26 ianuarie 1942 – 29 aprilie 1944: Divizia 18 Infanterie

1 septembrie 1942: Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a

11 mai 1944: promovat la gradul de general de divizie

General de divizie Radu Băldescu s-a nascut pe 16 octombrie 1888, la Mihailestii de Sus, judetul Olt, intr-o familie de preot. A fost admis la Scoala de Ofiteri de Infanterie in 1909 si a absolvit-o in 1911, primind gradul de sublocotenent pe 1 iulie. A fost apoi repartizat aproape de casa, la Regimentul 3 Dorobanti Olt. Cu aceasta unitate a luat parte la campania din 1913 din Bulgaria, care a pus capat celui de-al doilea razboi balcanic, precum si la primul razboi mondial intre 1916-19 (cu gradul de locotenent de la 1 noiembrie 1914 si apoi capitan de la 1 aprilie 1917).

Dupa razboi, la sfarsitul anului 1919, a fost admis la Scoala Superioara de Razboi, pe care a absolvit-o in 1921, al 13-lea din 72. Fusese promovat la gradul de maior inca de la 1 aprilie 1920. S-a mutat la Sibiu unde a predat la Scoala Speciala a Infanteriei si Cavaleriei, contribuind la formarea multor generatii de ofiteri. A fost promovat lt. colonel pe 10 mai 1929 si colonel pe 16 octombrie 1935.

La 1 aprilie 1936 a fost numit comandant al Regimentului 93 Infanterie Closca la Arad, dar pe 1 octombrie 1937 s-a intors la Sibiu, preluand comanda scolii militare.La 1 august 1940, in timpul unei perioade foarte tensionate pentru Romania, a fost numit comandantul Brigazii 16 Infanterie de la Satu Mare. La sfarsitul lunii a trebuit sa coordoneze retragerea unitati sale catre noua garnizoana, datorita cedarii nord-vestului Transilvaniei.

Pe 15 septembrie 1940 a devenit comandantul secund al Diviziei 18 Infanterie, functie in care l-a gasit si inceputul razboiului, pe 22 iunie 1941. Intre timp, Radu Băldescu obtinuse gradul de general de brigada pe 10 mai. Divizia s-a aflat in rezerva pana in toamna, cand, a fost trimisa Armatei a 4-a pentru a lua parte in asaltul final asupra Odessei, fiind subordonata operativ Corpului 3. Inca de la 5 septembrie, el preluase comanda provizorie a marii unitati si a dirijat personal actiunea de urmarire a trupelor sovietice in retragere pe 16 octombrie, intrand in oras cu primele elemente. Dupa aceasta, Divizia 18 a fost subordonata Corpului de Cavalerie si deplasata dincolo de Bug.

Datorita situatiei create in Crimeea de debarcarile sovietice de la Feodosia si Kerci, comandamentul german a cerut trecerea Divziei 18 Infanterie in subordinea Armatei a 11-a, aflata in peninsula. Aceasta a ajuns pe front in ianuarie, dupa aproximativ 450 km de mars in 20 de zile pe o vreme foarte ostila., insa fara Regimentul 90 Infanterie intarit cu unitati de artilerie, care a ramas la Corpul de Cavalerie.

Divizia a fost inclusa in Corpul 42 german aflat pe frontul din peninsula Kerci, iar intre 15 si 18 ianuarie a purtat operatiuni ofensive in sectorul cuprins intre Seit Asan si Marea de Azov, reusind sa ocupe toate obiectivele primite. A respins mai multe contraatacuri, distrugand 16 tancuri si omorand in jur de 600 ostasi sovietici. Intre timp, generalul de brigada Radu Băldescu a fost numit oficial comandant al diviziei.

In februarie, Armata 51 sovietica, aflata in peninsula Kerci, a reluat ofensiva, concentrand efortul principal in sectorul Diviziei 18 Infanterie. Frontul a fost rupt in anumite portiuni si trupele romane au trebuit sa se retraga, pana langa Tulumceak, unde ofensiva a fost oprita cu ajutorul intaririlor. In urma acestui episod, mai putin experimentata Divizie 18 a fost retrasa de pe frontul de la Kerci si trimisa in cealalta extremitate a Crimeei, la Sevastopol, in subordinea Corpului de Munte. I s-a alaturat si Regimentul 90.

A luat apoi parte la al doilea asediu al Sevastopolului (iunie-iulie 1942). Misiunea sa initiala era sa fixeze fortele sovietice din fata sa si sa sprijine asaltul Corpului 54 german cu care era vecina. Divizia a inaintat incet-incet catre obiectivul "Bastion II", cucerind inaltimile Hügel si Altes Fort. A reusit sa rupa apararea sovietica pe 25 iunie, generalul Băldescu introducand in spartura companiile de cercetare ale regimentelor, care au ocupat obiectivul, respingand si un contraatac inamic. Acest succes a facilitat inaintarea Corpului 54, care era tinut pe loc de rezistenta indarjita

Stragandu-se cercul in jurul Sevastopolului, Corpul de Munte a fost mutat la sud, unde a primit misiunea de a lichida trupele sovietice din punga de la Balaklava.

In urma succeselor obtinute de Divizia 18 Infanterie, generalul Băldescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a

Pe 14 noiembrie, divizia a fost subordonata Corpului 6, aflat pe front la sud de Stalingrad. Cateva zile mai tarziu, pe 20, Armata Rosie a declansat contraofensiva si in sectorul Armatei a 4-a. Armata a 51-a sovietica a atacat Diviziiele 1 si 18 Infanterie si a reusit sa produca o spartura intre ele si sa patrunda in spatele frontului romanesc. Trupele generalului Băldescu erau in pericol de a fi incercuite. A inceput o retragere grabita, divizia suferind pierderi mari in timpul acesteia. S-a refacut o noua linie de aparare pe raul Aksai, dar, pe 27 noiembrie, divizia a fost respinsa la 25 km sud de rau. A luat apoi parte la incercarea esuata de a crea o legatura cu Armata a 6-a la Stalingrad, suferind si de aceasta data pierderi mari.

Ramasitele Diviziei 18 Infanterie au fost readuse in tara. Pe 30 martie 1943 randurile sale au fost completate cu soldatii Diviziei 2 Garda, care a fost desfiintata. Divzia 18 Infanterie a devenit Divizia 18 Munte si a fost dislocata pe Valea Prahovei, pentru paza rafinariilor si campurilor petrolifere, iar apoi la Campeni, in Muntii Apuseni.

Ofensiva din martie-aprilie 1944 a adus Armata Rosie pe teritoriul romanesc, iar Divizia 18 a fost trimisa pe frontul din nordul Moldovei, la Corpul 4. Intre 21 aprilie si 12 mai 1944 a aparat capul de pod de la nord-vest de Iasi, luptand in zona padurii Marzescu, Dealul Bursucariei si Dealul Olarilor. Trupele sovietice au reusit sa realizeze patrunderi in zona padurii Marzescu in zilele de 24-26 aprilie, in urma unor atacuri puternice. Pe 29 arpilie, Divizia 18 a contratacat in cooperare cu Divizia 24 Panzer pe directia Breazu-Horlesti si a reusit sa reocupe vechile pozitii. Sovieticii au inceput un nou atac pe 6 mai, insa acesta nu a facut progrese semnificative. In total, divizia a pierdut 5.271 militari (492 morti, 4.152 raniti si 627 disparuti). Dupa ce lucrurile s-au linistit, generalul Radu Băldescu a fost destituit. La 11 mai a fost promovat general de divizie si apoi trecut in rezerva. Intrase in conflict cu superiorul sau, generalul Nicolae Stoenescu, deoarece refuzase sa execute ordinul de a impusca soldatii care isi paraseau pozitiile sub presiunea atacului sovietic. In plus, s-a gasit o scrisoare aruncata de un avion sovietic de la colonelul Maltopol, aflat in prizonierat, care il indemna sa treaca la rusi cu toata divizia. Evident banuielile asupra sa erau nefondate, dar nedreptatea a fost reparata de abia pe 14 noiembrie 1944, cand a fost repus in drepturi de noul guvern.

A fost numit comandant secund al Corpului 6 teritorial, iar pe 20 martie 1945 comandant al Corpului 5. Pe 8 septembrie 1945 a devenit comandantul Corpului 6, functie in care a ramas pana pe 9 august 1946, cand a fost inlaturat datorita atitudinii ostile fata de elementele ECP ale armatei si fata de comunisti in general. Dupa un an, pe 9 august 1947, a fost trecut definitiv in rezerva, iar in 1948 a fost arestat si anchetat. In 1950-51 a fost anchetat din nou, fiind degradat, iar pe 9 iunie 1951 a fost chemat la Securitate si nu s-a mai intors acasa. Au mai fost arestati si fratii sai, ambii preoti, in anul urmator.

Se pare ca a decedat pe 2 decembrie 1953 in inchisoarea Jilava.