Revin cu urmãtoarele precizãri:bunicul meu, Vuc Nicolae, nãscut în anul 1919,luna 10,ziua 18, fiul lui Ion ºi Constantina, din comuna Runcu, judeþul Gorj, a fost identificat conform arhivelor MApN de la Piteºti cu urmãtoarea situaþie:
05.09.1941-28.02.1942, pe front, cu Regimentul 18  Infanterie Gorj;
28.02.1942,rãnit în lupte;
15.04.1942-21.11.1942, pe front, cu Regimentul 18 Infanterie;
21.11.1942-15.10.1943, prizonier URSS
15.10.1943-09.05.1945,pe front, cu Regimentul 3 Infanterie ,,Tudor Vladimirescu"!"
Decorat cu medalia ,,Bãrbãþie ºi Credinþã" cu Spade, cls. a 3.a. O.Z. 186/1942.
La întoarcerea sa din rãzboi,a constituit o mare surprizã pentru ai sãi, aceºtia fãcându-i toate pomenile ºi parastasele cuvenite,crezându-l mort de mult; iar tatãl meu, care la plecarea lui pe front avea doar câteva luni(fiind nãscut în aprilie 1941),nu l-a recunoscut,întrbând-o mereu pe bunica mea: Cine este acest strãin? sã plece din casa mea.
 Soarta col.(rez.) Constantin Iancu,a bunicului meu, este grãitoare pentru drama soldaþilor români cãzuþi prizonieri la Stalingrad,în cea mai teribilã ºi sângeroasã bãtãlie a celui de-al doilea rãzboi mondial.
Din Regimentul 3 Infanterie din cadrul diviziei ,,Tudor Vladimirescu" a fãcut parte ºi generalul(rez.) Marin Badea Dragnea, în prezent preºedinte al Asociaþiei Naþionale a Veteranilor de Rãzboi din România. 
Din divizia ,,Tudor Vladimirescu" a fãcut parte ºi cunoscutul matematician ºi autor de culegeri de matematicã, Grigore Gheba. Acesta,cãzând prizonier la ruºi în noiembrie 1942, dintr-un bãrbat voinic, la 26 de ani, ajunsese sã cântãreascã 39 kg dupã ce a trecut prin trei lagãre. Comentariile sunt de prisos...

Bunicul meu, fiind nãscut în anul 1919 în comuna Runcu, Raion Tg-Jiu,Regiunea Craiova(conform livretului militar), a fãcut parte din regimentul 18 infanterie Gorj,din cadrul diviziei 18 infanterie condusã de generalul Radu Bãlddescu. A Luptat în rãzboi de la început(1941)ºi pânã la terminarea acestuia în anul 1945.Dupã luptele grele din Crimeea, Divizia 18 Infanteria a fost dislocatã la sud de Stalingrad, fãcând parte din Corpul 6  armatã condus de generalul Dragaalina.Pe data de 20 noiembrie 1942,Armata Roºie a început contraofensiva ºi împotriva Armatei a 4-a Române care se afla la sud de stalingrad. în crâncenele lupte care au urmat, divizia 18 infanterie a suferit pierderi grele (80%), în oameni ºi tehnicã de luptã. Bunicul meu a fost dat dispãrut la data de 21 noiembrie 1942, fiind luat prizonier de sovietici în încercuirea de la stalingrad.A urmat lungul drum al prizonieratului prin viscol,zãpadã ºi ger cumplit pe jos ºi în vagoane neâncãlzite spre lagãrele din siberia. Conform livretului militar a fost internat în lagãrele 165-168. Citind memoriile domnului col.(rez.)Constantin Iancu am rãmas uimit sã constat cã ºi acesta a fost în lagãrul 165. De asemenea am constatat din relatãrile bunicului meu ºi a celorlalþi supravieþuitori din infernul de la staligrad, cã experienþele lor din timpul rãzboiului ºi al prizonieratului sunt foarte asemãnãtoare: acelaºi frig cumplit,aceeaºi foame chinuitoare, aceeaºi sete mistuitoare, aceeaºi pãduchi,aceleaºi boli, aceleaºi munci istovitoare la tãiat de lemne în pãdurile rusiei pe parcursul prizonieratului pentru o coaje de pâine, aceeaºi fricã, aceeaºi speranþã. Pentru a supravieþui infernului din lagãre, prizonierii au trãit scene de nedescris.În octombrie 1943 s-a aprobat înfiinþarea diviziei ,,Tudor Vladimirescu" alcãtuitã din prizonierii de rãzboi români. Mulþi dintre soldaþii români au fãcut cereri de înscriere în aceastã divizie de voluntari, preferând sã moarã pe front, decât sã moarã de foame în lagãrele siberiene. Numai cei apþi de luptã ºi cei sãnãtoºi au fost acceptaþi. Divizia era constituitã dupã modelul unei divizii sovietice. Aproximativ 10 000 de voluntari au fost acceptaþi sã facã parte din divizia ,,Tudor Vladimirescu",printre aceºtia numãrându-se ºi bunicul meu.Dupã o lungã perioadã de organizare în tabãra de la pãdurea Riazan, divizia a fost deplasatã în Basarabia,în zona frontului. Când mareºalul Antonescu a fost arestat ºi guvernul progerman a fost schimbat, luptãtorii diviziei au fost transportaþi la Bucureºti ºi de aici la Braºov, unde a pornit campania de eliberare a Ardealului alãturi  de armata românã ºi cea sovieticã. Bunicul meu a fost înrolat în Regimentul 3 infanterie, din cadrul diviziei Tudor Vladimirescu, în funcþia de ,,trãgãtor la puºca mitralierã". Din spusele lui ,am aflat cã divizia Tudor Vladimirescu (ca ºi celelete divizii ale armatei române)a fost folositã drept ,,carne de tun" în înaintarea armatei sovietice spre graniþele Germaniei. În crâncenele lupte pentru eliberarea Ardealului,Ungariei ºi Cehoslovaciei,divizia a înregistrat pierderi grele(aproape 70% din efective). Bunicul meu a fost grav rãnit În Ardeal, la Sf.- Gheorghe ºi la Brno în Cehoslovacia, dar pânã la urmã a scãpat teafãrdin rãzboi,întorcâîndu-se în þarã în vara anului 1945. A decedat în anul 1986, la vîrsta de 67 de ani. sunt în posesia câtorva relatãri ºi memorii ale bunicului meu, atât din campania de Est(Odessa, Crimeea, Stalingrad) cât ºi din campania de Vest(Dbreþen, munþii Tatra). Cei responsabili cu administrarea site-ului,mã pot contacta dacã sunt interesaþi de publicarea lor la adresa de email: mihaivuc@yahoo.com