Romanian Military History Forum - Part of Romanian Army in the Second World War Website



  Reply to this topicStart new topicStart Poll

> Crimeea,peninsula mortii
padre
Posted: May 20, 2004 07:00 pm
Quote Post


Soldat
*

Group: Members
Posts: 10
Member No.: 280
Joined: May 13, 2004



Crimeea, peninsula mortii


32.000 de militari romani au cazut in asediul Crimeei, tinind piept unor forte sovietice de trei ori mai numeroase



"Evenimentul Zilei"
Florian Bichir
Duminica, 02 Noiembrie 2003


Acum 60 de ani, diviziile romane de pe Frontul de Est intrau intr-o capcana ucigasa
32.000 de militari romani au cazut in asediul Crimeei, tinind piept unor forte sovietice de trei ori mai numeroase
Razboiul din Est nu poate fi inteles fara raptul teritorial la care a fost supusa in 1940 Romania si sinistrul pact Ribbentrop-Molotov. Legitimitatea istorica nu a rezistat agresiunii. Pe fruntea si pe epoletii armatei romane se asezasera pata rusinii si a umilintei. Dimineata zilei de 21 iunie 1941, cind generalul Antonescu a rostit “Ostasi, va ordon, treceti Prutul”, a fost considerata momentul prielnic pentru reintregirea tarii si stergerea umilintelor. In toate bisericile s-au oficiat slujbe religioase, iar la ora 11.30 romanii au ingenuncheat, pastrind un moment de reculegere “in semn de inchinare pentru implinirea prin jertfa a credintelor romanesti”. Soldatii romani au luptat in stepa rusa, la Harkov, pe malurile Marii Azov, la Kerci si in Caucaz, pina in apropierea orasului Groznii si spre Marea Caspica, incercind sa impinga cit mai departe granita sovietica. Insa dupa dezastrul de la Stalingrad incepea calvarul armatei romane. Timp de aproape doi ani, adica 644 de zile, armata romana s-a aflat in retragere sau aparare. Pe ansamblu, raportul de forte a fost zdrobitor: 3:1 la marile unitati, 8:1 in blindate, 6,5:1 in artilerie, toate in favoarea sovieticilor. Campania din Est s-a sfirsit tragic, prin pierderea a 624.740 ostasi romani.
In urma cu 60 de ani, in cea mai teribila inclestare mondiala din toate timpurile, forte ale armatei romane, alaturi de cele germane, reuseau sa se retraga in Crimeea. Pe o iarna ruseasca cumplita, care i-a invatat pe soldati ca bocancii trebuie sa fie cu 3 numere mai mari, romanii treceau din Kuban in Crimeea. In batalia defensiva din capul de pod Kuban si din peninsula Taman, trupele romane au participat cu comandamentul Corpului de Cavalerie si sase divizii, timp de opt luni (12 februarie - 9 octombrie 1943). Complexitatea bataliei a fost determinata de marile dimensiuni ale capului de pod: 200 kilometri largime si 180 kilometri adincime, care s-au micsorat treptat, apararea avind flancurile sprijinite pe litoralul maritim, iar in spate strimtoarea Kerci. Operatiunea din capul de pod Kuban a reprezentat un succes extraordinar, cu toate ca fortele sovietice erau net superioare. Retragerea trupelor romane si germane peste strimtoarea Kerci a reprezentat o mare operatiune, desfasurata dupa un plan judicios si exact intocmit. Pe mare au fost evacuati circa 50.000 de militari romani, iar pe calea aerului aproximativ 15.000.
Asa incepea apararea Crimeei, care s-a sfirsit pe 13 mai 1944, prin evacuarea trupelor romano-germane in ceea ce istoria a denumit “Operatiunea 60.000” sau “un Dunkerque romanesc”.

“Linia albastra” cedeaza

Victoriile inregistrate de fortele sovietice pe frontul de la Stalingrad au determinat trupele germane si romane din Caucaz sa se replieze pe aliniamente defensive din Kuban, unde, timp de aproape opt luni (din februarie pina in octombrie 1943) au rezistat sovieticilor. Cele mai grele lupte s-au dus pe pozitia fortificata, in arc de cerc, intre Novorosiisk, Abinskaia, Kievskaia, pina la est de Temrjuk, denumita si “Linia albastra”, care a favorizat apararea si datorita terenului mlastinos, accidentat si impadurit din fata sa. Faptele de arme ale romanilor au fost elogiate de camarazii germani, iar maiorul Ioan Palagita din Regimentul 94 Infanterie, ucis in lupta in timp ce ataca in fruntea batalionului sau, a fost avansat post-mortem, succesiv, la gradele de locotenent-colonel si colonel si decorat cu “Crucea de Fier” germana.
Dupa o perioada de acalmie, sovieticii au atacat din nou, iar la 4 septembrie 1943, ca urmare a intrevederilor cu Ion Antonescu, Hitler a ordonat feldmaresalului Von Kleist sa pregateasca evacuarea Kubanului si “organizarea rapida a Crimeei”. Actiuni dramatice s-au desfasurat in sectorul Novorosiisk, unde, in sprijinul ofensivei Armatei 18, sovieticii au angajat 150 de avioane apartinind Armatei a 4-a Aeriene. Un episod dramatic s-a produs in zona Anapa. Aici, sovieticii, urmarind sa blocheze retragerea flancului sudic, au debarcat un detasament echipat cu uniforme romanesti care a ocupat sectorul podului de la vest de Anapa. Subunitatea sublocotenentului Petre Zamfirescu, din Grupul 8 Vinatori de munte, comandat de colonelul Oscar Honig, nu s-a lasat inselata si a lichidat in scurt timp fortele debarcate.

Evacuarea din Kuban - operatiunea “Krimhilda”

Diviziile romane, sase la numar, si comandamentul Corpului de Cavalerie au trecut in Crimeea in cea mai mare parte intre 20 si 26 septembrie, iar ultimele forte care s-au retras au fost cele ale Diviziei 97 Infanterie germana, care au fost evacuate in noaptea de 8 spre 9 octombrie 1943. Evacuarea din Kuban - operatiunea “Krimhilda” - a repurtat un succes extraordinar. In ciuda atacurilor fortelor sovietice, pina in noaptea de 9 spre 10 octombrie 1943 au fost transbordati in peninsula Kerci 177.355 militari germani, 50.139 militari romani, 28.486 voluntari rusi, 27.457 civili (in afara celor 60.000 evacuati anterior), 72.899 cai, 1.815 tunuri, 74 tancuri si care de asalt, 115.477 tone de diverse materiale. Cu toata interventia aviatiei inamice, trecerea s-a facut cu pierderi minime: 951 de soldati germani morti, 3.729 raniti si 250 disparuti, 109 militari romani morti, 470 raniti si 32 disparuti. Actiunile trupelor au fost sprijinite de Corpul 1 Aerian german, care a doborit in lupte aeriene 1.896 avioane, iar artileria antiaeriana 338 avioane. Concomitent, Corpul 1 Aerian german a transportat pe calea aerului 135.230 soldati si raniti si 18.757 tone de materiale.

Naluca “Escadrilei albe”

La evacuarea militarilor a participat si celebra “Escadrila alba” a aviatiei romane - Escadrila 108 Transport Usor din Grupul Aerotransport Militar - alcatuita din femei-pilot. Timp de aproape trei luni, mezina “Escadrilei albe”, pilotul voluntar Stela Hutanu, a transportat de la Kerci la Simferopol, peste Muntii Crimeei, cu micutul ei RWD amenajat special, aproape 200 de raniti grav. “O data, aveam ca pasager un capitan medic, iar in rest, avionul era plin de lazi cu singe conservat care trebuiau duse urgent la Kerci. Am trecut prima coama, dar cind sa trec de a doua, in dreptul virfului Ai Petri (Sf. Petru), treci, Stelo, daca poti! Avionul abia isi mai tragea sufletul. Intrasem in limita de viteza... Am cazut brusc 600 de metri. Ramasesem cu fundu-n vint si capul in tavan. Trenul de aterizare aproape atingea virfurile brazilor. Spre norocul meu, am zarit un fel de luminis, ca o luna plina. Era intervalul dintre doua virfuri de stinca foarte apropiate... La Aeroportul din Kerci totul era pustiu. Se stia ca pe munte este furtuna si nimeni nu a putut trece; nici neamt, nici roman, exact asa mi-a spus ofiterul de serviciu, uitindu-se la mine ca la o naluca”.

60.000 de morti, inclusiv trei generali

Ultima divizie romana evacuata din capul de pod Kuban a fost Divizia 19 Infanterie. Trecerea strimtorii Kerci a inceput in dimineata de 4 octombrie 1943, din micul cap de pod Taman si s-a incheiat a doua zi. La 9 octombrie 1943, fusese evacuat intregul cap de pod Kuban, fara ca sovieticii sa poata interveni. “Ultimele trupe au trecut in acea zi strimtoarea de la Kerci. Cu acestea s-a incheiat o operatiune care este unica dupa modul organizat in care s-a desfasurat. Nu au fost evacuate numai toate diviziile, ci si 116.000 tone de material de razboi. Fiecare participant la aceasta evacuare grea, realizata exemplar, poate fi mindru de ea. Diviziile germane si romane au parasit capul de pod al Kubanului ca invingatori in toate luptele, iar faptele lor vor ramine inscrise in istorie. (...) In sase lupte desfasurate, incepind din februarie 1943, au fost respinse atacuri a 89 de divizii si brigazi ale inamicului, caruia i s-au provocat mari pierderi si i-au fost distruse 1044 care blindate... Conducatorilor si trupei le transmitem multumiri si deplina recunostinta”. Comandantul Armatei 17, General Jaenicke.
In cele opt luni de lupte in Kuban si peninsula Taman trupele germane au pierdut 51.795 militari (10.008 morti, 36.225 raniti si 5.562 disparuti), iar cele romane 9.668 militari (1.598 morti, 7.264 raniti si 806 disparuti). La germani au cazut pe frontul de lupta generalii Haccius, comandantul Diviziei 97 Vinatori, Schimdt, comandantul Diviziei 50 Infanterie si Kress, comandantul Diviziei 4 Munte. Dupa datele germane, sovieticii au pierdut in Kuban 41.271 militari, 14.373 prizonieri, 944 tancuri, 83 tunuri, 243 aruncatoare, 1.066 arme automate, 3 distrugatoare, 3 vase de mare transport a 800 tone, 202 vase si barci.

Generalul Lacatusu, ultimul evacuat

General de divizie ® Aurel Sitaru, care avea pe front gradul de capitan si era seful Biroului de operatii al Diviziei 19 Infanterie, isi aminteste despre retragere: “In clipele in care trecusera peste Canal cam trei sferturi din efectivele si materialele de razboi ale diviziei, generalul comandant a fost chemat la punctul inaintat de comanda al Armatei 17 germana. Venit cu o salupa speciala, ofiterul de legatura a inaintat ordinul generalului Lacatusu si l-a rugat sa pofteasca in barca speciala care-l astepta la tarm. Generalul, fara a citi ordinul, i-a spus: “Comunica domnului comandant al Armatei ca nu voi parasi tarmul Marii de Azov decit atunci cind imi voi vedea toti oamenii si materialele imbarcate si trecute dincolo, in Crimeea. Voi pleca cu ultima barca”. Si asa a fost. In salupa destinata generalului s-au imbarcat ranitii. Unii muribunzi, tipau chinuiti de dureri insuportabile, cu toracele taiat de schije, plini de singe... Acest mare comandant de unitate - un veritabil erou - a ramas pe plaja de imbarcare, luptind cot la cot cu ultimii oameni din ariergarda, si urcind ultimul in salupa de salvare - intesata de raniti -, dar cu satisfactia de a-si fi vazut ultimul om, ultimul tun si ultimul cal imbarcati si salvati. Ajuns la postul de comanda al Armatei 17 germana, unde l-am insotit, a fost primit cu deosebit respect de generalul Jaenicke. Acesta a strins mina generalului Lacatusu, l-a felicitat in stilul lui prusac si i-a prins pe piept una dintre cele mai mari distinctii”.

Izolati in fortareata Crimeea

Dupa evacuarea capului de pod Kuban, Armata 17 germana a primit misiunea sa apere “fortareata Crimeea” care avea o importanta exceptionala ca pion sudic al pozitiei de aparare germana a frontului de rasarit. La scurt timp dupa ce fortele sovietice au declansat ofensiva in Stepa Nogai, Comandamentul Suprem al Armatei de Uscat germane a ordonat mentinerea Crimeei, chiar in situatia in care legatura terestra avea sa fie intrerupta.
Pentru apararea peninsulei, generalul Jaenicke a dispus, in final, de patru corpuri de armata (5 si 49 germane, Corpul de munte si Corpul de cavalerie romane) cu 12 divizii (cinci germane - 50, 73, 98, 111, 336 si sapte romane - 1,2,3 munte, 6,9 cavalerie, 10, 19 infanterie) carora li s-au adaugat forte de aviatie si marina. Situatia trupelor germane si romane s-a inrautatit rapid in urma strapungerii frontului Armatei 6 germane, la nord de Melitopol, la 24 octombrie 1943, si a inchiderii istmului Perekop, la 1 noiembrie 1943.
Exact acum 60 de ani, pe 1 noiembrie 1943, sovieticii intrerupeau orice legatura terestra a trupelor germane si romane din peninsula. Incepea asediul Crimeei. Aici se aflau izolate sapte mari unitati romane si patru mari unitati germane. Inamicul a incercat in noiembrie 1943 sa patrunda in peninsula prin istmul Perekop, la sud de Armiansk, insa toate eforturile sovietice de a cuceri fortareata Crimeea au esuat.

Peninsula mortii

In cea mai cumplita iarna a razboiului 1943-1944, soldatii romani si cei germani au aparat cu indirjire Crimeea, cu toata superioritatea adversarului. Litoralul vestic - de 300 de kilometri - era aparat de doua divizii (10 Infanterie si 9 Cavalerie) cu doar sapte batalioane si doua divizioane de artilerie, cel sudic - de circa 150 kilometri -, de diviziile 1 si 2 Munte cu 10 batalione, iar litoralul de nord-est - de circa 100 kilometri -, doar de Divizia 19 Infanterie, doar cu 3 batalioane. Atacuri violente au avut loc in 10-12 noiembrie, 4, 6 si 8 decembrie, cind Divizia 6 Cavalerie romana a reusit sa lichideze la Eltingen un cap de pod inamic. Confruntarile au fost deosebit de grele, trupele romane luptind in orasul Kerci pentru fiecare casa. Dupa luptele din ianuarie, cind sovieticii au incercat sa atace profitind ca Marea Sivas a inghetat, situatia s-a stabilizat pina in martie 1944. Lipsite de munitie si de o aprovizionare normala, cuprinse ca intr-un cleste si pe o iarna cumplita, Cele doua divizii germane si sapte romane, nici una blindata, au tinut in sah fortele inamice - 28 de divizii si doua corpuri de armata blindate sovietice, la care s-au adaugat si formatiunile de partizani -, respingind toate atacurile de pe uscat si de pe mare, pe parcursul celor opt luni cit au durat retragerea in Crimeea si asediul peninsulei. Chiar si atunci cind trupele sovietice treceau Nistrul, trupele din peninsula s-au dovedit a fi de neinvins. Doar marea ofensiva sovietica din aprilie 1944 a pus capat rezistentei, armatele romane si germane fiind evacuate pe calea apei, in luna urmatoare. Apararea peninsulei a fost platita cu vietile a 31.879 soldati romani (1018 ofiteri, 888 subofiteri si 29.991 trupa), iar Crimeea a devenit astfel inca unul din peticele de pamint udate de singele soldatilor romani, care au luptat pina la capat, in spiritul juramintului de credinta fata de tara si al onoarei militare.

Multumim pentru sprijinul acordat la realizarea acestui material Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, sub egida careia a aparut, in 2002, exceptionalul volum “Armata Romana in viltoarea razboiului 1941-1945”, sub coordonarea presedintelui ANVR, generalul de armata ® Marin Dragnea, gen. corp de armata ®Teodor Halic, gen. corp de armata ® Vasile Barboi, gen. de divizie ® Gheorghe Ionita, gen. de brigada ® dr. Victor Atanasiu si gen. de flotila ® prof. Mircea Acojocaritei
PM
Top
^All^
Posted: February 01, 2005 09:52 pm
Quote Post


Sergent major
*

Group: Members
Posts: 225
Member No.: 344
Joined: September 16, 2004



Are these numbers true? 32 000 soldiers is a big number. How many died while conquering the peninsula in 1941?
PMYahoo
Top
Victor
Posted: February 02, 2005 06:35 am
Quote Post


Admin
Group Icon

Group: Admin
Posts: 4350
Member No.: 3
Joined: February 11, 2003



Read here:
http://www.worldwar2.ro/operatii/?language=en
There are three articles on Crimea. The fourth one is under work.
PMEmail PosterUsers Website
Top
^All^
Posted: February 02, 2005 06:07 pm
Quote Post


Sergent major
*

Group: Members
Posts: 225
Member No.: 344
Joined: September 16, 2004



Thanks Victor
PMYahoo
Top
Petre
Posted: January 24, 2014 06:47 am
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 894
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



PMEmail Poster
Top
Petre
Posted: August 26, 2014 03:03 pm
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 894
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



Soviet Bureau for Public Informations (SovInformBiuro), apr - mai 1944 :
CODE
Lt.col. Păuleanu, Cdt. Reg. 9 cav din Div. 6 cavalerie, capturat în peninsula Kerci, a povestit: «Regimentul meu era în apărare la sud de oraşul Kerci. Când ruşii au rupt apărarea germană şi au ieşit la şoseaua Kerci-Feodosia, a apărut pericolul ca regimentul să fie împresurat. Germanii au fugit şi ne-au lăsat, iar eu am dat ordin de retragere pe linia Valului Turcesc. Nu am reuşit să ocupăm poziţii de apărare pe noile locuri, deoarece la flancul stâng au apărut tancurile ruseşti. Văzând că germanii au fugit, soldaţii romani au început să de predea, cu escadroane întregi. Ordinele date de mine comandanţilor de escadroane nu s-u executat. Reg. 9 cav a fost complet distrus, niciun soldat n-a plecat din peninsula Kerci. Toată tehnica regimentului şi artileria ataşată au fost capturate de ruşi».

CODE
Luat prizonier, Cdt. Batalionului de geniu al Div. 10 inf, lt.col. Ştefan Bucurenciu a informat: «Câteva zile înainte de ofensiva rusă, Cdt. Diviziei noastre a emis un ordin care a fost adus la cunoştinţa tuturor ofiţerilor. În ordin se spunea că trebuie menţinută Crimeea cu orice preţ, până la ultimul soldat. Ofiţerii erau încredinţaţi că pot îndeplini acest ordin. Fortificaţiile de la istmul Perekop le consideram de netrecut. Prezenţa în Crimeea a unor puternice forţe germano-române, a tehnicii de luptă, mai ales artilerie şi aruncătoare, ne-au întărit convingerile. În rândul ofiţerilor domina impresia că ruşilor le trebuie, la limită, multe săptămâni ca să pătrundă peste istmul Perekop. Însă realitatea a răsturnat toate calculele noastre. Ofensiva trupelor ruse a fost neobişnuită. Un rol deosebil l-au jucat artileria şi tancurile ruseşti. Sub loviturile infanteriei ruse toată apărarea noastră s-a prăbuşit».

CODE
Luaţi prizonieri în Crimeea, Comandanţii companiilor 2 şi 3 din Batalionul 12 Div.3 v. munte, cpt.Lăzărescu şi cpt.Gheorghiu au relatat: «Nemţii ne-au trădat. Au preluat autoritatea asupra trupelor române şi ne-au dezorganizat cum au dorit. În caz de problemă, nemţii i-au forţat pe români să stea în locul lor sub gloanţele ruşilor, iar ei au scăpat. La început ne-am retras împreună cu nemţii. Când ruşii ne-au atacat coloanele şi au intrat în rândurile noastre, nemţii s-au urcat repede în maşini. O parte din ofiţerii români şi soldaţi au incercat să urce şi ei în camioane. Însă nemţii au deschis foc de mitralieră. Soldaţii români au recurs şi ei la arme. De ambele părţi au fost răniţi şi morţi. Nemţii au reuşit să plece cu maşinile, dar după o zi i-am întâlnit la un punct de adunare pentru prizonieri. Românii, rămaşi singuri, au făcut din cămăşi steaguri albe. Comp. 2 şi 3 s-au predat cu întreg efectivul când au apărut tancurile ruseşti».

CODE
Prizonierul român locot. Mureşanu, cdt. pluton în comp. 5 aruncătoare grele, Div. 2 vânători munte a relatat: «Pe 13 aprilie compania noastră a ajuns la Sudak. Acolo erau adunaţi mulţi nemţi şi români. Nemţii s-au ambarcat pe barje. Când doar ce s-au desprins de cheu trei barje pline cu soldaţi, au zburat avioanele ruseşti de asalt. Sub privirile noastre cele trei barje s-au dus la fund. După asta, soldaţii romani aflaţi în port, văzând moartea nemţilor, au refuzat categoric să stea pe nave. Pe cheuri s-a creeat o agitaţie de neînchipuit. Ordinele ofiţerilor nu s-au executat. Între nemţi şi români au apărut confruntări sângeroase. Nemţii au încetat şi ei să se ambarce. Ei au lăsat armamentul şi materialele militare şi au fugit în direcţia Aluşta. Când m-am întors la compania mea, m-au înconjurat 300 soldaţi de la diferite subunităţi şi au declarat că au hotărât să depună armele. Împreună cu ei m-am predat şi eu ruşilor».

CODE
Luat prizonier în Crimeea, în raionul Karasubazar, comandantul unei grupări din Div. 3 vânători munte, lt.col. Dimitriu a relatat: «Din grupul meu făceau parte trei batalioane. Grupul era în subordinea Div. 98 inf. germane. Am primit de la statul major al diviziei ordin să acoperim retragerea nemţilor pe un nou aliniament defensiv. Nemţii nu au reuşit să se întărească pe noua poziţie şi batalioanele române s-au retras în mare grabă, iar ruşii au fost pe urmele noastre. În aer, fără întrerupere erau avioanele sovietice. A fost un infern. În dimineaţa de 11 aprilie a început panica sălbatică. Soldaţii îngroziţi au lăsat materialele, armamentul şi au fugit în grupuri sau câte unul. Avioanele ruseşti au tras asupra noastră de la înălţimea 30-40 metri. Soldaţii şi ofiţerii s-au adăpostit, au aşteptat venirea ruşilor şi s-au predat. În două zile mi-am pierdut toţi ofiţerii şi soldaţii. Într-un sat lângă Karasubazar, tanchiştii ruşi ne-au depăşit şi ne-au luat prizonieri. Pe drumul spre lagărul pentru prizonieri am întâlnit peste 500 soldaţi din batalioanele mele şi mulţi ofiţeri. Operaţiunea de zdrobire a grupării germano-române din Crimeea a fost strălucit organizată şi executată de ruşi. Se înţelege, noi ofiţerii ştiam că gruparea de trupe germano-română este condamnată şi ne aşteptam la orice. Însă realitatea ne-a depăşit toate presupunerile».

CODE
Partizanilor din Crimeea li s-a predat în plen Divizionul 4 artilerie din Div.2 Munte română. Prizonierul căpitan Teodor Velsanu a relatat: «Divizionul păzea litoralul Mării Negre în raionul Uskuta. Noi am auzit mai târziu ca ceilalţi că ruşii au rupt apărarea germană. Vestea despre înaintarea nestăvilită şi fulgerătoare a ruşilor a demoralizat unităţile germane şi române. Toţi s-au derutat. De noi au uitat toţi şi nu ştiam ce să facem. Cu mare greutate am găsiu un stat major german. Ofiţerul superior s-a grăbit şi s-a neliniştit. A spus că divizionul nostru trebuie să reziste pînă la ultimul om, dar n-a putut să spună clar unde este sectorul nostru de apărare. Ne-am adresat şi altor ofiţeri germani, dar tot nu ne-au dat un răspuns satisfăcător. Ne-a fost la toţi clar că nemţii ne-au lăsat la moarte sigură. Divizionul sub comanda maiorului s-a îndreptat către un raion unde, din informaţiile noastre, acţionau partizanii. Ajungând pe un platou în munţi, ne-am adăpostit într-o vale şi am trimis la partizani un parlamentar cu un steag alb. Curând a venit un grup de partizani, cărora maiorul Аnghelescu le-a predat întregul efectiv al divizionului, armamentul şi muniţia».
PMEmail Poster
Top
Daniel Focsa
Posted: August 26, 2014 08:01 pm
Quote Post


Caporal
*

Group: Members
Posts: 103
Member No.: 3365
Joined: August 06, 2012



I know the article of F Bichir, it is mentioned to the bibliography of my book Escadrila Alba.
PMEmail PosterUsers Website
Top
Petre
Posted: July 17, 2016 04:41 pm
Quote Post


Locotenent colonel
*

Group: Members
Posts: 894
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



Book of A.B. Basov „Crimea in the Great Patriotic War 1941–1945 (rus)”

I get the movements of the romanian troops :

41.09.01 Cdm of 3.Army, Cav.Corps, 5, 6, 8.Cav.Brigs, 1, 2, 4.Mt.Brigs
41.10.19 Cdm 3.Army got a new sector
41.11.01 Exist Mt.Corps, 1.Mt.Brig and 8.Cav.Brig
41.11.26 there came 4.Mt.Brig from 3.Army
42.01.03 there came 18.Inf.Div from the rezerve Heeresgruppe Sud
42.01.03 there came 10.Inf.Div from Romania
42.01.14 there came Cdm of 6.Army Corps from the reserve OKH
42.02.16 Cdm of 6.Army Corps passed to reserve
42.03.25 there came 19.Inf.Div from Romania
42.04.18 new transformed 1, 4.Mt.Div and 8.Cav.Div
42.04.19 there came Cdm of 7.Army Corps from Romania
42.07.29 there came 3.MtDiv from Romania
42.09.09 3.Mt.Div left to 17.A germ.
42.09.16 19.Inf.Div left to 17.A germ.
42.09.17 8.Cav.Div left to 17.A germ.
42.09.26 Cdm of 7.Army Corps left to 17.A germ.
42.09.26 10.Inf.Div left to 17.A germ.
42.09.26 18.Inf.Div passed to reserve Heeresgruppe B
43.01.01 Exist Mt.Corps with 1, 4.Mt.Div
43.04.11 there came 2.Mt.Div from 17.A germ.
43.06.25 1.Mt.Div left to 17.A germ.
43.07.22 there came 3.Mt.Div from 17.A germ.
43.08.10 there came Cdm of 3.A from Romania
43.08.23 4.Mt.Div left to 17.A germ.
43.09.01 there came 6.Cav.Div from 17.A germ.
43.09.26 from Kuban/Taman there came 10, 19.Inf.Div, 1, 4.Mt.Div and 6, 9.Cav.Div together with 17.A germ.
43.10.09 Cdm of 3.A passed to reserve Heeresgruppe A
43.10.04 4.Mt.Div left to 6.A germ.(?)
43.10.18 there came Cdm 5.Cav.Corps (?) from reserve Heeresgruppe A
43.12.13 Mt.Corps renamed as 1.Mt.Corps
44.01.01 Exist 1.Mt.Corps, 10, 19.Inf.Div, 6, 9.CavDiv, 1, 2, 3.MtDiv

This post has been edited by Petre on July 17, 2016 04:46 pm
PMEmail Poster
Top
Dénes
Posted: July 18, 2016 07:43 pm
Quote Post


Admin
Group Icon

Group: Admin
Posts: 4368
Member No.: 4
Joined: June 17, 2003



Any details on the air war, in 1941 and 1944? Thanks.

Gen. Dénes
PMEmail PosterUsers Website
Top
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

Topic Options Reply to this topicStart new topicStart Poll

 






[ Script Execution time: 0.0072 ]   [ 14 queries used ]   [ GZIP Enabled ]