Nota: Textul a fost compus pe baza amintirilor lui Stefan Hadjiu din povestirile bunicului sau Ion Neculai Agiu, medic la bordul submarinului NMS Delfinul. Acesta din urma a decedat in 2000.
Ion Neculai Agiu (Hadjiu Ivan Nicolaevici, dupa pasaportul sovietic) s-a nascut in comuna Barta, judetul Izmail, dar a fost nevoit sa fuga din Barta si sa se stabileasca in comuna Vadul lui Isac din judetul Cahul, din cauza prigoanei comuniste dupa incheierea razboiului.
Ion Agiu si-a inceput serviciul in marina pe nava Constanta, dar a facut parte din echipajul submarinului NMS Delfinul inca din ziua in care a fost lansat la apa la Fiume in Italia, la 5 mai 1936. Echipajul Delfinului era alcatuit din oameni alesi. Ei trebuiau sa treaca foarte multe teste: sarituri in apa de la inaltimi mari, inot pe sub apa pe distante lungi, calcule matematice in minte etc. De cate ori aveau loc serbari marine, membrii echipajului erau prezenti pentru a demonstra calitatilor lor extraordinare (vezi foto).
In Marea Neagra, Delfinul era una din navele care au creat multe probleme flotei sovietice. Capitanul era foarte curajos si hotarit, putea lua decizii spontane si rapide, spre exemplu cind au deschis foc cu tunul asupra unui submarin sovetic, fiind la suprafata (iulie 1941). Deviza lui era: "Hotariti ca leul, vicleni ca vulpea si prudenti ca pisica". Din aceasta cauza Delfinul a reusit sa scape nescufundat in peste un an de razboi.
Ion Agiu era medicul echipajului, insa participa la toate manevrele militare ca toti ceilalti marinari. Cuvantul lui avea o mare importanta pe nava deoarece era vorba de sanatatea echipajului. Daca el declara carantina, capitanul putea chiar sa abandoneze misiunea. Era in relatii prietenesti cu capitanul, care la randul lui il simpatiza foarte mult. Capitanul suferea de inima, iar Ion Agiu l-a salvat de la moarte de nu mai putin de 5 ori.
Viata pe submarin era dura. Picioarele marinarilor erau mereu umflate si cicatrizate de la scarile metalice ce trebuiau urcate si coborate constant. Cand trebuiau sa intre in imersiune rapid, tot echipajul alerga prin compartimentele navei, spre directia scufundarii. Echipajul traia in tensiune, zgomotul chilei atingand un banc de nisip facandu-le sa le piara somnul. Masa pe submarin era foarte buna, fiind hraniti cu carne, fructe exotice, magiunuri germane si italiene. Pe nava nu se puneau intrebari, doar se executau ordine. Era o disciplina de fier. Atunci cand capitanul isi permitea sa dea o palma, trebuia intors si celalalt obraz. In schimb pe uscat, fata de celelalte arme, marinarii de pe submarin se distrau in voie pentru a elibera stresul. Nu de putine ori provocau scandaluri in baruri.
Dupa ultima misiune a Delfinului (in iulie 1942), nava a intrat in reparatii generale din cauza avariilor suferite in urma exploziilor grenadelor anti-submarin. Ion Agiu spunea ca era un adevarat cosmar. In timpul jocului "de-a soarecele si pisica" cu navele sovietice, marinarii transpirau abundent. Din cauza exploziilor subacvatice, in interiorul navei sa spargeau becuri si tevi, ieseau din functiune multe aparate de bord, pe care trebuiau apoi sa le repare in largul marii. In astfel de clipe marinarii traiau numai cu gandul de a scapa cu viata.
Ion Agiu a fost apoi transferat pe o alta nava: Alba Iulia. In luna aprilie 1944 Alba Iulia participa la operatiile e evacuare a militarilor romani si germani din Crimeea. La 18 aprilie 1944, ora 12:20, patru bombardiere sovietice au atacat Alba Iulia, urmate la ora 12:37 de alte cinci. Una din bombe cazand langa bordaj, cauzand o spartura sub linia de plutire, in timp ce alta bomba a lovit magazia dinaintea comenzii. Totodata avioanele au mitraliat si puntea pe care se aflau multi soldati. Marinarii au inceput sa se lupte cu apa, incercand sa astupe spartura. Alba Iulia insa s-a lasat pe o parte, si in panica ce a intervenit, capitanul a dat ordin militarilor sa abandoneze nava. La salvarea soldatilor si marinarilor ce sareau in apa au intervenit canoniera Ghiculescu si doua R-Boot germane. In zona se afla si distrugatorul Marasti, ce nu se putea apropia pentru a nu se expune atacurilor aviatiei si submarinelor sovietice. Apa era foarte rece si salupa de salvare ii astepta la mare distanta. Ion Agiu a sarit in apa imbracat in cojocul marinaresc, care era de lana. Imediat s-a implut cu apa devenind foarte greu, tragindu-l la fund. Cu minile trebuia sa-si faca drum printre cadavrele care iesisera la suprafata cu spatele in sus, si totodata sa se pazeasca de cei vii, care vroiau sa se agate de el si care strigau disperati numele mamelor, nevestelor si copiilor lor. Avind o conditie fizica extraordinara si fiind un lup de mare de pe Delfinul, Ion Agiu a fost unul dintre putinii care au ajuns la salupa de salvare. S-a urcat pe o fringhie care atarna, insa cand a ajuns sus nu mai avea putere in maini sa se ridice peste bord. Credea ca va fi sfarsitul. Uitandu-se in jos pe aceiasi franghie atarna un marinar german care i-a facut semn sa se sprijine cu piciorul pe umarul lui. Sprijinindu-se de el Hagiu a sarit de partea cealalta a bordului. Insa cand s-a intors sa-l ajute pe tovarasul lui, acesta nu mai era pe franghie. A cazut in apa si nu a mai iesit. Cand inota prin apa ca gheata ca sa ajunga la salupa de salvare, Ion Agiu s-a rugat lui Dumnezeu si a promis ca daca va scapa cu bine Il va sluji. Astfel, dupa terminarea razboiului a devenit pastor protestant. Alba Iulia nu s-a scufundat. Abandonat in voia valurilor timp de o zi, a fost apoi remorcat de Regele Ferdinand la Constanta.
Reintors in Basarabia dupa ce aceasta a fost anexata de Uniunea Sovietica, Ion Agiu a ramas pana la sfarsitul vietii un dusman al comunistilor de care nu s-a temut niciodata. Si-a pastrat limba curata, nerusificandu-se ca multi alti romani de acolo si a ramas fidel drapelului si regelui pe care i-a slujit. |