10 ianuarie 1941 – 1 ianuarie 1943: Corpul de Cavalerie

17 octombrie 1941: Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a

? ? 1941: Crucea de Fier clasele a II-a si I-a

18 iulie 1942: promovat la gradul de general de corp de armata

20 martie – 1 noiembrie 1943: Comandamentul Militar al Capitalei

? ? 1943: Ordinul Steaua Romaniei clasa I-a

1 noiembrie 1943 – 24 ianuarie 1944: Corpul Mecanizat

25 ianuarie – 23 august 1944: Armata a 4-a

7 iulie 1944: Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

24 august – 5 noiembrie 1944: Ministru al Apararii

Mihail Racovita s-a nascut pe 7 martie 1889 la Bucuresti. In 1906 s-a a fost admis in Scola de Ofiteri de Cavalerie. Dupa primul an a fost trimis in Germania, la Scoala Militara din Hanovra, unde a mai facut doi ani, absolvind in 1909. Sublocotenentul Racovita s-a intors in Germania anul urmator, in 1910, pentru a urma cursurile Scolii de Echitatie de la Pandeborn pe care a terminat-o in 1911. In acelasi an a fost promovat locotenent, iar in 1916 capitan. In anul 1917 a fost din nou ridicat in grad, ca de altfel majoritatea ofiterilor romani.

Dupa razboi, maiorul Mihail Racovita a fost admis in Scoala Superioara de Razboi, absolvind in 1921. In 1923 a devenit locotenent colonel, iar in 1928 colonel. A fost promovat la gradul de general de brigada in 1936. Patru ani mai tarziu era general de divizie.

In 1941 a fost numit comandantul Corpului de Cavalerie, functie pe care a detinut-o in timpul primilor doi ani de razboi, in timpul carora corpul sau a ajuns din Romania pana pe coasta estica a Marii Negre, in Caucaz. Initial a fost subordonat Armatei 11 germane participand la eliberarea Chisinaului. Apoi a fost subordonat Armatei 3 romane. A fosrtat linia fortificata Stalin si a inaintat pana pe Bug si apoi pe Nipru, in flancul stang al Armatei 11 germane. Traversand fluviul, in septembrie, Corpul de Cavalerie a ajuns la nord de Peninsula Crimeea. La sfarsitul lunii a fost angajat in marea batalie de la nord de Marea de Azov, care au rezultat in distrugerea Armatelor 9 si 18 sovietice. A primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pe 17 octombrie 1941 pentru modul in care fortele de sub comanda sa au fortat Nistrul si au urmarit trupele sovietice in retragere, capturand 12.783 de prizonieri, 450 de vehicule si 70 de tancuri.

In 1942 a fost promovat la gradul de general de corp de armata si a condus Corpul de Cavalerie in campania din Caucaz, pe malul estic al Marii Negre, unde a inaintat pana in peninsula Taman si a luat parte la cucerirea porturilor Anapa si Norovosiysk. Pe 1 ianuarie 1943 a fost inlocuit. Racovita a fost numit comandant al garnizoanei Bucuresti, pana pe 1 noiembrie, cand a primit comanda Corpului Mecanizat. A preluat apoi Armata 4 pe 25 ianuarie 1944 pe care a condus-o in timpul luptelor defensive din vara acelui an, respingand cateva atacuri sovietice. A fost ultimul ofiter roman decorat cu Crucea de Cavaler.

Exista o teorie despre o conspiratie de a deschide linia frontului pentru Armata Rosie pe 20 august, in care era si el implicat alaturi de alti generali. El este considerat „creierul” operatiunii. Dar aceasta teorie nu a fost inca demonstrata concret.

In timpul Operatiunii Iasi-Chisinau se afla in concediu la Bucuresti. Astfel pe 24 august 1944, a fost numit Ministru al Apararii. A ramas in aceasta functie pana pe 4 noiembrie, fiind mutat la Inspetoratul General al Cavaleriei. Intre 20 mai 1945 si 20 mai 1946 a fost comandatul Inspectoratului General de Armta nr. 3. A fost promovat la gradul de general de armata si numit la comanda Armatei 1, unde a ramas pana pe 30 iunie 1947. Pe 1 septembrie 1947 a fost trecut in rezerva, iar in inuie 1950 a fost arestat si inchis la Sighet, unde a si decedat pe 28 iunie 1954.