mortii – dar si de asta cred ca în prezent nu se temea. Aflând despre uneltirile Întâiului Dragoman al Portii, ginerele sau Mihail Sutzo(?), s-a temut sa nu trebuiasca sa plateasca scump la încheierea celor sapte ani (adica în luna Iunie care vine) pentru averile pe care le-a adunat, din care se vede ca a dat prea putin.
- Principele a adunat imediat Divanul, a predat guvernarea unuia dintre cei mai cinstiti si de vaza boieri, etc. Cu o luna înainte de plecarea lui Caragea, intentia lui era cunoscuta tuturor; n-a convocat Divanul, ci pur si simplu la ceasul patru dupa-amiaza au plecat cu întreaga familie, cu calestile în dumbrava numita ca si satul din apropiere - Baneasa, la distanta de o versta de oras, unde pe vreme buna se merge la plimbare; acolo, în casa lui Aga Vacarescu (la Bucuresti aga este Seful politiei orasului, dintre boierii puternici), au asteptat echipajele pentru calatorie, în care au urcat, au plecat pe drumul spre Ploiesti, iar de acolo în orasul transilvan Kronstadt, numit de localnici Brasov. În prealabil, de la Baneasa Caragea a trimis un hrisov, adica instructiune catre boieri, în care, fara sa explice motivul, l-a numit Caimacam, adica înlocuitor la conducere pe timpul lipsei sale de la Bucuresti pe Mitropolit, cu boierii : Banul (Cea mai înalta demnitate a boierilor Valahiei; dupa el urma Vel Vornicul) Brâncoveanu, Banul Ghica actualul Vistiar (trezorierul statului), Vel-Vornicii Vacarescu si Samurcas.
- Cu el se afla întreaga garda personala. Domnitorul nu are garda lui, si în general nicio forta armata, în afara câtorva ieniceri, dati de Poarta pentru onoruri si care, desigur, nu l-au urmat. Avea angajate pentru propria paza si pentru serviciul de politie oraseneasca doua sotnii de Sârbi, Albanezi, Croati, Iliri, Dalmati, Bosniaci, Bulgari, toti în general numiti aici Arnautzi si care se afla pe la fiecare om de conditie buna, de la 2 la 20. Dintre acestia, 130 de Arnautzi, pe bani buni, au fost invitati sa-l urmeze pe Principe sub comanda viteazului Capitan Iordachi Nikola, cunoscu multor generali si ofiteri rusi, dar ei l-au însotit doar pâna la granita.
- plus câteva tunuri. – în tot Bucurestiul se gasesc doar patru tunuri de fonta, apartinând Portii, din care cu proiectile oarbe se trage în zilele de sarbatoare, cum a fost în ziua plecarii Principelui : au sarbatorit bairamul. Aceste tunuri sunt în cea mai proasta stare; desi puse pe afete, nu au peridoc, iar fara peridoc nu pot fi miscate. Mai exista doua tunuri, ale Agentiei Austriece, dar acesti agenti, chiar si rugati de Domnitor, n-ar fi cedat.
Asa ca, stimate domn, vedeti ca Principele Caragea ( si nu Caragi, nici Callimachi, care domneste si acum linistit în Moldova ) a plecat fara tunuri; nu noaptea, ci ziua; nu pe ascuns, ci la vedere. El se afla acum la Genova (Toscana); cu el, sotia, cele doua fete Ralu si Smaranda, fiul Beizadea Constantin, doi gineri greci fanarioti – Ghiorghi Argheriopulo si Ghiorghi Vlahutzi, fostul Vel Postelnic Mavrocordat, tot grec si fostul Aga, grecul Vlangali. Fiul cel mare al Principelui, Beizadea Gheorghi, pâna în prezent traieste linistit la Constantinopol.
Zilele acestea este asteptat aici nou numitul Domnitor, Alexandru Sutzo; el este casatorit cu fata batrânului Callimachi si a fost cândva Domnitor al Moldovei, apoi numit Domnitor aici în locul Pr. Ipsilanti, dar nevoit sa plece când acela a revenit cu trupele rusesti.
Din aceasta scrisoare, puteti folosi stimate domn, ce va este necesar. Am considerat necesar sa va dau o informatie de încredere despre cele petrecute, la care am fost martor si care sunt total deformate în povestiri. Permiteti totusi si mai departe sa va transmit informatii despre un tinut interesant din multe privinte, si acum înca atât de putin cunoscut în Rusia, desi a fost adesea vizitat de rusi.
Am onoarea ...
N. N.
Bucuresti, 12 ian. 1819

This post has been edited by Petre on December 13, 2020 03:40 pm

[Petre]

Related to The Russo-Turkish War 1806 -1812.

From the book : General Field marshal Cneaz Paskevich ...

https://drive.google.com/file/d/1LWuZq3gMvl...iew?usp=sharing

This post has been edited by Petre on August 10, 2020 11:20 am

[Petre]

Russo-Turkish War. Crimean war
Danubian Principalities 1853-1854. (compilation)

https://drive.google.com/file/d/1i21oecDg2D...iew?usp=sharing

[Petre]

Source : http://www.vostlit.info/ ( The Eastern Literature )

Russo-Turkish War. Crimean war
Danubian Principalities under austrians, 1854-1855.

Însemnari descoperite în Dosarele Biroului III al Cancelariei personale imperiale ...

His Imperial Majesty Aleksander Nikolaevich ...
Oprit de soarta la Bucuresti si lipsit de toate mijloacele de trai, despartit de trupele noastre, a trebuit sa ascult si sa observ tot ce s-a petrecut în jurul meu, venit din partea dusmanilor Rusiei.
Pe durata sederii trupelor noastre în Valahia, moldovenii si consulii veniti din Europa în Principatele Dunarene, prin propaganda lor au instigat poporul la ura fata de Rusia, sub pretextul ca din cauza dorintei de putere a consulului rus, dupa plecarea din Principate a gen. Kiselev (fost graf si ministru al proprietatilor statului), ordinea lucrurilor bune s-a schimbat într-o povara pentru popor; ca urmare a crescut reaua-vointa fata de Rusia si din aceasta cauza trupele noastre au suferit necazuri din partea locuitorilor; dar respectând disciplina, acestea au tacut si au beneficiat doar de apa si de aer fara bani, pentru tot s-a platit cu aur, dar plata s-a facut pentru produse luate de la localnici cu chitante de la comisionari, în conformitate cu preturile de referinta aprobate de autoritati iar solicitarile banesti ale trupelor s-au trimis prin Comisariat catre M.A.I, iar de la acesta banii s-au trimis la Trezorerie, pentru a fi platit cine trebuia; prin aceste transferuri de sume au aparut nereguli în plati, iar când trupele au plecat în Rusia, atunci s-a vazut ca multi n-au primit pentru chitante câte 2 sau câte 3 mii de galbeni; cauza acestora a fost plecarea de la Bucuresti la Viena a unor persoane cunoscute ca aflate în serviciu, cu jumatate de luna înaintea iesirii trupelor noastre; nimeni nu se putea gândi ca trupele vor pleca în graba si nu va mai fi de unde sa fie primiti banii, cum s-a si întâmplat, ca dintre arendatorii bogati si dintre tarani multi au ajuns cersetori, ca de la aceste plângeri ofensate si de la anarhisti ura fata de Rusia în popor vor spori tot mai mult iar oamenii vor fi bucurosi de venirea turcilor si îi vor primi cu placere, cu flori si coroane la ferestre, ca pe niste prieteni si aliati.
La o luna dupa aceasta primirea austriecilor a fost rece, moldovenii i-au privit cu dezgust, pentru ca acestia dupa sosirea lor în scurt timp s-au purtat mai rau decât primii, ei au fost nevoiti sa dea fiecarui soldat în afara locuintei, încalzirii si iluminatului, înca si saltele, perne si paturi, si în plus au aparut tot felul de silnicii, jafuri si omoruri aproape zilnic; în 8 luni au fost 360 fapte doar în Bucuresti, în afara ca prin orase si sate, unde în lipsa autoritatilor militare, dezordinea a sporit, la toate acestea trebuie adaugat si transportul greutatilor si al bolnavilor pe timpul deplasarii trupelor a doua armate, fara bani si fara a sta la rând, din lipsa de carute nu s-a putut semana si aduna recolta, care a ramas pe câmpuri, a venit toamna, ploile, noroaiele, revarsarile apelor de munte, tara a devenit impracticabila, fara comunicatii cu padurile, nimeni n-a pregatit combustibili pentru încalzire, au rupt gardurile, au dat jos acoperisurile si orice lemn de prin casa a fost pus pe foc; oamenii sarmani, neavând astea, multi au murit de frig si foame familii întregi; în plus, moartea vitelor înfometate si epuizate de munca a sporit saracia; vitele care mai erau, pasarile si furajele de la cine mai avea, le-au luat turcii cu chitanta pentru o plata catre Poarta, prin tratat pentru câtiva ani înainte, si în plus turcii au trebuit îmbracati si încaltati, iar multora li s-au dat si cai de aceste sume.
Austriecii, desi au platit pentru tot ce au luat, dar nu cu aur, ci cu bancnote cu puterea devalorizata cu 25-30%; pentru toate aceste privatiuni si ruinari, desi strigatul poporului a ajuns pâna la Principele Stirbey, el n-a putut sa-l asculte, din doua motive : 1) nu putea sa condamne abuzurile si dezastrele aliatilor austrieci, care îi datusera la Viena Principelui adapost în fata rusilor si care, împotriva dorintei boierilor si în ciuda turcilor, l-au adus de la Viena la Bucuresti, prin forta armelor si sub protectia tunurilor, cu infanteria si cavaleria în formatie de lupta; si 2) austriecii, folosind superioritatea fortelor în fata turcilor, au ocupat Principatul sub pretextul linistirii tarii si a face pe plac aliatilor Occidentali, cu scopul de a-i împinge pe rusi din Basarabia, cum era de asteptat; însa aici nemtii au adus putin folos guvernului lor, au recurs la toate dezordinele, facându-i pe localnici sa se revolte contra lor si atunci, înabusind agitatiile, sa ceara pe drept pentru ei mari cheltuieli militate pentru toata perioada stationarii, iar prin neplata de catre Principat, prevedeau sa dispuna în Principate de urmari precum englezii au folosit insulele Ionice.
Principele Stirbey a fost prins în aceasta intentie perfida a austriecilor, a trebuit sa fie condescendent fata de toate rautatile, tacând si sacrificând rabdarea poporului pâna la vremuri mai bune, în asteptarea ajutorului nu din partea Rusiei, ci a celor trei aliati: turci, englezi si francezi, dupa asigurarile consulilor acestora ca prin sosirea trupelor lor îi vor scoate pe austrieci din Principate, iar între timp lectiile violentelor si jafurilor au fost întelese de localnici, si din toate clasele s-a raspuns cu plângeri la adresa austriecilor prieteni si aliati; si astfel s-a diminuat propaganda revolutionarilor despre independenta fata de Rusia; lucru la care eu am fost martor, acum s-a dublat dorinta moldovenilor de a avea mereu alaturi Rusia, cu acele reguli pe care ea le-a dat Principatelor.
Al Maj. Voastre Imperiale, sincer devotat Piotr Nikiforov, din breasla negustorilor, decembrie 1855, St. Peterburg.

This post has been edited by Petre on August 24, 2020 09:17 am